4 Martie

Este a 63-a zi a anului. 

Au mai rămas 302 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 48 m și apune la 18 h 07 m. 

Citatul zilei

"Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul." (Abraham Lincoln)

Ziua mondială de rugăciune a femeilor

A fost iniţiată de femeile palestiniene în anul 1991, în oraşul Ierusalim, loc de întâlnire a celor trei religii monoteiste: creştină, islamică şi iudaică.

Este o zi în care femeile de diferite confesiuni se întâlnesc în localităţile lor pentru a se ruga pentru o ţară anume, dar şi pentru pacea din lume.

Ziua Mondială de Rugăciune se marchează în prima zi de vineri a lunii martie în peste 170 de țări. Își are originile în secolul al XIX-lea, atunci când femeile creștine din Canada și Statele Unite au început să se implice în misiuni de încurajare a rugăciunii personale, deplasându-se și în alte părți ale lumii.

În această zi a lunii martie, de la răsăritul soarelui până la apusul său, pe întregul glob se adună, an de an, tot mai mulți credincioși pentru o rugăciune comună. Programul este pregătit de femei, dar invitația la rugăciune se adresează tuturor.

În România, a fost marcată pentru prima oară în 1971, la Sibiu. În 1993, s-a înființat Forul Ecumenic al Femeilor Creștine din România, iar prima slujbă a fost oficiată în 1993, la București. În prezent, este organizată de asociațiile de femei ale bisericilor și de comitetele ecumenice locale în peste 200 de localități.

În România, se marchează din 1993.

Ziua mondială a luptei împotriva exploatării sexuale

Începând cu anul 2009, la data de 4 martie, la nivel mondial se sărbătoreşte Ziua Luptei Împotriva Exploatării Sexuale. Este o zi menită să aducă în prim plan pericolul pe care îl prezintă actele de violenţă, abuz şi exploatare sexuală în întreaga societate, inclusiv asupra copiilor.

Este ziua în care revenim asupra discuţiilor referitoare la pericolul pe care îl reprezintă actele de violenţă, abuzul şi exploatarea sexuală în întreaga societate, dar mai ales asupra copiilor, deoarece aceştia sunt cei mai expuşi, neputându-se apăra.

Prin marcarea acestei zile la nivel mondial se propune mobilizarea, educarea şi informarea organelor decizionale, instituţiilor de profil şi a publicului asupra creşterii fenomenului exploatării sexuale, una dintre cele mai grave forme de negare a drepturilor fundamentale ale fiinţelor umane. Traficul de fiinţe umane este sclavia erei moderne, în care unii oameni profită de pe urma exploatării altora, cea mai cunoscută formă de exploatare rămânând exploatarea sexuală.

Potrivit datelor statistice ale Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, la nivelul anului 2013, din totalul de 896 victime identificate, 577 au fost de sex feminin, 300 având sub 18 ani. Din acestea, 439 au fost exploatate sexual, 375 au fost exploatate prin muncă, iar 82 prin cerşetorie, pornografie şi obligarea la comiterea de furturi.

În primele şase luni ale anului 2014 au fost identificate 448 de victime exploatate, 281 de victime exploatate în industria sexului şi pornografiei, 141 de victime exploatate prin muncă, 19 victime prin obligarea la cerşetorie şi 3 victime exploatate prin obligarea la comiterea de furturi. Din totalul de 448 de victime, 288 sunt victime adulte şi 160 sunt minore. Minorii reprezintă şi pentru această perioadă o categorie vulnerabilă la trafic, în special la recrutarea în vederea exploatării sexuale. Astfel, din totalul de 160 de minori identificaţi în această perioadă, 157 sunt fete şi doar 3 victime sunt băieţi.

Deşi au fost organizate trei congrese mondiale privind exploatarea sexuală a copiilor (Stokholm 1996, Yokohama 2001 şi Rio de Janeiro 2008), Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că 150 de milioane de fete şi 73 de milioane de băieţi cu vârsta de până la 18 ani au fost forţaţi să aibă relaţii sexuale, iar mulţi dintre aceştia au fost exploataţi.

UNICEF a dat publicităţii un studiu din care reiese că industria sexului exploatează circa 2 milioane de copii în fiecare an, iar mai mult de un milion de imagini, reprezentând între 10.000 - 20.000 de copii victime ale abuzului, circulă în spaţiul virtual. Dintre aceşti copii, foarte puţini sunt identificaţi, restul rămânând anonimi. Copiii abandonaţi, copiii străzii sau copiii din familii dezorganizate sunt printre victimele abuzului şi exploatării sexuale.

Deşi Europa a adoptat la 25 octombrie 2007, la Lanzarote, Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, cifrele arată că aproximativ unul din cinci copii din Europa ajunge să devină victima unui act de violenţă sexuală. Acest fenomen negativ se poate manifesta sub diverse forme: incest sau abuz sexual, pornografie, prostituţie, agresiune din partea unui alt copil sau adult.

