Este a 56-a zi a anului.
Au mai rămas 309 zile până la sfârșitul anului .
Soarele răsare la 07 h 00 m și apune la 17 h 58 m.
Citatul zilei
”Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator
de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii.”
( Mihai Eminescu)
Ziua Națională a Kuweitului
Pe data de 25 februarie se sărbătoresc 55 de ani de la
proclamarea independenței față de Coroana Britanică a statului Kuweit (anul
1961). Eid ul Fitr și Eid ul Adha sunt cele două mari sărbători naționale din
statul aflat în extremitatea nord-vestică a Golfului Persic. Dacă prima se
sărbătorește astăzi, cealaltă are loc a doua zi și reprezintă ziua în care s-au
eliberat de sub dominația Irakului, în anul 1991, după Războiul din Golf.
Știați că…
… statul Kuweit, puțin mai mare decât Dobrogea, deține
rezerve de 70 de miliarde de barili de petrol (un baril este egal cu 159 litri
în sistemul de măsură american)?
… denumirea statului, ca și al capitalei de altfel, este
diminutivul cuvântului fortificație/cetățuie în limba arabă?
… statul Kuweit este considerat ca fiind cea mai liberală
țară din această regiune?
… țara este printre cele mai bogate state din lume, după
produsul intern brut pe cap de locuitor, deși exploatările petroliere au
început doar de 63 de ani (1951)?
… aici nu există căi ferate (sistemul rutier însumează peste
5.700 de kilometri de șosele, din care aproape 4.900 de kilometri sunt
asfaltați)?
Evenimente de-a lungul timpului…
- 1707: S-a născut Carlo Goldoni, dramaturg italian (d. 1793)
Carlo Goldoni (n. 25 februarie 1707 – d. 6 februarie 1793)
este un cunoscut dramaturg și libretist italian din Veneția. Printre operele
lui și cele ale lui Luigi Pirandello se enumeră unele dintre cele mai cunoscute
opere italiene.
Supranumit de Voltaire "Molière al Italiei",
Goldoni a scris peste 120 de piese în limba italiană, în dialectul venețian și
în franceză.
Goldoni a reformat comedia, înlăturând miraculosul,
declamația, măștile tradiționale și punând accentul pe personaje, pe explorarea
caracterelor acestora și a psihologicului. Teatrul său se remarcă prin forța
evocărilor, dinamism, vervă satirică, umor și optimism robust.
Printre operele se enumeră unele dintre cele mai cunoscute
opere italiene. Supranumit de Voltaire "Molière al Italiei", Goldoni
a scris peste 120 de piese în limba italiană, în dialectul venețian și în
franceză. A reformat commedia dell'arte, îndreptînd-o pe făgaşul realismului
modern. Piesele lui Goldoni povestesc despre soți care își părăsesc nevestele
pentru camarazii de beție, soții care acordă atenție numai soților lor,
abandonându-și copii care depind de ei și servitori interesați de bârfă și de
mici vicleșuguri și nu de muncă. Goldoni a apreciat vitalitatea frustă a clasei
de jos, dar îi era teamă de violența ei. A apreciat eleganța aristrocației dar
era consternat de aroganța și vanitatea ei. Astfel, Goldoni și-a îndreptat
atenția spre clasa de mjloc, sobră și cu energie clar direcționată.
- 1817: A fost deschis oficial Muzeul Brukenthal din Sibiu, cel mai vechi muzeu din România.
Inaugurarea
oficială a “Muzeului Brukenthal” din Sibiu, cel mai vechi muzeu din România;
organizat în palatul cunoscutului om politic şi colecţionar de artă sas din
Transilvania, Samuel von Brukenthal (n. 1721 – m. 1803) şi laureat al European Considerat
a fi în acest moment, cel mai mare muzeu din sud-estul Europei, muzeul
adăpostește importante colecţii aflate într-un vast complex muzeal naţional
alcătuit din Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie,
Muzeul de Istoria Farmaciei şi Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare.
Clădirea
Palatului Brukenthal, situată în centrul istoric al oraşului Sibiu, este unul
dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România, fiind construit
în mai multe etape, între anii 1778-1788, având ca destinaţie iniţială
reşedinţa baronului Samuel von Brukenthal, dar şi spaţiu dedicat colecţiilor pe
care acesta le deținea.
