28 Martie

Este a 87-a zi a anului. 
Au mai rămas 278 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 05 m și apune la 19 h 38 m. 
Lună Nouă la 05 h 57 m. 

Citatul zilei

 

”Unele lucruri m-au părăsit. Am trecut peste unele dorinţe, am pierdut prieteni, unii prin moarte, unii din simpla incapabilitate de a trece strada.” (Virginia Woolf, n. 25 ianuarie 1882, Londra - d. 28 martie 1941)

Evenimente de-a lungul timpului...

• 845: Parisul a fost prădat de către vikingi, în funtea cărora se afla, cel mai probabil Ragnar Lodbrok, care ar fi colectat o răscumpărare uriaşă pentru a pleca.

Ragnar Lodbrok a fost un conducător danez legendar. Istoricii cred că el a trăit în prima parte a secolului al IX-lea, fiind unul dintre cei mai influenţi lideri militari din acea perioadă.

Printre evenimentele majore care îi sunt atribuite vikingului se numără atacul asupra Franţei, asediul şi capturarea Parisului din anul 845 şi un atac asupra Nothumbriei, unul dintre regatele medievale ale anglo-saxonilor, în 865.

În timpul celei din urmă, armata lui Ragnar a fost înfrântǎ, iar el a fost luat prizonier. Regele Aella al II-lea a poruncit să fie aruncat într-o groapă cu şerpi veninoşi, unde ar fi murit în chinuri groaznice.

Pe 28 martie, adepţii religiei asatru sărbătoresc "Ziua lui Ragnar Lodbrok", zi care marchează cel mai mare succes militar al liderului nordic.

Asatru consideră valori morale curajul, onoarea, ospitalitatea, independenţa şi libertatea, individualitatea şi responsabilitatea, hărnicia şi perseverenţa, loialitatea şi respectarea strămoşilor.

Religia este recunoscută în state precum Islanda, Norvegia sau Danemarca.

Viaţa lui Ragnar Lodbrok a inspirat serialul TV "Vikingii".

Vikings (2013 TV Series) HD Trailer 

• 1592: S-a născut Comenius, filosof, gramatician și pedagog ceh; membru al sectei Frații Moravi, s-a ocupat întrega viață de perfecționarea metodelor pedagogice.

Opera sa îl face să fie considerat, în momentul de față, părintele educației moderne.

A realizat o delimitare a pedagogiei ca un sistem de sine stătător care studiază educația. A abordat toate problemele importante ale pedagogiei legate de metodă, conținuturi, de ideal, inclusiv a ajuns la concluzia că pedagogia elaborează niște norme care se exprimă prin principii didactice. A elaborat 27 de principii didactice, dintre care cel mai importanat este „principiul instituției”. A afirmat că „Viața e o școală”.

Comenius este cunoscut, înainte de toate, prin mica sa lucrare întitulată Janua linguarum reserata sau la Cheia limbilor (Lesna, 1631): a adunat în 1000 de fraze toate cuvintele uzuale, în așa fel încât să dea, tot odată, în timp scurt, cunoașterea cuvintelor și cea a lucrurilor. Această scurtă lucrare a avut un succes prodigios: a fost retipărită deseori și a fost tradusă în aproape toate limbile.

Comenius a completat această operă dând Orbis sensualium pictus, Nürnberg, un fel de enciclopedie în care cuvintele sunt însoțite de imagini care le explică; Grammatica janualis; lexicon januale, culegere în care toți radicalii sunt reuniți în fraze.

Aceste cele mai importante tratate ale sale au fost reunite sub titlul Opera didactica, Amsterdam, 1657. Între altele, a scris lucrări de istorie, religie, filosofie. Câteva dintre operele sale au fost redactate în limba cehă.

• 1776: Această zi istorică marchează naşterea Balşoi Teatr, simbolul culturii ruse pe parcursul tuturor regimurilor politice. 

Cea mai renumită instituţie din Rusia reprezintă şi astăzi un subiect amplu, care stârneşte atât admiraţie, cât şi curiozitate.

