28 august

Este a 240-a zi a anului. 
Au mai rămas 125 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 33 m și apune la 20 h 00 m.

                                 

                            Ziua Internațională a Papionului

Papionul reprezintă o alternativă pentru cei ce nu poartă cravată, dar vor să fie corect îmbrăcaţi, cel puţin din punctul de vedere al ţinutelor formale. În plus, în ziua de azi papionul este atât de neobişnuit, încât este un accesoriu care atrage atenţia imediat. În pofida acestor aspecte, cei mai mulţi care încearcă acest accesoriu, tind apoi să-l abandoneze, uitând şi de faptul că este foarte versatil.

Se spune că papionul este înrudit cu cravata obişnuită, dar provenienţa nodului ne duce cu gândul la felul în care se legau mai de mult eşarfele. Un argument în acest sens ar fi că odată  cu trecerea timpului, acestea s-au micşorat, rezultând asemănarea cu papionul de azi.

Chiar dacă papionul există din 1870 forma acestuia aproape că nu s-a schimbat. Totuşi, papionul a pierdut teren în faţa cravatei, astfel nereuşind să devină o alternativă pe măsura acesteia. Motivul principal este că majoritatea bărbaţilor nu ştiu să-l lege. Cei care au cunoştinţe despre stil, au în vedere faptul că papionul cu nodul gata făcut reprezintă o atitudine superficială. E ca şi cum ai purta  un material cusut la buzunarul de la sacou drept batistă.

Dintre personalităţile care au purtat papion pot fi amintiţi: Albert Einstein, Sigmund Freud, Winston Churchill, Harry Truman, dar astăzi se regăseşte în majoritatea ţinutelor purtate de celebrităţi la evenimentele de gală.

Chiar dacă papionul reprezintă un accesoriu formal, în domeniul business purtarea acestuia este asociată imaginii unui academician, sau a unui nonconformist, sau este  atribuită gustului unui excentric. Acest fapt apare paradoxal fiindcă la început era un accesoriu destinat doar politicienilor şi celor din mediul conservator care evită orice nuanţă excentrică. Schimbarea s-a produs în anii `90 când într-o revistă destinată bărbaţilor era prezentat actorul Tom Selleck purtând papion şi bretele.

Când este necesară purtarea papionului, cum ar fi la smoching sau la frac, se apelează la prieten, prietenă sau soţie pentru legarea lui, dar modelele de papion folosite separă bărbaţii de băieţi şi gentlemenii de chelneri. Un bărbat stilat, când trebuie să participe la o întâlnire formală, nu se va gândi niciodată să poarte un papion cu nodul gata făcut şi va alege un papion negru pentru o întâlnire formală, iar pentru o întâlnire mai puţin formală va recurge la unul colorat sau cu imprimeuri.

Unele persoane îl consideră potrivit şi la ţinutele casual și-l poartă de exemplu la blugi, cămaşă şi tenişi. La ţinutele casual testează papioane de diferite culori şi imprimeuri. Acestea vor oferi caracter ţinutei şi vor scoate în evidenţă simţul tău stilistic.

Totuşi, dacă vrei papion, trebuie să ştii să-l porţi. Nu este de ajuns doar să-ţi achiziţionezi unul şi să-i faci un nod şi să-l pui pe gât deoarece acest accesoriu implică diferite forme şi stiluri. Experţii în stil ştiu că este foarte important ca papionul să fie purtat în funcţie de mărimea gîtului şi în funcţie de forma feţei pentru a crea o ţinută balansată şi armonioasă. Pentru îndeplinirea acestor cerinţe îţi prezint modelele: fluture, clasic, îngust şi cel cu marginile ascuţite.

Modelul fluture

Acesta are de obicei o “aripă” a fundei de o lăţime situată între 7,5 şi 9 cm. Tipul de nod specific modelului fluture este potrivit pentru cei ce au gâtul, faţa şi bărbia mari.

Modelul clasic

Spre deosebire de modelul fluture, acesta are în general o “aripă” de o lăţime de 5,5 – 7 cm, bucurându-se de cea mai multă popularitate. Este o alegere bună aproape pentru oricine, indiferent de înălţime sau de greutate.

Modelul îngust

Acesta este mai puţin formal, dar este tot timpul acceptat în ţinutele casual şi formale deopotrivă. Modelul îngust arată bine pe bărbaţii slabi cu o faţă lungă.

