10 Aprilie

Este a 100-a zi a anului. 

Au mai rămas 265 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 06 h 41 m și apune la 19 h 54 m. 

Citatul zilei

“Libertatea este puterea ce o avem asupra noastră înşine.” (Hugo Grotius, n. 10 aprilie 1583 - d. 28 august 1645, jurist, istoric și diplomat olandez, specialist în drept internațional.)

 

                                     Ziua Sportului Curat

 Începând cu anul 2016, la data de 10 aprilie este sărbătorită Ziua Sportului Curat, aceasta fiind instituită printr-o hotărâre adoptată de Guvernul României la 6 aprilie 2016.

La această dată, în întreaga lume au loc acţiuni şi manifestări tematice, susţinute de organizaţii anti-doping, cu scopul de a atrage atenţia publicului larg asupra luptei împotriva dopajului, un flagel care afectează nu doar sportul, ci întreaga societate, notează site-ul oficial al Agenţiei Naţionale Anti-Doping.

• Ziua de 10 aprilie a fost declarată „Ziua Sportului Curat” în România, o zi dedicată luptei împotriva dopajului în sport;

• Inițiativa a aparținut Agenției Naționale Anti-Doping (ANAD);

• În colaborare cu federații sportive, cluburi, dar și Liga Profesionistă de Fotbal (LPF), ANAD pregătește manifestări prilejuite de 10 aprilie.

Scopul aniversării acestei zile este de a atrage atenția unui public cât mai larg asupra luptei desfășurate la nivel global împotriva dopajului, flagel ce afectează grav și în mod direct sportul, iar în mod indirect, întreaga societate.

„Ziua Sportului Curat” este una specială, dedicată nu doar sportivilor, antrenorilor și în general, oamenilor implicați în sport. Este o zi în care organizații sportive (cluburi, federații, ligi profesioniste) alături de colectivități întregi, practicanți ai sportului sau simpli iubitori ai fenomenului, sărbătoresc principiile ce ghidează sportul curat, performanța nealterată de mijloace și metode interzise.

Data de 10 aprilie a fost stabilită ca „Ziua Sportului Curat” în 2014, prin "Declarația de la Montevideo", document semnat inițial de 17 state, în cooperare cu Agenția Mondială Anti-Doping. 

În România, "Ziua Sportului Curat" a devenit sărbătoare oficială anul trecut, prin Hotărâre de Guvern, la inițiativa Agenției Naționale Anti-Doping.

Printr-o Hotărâre de Guvern aprobată în ședința de astăzi, ziua de 10 aprilie este declarată „Ziua Sportului Curat” pe întreg teritoriul național. Scopul acestei zile deosebite este de a atrage atenția unui public cât mai larg asupra luptei desfășurate la nivel global împotriva celui mai mare flagel ce afectează în mod grav și direct sportul și indirect întreaga societate: dopajul.

Începând din acest an, 10 aprilie – „Ziua Sportului Curat” este o zi specială, dedicată nu doar sportivilor, antrenorilor și în general oamenilor implicați în sport. Ea este o zi în care organizații sportive (cluburi, federații, ligi profesioniste) alături de colectivități întregi, practicanți ai sportului sau simpli iubitori ai fenomenului, sărbătoresc principiile ce ghidează sportul curat, performanța nealterată de mijloace și metode interzise.

„Ziua Sportului Curat” (în denumirea originală internațională „Play True Day”) a fost stabilită prin „Declarația de la Montevideo”, semnată de 17 state, în cooperare cu Agenția Mondială Anti-Doping.

În România, inițiativa marcării datei de 10 aprilie ca „Zi a Sportului Curat” a aparținut ANAD, care pe lângă activitățile curente de prevenire și combatere a dopajului, testare a sportivilor și un larg spectru de activități educaționale și-a asumat obligația de aliniere a României la politicile internaționale în materie.
Astfel, pentru a sărbători această zi, se vor organiza acţiuni de educare, informare, prevenire şi combatere a dopajului în sport, adresate îndeosebi tinerilor, cu precădere sportivi şi practicanţi ai sportului recreativ, precum şi personalului din anturajul acestora. Scopul este acela de a avertiza cu privire la pericolele utilizării substanţelor interzise. 