România a semnat Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale la 25 octombrie 2007 şi a ratificat-o prin Legea nr. 252/2010. De asemenea, încă din 2004 a adoptat printr-o hotărâre de Guvern, Planul naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului şi a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale.

Pentru a putea veni în sprijinul victimelor traficului de persoane sau potenţialelor victime, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane are la dispoziţie o linie telefonică gratuită – HELP LINE 0.800.800.678, la care cei interesaţi pot primi informaţii generale cu privire la plecarea peste hotare la muncă, în scop turistic sau pot anunţa un posibil caz de trafic de persoane.

Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane este Coordonator Naţional al aplicării politicilor în domeniul luptei împotriva traficului de persoane având rolul de a desfăşura activităţi de prevenire şi monitorizare a acestui fenomen infracţional.

Ziua Bunicii în  Franța

Toate bunicile, dar şi femeile care au mai mult de 55 de ani, din Franţa, au, astăzi, un motiv deosebit de sărbătoare: în fiecare an, în prima duminică a lunii martie, francezii sărbătoresc Ziua Naţională a Bunicilor (Fête des grands-mères).

Că e numită Mamie, Manou, Mamouty sau Mamina, bunica ocupă un loc special în inima copiilor, indiferent de vârstă. Considerate cele mai bune confidente, prietene vesele, bucătarese pricepute, complicele lor, bunicile reprezintă de fapt legatura dintre generații.

Prima celebrare a Zilei Bunicilor avut loc în 1987, odată cu lansarea brandului de cafea "Bunica". Fiind o sărbatoare comercială, a devenit în scurt timp foarte populară și a intrat în calendar.

Este cea mai potrivită ocazie pentru copii să-și exprime afectivitatea față de "Mamimetta" lor, să aleagă cu grijă cadouri potrivite, micuții confecționându-le ei înșiși.

Cei mai mari le compun poezii frumoase, culeg flori de pe câmp, trimit felicitări virtuale animate sau video.

Gestul de a oferi un cadou e mai mult decat o declarație de dragoste, înseamnă respect pentru persoanele mai în vârstă, transmiterea sentimentului ca în fiecare zi nepoții se gândesc la ele, făcându-le să înțeleagă că nu sunt singure.

Sărbătoarea nu are aceeași dată în fiecare an, ci a fost fixată în prima duminică din martie. Toată lumea a ajuns să respecte această zi, plină de tandrețe.

În această zi, bunicuţele franceze, care nici pe departe nu seamănă cu nişte bătrînele, se dichisesc, beau lichior, mănîncă prăjituri şi îngheţată şi, desigur, primesc cadouri.

Bunicile franţuzoaice întineresc din an în an. Mai mult din jumătate din ele au un pic mai mult de 50 de ani şi continuă să lucreze. Poate, anume de aceea ziua lor „profesională” este marcată în zi de duminică!

Deşi majoritatea bunicelor din Franţa îşi văd nepoţii cel puţin o dată pe săptămînă, iar o treime din ele acordă celor mici jumătate din timpul liber, Ziua bunicilor este aşteptată cu nerăbdare, pentru că este un prilej deosebit de a se întîlni mai multe generaţii.

În această zi, firmele turistice propun bunicilor şi nepoţilor acestora călătorii gratuite cu autobuzul, restaurantele alcătuiesc meniuri speciale, iar în magazine se deschid secţii speciale, în care DOAR BUNICILE pot cumpăra diferite mărfuri la preţuri reduse.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1461: Războiul celor două roze

 Regele Henric al VI-lea al Angliei, care aparţinea casei Lancaster, a fost detronat de vărul său, care a devenit regele Eduard al IV-lea şi care aparţinea casei York.

Războiul celor Două Roze a fost războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York, amândouă fiind ramuri ale Casei Regale Plantagenet, avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea.

Numele de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc, ci mai târziu, avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale: Trandafirul Roşu de Lancaster şi Trandafirul Alb de York.

Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale. Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării, în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est.

Războiul celor Două Roze, cu marele său număr de victime din rândul nobilimii, a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației, ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor.

Conflictele dintre cele două case regale au început în momentul detronării regelui Richard I de către vărul său, Henry Bolingbroke, duce de Lancaster, în 1399. În ciuda lipsei de moștenitori ai celui de-al treilea fiu al lui Edward al III-lea, John de Gaunt, Bolingbroke avea puține șanse să acceadă la tron. Conform precedentelor, coroana ar fi trebuit să fie moștenită de descendenții masculini al celui de-al doilea fiu al lui Edward al III-lea, Lionel de Antwerp. Richard al II-lea l-a și numit de fapt pe nepotul lui Lionel, Roger Mortimer, al IV-lea conte de March, ca moştenitor prezumtiv. Până în cele din urmă, Bolingbroke, a fost încoronat rege sub numele de Henry al IV-lea. El a fost acceptat ca rege datorită lipsei de popularitate a domniei lui Richard al II-lea.