Modelul cu marginile ascuţite

Acest model este recomandat celor care vor un look unic în timp ce poartă smochingul.

În concluzie, dacă ai senzaţia că este prea banală cravata, papionul poate reprezenta accesoriul perfect. Dacă vrei  să scoţi în evidenţă simţul tău stilistic poartă unul care necesită nodul făcut şi experimentează  cu diferite texturi, culori şi modele. Versatilitatea lui constă în faptul că poate fi purtat atât la ţinutele elegante, cât şi la ţinutele casual. Nu uita că papionul se alege în funcţie de forma feţei şi că el poate fi în avantajul sau dezavantajul tău.

Fii diferit! Poartă un papion astăzi!

Evenimente de-a lungul timpului...

• 1189: A treia Cruciadă : cruciaţii încep asediul cetății Acra.

Cruciada a treia (1189–1192), cunoscută și sub numele Cruciada regilor, a fost o încercare a liderilor europeni de a recuceri Țara Sfântă aflată sub ocupația lui Saladin (Salāh al-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb).

Asediul Acrei a fost cel mai important eveniment al Cruciadei a treia, in timpul acestuia inregistrandu-se  cele mai multe pierderi pentru trupele crestine din toată perioada cruciadelor.

Asediul Acrei a fost cel mai important eveniment al cruciadei a treia, începând pe data de 28 august 1189 și terminându-se pe 12 iulie 1191, și pentru prima dată în istoria cruciadelor regele a fost nevoit să se îngrijească personal de apărarea Țării Sfinte. A fost de asemenea și evenimentul cu cele mai multe pierderi din toată perioada cruciadelor, pentru clasa conducătoare creștină din est.

Acra (ebraică עַכּוֹ, Akko; arabă عكّا, Akkā), denumit în epoca elenistică Antiochia tis Ptolemaidos (greacă Αντιόχεια της Πτολεμαΐδος) sau pe scurt: Ptolemaïs, iar în epoca cruciată Saint-Jean d'Acre, este un oraș din vestul Galileei în Districtul de Nord din Israel. Este situat pe coasta Mării Mediterane, la nord-est de golful Akko, 23 km la nord de Haifa. În 2013, populația localității era de 47.397 de locuitori, majoritatea evrei, iar o minoritate arabi.

Akko este unul din porturile cele mai vechi din lume, ale cărui începuturi se pierd în negurii epocii bronzului timpuriu. Vreme de generații a fost un punct cheie pentru controlarea Palestinei sau a Țării Sfinte, deoarece poziția sa pe o zonă largă de coastă permitea un acces prielnic spre restul Galileei și interiorul țării.

A cunoscut perioade de înflorire și de decădere și a trecut prin mâinile multor cuceritori. A cunoscut apogeul când a servit drept capitala Regatului cruciat al Ierusalimului, în secolul al XIII-lea, și mai târziu ca reședință a lui Ahmed pașa Al Djazzar, la finele veacului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, însemnătatea sa a scăzut în favoarea orașului Haifa, care i-a luat locul ca port principal în nordul țării. Dezvoltarea sa a fost de atunci cu mult încetinită.

În anul 2001, partea veche a orașului Akko a fost declarată de UNESCO ca loc din patrimoniul mondial. În anul 2008, și locurile sfinte ale religiei bahaiste, aflate la Akko și în Galileea de vest, au fost recunoscute, de asemenea, de către UNESCO ca loc protejat din patrimoniul universal. În oraș și în împrejurimile lui se află Al Bahja, locul cel mai sfânt al religiei bahaiste.

• 1565: Este fondată în Florida de către spaniolul Pedro Menéndez de Avilés, colonia San-Agostin, prima așezare permanentă a europenilor în America de Nord.

Pedro Menéndez de Avilés ( n.15 februarie 1519 – d. 17 septembrie 1574)  a fost un corsar, devenit amiral  si primul guvernator al coloniei spaniole Florida.

Spaniolii au creat primele colonii europene în aceste teritorii: St. Augustine în Florida prin 1565 dar aceasta nu a atras prea mulți coloniști care să se stabilească.