Colivia de aur, construită pe vremea Ekaterinei cea Mare

Înfiinţat pe vremea Ţarinei Ekaterina cea Mare, Balşoi Teatr este una dintre cele mai impresionante instituţii culturale din lume. Încă de la intrare impresionează şiragul multietajat al balcoanelor şi lojilor, decorate bogat şi acoperite cu peste 8 kg de foiţă de aur, graţie unor metode străvechi de construcţie, ce foloseau cleiul, albuşul de ou şi... votca. „Teatrul cel Mare” sau „Marele Teatru Imperial” din Moscova, cum se numea până la venirea bolşevicilor la putere, pare o uriaşă colivie de aur, menită să pună în valoare cele mai preţuite voci ale operei şi dansatorii celebri ai lumii. Denumirea acestei instituţii poate fi explicată foarte simplu. Teatrele, care pe vremuri erau proprietatea ţarilor şi ţarinelor din Rusia, se numeau „Balşoi”, adică „Teatrul Mare”, dacă găzduiau spectacole de operă sau de balet, sau „Malâi”, respectiv „Teatrul Mic”, dacă puneau în scenă spectacole de teatru. Aceasta spune multe despre ierarhia valorilor culturale în Rusia, unde muzica primează în faţa celorlalte arte.

Vulturul imperial, înlocuit cu secera şi ciocanul

Faţada teatrului, care a fost şi rămâne blazonul Rusiei, uneşte sub semnul neoclasicului colonada monumentală, formată din cele opt coloane plasate la intrare, cu elemente arhitecturale greceşti, străjuite de frize şi de cvadriga condusă de Apollo, turnată în bronz, asociată de regulă artelor şi unui Arc de Triumf. Arhitectul francez Joseph Bove şi rusul Andrei Mihailov au proiectat sub auspicii imperiale mai mult decât un teatru, şi anume un templu şi un Arc trimufal pentru arta operei şi baletului din Rusia. Cu prilejul încoronării Ţarului Alexandru al II-lea, în 1856, teatrul a fost refăcut, s-au adăugat decoraţiuni aurite şi un baldachin enorm a fost amplasat în faţa intrării principale, arborând mătăsuri, brocart în falduri, ciucuri de aur şi catifea de culoarea purpurei imperiale. Vulturul bicefal şi celelalte însemne ale Imperiului rus au supravieţuit până la venirea comuniştilor, când au fost înlocuite cu secera şi ciocanul. Faţada Balşoi Teatr tronează şi pe bancnota de 100 de ruble, care circulă din mână în mână, simbolizând îngemănarea dintre puterea artei şi forţa monedei naţionale. Preşedintele rus Vladimir Putin, care nu-şi ascunde visul reclădirii Rusiei imperiale, a precizat: „Balşoi este un brand naţional, în cadrul căruia mă simt mândru să ocup un loc în loja rezervată ţarilor şi împăraţilor lumii”.

Cea mai veche academie de balet din lume

Academia de balet a Balşoi Teatr s-a născut înainte de a exista clădirea propriu-zisă şi este socotită drept cea mai veche din lume. Academia a fost fondată, de asemenea, la cererea Ekaterinei a II-a, care a dorit să se înceapă cursurile de balet în anul 1773, într-un orfelinat pe care îl patrona. De atunci, şcoala rusă de balet a produs o sumedenie de valori, printre care Maya Plisetskaia, Ekaterina Maksimova, Vladimir Vasiliev, Mikhail Baryshnikov, Vaslav Nijinsky şi Rudolf Nureyev. Şcoala de balet rusă este cunoscută în întreaga lume, şi o mulţime de copii de pe toate continentele dau, în fiecare an, examen de admitere la Academia de Balet, în speranţa admiterii. Taxa de studiu variază între 5 şi 6 euro pe an, însă, odată înscrişi, copiii au garanţia succesului în viitor.

Directorul Filin, mutilat cu acid sulfuric

Istoria Balşoi Teatr nu a fost mereu liniştită. Chiar în luna ianuarie a acestui an, directorul artistic Serghei Filin a fost spitalizat cu arsuri grave la faţă şi la ochi, după ce a fost stropit cu acid sulfuric de un necunoscut care purta o mască. Mama coregrafului a declarat presei că ştie cine se află în spatele atentatului şi că a furnizat Poliţiei informaţii în acest sens. Purtătoarea de cuvânt a teatrului a precizat că Filin, numit în funcţie în martie 2011, a fost în ultimul timp ţinta unor ameninţări, lăsând să se înţeleagă că acest atac are legătură cu probabile rivalităţi profesionale. „Serghei a fost ameninţat permanent după preluarea funcţiei şi predecesorii săi au păţit la fel. Nu ne-am gândit niciodată că un război pentru roluri şi nu pentru proprietăţi imobiliare ori petrol ar putea ajunge la un asemenea nivel criminal”, a declarat ea.