Bolingbroke a murit în 1413. Fiul și succesorul său, Henry al V-lea, a fost un foarte priceput conducător militar, iar succesele sale în luptele din Franţa i-au crescut foarte mult popularitatea, permițând casei de Lancaster să-și întărească poziția dominantă pe tronul Angliei.

Deși au mai existat înfruntări armate și mai înainte între susținătorii regelui Henry și cei ai lui Richard, duce de York, principala perioadă de conflicte armate în Răzoiul celor Două Roze a fost între 1455 și 1489.

Richard, duce de York, a condus o mică armată împotriva Londrei și a fost întâmpinat de forțele lui Henry al VI-lea la St. Albans , la nord de capitală, pe 22 mai 1455.

Bătăia de la St. Albans a fost primul conflict armat deschis al războiului civil. Rezultatul a fost înfrângerea Lancastrienilor, care au pierdut mai mulți conducători importanți. York și aliații lui și-au recâștigat pozițiile și influența și, pentru o vreme, ambele tabere au părut șocate că au trebuit să se ajungă la o luptă armată pentru a rezolva problemele și au făcut totul pentru reîmpăcare.

După prima bătălie de la St. Albans, compromisul din 1455 a a părut ca are succes, cu York rămas vocea dominantă în Consiliu, chiar și după ce Henry și-a revenit. Însă problemele care generaseră conflictul au reapărut în scurtă vreme. Cea mai importantă dintre acestea era dacă ducele de York sau fiul minor al lui Henry și Margaret, Edward, avea să fie viitorul rege. Regina Margareta a refuzat să accepte orice soluție de compromis care ar fi presupus dezmoștenirea fiul ei și a devenit clar că ea nu va accepta ca ducele de York și aliații lui să mai aibă în continuare puterea militară. Henry a plecat într-o vizită regală în Midlands în 1456, iar Margaret nu i-a mai permis să se reîntoarcă la Londra. Din acel moment, ducele de Somerset a început să fie noul favorit al curții regale, luând locul tatălui său. Margaret l-a convins pe rege să-l demită pe York din funcția de Protector, în timp ce York a luat hotărârea de a se reîntoarce la postul lui din Irlanda. Dezordinile din capitală și lipsurile de pe coasta de sud au continuat să crească, dar regele și regina au continuat să-și apere pozițiile lor, regina introducând sistemul recrutărilor obligatorii pentru prima oară în Anglia.

York a început să facă presiuni pentru a accede chiar el la tron, bazându-se și pe lipsa de legitimitate a liniei Lancastriene. A fost convocat Parlamentul, iar York și-a făcut publică dorința de a se urca pe tron, așteptându-se ca lorzii să-l încurajeze și pe el așa cum o făcuseră cu Henry al IV-lea în 1399. În loc de încurajare, lorzii au păstrat tăcerea. În momentul în care el și-a anunțat dorința de a se urca pe tron, lorzii nu doreau să-l detroneze în acel moment pe Henry. Dorința lor era de a-i îndepărta consilierii regali considerați incapabili sau corupți.

În ziua următoare, York a prezentat arborele genealogic al familiei în detaliu, susținându-și pretenția la tron prin descendența directă din Lionel de Antwerp, argumentele sale fiind privite cu mai multă înțelegeere de acestă dată. Parlamentul a acceptat să ia în considerație problema și în cele din urmă a fost de acord că pretențiile lui York erau întemeiate, dar, cu o majoritate de cinci voturi, a hotărât ca Henry să rămână rege. În octombrie 1460 a fost pus la punct un compromis, prin care York era recunoscut ca succesor al lui Henry la tron, dezmoștenindu-l astfel pe fiul de șase ani al lui Henry, prințul Edward. York a trebuit să accepte acest compromis, acesta fiind câștigul cel mai mare pe care îl putea obține. Pretențiile lui erau parțial sadisfăcute, de vreme ce fusese numit Protector al Regatului, dândui-se posibilitatea să guverneze în numele lui Henry.

• 1678: S-a născut Antonio Lucio Vivaldi, compozitor italian, de profesie preot catolic. 

Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Univeristății Tehnice din Viena.

Anotimpurile lui Vivaldi reprezinta un set de patru concerte pentru vioara ce fac parte dintr-un set mai mare, de 12 concerte, denumite Il cimento dell’armonia e dell’inventione (Concursul dintre armonie si inventie). Anotimpurile, in denumirea originala Le quattro stagioni sunt cele mai cunoscute realizari componistice ale lui Antonio Vivaldi, de altfel un compozitor foarte prolific, care de-a lungul vietii sale a compus mai mult de 500 de concerte dintre care 230 pentru vioara, precum si 46 de opere si 90 de sonete.