La 28 august 1565, Ziua Sf.Augustin, experimentatul amiral Don Pedro Menendez de Aviles, trimis de regele Filip al II-lea al Spaniei ca guvernator al Floridei, debarcã împreunã cu cei 600 de soldaþi si colonisti într-o asezare indianã, fortificând repede locul si dându-i numele de Saint Augustine. 

Noul oras spaniol începe sã fie construit din temelii, misionarii adusi aici desfãsurând marea acțiune de crestinare a indienilor din aria respectivã. St.Augustine, cu întãririle sale militare, a supraviețuit repetatelor confruntãri cu atacatorii britanici pânã târziu în 1821, când Florida a fost vândutã definitiv Statelor Unite ale Americii. În noua sa posturã administrativã, orasul capãtã treptat o sporitã valențã turisticã, ceea ce a condus la schimbarea importanței si înfãțisãrii sale. Datoritã climatului, plajelor, mostenirilor spaniole si noilor edificii americane, St.Augustine a crescut în prestigiu si prosperitate, efecte resimțite din plin în prezent. Nu degeaba se spune azi despre el: „There’s no other place in America like it!”, fiind recunoscut totodatã ca un puternic „winter resort” si drept „the oldest European city in the United States”...

Într-adevãr, vizitând la pas si cu ajutorul diferitelor mijloace de transport orasul de la confluența celor douã lumi, de ieri si de azi, ambele nespus de atractive si de emoționante, constați usor cã zona sa centralã pãstreazã cu distincție planul urbanistic strãvechi, caracteristic stilului spaniol colonial.

Multe clãdiri, situate pe vechea schemã, sunt inspirate restaurãri arhitectonice ale originalelor din perioada 1703-1898. O seamã dintre acestea sunt situate în Plaza de la Constitucion, unde se aflã Casa Guvernamentalã (construitã în 1713), Biserica Episcopalã a Trinitãții (1825) si Catedrala St.Augustine – una dintre cele dintîi edificii relgioase din S.U.A. Spanish Plaza este intersectatã de strãzile St.George si Old City Gates – principalele artere ale orasului colonial de odinioarã, pe care sunt etalate unele clãdiri cu vãdit iz istoric, ca De Mesa –Sanchez House, Arrivas House si Avero House, care te poartã cu gândul la vremurile de glorie ale frumosului oras, paralel cu oceanul. În acelasi spirit, pe Francis Street te îmbie s-o vizitezi The Old House – o rezidențã tradiționalã spaniolã din 1706, care face bunã „pereche” cu clãdirea din lemn, bine conservatã, reprezentând cea mai veche construcþie scolarã din Florida...

Unele dintre clãdirile respective sunt rezidențe, altele, însirate ca niste bijuterii pe strãduþele curate, pline de lume, adãpostesc diferite prãvãlii comerciale, galerii de artã si muzee: Casa del Hidalgo, Scarlett O’ Hara’s, Matisse’s Garden, Casa Rodriguez 52, Vila Zoraida Museum, Native Traditions Gallery, Miullet Beach Gallery, Mill Wheel – o fostã moarã pe apã adãpostind în prezent Tavern food & spirits etc.

Pentru a facilita accesul turistilor la diverse obiective mai vechi si mai noi, situate în diferite zone ale mult frecventatului oras, vizitatorii au la dispoziþie Old Town Trolley, cu trasee si tarife fixe, alãturi de Elicopter Tours, cu punct de pornire la St.Augustine Airport, servicii de Private Cruises la City Marina etc.

• 1728: Vitus Bering a descoperit o strâmtoare între Asia şi America de Nord, căreia i-a dat numele său.

Vitus Jonassen Bering (n. 12 august 1681, Horsens, Danemarca - d. 19 decembrie 1741, Insula Bering, Rusia) a fost un explorator danez în serviciul Marinei Ruse, un căpitan-komandor cunoscut marinarilor ruși drept Ivan Ivanovici. El a fost primul european care a descoperit Alaska și Insulele Aleutine. Strâmtoarea Bering, Marea Bering, Insula Bering, Ghețarul Bering și Puntea Bering poartă numele exploratorului.

La 14 iulie 1728, Bering a început prima călătorie pe corabia Gabriel, și a călătorit spre nordul peninsulei Kamceatka prin strâmtoarea care îi poartă astăzi numele. La 14 august el a înconjurat Capul de est al peninsulei Ciukotka, și deoarece țărmul asiatic o lua spre vest, Bering a conchis că Asia și America de Nord erau două continente separate. În 1731, Bering a fost înnobilat pentru explorările sale.

