18 Aprilie

 Este a 108-a zi a anului.
 Au mai rămas 257 de zile până la sfârșitul anului. 
 Soarele răsare la 06 h 27 m și apune la 20 h 04 m.

Citatul zilei

” Să lupţi pentru o idee, să lupţi pentru un sentiment, pentru o patimă sau pentru o nebunie, dar să crezi în ceva şi să lupţi, asta e viaţa. Cine nu simte nevoia unei lupte, nu trăieşte ci vegetează.” (Panait Istrati, n. 10 august 1884 – d. 16 aprilie 1935, scriitor român de limbă română și franceză)

  Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a instituit pe data de 18 aprilie Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor, care se celebrează anual, începând cu 1983. 
Tema zilei este "Patrimoniul pentru generaţii", prin care ICOMOS doreşte să marcheze, în primul rând, transferul de cunoştinţe între generaţiile de specialişti, un pas important în dezvoltarea culturală, şi în al doilea rând, implicarea tinerilor specialişti, care îşi vor asuma rolul de lider în organizarea de evenimente pentru atragerea unor noi membri, abordând utilizarea creativă a reţelelor sociale. Comunicarea între generaţiile de specialişti din domeniul patrimoniului cultural are ca rezultat o serie de informaţii valoroase. Combinarea cunoştinţelor specialiştilor cu experienţă cu energia şi dinamismul noilor membri poate aduce o abordare mai cuprinzătoare a iniţiativelor în curs.

Anul 2018 este, totodată, Anul european al Patrimoniului cultural şi se desfăşoară sub titlul "Moştenirea noastră: acolo unde trecutul întâlneşte viitorul".
Ziua de 18 aprilie este sărbătorită în întreaga lume şi oferă posibilitatea de a organiza numeroase evenimente (conferinţe, mese-rotunde, expoziţii, work-shopuri, editare de publicaţii tematice, evenimente festive, decernări de diplome şi premii etc.), care atrag atenţia asupra vulnerabilităţii patrimoniului cultural şi importanţei protejării şi valorificării lui adecvate. Unul dintre scopurile principale ale sărbătorii e de a promova conservarea, protejarea, valorificarea monumentelor de patrimoniu cultural mobil, imobil şi imaterial.

La 18 aprilie 1982, cu ocazia unui simpozion organizat de ICOMOS Tunisia, a fost sugerată ideea de a se stabili o zi pentru a sărbători diversitatea patrimoniului din întreaga lume. Pornind de la această idee, a fost stabilită Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor, proiect aprobat de Comitetul executiv al organizaţiei.
În cadrul sesiunii Conferinţei Generale a UNESCO din 22 noiembrie 1983, a fost adoptată o Rezoluţie în acest sens, recomandându-se statelor membre să examineze posibilitatea de a declara ziua de 18 aprilie drept Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor. În timp ce mai multe ţări şi regiuni au stabilit Ziua europeană a patrimoniului ca zi a patrimoniului, sărbătorită în fiecare an în septembrie, Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor a reprezentat o oportunitate pentru toate Comitetele Naţionale ICOMOS de a susţine cauza lor împreună, în aceeaşi zi. Programul din această zi este coordonat de Comitetul Internaţional ICOMOS Pentru Turism Cultural la care este conectată reţeaua ICOMOS din întreaga lume.
Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor oferă posibilitatea ca publicul larg să conştientizeze, pe de o parte, dimensiunea patrimoniului monumentelor şi siturilor la nivel naţional şi mondial, iar pe de altă parte, vulnerabilitatea acestuia. Totodată, sunt aduse în atenţia oamenilor şi eforturile necesare protecţiei şi conservării acestui patrimoniu.
Pentru a marca această zi, sunt organizate o serie de evenimente, la nivel mondial, dintre care: #selfiepatrimonioargentino (Argentina), conferinţa "Originalitate în Monumentul Culturii - 40 de ani mai târziu" (Bulgaria), masa rotundă "De la o generaţie la alta. Vederi asupra patrimoniului" (Canada), ceremonia de acordare a Premiului pentru cea mai bună metodă de conservare a monumentelor şi siturilor din China (Beijing), acţiuni ce se bazează pe utilizarea creativă a reţelelor sociale privind patrimoniul cultural (Cipru), un tur ghidat organizat pe strada El Conde din Santo Domingo, principalul drum din Oraşul Colonial, o dezvăluire a evoluţiei arhitecturii din Republica Dominicană, prezentarea cărţii "Originea arhitecturii moderne din Marrakech" (Maroc, 3 mai), "La pas prin istorie. Chaak - cetatea uitată" (Ciacova, judeţul Timiş, România), "Patrimoniul cultural - capacitate de dezvoltare a turismului cultural" (Rusia), workshopul şi expoziţia "Patrimoniul ne conectează şi ne modelează" (Slovenia), decernarea Premiului Naţional al ICOMOS Slovacia pentru activităţi excepţionale în domeniul protecţiei, restaurării şi prezentării patrimoniului cultural al Slovaciei, conferinţa internaţională privind patrimoniul ecleziastic şi schimbările viitoare "Conservare, folosire şi dezvoltare" (Suedia), expoziţia "Patrimoniul pentru Generaţii: locuri şi lucruri ce conectează generaţiile din Ankara" (Turcia).