Four Seasons ~ Vivaldi  

• 1801: Thomas Jefferson a depus jurământul ca preşedinte al SUA, primul de la inaugurarea noii capitale a SUA la Washington.

 Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743 - d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreședinte și al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1801 - 1809), autor al Declarației de Independență (1776), și unul dintre cei mai influenți dintre "părinții fondatori" ai Statelor Unite. Evenimentele majore din timpul președinției sale includ Louisiana Purchase (Achiziția Louisianei) (1803), Actul Embargoului din 1807 și Expediția lui Lewis și Clark (1804 – 1806).

Thomas Jefferson a fost un filozof al politicii care a promovat liberalismul clasic, republicanismul și separarea bisericii de stat. Jefferson a fost autorul lucrării Statutul Virginiei pentru libertatea religioasă (1779, 1786), care a fost baza scrierii Primului Amendament al Constituției Statelor Unite și totodată parte a seriei primelor zece amendamente ale Constituției Statelor Unite (The Bill of Rights, 1791).

Numele lui Jefferson a devenit omonimul conceptului de democraţie jeffersoniană, iar Thomas Jefferson a fost atât fondatorul, cât și liderul Partidului Democrat-Republican, care avea să domine scena politică americană pentru circa un sfert de secol, fiind precursorul Partidului Democrat de astăzi din Statele Unite.

Jefferson a fost de asemenea al doilea guvernator al Virginiei (1779 - 1781), primul secretar de stat (1789 - 1795), și al doilea vicepreședinte al Statelor Unite (1797 - 1801).

Ca o completare armonioasă a carierei sale politice, Jefferson a fost agricultor, arheolog, horticultor, arhitect, plantator, etimolog, paleontolog, criptoanalist, autor de studii, scriitor, statistician, avocat, inventator, violonist și fondator al Universităţii din Virginia. Thomas Jefferson este considerat ca fiind printre cei mai remarcabili ocupanți ai fotoliului de președinte al Statelor Unite ale Americii și printre cei mai de seamă patrioți ai revoluției americane. Pentru Jefferson, ruperea totală de Anglia însemna nu doar obținerea independenței, ci calea spre crearea unui nou tip de stat bazat pe principiile suveranității și egalității naturale a oamenilor.

• 1849: Zachary Taylor a refuzat să depună jurământul de preşedinte al SUA 

Acest lucru s- întâmplat pentru că era o zi de duminică şi aceasta contravenea convingerilor sale religioase. În schimb, a depus jurământul a doua zi, pe 5 martie.

A fost singura dată când Statele Unite nu a avut preşedinte timp de o zi, pentru că preşedintelui precedent îi expirase mandatul său.

Zachary Taylor (n. 24 noiembrie 1784 - d. 9 iulie 1850), cunoscut ca și "Old Rough and Ready", a fost cel de-al doisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, fiind în funcție între 1849 și 1850. Taylor a fost cunoscut pentru cariera sa militară extinsă și pentru faptul de a fi primul președinte american neales anterior în vreo funcție publică. Zachary Taylor a fost al doilea președinte american care a decedat în decursul mandatului său.

• 1861: Abraham Lincoln a devenit preşedintele SUA.

Lincoln a exclus orice compromis cu statele sclavagiste din Sud, ceea ce a făcut ca războiul civil să devină inevitabil. El a condus ţara sa în timpul acelei perioadei critice din istoria Americii reprezentate de Războiul Civil.

Crescut într-o familie săracă, Lincoln, de profesie avocat,  a fost al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, funcţie pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 şi până la asasinarea sa în aprilie 1865. Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar şi cea mai mare criză morală, constituţională şi politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal şi a modernizat economia.

Abraham Lincoln a fost asasinat pe data de 14 Aprilie 1865 în incinta teatrului Ford din Washington de către John Wilkes Booth. Acesta era un actor în cadrul acestui teatru şi simpatizant al Confederaţilor care au conspirat, de asemenea, pentru uciderea vicepreşedintelui Andrew Johnson şi Secretarului de Stat William Seward. Conspiratorii au sperat astfel că moartea lui Lincoln şi a succesorilor săi va destrăma guvernul unionist şi va permite guvernului confederat să continue razboiul. Booth a tras un singur glonţ de la distanţă mică în capul preşedintelui Lincoln, ucigându-l pe loc. Arma folosită era un revolver Deringer de calibrul 44.

Lincoln este considerat unul dintre cei mai mari preşedinţi ai SUA.

Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul.

Abraham Lincoln este nelipsit din orice top al omenilor de succes. Abraham Lincoln ramane – la un secol si jumatate de la trecerea sa la cele vesnice – unul dintre cei mai admirati oameni de pe planeta. Viata sa plina de obstacole, esecuri, dar si realizari notabile, fascineaza si azi pe oamenii din intreaga lume. Forta sa deosebita de a se “ridica”, ori de cate ori soarta ii dadea cate o “lovitura”, impresioneaza pe oricine.