Palatul găzduieşte Galeria de Artă, ce are în
componență Galeria de artă naţională, Galeria de artă europeană, Cabinetul de
Stampe, Colecţia de Artă decorativă, Pinacoteca şi Biblioteca Samuel von
Brukenthal. Colecţia de artă națională este dedicată evoluţiei picturii
româneşti, aici găsindu-se tablouri semnate de artiști de referinţă ai picturii
române precum Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Corneliu Baba, Alexandru
Ciucurencu și alții. Colecţia de pictură europeană, deţine un număr de
aproximativ 1200 tablouri, creațiile unor artiști celebri precum: Tizian, Jan
van Eyck, Rubens, Pieter Bruegel cel Bătrân, Paolo Veronese, Lucas Cranah,
Anton van Dyck şi mulţi alţii. În ceea ce privește istoria recentă a muzeului
Brukenthal, trebuie amintit că acest muzeu a fost ținta unui jaf celebru, jaf
care a ținut mult timp, prima pagină a ziarelor. Astfel, în ziua 26 mai 1968,
un grup de hoți a intrat în muzeu, ca niște vizitatori obișnuiți și după ce
s-au ascuns la etajul doi al muzeului, noaptea au coborât și au furat opt
dintre cele mai valoroase lucrări expuse și anume: Anton van Dyck -
"Moartea Cleopatrei", Frans van Mieris cel Bătrân - "Bărbat cu
pipă la fereastră", Jorg Breu - "Portret de bărbat", pictura a
unui anonim german - "Bărbat cu haină de blană", Cristoph Amberger -
"Portret de bărbat", Tizian - "Ecce homo", Rosalba Carriera
- "Portret de femeie". După ce au furat aceste tablouri evaluate la
peste 25 de milioane de dolari, hoții au dispărut prin pod și apoi prin curtea
bisericii reformate. Ancheta a stabilit că picturile au fost scoase din țară
într-un timp record, de numai două zile și în ciuda numeroaselor cercetări ale
Miliției și ale Securității, autorii furtului nu au putut fi descoperiți. Abia
după 30 de ani de la comiterea furtului, patru dintre tablouri au fost găsite
în America și repatriate în anul 1998, Muzeului Brukenthal. Aceste tablouri au
fost : "Portret de bărbat” a lui Cristoph Amberger , "Ecce Homo"
a lui Tizian; "Portret de femeie" de Rosalba Carriera și "Portret
de bărbat cu pipă în fereastră" de Frans van Mieris cel Bătrân.
Heritage Awards
2010, muzeul adăposteşte colecţii de picturi baroce, considerate cele mai
importante din partea estică şi centrală a continentului european; de-a lungul
timpului, Muzeul Brukenthal a adunat în componenţa sa Palatul Brukenthal,
Muzeul de Istorie (Casa Altenburger – cea mai veche clădire gotică din
Transilvania), Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istoria Farmaciei (casa
doctorului S. Hanemann, cel care a descoperit tratamentul homeopat), Muzeul de
Vânătoare “August von Spiess”, Casa Artelor, Galeriile de Artă Contemporană şi
Casa Albastră; din 2008 au fost deschise publicului şi curţile interioare care
adăpostesc diferite expoziţii, iar din anul 2016, muzeul va fi dotat cu un GPS
cultural pentru vizitatori.
Întreaga structură a Muzeului Naţional Brukenthal de astăzi
a evoluat în timp din colecţiile baronului Samuel von Brukenthal, care a
construit muzeul între anii 1778 şi 1788.
- 1820: S-a născut, în Anglia, la Guernesey, publicista Maria Rosetti, considerată prima femeie ziarist din România;
A luat parte la
Revoluția din Țara Românească, în 1848, fiind totodată o luptătoare pentru
drepturile românilor și o susținătoare ferventă a drepturilor femeilor; a
editat publicaţia „Mama şi copilul”, revistă literară săptămânală, care a
funcţionat din iulie 1865 până în aprilie 1866, profilată pe articole şi
traduceri în sprijinul educaţiei copilului (m. 1893) – 195 de ani.
Mary Grant, devenită Maria Rosetti avea să joace un rol
important în cadrul societății românești. Acțiunile sale de susținere a
revoluției de la 1848 sunt elogiate de Jules Michelet în articolul Principautés
danubiennes: Madame Rosetti, publicat în ziarul L’Evénement, Paris 1851.