                                          Ziua fraţilor şi a surorilor

 

La 10 aprilie, în diferite ţări ale lumii este marcată o sărbătoare de familie – Ziua fraţilor şi a surorilor (Siblings Day). Iar în SUA această sărbătoare este numită Ziua naţională a fraţilor şi surorilor (National Siblings Day) şi este menită să continue tradiţia de celebrare a legăturilor de familie şi de rudenie şi să consolideze relaţiile dintre persoanele apropiate, aşa cum sunt relaţiile dintre fraţi şi surori.

poza1Trebuie să menţionăm că tradiţia de celebrare a legăturilor de sânge dintre fraţi şi surori, a relaţiilor apropiate dintre ei pe parcursul vieţii, există la mai multe popoare. De exemplu, în India, unde există o sărbătoare naţională intitulată Raksha Bandhan, care se marchează în a doua jumătate verii şi este însoţită de diverse ritualuri. Unul dintre acestea este momentul în care sora îi leagă fratelui său o brăţară sau un şnur sfinţit, care ar urma să-l apere de forţele malefice. La rândul său, fratele îi oferă surorii un cadou şi îi promite că o va apăra şi o va ajuta toată viaţa. Această sărbătoare naţională stă la baza valorilor familiale şi are menirea de a aminti permanent rudelor dragi sufletului de necesitatea iubirii şi a ajutorului reciproc.

Tradiţia marcării, la 10 aprilie, a Zilei fraţilor şi a surorilor a venit din SUA, iniţiatoarea spirituală a acestei noi sărbători fiind Claudia Evart. Ea şi-a pierdut fratele şi sora la vârstă fragedă şi a suferit foarte tare din această cauză. În memoria lor, Claudia a decis să organizeze o sărbătoare, iar ca dată a ales 10 aprilie – ziua naşterii surorii sale. Ea s-a adresat oamenilor cu apelul de a nu-şi uita persoanele dragi: fraţii şi surorile, şi de a preţui posibilitatea de a simţi căldura, bunătatea, grija şi înţelegerea rudelor apropiate, subliniind că o astfel de persoană este o minune şi un dar de la Dumnezeu.

Sărbătoarea a fost marcată pentru pentru prima oară în anul 1998, dar a început să capete rapid popularitate, întâi în SUA, iar apoi şi în alte state ale lumii. În această zi se obişnuişte să se ofere cadouri fratelui sau surorii, să se trimită felicitări, să se stabilească întâlniri, fie într-o cafenea, fie acasă cu întreaga familie, fraţii şi surorile dăruindu-şi căldură și bucurie unul altuia.

 

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1839:  S-a născut Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (la Sigmaringen), domnitorul Principatelor Unite Române, primul rege al României, membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române din 15 septembrie 1867.

 Sub domnia sa de 48 ani, cea mai lungă din istoria ţării, România şi-a cucerit Independenţa de stat, a devenit monarhie constituţională şi s-au pus bazele consolidării statului român modern. Carol I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al României, căci regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea ţării noastre pe o linie democratică şi demararea unui amplu proces de modernizare a statului.

Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al vieţii politice. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăţământului, a culturii, precum şi pentru formarea tinerei generaţii de intelectuali . Pe plan extern, a acţionat pentru afirmarea autonomiei şi întărirea prestigiului internaţional al statului. În timpul Războiului pentru Independenţă, Carol a avut cele mai importante merite în desfăşurarea operaţiunilor militare .

Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese a României în plan economic, social, administrativ, politic, cultural. Sistemul de guvernare stabilit prin Constituţia din 1866 a introdus în ţara noastră regimul monarhiei constituţionale, care a evoluat pe o linie democratică.

Carol I a murit pe 27 septembrie 1914 la Castelul Peleş, la vârsta de 75 de ani, fiind înmormântat la Curtea de Argeş, în Biserica Episcopală, unde, după numai doi ani de la moartea sa, a fost înmormantată şi credincioasa lui soţie Elisabeta

• 1847: S-a născut marele jurnalist american Joseph Pulitzer; (d. 29 octombrie 1911).

Pulitzer s-a născut  la Macău, oraș situat pe Mureș, în familia înstărită a unui evreu care se ocupa cu comerțul de cereale. Mama lui Joseph Pulitzer era  maghiară de religie catolică, originară din regiunea Szegedului. Fratele său mai tânăr, Albert, s-a decis să devină preot catolic.

S-a inrolat  la Hamburg  militar în armata SUA si în 1864, în Boston, va fi incorporat in regimentul 1 de cavalerie New-York, care era format în cea mai mare parte din germani, și va lupta de partea Statelor din Nord în Războiul civil american. Vorbea foarte bine germana și franceza, mai puțin limba engleză.