Povestea lui de succes este una incredibila. Nascut intr-o familie saraca de fermieri, din parinti analfabeti, pierzandu-si mama cand el avea 9 ani, fiind nevoit sa munceasca din greu inca din copilarie pentru a-si ajuta familia, cu o educatie formala sporadica – care a fost in total de 1 an de zile, cu o casnicie dificila si pierzandu-si 3 din cei 4 fii la varste fragede, Abraham Lincoln a reusit sa ocupe prima pozitie in SUA si sa-si graveze pentru totdeauna cu litere de aur numele in istoria SUA, devenind cel mai bun Presedinte pe care l-au avut SUA vreodata.

Cel mai fascinant aspect al povestii de succes a lui Abraham Lincoln este faptul ca acesta a esuat de foarte multe ori, dar nu a renuntat, ci a continuat sa “lupte” de fiecare data, in ciuda circumstantelor nefavorabile. De aceea, Abraham Lincoln a devenit un adevarat simbol al perseverentei.

Pentru ce e celebru în istorie Abraham Lincoln

    * A fost al 16-lea Presedinte al SUA – si multi istorici il considera ca fiind cel mai bun Presedinte al SUA.

    * A desfiintat sclavia din SUA.

    * A fost in stare sa mentina unita o natiune divizata (statele din Nord si cele din Sud), intr-o perioada foarte dificila (dupa Razboiul de Secesiune).

    * A condus statele din Nord in victoria din Razboiul Civil.

    * I se mai spunea “Abe Lincoln“; a fost supranumit “Honest Abe” (i.e. “Abe cel cinstit”) – datorita corectitudinii si integritatii sale – si “The Great Emancipator” (i.e. “Marele Eliberator”) – deoarece a eliberat pentru totdeauna afro-americanii din lanturile sclaviei.

   * Discursurile sale memorabile sunt: Proclamatia de Emancipare (prin care era abolita sclavia),  “Casa Divizata” – in care prezinta pericolul desfacerii Uniunii datorita sclaviei, discurs ce a declansat cele 7 Dezbateri Lincoln-Douglas – cele mai celebre din istoria SUA, Discursul de la Gettysburg (in care a definit razboiul ca un efort dedicat libertatii oamenilor).

    * A fost membru al Partidului Republican, dar a fost si un nationalist, a militat pentru libertate si traditie, si a fost devotat principiilor Parintilor Fondatori ai SUA.

    * A favorizat modernizarea economica, afacerile, bancile, imbunatatirile interne (mai ales caile ferate) si a incurajat urbanizarea.

Aspecte importante ale personalității lui Abraham Lincoln

    A fost toata viata un autodidact pasionat si “infometat” de invatatura – a regretat toata viata faptul ca nu a beneficiat decat de foarte putina educatie formala, de aceea s-a auto-educat si a fost un cititor pasionat, citind si invatand din orice carte pe care o putea obtine, studiind singur de la matematica, la literatura si drept.  Desi ambii sai parinti erau aproape analfabeti, mama lui vitrega l-a indemnat sa citeasca. Din cauza ca in statul in care a crescut (Indiana) se gaseau carti foarte greu, Abraham Lincoln mergea kilometri intregi pentru a imprumuta o carte. In timpul Razboiului Civil, pentru a putea comanda mai eficient armata Uniunii, a studiat singur carti militare.

    A muncit – si fizic, nu doar intelectual – foarte mult. Cand era mic copil, atunci cand isi termina munca la ferma in care a crescut, mergea pe jos 3 kilometri pana la scoala, pentru a invata sa citeasca, sa scrie si sa faca calcule aritmetice. Tot cand era mic, pentru a-si ajuta familia, lucra la fermele vecinilor. A lucrat si ca taietor de lemne, a construit garduri feroviare, a fost vanzator si sef de posta.

   

    Dale Carnegie ne mai dezvaluie si un alt aspect al personalitatii lui Abraham Lincoln: era un om foarte intelept, intelegator si iertator. Desi a fost insultat chiar de cativa dintre oamenii pe care ii numise in pozitii inalte, Abraham Lincoln nu se supara pe ei, ci ii intelegea si ii ierta, deoarece era de parere ca “nimeni nu trebuie elogiat pentru ce-a facut, ori cenzurat pentru ceea ce a facut sau n-a facut, intrucat suntem toti copiii conditiilor, imprejurarilor, mediului, educatiei, ai obiceiurilor deprinse si ai ereditatii, care fac din oameni ceea ce sunt si vor fi vesnic.”

    Visul de-o viata al lui Abraham Lincoln a fost sa aboleasca sclavia si sa mentina unite SUA (statele din Sud si din Nord).