Curând, Bering a propus o a doua expediție de cercetare a Pacificului de Nord. El se întoarce în Okhotsk în 1735, unde comandă construirea a două vase, Sf Petru și Sf Pavel, cu care navighează spre est, întemeind orașul Petropavlovsk din Kamceatka în 1740. De acolo, Bering a pornit într-o expediție către America de Nord în 1741, în cadrul căreia a cercetat sudul peninsulei Alaska, insula Kodiak, Muntele Saint Elias, insula Kayak. A doua corabie, sub comanda lui Aleksei Chirikov, a descoperit țărmul de nord-vest al SUA (arhipelagul Alexandru, numit astfel în cinstea țarului Alexandru al II-lea al Rusiei). La întoarcere, Bering a explorat insulele Aleutine, murind pe una din acele insule, care îi poartă astăzi numele.

Strâmtoarea Bering (rusă Берингов пролив) este situată între Capul Dejnev, Rusia (punct situat la extremitatea estică, 169°43' E, a Asiei) și Capul Prince of Wales, Alaska (punct situat la extremitatea vestică, 168°05' V, a continentului american), aproximativ la latitudinea de 65° 40' N (la sud de Cercul Polar).

Geografie

Strâmtoarea are o lățime de 82 km (cu mențiunea că la jumătatea distanței se află un grup de două insule, numite Insulele Diomede) și o adâncime cuprinsă între 30 m și 50 m. Ea face legătura între Marea Chukchi (Oceanul Arctic), în nord, și Marea Bering (Oceanul Pacific), în sud. Cu toate că, în 1648, cazacul Semyon Dezhnev a trecut pentru prima dată strâmtoarea, aceasta poartă numele lui Vitus Bering, un danez născut în Rusia, care a trecut prin strâmtoare mult mai târziu, în anul 1728.

• 1749: S-a născut Johann Wolfgang Goethe, înnobilat în anul 1782 ,poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.

De timpuriu a început Goethe să iubească literatura, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă de circa 2000 de volume al tatălui sau. Fascinat era și de teatru, în casa părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuși.

Din anul 1759 pînă 1761 (în timpul Războiului de Șapte Ani), în timp ce Frankfurtul era ocupat de trupele franceze, în casa părintească era găzduit un ofițer francez. Prin acesta și trupei de artiști care îl însoțeau, Goethe a avut primul contact cu teatrul franțusesc.

În anul 1763 a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea șapte ani.

La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimele sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: Mehr Licht! („Mai multă lumină!”), sunt relatate de medicului său, Carl Vogel, care în momentul decesului însă nu era în camera lui Goethe. Goethe a fost îngropat pe data de 26 martie la Mormântul Prinților în Weimar.

De luat aminte!

Ah, ce poate omul cere?

Ce-i mai bine: pacea-n sine?

Să se-agaţe cu putere?

Să se vânture-i mai bine?

O căsuţă să-şi dureze?

Corturi să ridice-n cale?

Stâncii să se-ncredinţeze?

Chiar şi stânca se prăvale.

Ce îmi şade, n-o să-ţi şadă!

Fiecare să vegheze,

Unde-i locul să se-aşeze

Şi cum stă ca să nu cadă!

Citate 

* Sa nu lasi sa treaca o zi fara sa vezi, fara sa auzi sau fara sa citesti ceva frumos.

* Pentru orice realizare primul pas este curajul.

* Nu te lasa ademenit sa contrazici. Inteleptii cad in nestiinta, cand se cearta cu cei nestiutori.

* Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei.

* Mulţi trăiesc viaţa, puţini o pricep.

* Un curcubeu care rămâne pe cer mai mult de un sfert de oră nu mai este privit de nimeni.

* Când spun o prostie, toată lumea ma tolerează, când spun un adevăr, toată lumea ma urăște.

* Începe să faci tot ceea ce poți face sau visezi că poți face. Curajul conține geniu, putere și magie. 

• 1828: (S.V.) S-a născut Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici scriitor rus considerat de către critici ca fiind unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. 