„Balşoi este un brand naţional, în cadrul căruia mă simt mândru să ocup un loc în loja rezervată ţarilor şi împăraţilor lumii“ - Vladimir Putin

În luna octombrie a anului 2011 a avut loc redeschiderea oficială a Balşoi Teatr, în urma unui proces de restaurare şi modernizare care începuse în 2005 şi care a costat statul rus peste 20 de milioane de euro. Soprana română Angela Gheorghiu a cântat în cadrul acestei gale, la care a participat ca invitată de onoare a preşedintelui rus de la acea vreme, Dmitri Medvedev. Festivitatea a fost televizată în direct în 36 de ţări şi s-a desfăşurat în prezenţa unui număr impresionant de invitaţi de marcă, veniţi să aplaude la scenă deschisă încheierea celor şase ani de lucrări de renovare, care au redat teatrului strălucirea imperială de pe vremea ţarilor ruşi. Programul serii a reunit un montaj cu imagini ce reprezentau reconstrucţia clădirii, o paradă a decorurilor realizate de marii scenografi ai lumii, fragmente cunoscute din spectacole de operă şi de balet şi o paradă care a prezentat întreaga echipă de artişti a teatrului. Regia a fost semnată de Dmitri Ceniakov, iar conducerea muzicală i-a aparţinut lui Vassili Sinaiski. Directorul teatrului, Anatoli Iksanov, a declarat că niciun bilet nu a fost pus în vânzare pentru acest eveniment, dezminţind informaţiile care circulau pe internet, potrivit cărora preţul pentru un tichet ar fi ajuns la aproape 50.000 de euro (2 milioane de ruble) pe piaţa neagră. Accesul la spectacol s-a făcut exclusiv pe baza unor invitaţii. Revenind la Angela Gheorghiu, cunoscuta cântăreaţă româncă a fost prezentă pentru a doua oară la un astfel de eveniment „de grad zero”. La 6 decembrie 2009, ea a interpretat cu succes două arii la Gala Kennedy Honors, în prezenţa preşedintelui american Barack Obama şi a multor vedete de la Hollywood.

• 1802: Astronomul german Heinrich Wilhelm Matthias Olbers a descoperit asteroidul Pallas.

Pallas este al doilea asteroid din istorie descoperit de om -- dupa Ceres -- si este unul dintre cei mai mari din Sistemul Solar. Initial, acesta a fost considerat planeta, la fel ca alti asteroizi gasiti la inceputul secolului 19. Ulterior, acestia au fost reclasificati.

Olbers a descoperit si numit asteroidul (Pallas si-a primit numele dupa Pallas Athena, un nume alternativ al Zeitei Athena), iar cinci ani mai tarziu, pe 29 martie 1807, a gasit si asteroidul Vesta.

• 1882: În Franța, școala devine obligatorie.

1881 și 1882 - Cele două Legi Ferry reprezintă o serie de legi care generalizează în Franța "obligația, laicitatea și gratuitatea" învaățământului primar. Se asigura de aici înainte egalitatea de acces la învaățământ (luam în considerare sexul și clasa socială). În fapt, se propunea gratuitate și obligativitate pentru învaățământul primar încă din anii 1795 dar abia acum în 1881-1882 se reușește aplicarea lor pe întregul teritoriu al Franței. Nu se mai vorbește de Educație Religioasă ci de Educație Morală... Se realizează manuale școlare iar laicitatea învățământului secundar începe să se extindă. Marele merit al Legilor Ferry este că au fost aplicate în etape, fiecare etapă pregătind următoarea, ceea ce a făcut ca opozițiile și rezistențele să nu fie atât de dure ca pentru legile precedente.

• 1888: S-a născut  Alexandru Kirițescu, scriitor român interbelic, frate cu scriitorul de spectacole de revistă Nicolae Kirițescu.

S-a născut pe 28 martie 1888, la Pitești, în familia unui funcționar ceferist. A început școala primară la Pitesti, continuând la Alexandria și terminând liceul Gh. Lazăr din București. A urmat cursurile Universității din București. Dupa terminare, a obținut un post de inspector pe lângă Teatrul Național din București. Debutul său în dramaturgie s-a produs rapid când autorul avea numai 22 de ani cu piesa Învinșii. Despre această piesă, Tudor Arghezi spunea că este o ironie deoarece autorul și-a început cariera cu o piesă cu un nume de învins, apreciind piesa ca „originală, dar lipsită de originalitate”.