Abraham Lincoln – Citate

Abraham Lincoln a fost un om foarte intelept, iar intelepciunea sa si-a dezvaluit-o atat prin faptele sale, cat si prin cuvintele sale, care au devenit memorabile. Iata doar cateva dintre ele:

* “Daca vrei sa testezi cu adevarat caracterul unui om, da-i putere.”

* “In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai.”

* “Mi-am distrus toti dusmanii, facandu-i prietenii mei, prin iertare.”

* “Nu pune mare pret pe un om care nu este mai intelept astazi decat a fost ieri.”

* “Infrangerea nu ne face pe noi slabi: ne arata doar cat suntem de slabi.”

* “Ingrijorarea mea nu este ca ai putea esua, ci ca ai putea fi multumit cu esecul tau.” 

Abraham Lincoln – o viata plina de obstacole

Iata cele mai importante momente din viata lui Abraham Lincoln:

    * S-a nascut pe 12 februarie 1809, intr-o ferma modesta din Kentucky.

    * Cand avea 7 ani, familia sa si-a pierdut toate proprietatile.

    * I-a murit mama, cand el avea 9 ani.

    * A fost nevoit sa munceasca de mic la fermele vecinilor, pentru a-si intretine familia, de aceea nu a putut merge la scoala.

    * Educatia formala pe care a primit-o a fost una sporadica, de 1 an de zile, in total.

    * Si-a pierdut sora mai mare (care a avut grija de el de cand le-au murit mama si pana ce tatal lor s-a recasatorit), cand el avea 19 ani.

    * La 23 de ani, a esuat in afaceri – desi economia inflorea in regiune, magazinul pe care l-a cumparat pe credit a dat faliment.

    * A avut o dorinta fierbinte de a aduce o contributie pozitiva in natiunea sa. Dar, tot la 23 de ani, a pierdut cursa pentru un post in Legislatura statului Illinois.

    * A inceput sa studieze – de unul singur – Dreptul, citind carti de Drept (nu se putea inscrie la Facultatea de Drept, deoarece nu avea educatie formala).

    * A candidat din nou la 25 de ani si a obtinut un mandat de 4 ani in Legislatura Generala Illinois, ca membru al Partidului Whig; aici si-a castigat o reputatie de politician capabil si cinstit.

    * La 26 de ani, si-a pierdut prima iubita, Anne Rutledge.

    * A fost admis in avocatura la 27 de ani si a devenit un avocat de succes, fiind celebru pentru istetimea sa.

    * La 33 de ani s-a casatorit cu Mary Todd, fiica unei familii instarite, detinatoare de sclavi. Si-a pierdut 3 fii (din cei 4 pe care i-a avut), care au murit de tineri, la varstele de 4, 12, respectiv 18 ani, motiv pentru care Abraham Lincoln si sotia sa au suferit de depresie.

    * La 37 de ani a obtinut un mandat de 2 ani in Congresul SUA (in Camera Reprezentantilor). In timpul acestui mandat din Congres, a avut primul esec important din cariera sa de politician: si-a pierdut mare parte din sprijinul politic, deoarece a pledat impotriva Razboiului Mexico-American si a criticat dur dorinta de glorie militara a Presedintelui SUA de atunci (James K. Polk).

    * La 39 de ani, a pierdut un post de comisar in Agentia Federala a Terenurilor din domeniul public.

    * Dupa ce si-a terminat mandatul de 2 ani din Congresul SUA, s-a retras din politica pentru a se dedica, in urmatorii 12 ani, meseriei de avocat; a devenit un avocat faimos.

    * A revenit in politica la 45 de ani, in cadrul Partidului Republican, pentru a lupta impotriva extinderii sclaviei (in alte state din SUA) si impotriva divizarii natiunii.

    * La 46 de ani, a pierdut un loc in Senatul SUA.

    * In anul urmator – la 47 de ani – a pierdut cursa pentru postul de Vice-Presedinte.

    * 2 ani mai tarziu – la 49 de ani – a pierdut din nou in cursa pentru un post in Senat. Abraham Lincoln a atras totusi, prin discursurile sale, atentia intregii natiuni, si a fost ulterior propus pentru functia de Presedinte al SUA. Era apreciat atat pentru convingerile sale politice, cat si datorita corectitudinii si integritatii sale.

    * La 51 de ani (in 1860), a fost ales al 16-lea Presedinte al SUA; a fost primul presedinte din Partidul Republican. In sfarsit, anii lungi de perseverenta si munca asidua i-au fost rasplatiti.

    * In 1864, la 55 de ani, Abraham Lincoln a fost ales Presedinte al SUA, pentru al 2-lea mandat. In acest al doilea mandat, Abraham Lincoln a inceput sa reconstruiasca Uniunea, sa “vindece ranile” natiunii si sa instaureze pacea.