După o serie de ocupații de ocazie ca hamal, chelner, devine în anul 1867 cetățean american, în acel timp vorbea deja excelent limba engleză terminând studiile în drept.

 Va fi angajat de Carl Schurz  in St. Louis, Missouri, ca reporter la ziarul în limba germană „Westliche Post“. În 1873, când a plecat de la redacția ziarului, Pulitzer era deja editor și partener în proprietatea ziarului. În primăvara anului 1871 se va căsători în biserica „Protestant Episcopal Church“ cu Kate Davis din Washington.

O perioadă va fi corespondent la ziarul „New York Sun”, cumpără în 1878 cotidianul „St. Louis Evening Dispatch“ și fuzionează în 1881 cu „Evening Post“dând naștere ziarului „St. Louis Post-Dispatch“. În 1883 va cumpăra ziarul „New York World“ care era în pragul falimentului, și care sub conducerea lui devine unul dintre ziarele cele mai importante din țară, cu un tiraj de 600.000 de exemplare.

Printr-o propagandă reușită, Pulitzer va obține fondurile necesare pentru construirea soclului Statuii Libertății. În lupta de concurență, redacțiile altor ziare, ca de exemplu „New York Sun“, îl vor ataca în anul 1890 personal pe Pulitzer, care bolnav probabil de diabet se retrage din lumea presei, în anul 1890, la vârsta de 43 de ani, aproape orb.

Totuși el va controla mai departe redacția ziarului, cu care comunică sub o formă codificată. În anul 1895 va apare tiparul colorat, prima imagine tipărită color va fi un băiat cu tricoul galben „The Yellow Kid“.

În anul 1895 William Randolph Hearst cumpără ziarul „New York Morning Journal“. În anul 1909, ziarul va dezvălui scandalul în legătura corupția regimului Theodore Roosevelt la construirea canalului Panama, care era construit de compania „French Panama Canal Company“.

Pulitzer va fi acuzat pentru defăimare de Roosevelt și de omul de afaceri J. P. Morgan. Procesul a fost câștigat de Pulitzer, care a devenit popular prin demonstrarea libertății presei. Din punct de vedere politic, Pulitzer era republican, iar în 1885 el va face parte din camera reprezentanților.

În anul 1892 Pulitzer donează bani pentru fondarea unei școli de jurnalistică, care n-a fost aprobată. De acea a lăsat el prin tesatament suma de 2 milioane de dolari pentru fondarea unei școli de jurnalism, „School of Journalism“ și unui premiu jurnalistic.

Abia în anul 1912, la un an după moartea sa, a fost înființată facultatea de jurnalistică „Columbia University” și, din anul 1917, a fost decernat anual  premiul Pulitzer, devenit unul dintre cele mai prestigioase premii jurnalistice din lume.

1848: Domnitorul Mihail Sturdza a înăbuşit mişcarea revoluţionară din Moldova cu forţa armată.

Sub influenţa evenimentelor revoluţiilor izbucnite în Europa, tinerii moldoveni reveniţi din occident au preluat valul revoluţionar cu rapiditate, fixându-şi pentru început ca obiectiv înlăturarea domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, considerat de ei vinovat pentru toate abuzurile şi nedreptăţile din ţară. Importul de democraţie urma să fie făcut printr-un program de 35 de revendicări ale protestatarilor sub titlul de Petiţie-Proclamaţie.

Domnitorul Mihail Sturdza a mimat negocierile luând în spate măsuri de represiune. În cadrul intervenţiei de înăbuşire a mişcării revoluţionare din Moldova, au avut loc mai multe arestări, iar 13 conducători (printre care şi Alexandru Ioan Cuza) au fost trimişi sub stare de arest la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia. Şase dintre cei 13 au reuşit să scape la Brăila, de unde au trecut în Transilvania.

• 1912: Vasul Titanic a plecat în primul și singurul voiaj dintre Southampton, Anglia și New York, SUA.

RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume, în momentul plecării sale în călătoria inaugurală, din Southampton, Anglia, cu destinaţia New York, pe 10 aprilie 1912. În data de 14 aprilie 1912, la ora 23:40, Titanic s-a ciocnit cu un aisberg şi la ora 02:30 a dimineţii zilei de 15 aprilie, nava s-a scufundat în Oceanul Atlantic. În urma naufragiului, au murit 1.514 dintre cei 2.228 pasageri de la bord. Acesta a fost unul din cele mai mari dezastre maritime pe timp de pace din istoria lumii şi poveştile nespuse ale Titanicului încă mai ies la suprafaţă şi astăzi, la 103 ani de la scufundare şi la 18 ani de la lansarea celebrului film Titanic, regizat de James Cameron.

Am putea crede că Titanicul s-a luptat cu valurile oceanului, că ceaţa şi ploaia au obturat vizibilitatea echipajului, care nu a văzut aisbergul la timp. În realitate, vremea era perfectă şi straniu de liniştită. Potrivit meteorologului Edward Lawrence, chiar vremea prea bună a marcat blestemul vaporului. Acesta spune că şi cea mai mică briză ar fi împins planctonul fosforescent din jurul aisbergului şi iscoadele ar fi văzut pericolul.

Vremea era perfectă. Diferenţa dintre 37 de secunde şi un minut

Însuşi ofiţerul secund al Titanicului, Charles Lightoller, a menţionat că absenţa planctonului a fost unul din motivele care au dus la producerea tragediei. Ancheta din 1912 a relevat faptul că echipajul a avut la dispoziţie doar 37 de secunde pentru a schimba cursul Titanicului, astfel încât să nu lovească aisbergul, dar a fost prea târziu. O anchetă recentă arată însă că aceştia au avut la dispoziţie mai mult de un minut pentru a face o manevră. În orice ipostază, Titanicul era condamnat la pierzanie.

„Incendiul” de la bordul Titanicului

Cu puţin timp înainte de plecarea în voiajul fatal, un incendiu a izbucnit în depozitele de cărbune ale Titanicului. Potrivit unei investigaţii britanice, flăcările încă mai ardeau, în momentul în care pachebotul a plecat spre New York. Ironia sorţii face ca flăcările să fie stinse chiar de aisbergul care a lovit vaporul, ducând la inundarea camerelor cu cărbuni. Câţiva membri supravieţuitori ai echipajului au spus că focul fusese stins cu o zi înainte ca Titanicul să se ciocnească fatal cu aisbergul.

Oricum am privi situaţia, în „măruntaiele„ navei a existat tot drumul un incendiu, care nu a pus vieţile pasagerilor în pericol, deoarece buncărele de oţel erau proiectate pentru a rezista la temperaturi extrem de ridicate, rezultate din arderea cărbunilor. Indirect, riscul scufundării a crescut după ce proprietarul Titanicului, JP Morgan, a obligat echipajul să navigheze la viteză maximă, pentru a ajunge mai repede la New York cu pasagerii, „înainte de producerea unei eventuale explozii”. Morgan ar fi trebuit să fie unul dintre pasagerii Titanicului, dar s-a răzgândit în ultima clipă.

• 1914: S-a născut Maria Banuș, poetă, traducătoare și eseistă din România, de origine evreiască.

A debutat, în anul 1928, în revista Bilete de papagal (a lui Tudor Arghezi), cu poezia La 14 ani, dezvăluindu-și crezul poetic:

    Te caut pe tine, suflete frumos

    Cu frăgezimea și durata unui fum

    Încât mă mir și eu cum de ai loc

    În ființa mea de-acum.

În perioada interbelică, a colaborat la revista Azi, precum și la alte publicații, cu poezii având un caracter aproape exlusiv erotic, din care a și alcătuit primul său volum, intitulat Țara fetelor. Acest volum face parte din etapa confesiunilor adolescentine ale poetei.

Încă din anul 1939, s-a apropiat de mișcarea muncitorească, activând în organizațiile antifasciste create sub egida Partidului Comunist, iar treptat în versurile sale încep să se facă simțite preocupări de natură socială.

În anul 1949 a publicat volumul de poezie Bucuria (cu cele două cicluri ale sale: Cântec sub tancuri și Vânt de martie), care reprezintă experiența poetei în perioada războiului, a ocupaţiei naziste şi apoi comuniste. Primul ciclu cuprinde poezii inspirate din realitățile tragice ale perioadei războiului, în timp ce al doilea ciclu este închinat luptei revoluționare a Partidului Comunist. De asemenea, a publicat articole și reportaje, grupate în culegerea Din cronica acestor ani (1955).

