La început de drum

    

 Rânduri pentru Anul nou

                                    Ion Minulescu

    Bine-ai venit, An nou!...

    Bine-ai venit...

    De când te-aștept aproape-am și albit...

    Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,

    Te rog să nu-mi faci casa de ocară...

    Nu te grăbi să-mi intri pe furiș,

    C-abia sosiși...

    Noroc că te-așteptam deștept

    Să te previu la timp, să fii atent,

    Și-n clipa marelui eveniment

    Să-mi calci în casă cu piciorul drept...

    Și nu uita

    Să-ți lași ciubotele afară

    Și bunda de urs alb, ce mă-nfioară…

    Că România nu-i Siberia!...

    Așa te vreau!...

    Te vreau la trup curat... neprihănit...

    Și tot așa la suflet și la minte –

    Te vreau sub chipul celui arvunit

    Pe treizeci de arginți

    Și-un blid de linte!...

    Și-acum, că te-ndurași să-mi intri-n casă,

    Poftim la masă...

    Dar mai-nainte de-a gusta

    Din vinul și din pâinea mea,

    Deschide-ți ochii bine, ca să-nveți

    Povestea Coliviei cu sticleți...

    Și-n urmă, dacă poți sa te-ntregești

    Cu sfintii din icoanele de pe pereți,

    Te rog - de pe parchete și sofa –

    Să-mi schimbi covoarele de Buhara,

    Și-n locul lor tu să-mi întinzi

    Numai velințe oltenești.

    Ca să-mi rasfrang cu ele, în oglinzi,

    Podoabele mândriei strămoșești...

    Iar pe măsuțele pătrate,

    În locul florilor de crin, fânate,

    Să-mi pui în strachine de lut

    Crăițe sângerii, culese

    În cinstea viitoarei florărese

    Care, probabil, nici nu s-a născut!...

    An nou...

    Ai auzit ce-ți cer?...

    Nu-ți cer să faci nimic în casa mea,

    Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!...

    Iar eu, un biet român ursit

    Să fiu scuipat și pălmuit,

    Deși n-am casă cu calorifer,

    Te-adăpostesc de viscol și de ger

    Și te cinstesc așa cum se cuvine

    Să fiu cinstit și eu - măcar de tine!...

    Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat –

    Un frate ce-mi va da-napoi

    Sticletele ce mi-a furat

    Alt frate, mult mai mare decât noi!...

    Te-ntâmpin numai cu atăt –

    Ce mi-a rămas - Un "Ah" în gât,

    Și-un gest cu care te primesc

    Ca pe-un "Specific românesc"!...

    An nou!...

    Fii nou de sus și până jos!...

    Copil al nimănui și-al tuturor,

    Copil din flori,

    Copil gălăgios...

    Desfășură-te-ncet de pe mosor...

    Încet... cât mai încet... și liniștit...

    Și fii atent ca nu care cumva

    Să ți se rupă firu-n casa mea!...

    Bine-ai venit, An nou...

    Bine-ai venit!...

                                     Din volumul Ion Minulescu, Versuri, Editura pentru literatură, 1969