    *Din nefericire, Abraham Lincoln nu a mai apucat sa-si duca la bun sfarsit planul de refacere a natiunii, deoarece, la doar 5 zile de la capitularea definitiva a confederatilor, pe 14 aprilie 1865, a fost asasinat – in timp ce participa la o piesa de teatru – de un actor simpatizant al Confederatiei. Abraham Lincoln a murit a doua zi, pe 15 aprilie 1865.

Principalele evenimente și realizări din timpul Președinției sale

    Evenimentul principal din timpul mandatului sau de Presedinte al SUA a fost Razboiul Civil (Razboiul de Secesiune, 1861-1865), izbucnit deoarece statele din Sud au iesit din Uniune (formand Confederatia), nemultumite de faptul ca Lincoln si statele din Nord (ramase in Uniune) erau impotriva sclaviei – in timp ce plantatorii din Sud isi bazau bunastarea tocmai pe munca sclavilor.

    Dorinta fierbinte a lui Abraham Lincoln a fost de a mentine unite statele din Nord si din Sud. Astfel, din punctul de vedere al Uniunii, scopul declarat al acestui razboi a fost, la inceput, “mentinerea Uniunii” (adica reunirea statelor din Nord si din Sud), iar apoi, Abraham Lincoln l-a schimbat in “abolirea sclaviei”.

    Razboiul Civil a fost castigat de catre armata Uniunii (adica a statelor nordiste), iar in obtinerea acestei victorii, un rol major l-a avut Presedintele Abraham Lincoln, deoarece a preluat imediat comanda armatei Uniunii, a luat masurile sociale si militare necesare, a selectat generali capabili (Grant si Sherman) si le-a aprobat strategiile.

    Abraham Lincoln a informat opinia publica prin mesaje si cuvantari – printre care faimosul Discurs de la Gettysburg (1863), care este unul dintre cele mai marete si mai des citate discursuri din istoria SUA. In doar 3 minute, Abraham Lincoln a definit razboiul ca un efort dedicat principiului libertatii si egalitatii tuturor oamenilor, si a concluzionat ca o tara trebuie sa respecte libertatea oamenilor, pentru a supravietui.

Pentru a descuraja sclavia si pentru a incuraja aparitia micilor fermieri, care sa-si lucreze singuri pamantul din ferma proprie, fara sclavi, dar si pentru a-i ajuta pe oamenii saraci sa devina proprietari de pamant, Abraham Lincoln a dat in 1862 o lege, “Homestead Act“, prin care orice persoana – inclusiv sclavii – care nu a luptat niciodata impotriva Guvernului SUA, putea primi gratuit un lot de pamant de 65 de hectare, pe care trebuia sa-l lucreze si unde trebuia sa locuiasca apoi macar 5 ani.

    Pe 1 ianuarie 1863, Abraham Lincoln a emis “Proclamatia de emancipare“, ce declara libertatea sclavilor din 10 state, si care a condus la eliberarea tuturor sclavilor din toate statele SUA.

• 1877: Emile Berliner a inventat microfonul, invenţie vândută cu 50.000 $ companiei Bell Telephone.

Emile Berliner (n. 20 mai 1851 la Hanovra, Germania - d. 3 august 1929, S.U.A., a fost un inginer și inventator american de origine evreu german .

S-a născut la Hanovra într-o familie de comercianți evrei. Lucrează în Germania la un atelier de imprimeuri textile. Emigrează în "Țara Tuturor Posibilităților" cu un prieten, stabilindu-se în Philadelphia, Pennsylvania. Aici pasiunea lui pentru știință și noile descoperiri tehnice ale epocii, l-au făcut să frecventeze numeroase biblioteci, printre care și Cooper Institute. Scopul lui a fost să acumuleze cât mai multe cunoștințe de electicitate și acustică.

La expoziția aniversară a centenarului revoluției americane pentru independență (1876) din Philadelphia, descoperă expusă invenția lui Alexander Graham Bell, telefonul.

În acel moment al timpului, invenția lui Bell de transmitere a sunetului la distanță prin fir metalic, se lovea de inconvenientul că inteligibilitatea sunetului nu era clară. Berliner, decide să îmbunătățească acest aspect și după o muncă asiduă și cercetări de laborator, a reușit ca la 4 iulie 1877, să breveteze un dispozitiv de captare a sunetului, care a fost numit microfon. Este vorba de cunoscutul microfon cu cărbune, care se mai folosește și astăzi în telefonia fixă.

În schimbul unei sume de bani consistente, "Bell Telephone", cumpără invenția de la Berliner. Acestă sumă de bani i-a permis lui Berliner să cumpere o casă la Washington, D.C. și totodată instalarea unui laborator de cercetare performant.

A creat aici unul din cel mai performant aparat de înregistrare și redare a sunetului, gramofonul. Acest aparat, față de fonograful lui Edison, care folosea cilindrii de ceară pe care aveau imprimate sunetele (muzică, cântece), gramofonul lui Berliner folosea discuri orizontale de ebonită cu riluri. Avantajul lor era că erau mult mai fiabile și mai ușor de întreținut.