ICOMOS şi-a consacrat activitatea în vederea conservării şi protejării monumentelor, ansamblurilor şi siturilor aparţinând patrimoniului cultural. Este singura organizaţie non-guvernamentală la nivel mondial care se dedică promovării aplicării teoriei, metodologiei, dar şi a tehnicilor ştiinţifice în vederea conservării patrimoniului arhitectural şi arheologic. Activitatea sa se bazează pe principiile consacrate în Carta Internaţională din 1964 privind conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor (Carta de la Veneţia).

Membrii ICOMOS, între care se află arhitecţi, istorici, arheologi, istorici de artă, geografi, antropologi, ingineri şi urbanişti, contribuie la îmbunătăţirea proceselor de conservare a patrimoniului, având în vedere standarde şi tehnici pentru fiecare tip de bunuri culturale de patrimoniu: clădiri, oraşe istorice, peisaje culturale şi situri arheologice.

ICOMOS avea, în luna mai 2017, potrivit www.icomos.org, 10.100 de membri individuali din 153 de ţări, 320 de membri instituţionali, 110 Comitete Naţionale şi 28 de Comisii Ştiinţifice internaţionale. 

Ziua Internationala a Radioamatorismului

Ziua mondială a radioamatorilor sărbătorită pentru a onora aniversarea înfiinţării în anul 1925, la Paris, a Uniunii Internaţionale a Radioamatorilor (International Amateur Radio Union).

In fiecare an la data de 18 aprilie radioamatorii de pe intreg cuprinsul planetei sarbatoresc pe calea undelor ziua internationala a radioamatorismului. La data de 18 aprilie 1925, deci acum 90 de ani, a luat fiinta Uniunea Internationala a Radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU).

La aceasta ora se gasesc mai bine de 3 milioane de radioamatori autorizati in lume. In Romania exista peste 4000 de radioamatori cu licenta la zi, potrivit datelor obtinute de la autoritatea nationala pentru radiocomunicatii, ANCOM.

Radioamatorii au in comun pasiunea pentru tehnologiile radio si radiocomunicatii. Radioamatorismul este in acelasi timp si un serviciu in folos public, asigurand in caz de nevoie comunicatii de urgenta care pot salva vieti si proteja bunuri materiale. In randurile radioamatorilor gasim actori, preoti, doctori, studenti, ingineri, profesia sau varsta nefiind relevante. Pentru a deveni radioamator, obtinerea unei autorizatii este necesara. Examene organizate de ANCOM au loc periodic si sunt anuntate cu mult timp inainte.

Evenimente de-a lungul timpului...

• 53: S-a născut Traian, împărat roman (98-117 d.Hr.), primul împărat de origine neitalică. 

Organizator energic al vieţii militare şi civile a Imperiului, a învins în două campanii militare (101-102 d.Hr. şi 105-106 d.Hr.) pe daci şi a transformat cea mai mare parte a Daciei în provincie romană, colonizând-o cu elemente romane. În amintirea acestei victorii a ridicat la Adamclisi (109 d.Hr.) Tropaeum Traiani şi la Roma (113 d.Hr.) Columna lui Traian.

• 1506: Începe construcția bazilicii Sfântul Petru din Roma sub domnia lui Iulius al II-lea.

La inceput a fost doar un monument comemorativ in locul unde Sfantul Apostol Petru – primul Papa al crestinatatii – ar fi fost martirizat si inmormantat. In anii 300, Imparatul Constantin a construit o mare bazilica. In secolul al XV-lea, cladirea era in stare de ruina si Papa Iuliu al II-lea a hotarat construirea unei noi bazilici. Construirea edificiului actual a durat pana in anul 1612, in timpul papei Paul al V-lea. Bazilica a fost sfintita la 18 noiembrie 1626 de catre papa Urban al VIII-lea. Numerosi arhitecti si artisti au contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante, Michelangelo, care a facut proiectul cupolei, Rafael Sanzio si Bernini, care a desenat planul pietei cu faimoasele colonade. Aici poate fi vazuta sculptura “Pieta” a lui Michelangelo. Bazilica “Sfantul Petru” este sediul principalelor manifestari ale cultului catolic si are o functie solemna cu ocazia celebrarii sarbatorilor “Nasterii Domnului”, “Pastelui”, ritualilor din “Saptamana Sfanta”, proclamarii noilor papi si funerarilor celor defuncti.

Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.

Bazilica "Sfântul Petru" este sediul principalelor manifestări ale cultului catolic și are o funcție solemnă cu ocazia celebrării sărbătorilor "Nașterii Domnului", "Paștelui", ritualilor din Săptămâna Mare, proclămării noilor papi și funeraliilor celor defuncți.

În nava laterală dreaptă au avut loc în anul 1870 ședințele Conciliului Vatican I.

Începută în 1506 și inaugurată în 1626, Bazilica Sfântul Petru fascinează anual milioane de vizitatori.

Iată 10 dintre motivele care fac din edificiu unul dintre cele mai iubite din lume:

1. Actuala bazilică sfântul Petru este de fapt a doua biserică ridicată în acel loc. Vechiul lăcaș a fost construit la ordinul lui Constantin cel Mare. În acea clădire a fost încoronat Carol cel Mare de Crăciun în anul 800. Nu a rămas mult din vechiul edificiu, doar o piesă de mozaic de secolul VII care acum se găsește în Biserica Sfânta Maria din Cosmedin și opt dintre coloanele originale ale fostului altar.

2. Sunt peste 100 de persoane care-și dorm somnul de veci în bazilică: 91 de papi, împăratul romano- german Otto al II-lea și regina suedeză Christina care a abdicat pentru a se face catolică.

3. Statuia ”Pieta” a lui Michelangelo a avut cel mai mult de suferit. Prima oară, în secolul XVIII, un deget al Fecioarei s-a desprins în timp ce capodopera era mutată prin bazilică, restaurarea petrecându-se în 1736. Cel mai grav incident a avut loc în 1972 când geologul Laszlo Toth a lovit statuia cu un ciocan. Strigând ”Sunt Iisus Hristos” a reușit să distrugă brațul de la cot în jos, i-a ciublit nasul și pleoapele. De când a fost restaurată(se vede unde au fost făcute intervențiile), Pieta este protejată de un geam securizat. ”Pieta” este singura statuie semnată de Michelangelo. Povestea spune că marele sculptor auzise că există zvonul conform căruia Cristoforo Solari era artistul care realizase statuia. Mai târziu maestul a regretat decizia și a hotărât să nu mai semneze vreo lucrare.

4. Există o ușă numită ”Ușa sfântă” care este deschisă doar în anumiți ani, numiți ”Ani de jubileu”, iar oamenii care trec prin ea primesc indulgențe plenare(iertare totală de păcate).

5. Bazilica poate găzdui 20.000 de persoane, având o lungime de 190 de metri, o lățime maximă de 58 de metri, iar domul are o înălțime de 136 de metri

6. Bernini a terminat baldachinul de aproape 30 de metri înălțime în 1633. Obiectul fost considerat prea opulent pentru vremea aceea, papalitatea fiind criticată pentru această sculptură. Se spune că bronzul din care e făcut baldachinul a fost luat de pe acoperișul Pateonului.

7. Pentru a ajunge în vârful domului făcut de Michelangelo trebuie să urci 491 de scări. În unele locuri scara este atât de îngustă încât nu s-a mai putut pune balustradă. De aceea viziatorii utilizează o frânghie care atârnă de sus. Nu trebuie totuși să urci toate cele 491 de scări deoarece există un lift care te scutește de 171 dintre ele.

8. Scavi este necropola Vaticanului care nu trebuie confundată cu ”grotto”(grotă), acolo unde majoritatea papilor sunt îngropați, inclusiv Ioan Paul al II-lea. Scavi este accesibilă doar cu aprobare. Nu există un criteriu clar de admitere, unele cereri sunt admise, altele nu. Doar 200 de oameni pe zi pot intra acolo unde se spune că se află mormântul sfântului Petru. Într-o nișă a vechii bazilici au fost găsite 134 de fragmente de os cu misterioasa mențiune în greacă ””Petros eni”, adică ”Petru este aici”. Datarea cu carbon a stabilit că rămășițele aparțin unui bărbat de 60-70 de ani care a trăit în veacul al doilea după Hristos. Vaticanul spune că nu au fost găsite oase care aparțin labei piciorului. Unele surse afirmă că Petru a fost crucificat invers, cu capul în jos, iar luarea lui de pe cruce nu s-a făcut în mod obișnuit, ci rapid și brutal: trupul său a fost retezat de la glezne.