Al. Kiriţescu a scris mulţi ani pentru compania Durstoikir (Durma-Stoicovici-Kiretescu). Scriitor multilateral, Kirițescu a atacat problematica vieții sociale contemporane lui în „trilogia burgheză”: Cea mai importantă piesă a sa a fost Gaițele. În anii celui de-al doilea război mondial, a scris Dictatorul. După 1945, a făcut parte din colectivul de lectură al Teatrului National din București. A fost o muncă plină de responsabilitate, deoarece montările ce s-au făcut au trebuit să țină cont atât de faptul că Teatrul Național din București a fost grav avariat în august 1944, în urma bombardamentelor, precum și de dorința autorităților de a monta doar operele unor anumiți autori, apreciaţi de regimul comunist.

• 1892: Charles Duryea si Erwin Markham semnează un contract pentru proiectarea si construirea unui prim automobil pe benzină. 

Acest model avea un motor cu un cilindru, se numea "Ladies Phaeton" și a intrat în faza de testare în 1893, iar în 1896 compania Duryea Motor Wagon se înfiintează.

În 1895 a doua mașină Duryea, construită în 1894, a câtșigat cursa Chicago Times Herald, condusă de Frank, fratele lui Charles.

• 1910: Francezul Henri Fabre a experimentat cu succes primul hidroavion în Marea Mediterană, lângă Martigues, în apropiere de Marsilia.

Henri Fabre a devenit, in data de 28 martie 1910, primul om care a reusit sa zboare cu un hidroavion, numele de familie al acestuia fiind apoi dat aparatului de zbor.

Hidroavionul a fost proiectat si dezvoltat de Fabre intr-o perioada de timp de patru ani, iar acesta a fost ajutat de mecanicul Marius Burdin si de arhitectul naval Leon Sebille.

Pe 28 martie 1910, francezul Fabre a decolat cu vehiculul aerian inventat de el si a zburat o distanta de aproximativ 457 de metri, in apropiere de localitatea Martigues.

Hidroavionul Fabre s-a prabusit pe 12 aprilie 1911, insa acesta a fost luat si ulterior restaurat pentru a fi expus in Muzeul Aerului si al Spatiului din localitatea Le Bourget, din apropiere de Paris.

• 1923: Este promulgată prin decret regal Constituția României Mari, votată de Parlamentul României la 26 martie 1923, una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp.

Constituția din 1923 este Constituția României adoptată după Marea Unire. A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938. A fost repusă în vigoare în 1944 până la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată republica.

În 192regele Ferdinand I promulgă Constituția României de după Primul Război Mondial, apreciată la vremea sa a fi una dintre cele mai democratice legi fundamentale din Europa.

Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. King Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice. El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament). Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic. El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului.

Constituția era o actualizare a celei din 1866, din care modifica total sau parțial 20 de articole, introducea în ea alte 7 articole noi și reformula sau completa 25 de articole. Un număr de 76 articole ale vechii constituții rămâneau neshimbate.

Principiul pe care s-a actualizat Constituția privea noua situație a României de după Primul Război Mondial, adaptarea la principiile societății democratice ale vremii și modificări limitate, astfel încât să se păstreze cât mai mult din textul existent.

Constituția stipula de la început că România este stat național unitar și indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil.

Cu privire la drepturile cetățenilor, se făcea referire la condițiile specifice democrației: garantarea drepturilor și libertăților cetățenești, fără deosebire etnică, de limbă sau religie, egalitatea cetățenilor în societate și înaintea legilor, libertatea conștiinței și întrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondenței, inviolabilitatea domiciliului.

Se instituia votul universal, egal, direct obligatoriu și secret. Militarii și femeile, ca în toate țările europene din acea vreme, nu puteau să-ți exprime o opțiune politică în fața urnelor.

Separația puterilor în stat

Constitutia din 1923 consacra ferm principiul separației puterilor în stat, independente una de alta, existând posibilitatea să se limiteze reciproc în atribuții.

Activitatea legislativă urma să fie exercitataă de rege și reprezentanta naționala (Parlament), cea executivă de rege și Guvern, iar cea judiciară numai de către instanțele judecătoresti.

Ascendenșa regelui fașă de Parlament consta în că legile nu puteau intra în vigoare decât sancționate (astăzi spunem promulgate), iar regele putea refuza sancționarea unei legi. Ascendența față de Guvern consta în faptul că "Guvernul exercita puterea executivă în numele regelui, în modul stabilit prin Constituțiune".

Regele nu avea ascendență asupra puterii judecătorești, care "se exercita de către organele ei". Numai hotărârile, care se pronunțau "în virtutea legii", se executau "în numele regelui".