Gramofonul, este brevetul care l-a făcut celebru pe germanul emigrant în America. Prezentarea brevetului a fost făcută la Franklin Institute din Philadelphia, orașul unde își brevetase și prima sa invenție, microfonul, în anul 1888.

Comercializarea acestui aparat a început-o să o facă în anul 1893, după ce niște prieteni fondează o companie care a primit numele de "United States Gramophone Company". Peste numai doi ani intră în lumea mare a afacerilor cu " Berliner Gramophone Company" (companie ce se ocupa cu producerea de gramofoane di discuri). Aparatul pus în piață de data aceasta este mult mai performant: manivela manuală folosită la rotirea discului a fost înlocuită cu un "motor" cu resort (arc) din oțel. Pentru marketing și publicitate, înființează "Seaman's National Gramophone".

În urma unor scandaluri și manipulări, la început de secol XX, se mută la Montréal, unde afacerea sa atinge apogeul, producând circa 2 milioane de discuri (bineînțeles înregistrări muzicale) în anul 1901. Uzina sa din Montreal s-a dezvoltat continuu, devenind una din cele mai competitive și moderne.

În anul 1924, cu un inginer, Eldrige Reeves Johnson, a pus bazele unei noi companii "Victor Talking Machine Company", care a produs gramofoane record ( aparate pentru înregistrarea sunetului și producerii de matrițe metalice pentru multiplicarea pe discuri de ebonită, apoi de vinil) și gramofoane (numai pentru redarea sunetului după discurile de ebonita sau vinil).

În anul 1929, a fost laureat al Medaliei Franklin pentru contribuția sa în domeniul înregistrării și redării sunetului.

• 1882: S-a născut Nicolae Titulescu, om politic şi diplomat de presitigiu, fost ministru de externe al României, membru al Academiei Române.
  

În 1905, acesta a fost numit profesor de drept civil la Universitatea din Iasi, iar patru ani mai târziu, a ocupat un post similar la catedra Universităţii din Bucureşti. A intrat în politică, iar în 1912 a ajuns deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu.

Erudit de seamă şi strălucit orator, Nicolae Titulescu s-a impus rapid, astfel că în următorii ani a fost în mai multe rânduri membru al Guvernului: ministru de Finanţe (1917-1918; 1920-1921) şi de Externe (1927-1928; 1932-1936).

În cariera diplomatică a debutat în 1920, când a a participat ca delegat la Conferinţa de Pace de la Paris, mediind părţile beligerante în Primul Război Mondial. Un an mai târziu, Titulescu a fost numit trimis extraordinar şi plenipotenţiar al României la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mică întrerupere, până în 1932. A fost ales, de două ori consecutiv (1930 şi 1931) preşedinte al Ligii Naţiunilor, fapt nemaiîntâlnit până atunci.

• 1887: primul test cu un vehicul propulsat cu un motor cu ardere internă 

"Trăsura cu motor pe benzină" Daimler este probată pentru prima dată de Gottlieb Daimler între Ensilgen şi Cansstatt. Daimler este cunoscut pentru crearea şi patentarea primului motor cu combustie, răcit cu apă în anul 1885. Răcirea cu lichid făcea ca motorul să nu se supraîncălzească, putând fi exploatat intens.

Astfel, acum 123 de ani se poate spune că a avut loc primul test cu un vehicul propulsat cu un motor cu ardere internă, Daimler montând motorul pentru care era celebru pe o trăsură. Vehiculul lui Daimler avea un motor cu un singur piston şi putea atinge o viteză maximă de 16 km/h. Memorabil este faptul că acel sistem primitiv constituie coloană vertebral pentru majoritatea automobilelor contemporane. Deşi Daimler şi Benz sunt deseori nume corelate, Carl şi Gottlieb au fost mari rivali în acea perioadă şi doar după moartea lor cele două companii au fuzionat.

• 1902:  "The American Automobile Association" (AAA)

 a luat fiinţă şi este una dintre cele mai vechi organizaţii automobilistice din lume. Asociaţia a fost printre primele organisme care dezbăteau problemele care afectau "motoriştii" din acea perioadă. AAA este în prezent cea mai mare organizaţie automobilistă din lume.

 

• 1977: A avut loc un puternic cutremur, cu efecte devastatoare asupra României. 

A avut o magnitudine de 7,3 grade pe Scara Richter și a făcut în timp de circa 55 de secunde 1 578 de victime, din care 1 424 numai în București.

La nivelul întregii țări au fost circa 11 300 de răniți și aproximativ 35 000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București, unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.

Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din România, la o adâncime de circa 100 km.

 ***

Să aveți o zi frumoasă!

  „Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.” (Nicolae Titulescu)