Deghizată în ţărancă, împreună cu pictorul C. D. Rosenthal, bun prieten cu C.
A. Rosetti, şi fetița Libertatea Sophia, copilul care abia se născuse, Maria
Rosetti urcă pe corabia în care se găseau, alături de soţul ei, Nicoale
Bălcescu, Ion Ionescu de la Brad și Dimitrie Bolintineanu şi cere acordul
gărzilor să-i dea voie să-şi sărute soţul. În acest timp, îi strecoară soţului
un bileţel, în care erau fixate ora şi locul unde întreg grupul de
revoluţionari va fi eliberat. Eliberarea prizonierilor a reuşit, iar soții
Rosetti au trăit apoi timp de nouă ani în exil, la Paris. Aici Maria Rosetti a
colaborat cu ziarul La Presse.
Din corespondența familiei Brătianu aflăm despre Maria
Rosetti că era o femeie „oacheșă, nu chiar frumoasă, dar cu nurii unei
meridionale, expresivă, pasionată, artistă. (…) Scria bine cu însuflețire
romantică, scotea frumosul din orice lucru întreprindea și îl împrăștia în
jurul ei. Cu puține obiecte rânduia o cameră de-ți era drag, croia o rochie
cântând, parcă se juca: credeai că a prăpădit stofa, dar ieșea ceva grațios și
îi punea o mică garnitură care o deosebea de toate celelalte.” Pictorul
Constantin Daniel Rosenthal a realizat un portret al Mariei Rosetti, aflat în
colecția Muzeului Național de Artă al României.
După întoarcerea în București, Maria Rosetti, alături de
soțul ei, a susținut acțiunile premergătoare Unirii Principatelor, a militat
pentru ajutorarea populației în timpul foametei din 1866 și 1867, pentru
pregătirea serbării comemorative de la Putna, din 1871 și în anul 1877, în
războiul de Independență s-a dedicat strângerii de fonduri și înființării
spitalului de la Turnu Măgurele. A înfiinţat „Comitetul Femeilor”, cu ajutorul
căruia a reuşit să strângă fonduri substanţiale pentru armată şi spitale. S-a
remarcat ca scriitoare și publicistă, militând pentru emanciparea femeilor din
România. A fost modelul României Revoluționare, pictură realizată în anul 1850
de C.D.Rosenthal, prietenul soțului său.
În istoria românilor va rămâne cu numele de Maria. A fost
prima femeie ziaristă, care a condus o publicație duminicală, Mama și copilul,
pe care o scria aproape singură, în întregime. După moartea lui C.A. Rosetti, a
locuit pe strada Doamnei, împreună cu fiul ei, Vintilă și soția lui, la sediul
redacției ziarului Românul (al cărui director fusese C.A.Rosetti), în casa lui
Emanoil Băleanu din pasajul Român, demolat în anul 1958. A murit în anul 1893.
Dintre cei 8 copii ai familiei, au supraviețuit doar patru: Liberty, născută în
6 iunie 1948 și băieții Vintilă, Mircea și Horia.
Străzile care poartă numele celor doi soți, C.A. Rosetti și Maria
Rosetti sunt situate în centrul capitalei, una în prelungirea celeilalte.
- 1841: S-a născut Pierre-Auguste Renoir, unul din cei mai celebri pictori francezi, creator al curentului impresionist; denumit pictorul bucuriilor vieții.
Pierre-Auguste Renoir (n. 25 februarie 1841, Limoges - d. 3
decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer) a fost unul din cei mai celebri pictori
francezi, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al
curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și
portretele l-au îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui
Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând,
pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept "pictorul
bucuriilor vieții", Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a
existenței sale.
Printre personajele pictate în cel mai renumit tablou al
său, „Dejunul vâslașilor”, se regăsesc și unii dintre apropiații artistului,
chiar și viitoarea soție, Aline Charigot, a cărei imagine e surprinsă
jucându-se cu un câine. Femeia întoarsă către bărbatul cu pălărie de pai e
actrița Ellen Andrée. Identitatea femeii care apare în fundal, rezemată de
balustradă e incertă, unii considerând că recunosc trăsăturile lui Jeanne
Samary, alții că o văd pe fiica proprietarului restaurantului – Alphonsine.