Cu privire la legalitatea si suprematia Constitutiei, se specifica foarte clar ca "numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constitutiei".

Cele doua Camere

Nu exista o Curte Constitutionala ca astazi, sarcinile revenind Curtii de Casatie, care era costituita din juristi de profesie, integri si neafiliati niciodata vreunei grupari politice.

Ca baza pentru elaborarea Constitutiei au fost folosite patru proiecte: unul elaborat de liberalul IC Bratianu, al doilea de R. Boila din partea Partidului National Roman, al treilea de catre Constantin Stere (Partidul Taranesc) si al patrulea de catre C. Berariu, expert in probleme juridice.

Constitutia prevedea un parlament bicameral, din care Camera Deputatilor se alegea prin vot univeral, iar Senatul era compus din membri alesi din diferite grupari (Camera de Comert, cadrele didactice etc.) si din senatori de drept: reprezentanti ai cultelor, presedintele Academiei Romane, fosti presedinti ai fiecarei camere legislative, fosti senatori si deputati care fusesera alesi cel putin in zece sesiuni, fosti ministri care au detinut cel putin sase ani fotoliul ministerial, fosti presedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie si alti demnitari.

Legea fundamentala exprima de asemenea foarte precis prerogativele suveranului si conditiile succesiunii la tron.

Sfarsitul Constitutiei din 1923

Constitutia din 1923 a functionat in perfecta ordine pana in februarie 1938, cand regele Carol al II-lea a initiat o Constitutie noua, care intarea puterea regala si limita libertatile democratice.

In principiu, aceasta a fost valabila pana in 1947, desi dupa abdicarea regelui s-au aplicat cutume in afara legii fundamentale, iar dupa 23 august 1944 a fost partial amendata si revizuita in 1946.

Abandonata definitiv odata cu abdicarea fortata a regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, Constitutia a fost inlocuita ulterior cu una dupa modelul sovietic.

• 1930: Orașele turcești Constantinopol și Angora și-au schimbat denumirea în Istanbul și, respectiv, Ankara.

Istanbul

Istanbul, numit în antichitatea greacă Byzantion, apoi, după anul 330 d.Hr., Constantinopol, a fost capitală a Imperiului Roman, pentru două scurte perioade dintre anii 324-395, a Imperiului Roman de Răsărit, denumit și Imperiul Bizantin de istoriografia umanistă, între 395-1204, a Imperiului latin din Orient, între 1204-1261, apoi din nou a Imperiul Bizantin refăcut, între 1261-1453 și a Imperiului Otoman până la proclamarea Republicii Turcia, la 13 octombrie 1923. Imperiul Roman de Răsărit a început a fi numit Imperiul Bizantin începând din sec. al 16-lea prin inițiativa istoricului umanist Hieronymus Wolf. Intemeietorul legendar a fost un anume Byzas din orașul Megara, iar atunci când Constantin I-ul cel Mare a trasat limitele viitoarei sale capitale a cuprins o arie tot șapte coline ca și în cazul Romei. Turcii au construit pe fiecare câte colină o moschee istorică. Istanbul este cea mai mare concentrare urbană a Turciei și singurul megalopolis din lume întins pe două continente. În vechile texte românești, orașul era numit Țarigrad, Stanbul, Stambul, Înalta Poartă sau Poarta. Oficial fosta capitală a primit denumirea turcă de Istanbul la 28 martie 1930, până atunci păstrându-și pe plan internaținal numele de antic și tradițional de Constantinopol. Cu o populație de peste 18,8 miloane Istanbulul este un megalopolis, precum și principalul centru financiar, comercial și cultural al Turciei. Se întinde peste 27 de districte din cele 39 ale provinciei cu același nume, fiind una dintre cele mai mari metropole din lume. Este capitala economică a Turciei și prefectura provinciei cu același nume. Partea europeană se află situată în regiunea istorică Tracia iar cea asiatică în Anatolia. Poartă numele oficial de Istanbul din 28 martie 1928. Alături de Atena și Roma, Constantinopol-ul, adică Istanbul-ul se clasează printre cele mai venerabile capitale ale Europei. El a fost înscris pe lista patrimoniului mondial al UNESCO începând cu anul 1985. Asemănător cu Constantinopolul în Evul Mediu, astăzi Istanbul este cea mai mare aglomerare umană a Europei. În anul 2010 metropola este declarată una din cele trei Capitale Europeene ale Culturii, celelalte două capitale culturale din 2010 fiind Pécs, Ungaria, și Essen, Germania.