Alaturi de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seama din timpul perioadei cunoscuta ca varsta de aur a literaturii ruse (inceputa in 1820 cu primele opere ale lui Puskin, si terminata in 1880 cu ultimele lucrari ale lui Dostoievski). Operele sale Razboi si pace si Anna Karenina au avut o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii romanului mondial, iar credintele si ideile sale filosofice si estetice, propovaduite de-a lungul vietii prin celelalte opere, sunt reunite si cunoscute sub denumirea de "tolstoism". Creatia sa epica se impune prin capacitatea de cuprindere, adancimea viziunii, acuitatea observatiei sociale si psihologice, sentimentul tragicului si omenescului.

Tolstoi s-a manifestat, totodata, si ca eseist, dramaturg si reformator in domeniu educatiei, calitati care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuti membri ai acestei vechi si aritocratice familii rusesti. Interpretarile sale literare privind invataturile etice ale lui Iisus Hristos, l-au facut sa devina mai tarziu, spre sfarsitul vietii sale, un fervent comentator al invataturilor christice, in sensul lor social, pacifist si nemediat de vreo putere lumeasca. Ideile sale despre rezistenta nonviolenta, expusa in opere ca "Imparatia lui Dumnezeu este cu tine" , vor avea un profund impact asupra unor personalitati de referinta din secolul al XX-lea, printre care Gandhi si Martin Luther King Jr.

El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții („Război și pace”), un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman social („Învierea”), o trilogie autobiografică („Copilăria”, „Adolescența”, „Tinerețea”), numeroase nuvele și povestiri („Cazacii”, „Dimineața unui moșier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad” și altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucțiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim și o excepțional de bogată corespondență. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861 — 1905.

În cei aproape 60 de ani de activitate pe tărâm literar, Tolstoi a cercetat cu atenție realitatea rusă și a meditat neobosit la rezolvarea problemelor legate de viața poporului. El a parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi aparținea, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor țărănimii patriarhale.

Citate Lev Tolstoi

* Înţelepciunea înseamnă să ştii unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce e interzis.

* Mi se pare că supunerea faţă de guvern seamănă cu supunerea faţă de o bandă de tâlhari. Guvernul e o adunătură imorală.

* Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.

* Oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiție, iar propria lor mârșăvie o atribuie lui Dumnezeu

• 1898: Farmacistul Caleb Bradham a redenumit lichiorul “Brad’s drink” (inventat înainte de 1890), cu numele de  Pepsi-Cola.

Povestea Pepsi Cola începe în orașul New Bern din Carolina de Nord în vara toridă și umedă a lui 1898. În speranța obținerii unei băuturi răcoritoare care să atragă clienții, tânărul farmacist Caleb Bradham experimentează diferite combinații de mirodenii, esențe și siropuri.

Într-un final obține un amestec original din extract de nucă de cola, vanilie, apă carbogazoasă, pepsină și uleiuri pe care însetații clienți îl botează ''Băutura lui Brad''. Pentru a scoate în evidență ingredientele din compoziția băuturii și presupusele beneficii ale acestora (pepsina, o enzimă care ajută la digestie și cofeina, un alcaloid din nucile de cola cu efect energizant), Caleb a decis să-și vândă băutura sub denumirea de Pepsi-Cola.

Noul nume, Pepsi Cola este utilizat pentru prima dată pe 28 august. În 1902, Caleb depune o cerere de înregistrare pentru noua băutură la US Patent Office. Rămas credincios profesiei sale de bază, el își făcea reclamă băuturii evidențiind caracteristicile curative ale acesteia? Ajută digestia și te înviorează! În 1905, primul logo al companiei este înlocuit, pe măsură ce compania se dezvolta. Apar primele francize la Charlotte și Durnham. Dar noul logo nu avea să dureze decât un an, deoarece în 1906 el este schimbat cu unul care să ilustreze mai bine noul slogan: „The original Pure Food Drink” . Numărul fabricilor de îmbuteliere a ajuns la 15, vânzările de Pepsi-Cola însumând aproape 40,000 de galoane. În 1909 are loc debutul a ceea ce avea să devină o tradiție a reclamelor Pepsi: prima implicare a unei celebrități în promovarea băuturii răcoritoare. Primul, dintr-o serie ce avea să-i cuprindă apoi pe Michael Jackson, Shaquile O'Neal, Billy Cristall, Cindy Crawford, Shakira sau Britney Spears a fost pilotul de curse Barney Oldfield. El avea să apară într-un print cu tema „Delicioasă și sănătoasă”, ce avea să marcheze următoarele două decenii. În 1920, sloganul Pepsi a devenit „Bea Pepsi, băutura care te satisface!”. Din păcate însă, Caleb Bradham a început să facă speculații cu prețul zahărului. Crezând că prețurile vor crește, el a cumpărat cantități uriașe, numai că până la sfârșitul anului prețul a scăzut la o zecime (de la 26 de cenți la numai 2 cenți). Astfel că, în 1923 compania Pepsi Cola este declarată falită și bunurile sale vândute companiei Craven Holding.