Pictorul însuși e un personaj al propriei lucrări.
Interesant e dialogul privirilor personajelor: bărbatul
având capul descoperit privește înspre femeia cu pălărie albă, care la rândul
ei își îndreaptă atenția spre vâslașul cu pălăria de pai. Vâslașul o privește
pe Aline Charigot care își îndreaptă atenția spre cățelul pe care îl ține în
brațe, acesta fiind cel care închide spirala. Cadrul creat de Renoir dă
privitorului senzația că s-ar putea oricând așeza între meseni.
Pe măsura înaintării în vârstă, liniile lui Renoir devin mai
blânde și artistul se îndreaptă către un stil mai armonios și mai fin (période
"nacrée").
Artistul este chinuit de o paralizie parțială și de
reumatism. Medicii îi recomandă o climă mai blândă, motiv pentru care în 1907
își cumpără o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lângă Nisa. În 1919 este distins
cu Ordinul Legiunii de Onoare. Ultimii ani ai vieții sunt marcați de moartea
rudelor apropiate, de război și de boală. Renoir continuă însă să picteze.
Lucrează șezând, cu penelul fixat de mâna dreaptă, dar regretă că nu mai poate
picta tablouri mari. "Cred că n-a trecut nici o zi "Le Déjeuner des
canotier"în viața mea în care să nu fi pictat" - mărturisește
artistul cu puțin înainte de a muri. Se stinge din viață la 2 decembrie 1919.
- 1842: S-a născut Karl Friedrich May, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri, dar şi pentru romanele sale cu povestiri de călătorie din Orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului.
Karl May a început în anul 1880 cu povestirile din
„Orientzyklus” (Ciclul Orient) care au durat, cu mici întreruperi, până în anul
1888. În paralel, a scris și pentru alte ziare cotidiene, folosind pseudonime
diferite, pentru ca textele sale să fie onorate de mai multe ori.
Până la moartea sa, a scris peste o sută de povestiri
seriale în diferite cotidiene ca „Deutschen Hausschatz”, „Der Gute Kamerad”,
„Kolportage”, până l-a întâlnit în 1892 pe editorul „Friedrich Ernst
Fehsenfeld” (1853-1933), care i-a propus prezentarea narațiunilor sale în
cărţi. Astfel, a apărut „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de
romane de călătorie a lui Karl May), încununată de succes.
Printre cele mai renumite volume se numără
„Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura
„indianului apaș Winnetou”.
În anii următori, autorul a primit nenumărate scrisori de la
cititori și a început o serie de călătorii, încheind contracte în Germania și
Austria.
În anii 1899/1900, scriitorul a întreprins călătorii în
Orient, ajungând până în Sumatra, unde a scris un jurnal de călătorie, din care
s-au păstrat numai fragmente la Klara, a doua soție a lui May.
La data de 9 decembrie 1902, Karl May a primit la „Universitas
Germana-Americana” din Chicago titlul de „Doctor honoris causa” pentru operele
din seria de povestiri „Im Reiche des Silbernen Löwen”.
- 1837: Primul motor electric
In aceasta zi Thomas Davenport a primit un brevet pentru "Electric
Motor"("Improvement in Propelling Machinery by Magnetism and
Electro-Magnetism").
Se presupune ca acesta a fost primul motor electric
comercial, de succes.
Thomas Davenport a trait in perioada 9 Iulie 1802 - 6 Iulie
1851 si era un fierar din Forest Dale, un orasel de langa Brandon, Vermont.
In anul 1833, Davenport a vizitat o fierarie din Crown
Point, New York, unde se afla in lucru un electromagnet proiectat de Joseph
Henry. El a fost impresionat de acest electromagnet, care a fost un impuls
pentru intreprinderile sale in domeniu. Davenport a cumparat un magnet de acest
gen, pe care l-a demontat, pentru a intelege cum lucreaza. Apoi el a forjat un
otel mai bun pentru baza electromagnetului si a refacut "bobinajul",
folosind matase din rochia de mireasa a sotiei lui. Astfel a rezultat motorul
electric brevetat in aceasta zi.
- 1866: A avut loc debutul literar al poetului, prozatorului și jurnalistului român Mihai Eminescu în revista Familia, cu poezia De-aș avea.