Ankara, Capitala Turciei

Ankara (cunoscută sub numele de Angora până în 1930, și în perioada clasică Ancyra) este capitala Turciei și al doilea cel mai mare oraș al țării după Istanbul. Are o populație de 3.482.000 locuitori (2003). În același timp este capitala provinciei cu același nume. Ankara este un important centru comercial și industrial, fiind de asemenea centru de comerț pentru zona agricolă care o înconjoară. Înainte să devină capitala țării, Ankara era faimoasă pentru lâna caprelor sale (lână de Angora). Situată în centrul Anatoliei, este un important nod atât la figurat, pentru comerț, cât și la propriu, fiind centrul drumurilor și căilor ferate turcești. Dispune de câteva universități, Biblioteca Națională, Muzeul Arheologic, Muzeul Etnografic și Muzeul Civilizațiilor Anatoliene. Mausoleul Mustafa Kemal Atatürk, personalitatea cea mai importantă a Turciei secolului al XX-lea, este de asemenea amplasat în Ankara. Orașul se află pe locul întâi în lista capitalelor țărilor europene după suprafață.

• 1936: S-a născut Mario Vargas Llosa, scriitor peruan, laureat Nobel

Mario Vargas Llosa (n. 28 martie 1936, Arequipa, Peru) este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului”.

Primul său roman "Orașul și câinii" i-a adus recunoașterea imediată, volumul obținând Premiul Criticii Spaniole. La scurtă vreme scrie "Casa Verde", roman care i-a confirmat poziția de mare scriitor în America Latină. Printre operele sale se mai numără "Conversație la Catedrală", "Sărbătoarea țapului", "Paradisul de după colț" sau romanul istoric "Războiul sfârșitului lumii".

O perioadă bună de timp Llosa a lucrat în Franța ca profesor și ziarist și a predat la universități de prestigiu din America și Europa.

Este autorul a numeroase eseuri și devine celebru prin forța epică, luciditate și ironie.

În perioada anilor 80 se implică în politică, zece ani mai târziu candidând la alegerile prezidențiale din Peru. A pierdut însă în fața contracandidatului său, Alberto Fujimori.

Pe lista premiilor câștigate de Llosa se număra distincția "Miguel de Cervantes", considerat un Nobel al literaturii din spațiul hispano-american, Premiul Planeta, pentru "Lituma în Anzi" sau Premiul Păcii acordat, în 1996, de Asociația Librarilor Germani.

• 1964: Muzeul Madame Tussauds din Londra dezvelea primele copii de ceară

Cel mai faimos muzeu al figurilor de ceară din lume, prezenta publicului copii ale unor vedete din lumea muzicii – cei patru componenți ai grupului Beatles. 

Fondatoarea muzeelor Madame Tussauds, Marie Grosholtz (Tussaud este numele dupa căsătorie) s-a născut în Franța, la Strasbourg în 1761. A învățat arta modelării în ceară de la Philippe Curtius, un doctor în casa căruia mama ei lucra ca menajeră. Încurajată de acesta, și-a perfecționat talentul, realizând portretele în ipsos și ceară ale unor personalități ale vremii. Timp de 9 ani a fost profesoara de artă a surorii regelui Ludovic al XVI-lea. Revolutța Franceză din 1789 îi va schimba total cursul vieții. A fost întemnițată pentru legăturile avute cu familia regală dar a scăpat ca prin minune de pedeapsa capitală. După eliberare, a confecționat măști mortuare pentru prizonierii ghilotinați pentru a-și dovedi supunerea față de noii guvernanți. În 1802 va pleaca în Anglia împreună cu cei doi fii, aducând cu ea și figurile de ceară moștenite de la mentorul care o inișiase.

Timp de 30 de ani își va îmbogăți colecția și va străbate întreaga țară pentru ca toți să poată vedea și atinge pe oamenii faimoși ai epocii sau ai unor vremuri apuse. În 1835, la vărsta de 74 de ani, obosită de atâtea călătorii, decidea să își deschidă o expoziție permanentă la Londra, astfel luând naștere, pe Baker Street, ineditul muzeu ce îi va aduce celebritatea. În prezent, în lume există 12 muzee care îi poartă numele (la Amsterdam, Bangkok, Berlin, Blackpool, Hollywood, Hong Kong, Las Vegas, Londra, New York, Shanghai, Washington și Viena).

Să aveți o zi frumoasă!