9. Există o statuie din bronz a sfântului Petru făcută de Arnolfo di Cambio în secolul XIII(unii istorici afirmă că este de secol V) care are un aspect puțin neobișnuit. Există tradiția ca vizitatorii să atingă sau să sărute picioarele. Din cauza acestei practici degetele de la piciorul drept au fost deformate puternic, spre deosebire de cele de la piciorul stâng care sunt într-o stare mai bună.

10. Bazilica Sfântul Petru nu aparține Romei ci Vaticanului. Adresa monumentului este ” Piazza San Pietro, 00120 Città del Vaticano”. Vaticanul este înconjrat de Roma, dar statul numit Vatican este independent și suvernan. De aceea este de preferat sintagma ” Bazilica Sfântul Petru din Vatican” în locul ”Bazilica Sfântul Petru din Roma”.

 

• 1884: S-a născut Ion C. Inculeţ, om politic român,(m.1940), Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru român, membru al Academiei Române.

La 21 noiembrie 1917 Ion C. Inculeţ a fost ales Preşedinte al Sfatului Ţării al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus, ulterior Republica Democratică Moldovenească. La 24 ianuarie Sfatul Ţării a proclamat cu majoritate de voturi independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu 86 de voturi din 146 Unirea cu România. Hotărîrea Sfatului Ţării din 27 martie 1918, stil vechi (9 aprilie 1918, stil nou) de Unire a Republicii Democratice Moldoveneşti cu patria mamă România a fost semnată de Ion Inculeţ în calitate de Preşedinte al Sfatului Ţării.

• 1912: Vasul Carpathia ajungea la New York cu 706 supravietuitori ai dezastrului Titanic.

RMS Carpathia a fost o navă de pasageri folosită, la începutul secolului al XX-lea, pentru călătoriile transatlantice. A aparținut liniilor maritime Cunard. Vaporul a transportat, în luna aprilie a anului 1912, cei aproximativ 700 de supraviețuitori ai Titanicului în portul New York.

RMS Carpathia a fost construită la șantierele navale din Newcastle de către Swan Hunter și Wigham Richardson. Mărimile sale erau: 164 metri (lungimea)/19,65 metri (lățimea), iar tonajul de 13600 tone. Nava era construită din oțel, iar viteza sa maximă era de 17,5 noduri, în timp ce viteza de croazieră era 14 noduri. Capacitatea era de aproximativ 1800 de pasageri.

         După scufundare, în linişte, a urmat aşteptarea apăsătoare. „Deodată, am văzut în zare o lumină, iar apoi alta sub ea. Părea prea incredibil, ca să fie adevărat", a povestit Lawrence Beesley, un pasager norocos. Lumina era de fapt nava RMS Carpathia, care a răspuns apelului SOS. Unul dintre eroii zilei de 15 aprilie 1912 a fost căpitanul acesteia, Arthur Rostron.

El a povestit comisiei care investiga incidentul imaginea de groază care l-a întâmpinat. „Când a venit ziua, am văzut gheaţa pe lângă care trecusem toată noaptea. M-am cutremurat de frică şi m-am gândit că, în acea noapte, probabil Dumnezeu a condus vaporul meu, şi nu eu. Am văzut 20 de aisberguri, de 45-60 de metri înălţime", a spus acesta.

Rostron a avut o stăpânire de sine extremă. Ajuns la faţa locului, a început să manevreze nava pentru a colecta bărcile de salvare. „Până la 8.30 cred că luasem toţi pasagerii. Erau foarte puţine urme ale Titanicului. Câteva mici fragmente, dar nimic masiv", a descris Rostron locul dezastrului.

• 1944: Începutul "Operaţiunii 60.000" - operațiunea de evacuare a trupelor române din Crimeea din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

La data de 18 aprilie 1944 a început operaţiunea de evacuare pe mare a trupelor române și germane din Crimeea, eveniment cunoscut în istorie sub denumirea de „Operaţiunea 60.000”. A fost, aşa cum se precizează şi într-un comunicat de presă al Forţelor Navale Române, episodul cel mai important al celui de-Al Doilea Război Mondial în Marea Neagră, dată fiind amploarea acţiunilor şi cantitatea de forţe şi mijloace participante. Această acțiune a fost numită „Operaţiunea 60.000” ca urmare a faptului că numărul soldaţilor români aflaţi în peninsula Crimeea în aprilie 1944, era de aproximativ 60.000 ce erau încadrați în Armata a XVII-a germană.