Iosif Vulcan, directorul revistei, a schimbat numele
autorului poeziei din Mihail Eminovici în Mihai Eminescu, nume pe care poetul
l-a adoptat imediat și l-a păstrat pentru totdeauna.
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român,
socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă
voce poetică din literatura română.
Revista Familia a fost o revistă enciclopedică de cultură și
literatură, una dintre cele mai valoroase publicații transilvănene, înființată
în 1865, la Pesta, de publicistul și scriitorul Iosif Vulcan.
Începând din 27 aprilie 1880 și până la 31 decembrie 1906,
ea a fost tipărită la Oradea, devenind un important mesager al culturii
românești, publicând lucrări ale unor mari personalități ale literaturii
noastre.
Printre colaboratorii revistei Familia au figurat și Vasile
Alecsandri, Andrei Bârseanu, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron și
Nicolae Densușianu, George Coșbuc, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Vlahuță,
Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu etc.
Mihai Eminescu debuta ca poet pe 25 februarie 1866, în
revista „Familia“, cu poemul „De-aş avea“. Prima poezie semnată de Eminescu a
fost primită cu entuziasm de către directorul revistei, Iosif Vulcan, care i-a
şi schimbat numele din Eminovici în Eminescu.
Eminescu, cel mai mare poet român, s-a născut pe 15 ianuarie
1850, la Ipoteşti, ca al şaptelea copil al familiei Eminovici. În perioada 1860
– 1861 urmeazã cursurile Ober Gymnasyum din Cernăuţi, iar în 1867 este angajat
ca sufleur în trupa de teatru a lui Mihail Pascaly. Se înscrie la Universitatea
de Filosofie din Viena în 1869, iar între anii 1872-1874 este student la
Berlin.
În 1877 se stabileşte la Bucureşti, ca redactor la ziarul
„Timpul“, unde desfăşoară o intensã activitate publicistică. Din 1883 începe o
perioadă dramatică pe planul sănătăţii poetului, marcată de internări în
spital, urmate de reveniri în viaţa publică şi de activitate literară,
alternanţe ce se vor întîmpla pînă la prematura sa moarte. În cursul nopţii de
15 iunie 1889 se stinge, la sanatoriul doctorului Şuţu şi este înmormântat, cu
două zile mai târziu, la cimitirul Bellu din Bucureşti.
Poeziile sale cele mai cunoscute, care i-au adus faima şi
titlul de cel mai mare poet român: Luceafărul, Mortua Est, Scrisoarea a III-a,
Epigonii, Lacul, Singurătate, O mamă, Adio, Înger si demon, Melancolie,
Dorinţa, Floare-albastră, Memento Mori, Strigoii, Odã (în metru antic), Mai am
un singur dor, La steaua. În antologia „Mărturii despre Eminescu“, apărută la
Editura Humanitas şi lansată la Târgul Gaudeamus 2013, Cătălin Cioabă a adunat laolaltă
numeroase memorii ale contemporanilor lui Mihai Eminescu şi ale altor artişti
ai vremii, memorii care creionează un portret umanizat al marelui poet român.
În această carte apar texte scrise, printre alţii, de Ioan
Slavici şi Ion Creangă, bunii prieteni ai lui Eminescu, I.L . Caragiale, Titu
Maiorescu, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Iorga, Carmen Sylva, precum şi de fratele
poetului, Matei Eminescu.
"De-aş avea", prima poezie a lui Mihai Eminescu:
De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarba verde,
Ce se leagănă se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;
De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi usor,
Şoptind şoapte de amor;
De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziulit
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.
- 1943: S-a născut George Harrison, un renumit cîntăreţ rock de origine britanică, compozitor, scriitor, producător.
Popolaritatea sa a
venit datorită activităţii sale în cadrul legendarei trupe ,,The Beatles”.
Harrison ocupă locul 21 în lista celor mai mari chitarişti din toate timpurile
conform revistei ,,Rolling Stones”. După destrămarea trupei, Harrison şi-a
început cariera solo cu mare succes. El a lansat un album ,,triplu”-,,All
Things Must Pass” care nu o dată a ocupat poziţiile de vîrf în topurile
muzicale. La 14 aprilie 2009, Harrison a obţinut post-mortem o stea pe aleea
vedetelor de la Hollywood.
Să aveți o zi frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!