Maria Banuș s-a încadrat în doctrina realismului socialist prin creațiile sale cu caracter proletcultist, cum ar fi poeziile adunate în volumul Ție-ți vorbesc, Americă! (1955). Alte volume înscrise în aceeași orientare sunt: Despre pământ (1954), Se-arată lumea (1956), Torentul (1957) și Poezii (1957).

Pe lângă poezii, Maria Banuș a scris și două piese de teatru: Ziua cea mare, cu subiect din viața gospodăriilor agricole colective și Îndrăgostiții, care prezintă aspecte și oameni de pe un mare șantier al socialismului. Premiera piesei Ziua cea Mare a avut loc la 13 august 1950, pe scena Teatrului Național din Cluj, ea fiind reprezentată apoi pe scenele principalelor teatre din țară și elogiată de critica oficială a vremii.
 

• 1925:  A fost  publicat romanul „Marele Gatsby „pe care unii îl consideră cel mai important apărut în literatura SUA în secolul XX.  

Autor – F. Scott Fitzgerald, s-a născut în 1896. A trăit puțin (d. 1940). A dus o viață încurcată, dar plină de strălucire.

Zelda și Scott Fitzgerald au alcătuit cuplul cel mai frumos, șic, monden din anii 20-30. El era un scriitor de uriaș succes, campion al generației sale, văzut uneori ca un geniu, un deschizător de drumuri. A vîndut milioane de exemplare, era intervievat, comentat, invitat la toate petrecerile lumii bune. Ea era o americancă frumoasă, burgheză. Avea o personalitate puternică, trăind cu impresia că i se cuvine totul. Zelda se dorea mereu în centrul atenției.

Legătura ei cu Scott a fost o atracție instantanee între doua exemplare umane f reușite. Un scriitor faimos, tinăr, chipeș, de succes, admirat, invidiat, la modă.Și o fată răsfățată, care atrăgea toate privirile. A fost un mare iubire, o atracție fizică puternică. Dar e aici și o poveste despre pofta de succes. Formau un cuplu care ținea afișul tuturor party-urilor, despre care se vorbea și se scria mult în presă, subiect al rubricilor mondene. Ei dădeau tonul.

A fost o iubire cu suișuri si coborîșuri, măcinată de alcool, nebunie, certuri, de despărțiri, întoarceri, jurăminte de amor. Scott și-a continuat cariera lui de succes. Cum succesul se împarte, nu doar strălucirea limuzinelor, cupele de șampanie, toaletele de seară, premiile și banii, Zelda s-a dorit și ea scriitoare. Nici nu era lipsită de talent, se pare, dar era departe de a avea geniul soțului ei. Rivalitatea dintre ei a pornit de aici. Zelda a scris un roman, relativ bine primit de critică… Zelda a ținut ca în relația lor de cuplu ea să fie personajul central, iar Scott să fie servantul capriciilor ei care nu erau puține. Talentul și personalitea lui contau mai puțin. Agenda ei a contat. Mulți au comentat că ea a avut un rol nefast gatsby 2asupra cărților lui. Ar fi putut să îl sprijine, dar ea se simțea concurată de manuscrisele lui mai mult decît de alte femei.

Relația a continuat “urât” cum se întâmplă uneori între oameni care s-au iubit prea tare și și-au jurat prea multe. Despărțiri, aventuri amoroase în afara căsătoriei și din partea ei și din partea lui, terminate adesea cu regăsiri pasionale. 

Apoi Zelda, poate și datorită tensiunii dintre ei, dar mai ales a alcoolului, consumat în orice ocazie, a început să poposească din ce în ce mai des la cure de dezalcoolizare și în clinici psihiatrice. Când Scott Fitzgerald moare, foarte tânăr, (n 1898) în 1940 la Paris, (infarct), trăiau separați. Ea se găsea în SUA într-o astfel de clinică. Moare și ea cîțiva ani mai tîrziu, într-o tragedie. Clinica unde se găsea a fost mistuită de un incendiu. Sfîrșitul ei este o imagine a vieții mereu incandescentă, pasionată, gata să ia foc. A luat foc la propriu.

Povestea Scott și Zelda Fitzgerald a adăugat ceva strălucirii cărților lui, mereu în atenție, reeditate, ecranizate, comentate. E o aură în plus aș spune. Uneori biografia unui scriitor ajută cărțile, alteori dimpotrivă. O poveste de iubire care stirnește și azi curiozitate și interes…(Fișă de roman – Partida de vinătoare)

Să aveți o zi frumoasă!