Operaţiunea de evacuare pe mare a revenit comandamentului român, respectiv Forţelor Navale Maritime comandate de contraamiralul Horia Măcelariu, fiind executată în prima faza cu ajutorul distrugătorului „Mărășești ” și a navelor de transport „ Alba Iulia” și ,,Danubius” , ce aveau misiunea de a prelua un convoi de soldați români aflați la Sevastopol și de a-i transporta pe mare până la Constanța. Însă în noaptea de 17/18 aprilie în timpul evacuării a avut loc o tragedie, deoarece după plecarea navelor din Sevastopol, sovieticii au lansat un atac cu torpile, atac ce avea să se soldeze cu avarierea gravă a navei „Alba Iulia” şi moartea a aproximativ 500 soldați români. De la Constanţa au fost trimise distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” şi șapte hidroavioane de transport, iar un alt convoi de nave, care se deplasa spre Sevastopol a fost trimis să preia supravieţuitorii. O parte dintre naufragiaţi au fost omorâţi însă de bombe lansate din mai multe avioane sovietice ce au atacat furibund nava „Alba Iulia”, care în cele din urma a fost remorcată de două remorchere și adusă la Constanţa. Potrivit statisticilor, în prima etapă au plecat din Crimeea către Constanţa 73.058 de oameni, dintre care aproximativ 21.000 de români, iar dintre aceştia peste 2.000 erau răniţi. În cea de-a doua etapă, din Crimeea au fost evacuaţi pe mare 120.853 de oameni, aproximativ 37.000 fiind români, iar dintre aceştia în jur de 4.200 erau răniţi. Pe durata întregii „Operaţiunii 60.000”, au fost organizate 90 de grupuri şi convoaie escortate, care au adus în ţară 122.853 persoane şi 22.548 de tone de armament, muniţie și alte materiale. Pierderile româneşti în nave au reprezentat 26% din parcul disponibil, iar în ceea ce priveşte trupele române, numărul celor aduşi în ţară a fost de 42.200 de militari , reprezentând 90% din efectivul de trupe existent în Crimeea la începutul lunii aprilie 1944. 

Operaţiunea a fost considerată un succes, ţinând cont de condiţiile în care s-a desfăşurat, pe o mare foarte agitată și sub atacurile permanente ale aviației și marinei sovietice,  precum și a distanței destul de mari dintre Constanţa şi Sevastopol, care era de 820 de mile marine, traversarea durând în medie 24 de ore.

• 1968: La 18 aprilie 1968, podul construit de Rennie a fost vândut unui antreprenor din Missouri, Robert P. McCulloch proprietarul companiei McCulloch Oil, pentru 2.460.000 de dolari. 

Podul a fost reconstruit în localitatea Lake Havasu din Arizona. Podul lui Rennie reconstruit se întinde peste canalul Bridgewater și constituie centrul de interes al unui parc englezesc, completat fiind de un centru comercial construit în stil Tudor. Podul Londrei construit de Rennie a devenit a doua mare atracție turistică a Arizonei după Marele Canion.

Versiunea podului reconstruită la Lake Havasu constă dintr-o ramă de beton placată cu piatră din vechiul pod al Londrei. Pietrele folosite au grosimea de 150-200 mm. Piatra care a rămas a fost dusă la Cariera Merrivale. Când Cariera a fost abandonată și inundată în 2003, câteva din pietrele care au rămas au fost vândute la o licitație online.

• 2005: Sistemul National Unic pentru Apeluri de Urgenta 112 a intrat oficial in functiune.

A fost lansat la nivel național în anul 2005 în urma unei investiții de 40 de milioane de euro și a avut ca furnizor principal compania suedeză Ericsson, care a livrat aplicația software și echipamentul necesar conectării centrelor de preluare a apelurilor și agențiile dispecer.

Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență reprezintă o componentă importantă a obligațiilor serviciilor cu caracter universal, fiind prevăzut și în una din Directivele semnificative pentru politicile sectorului de telecomunicații din acquis-ul Uniunii Europeane.

Ordin privind punerea in functiune a Sistemului National Unic pentru Apeluri de Urgenta (SNUAU), a avut numarul 112/07.04.2005, fiind publicat in Monitorul Oficial al Romaniei din 13.04.2005. Prin emiterea actului, pentru prima data in Romania a fost reglementata unitar introducerea numarului european pentru apeluri de urgenta, 112, a sistemului tehnic si organizational al receptionarii si transmiterii apelurilor de urgenta referitoare la incendii, accidente, urgente medicale, dezastre si alte evenimente care implica interventia rapida a serviciilor specializate.

Să aveți o zi frumoasă!