Creșterea rapidă a vânzărilor l-a determinat pe tânărul farmacist să ia hotărârea înființării unei companii care să comercializeze noul produs. În 1902, ia naștere Compania Pepsi Cola cu sediul în modesta cameră din spate a farmaciei lui Caleb Bradham. Deși la început Caleb își prepara singur amestecul răcoritor pe care îl vindea apoi exclusiv în farmacia sa, a realizat în scurt timp avantajele pe care le-ar putea obține în urma îmbutelierii băuturii Pepsi. Afacerea a început să crească iar la 16 iunie 1903, Pepsi Cola a fost înregistrată ca marcă la Oficiul de Brevete al Statelor Unite. În același an, Caleb a înregistrat o vânzare de aproximativ 30.000 de litri, îmbiindu-și clienții cu sloganul ''Înveselește, înviorează, ajută la digestie''.

Pepsi Cola s-a bucurat de succes până la izbucnirea primului război mondial când creșterea costurilor de producție au provocat declinul afacerii. În pragul falimentului, compania a fost preluată, în 1931, de Charles G. Guth, președintele firmei producătoare de dulciuri Loft Incorporated. După 15 ani neprofitabili, Pepsi Cola a devenit unul dintre cele mai importante nume pe piața băuturilor răcoritoare, poziție de top pe care o păstrează și astăzi.

Pepsi este o băutura răcoritoare carbogazoasă care este produsă și îmbuteliată de compania PepsiCo. Este vândută în magazine, restaurante și automate. Băutura a fost produsă pentru prima dată în anii 1890 de către farmacistul Caleb Bradham în New Bern, Carolina de Nord. Pepsi Cola a fost înregistrată ca marcă comercială pe 16 iunie 1903.

• 1917:  A avut loc loc Bătălia de la Cireşoaia, în cadrul Primului Război Mondial. 

Acţiune ofensivă româno-rusă, a fost soldată cu pierderi extrem de grele. „Bătălia de la Cireşoaia” a fost ultima operaţiune militară importantă din campania anului 1917 pe frontul românesc.

Una dintre cele mai dramatice si sangeroase batalii din campania anului 1917 de pe frontul romanesc din timpul Primului Razboi Mondial s-a dat pe muntele Ciresoaia (zona Tirgu Ocna), la cota 789. Dupa biruintele de la Marasti, Marasesti si Oituz, luptele de pe frontul de la Oituz au scazut in intensitate. Corpul 8 armata austro-ungar reusise o strapungere, stapinind inaltimile care dominau Oituzul si Slanicul, in timp ce valea Trotusului se afla sub focul artileriei inamice de pe virfurile Ciresoaia si Cosna. Dupa o analiza a situatiei inamicului de la acea data, generalul Alexandru Averescu a considerat ca punctul slab al Armatei 1 austro-ungare era la Ciresoaia. O victorie obtinuta aici, insemna nu doar un cistig tactic prin indepartarea inamicului din zona Tirgu Ocna-Onesti, ci si deschiderea accesului spre al doilea obiectiv, virful Cosna. Pentru aceasta importanta ofensiva au fost mobilizate 34 de batalioane de infanterie, 4 escadroane de cavalerie si 35 baterii de artilerie. Fortele inamice erau deosebit de puternice, avind organizate in aceasta zona nu mai putin de 8 centre de rezistenta, dintre care cele mai puternice erau cele de la Ciresoaia si Cosna. Dar cum spionajul isi facea pe deplin treaba, inamicul reuseste sa afle din timp de pregatirile de ofensiva ale trupelor romane si isi intareste puterea de aparare, trimitind trupe de rezerva in punctul Ciresoaia, ceea ce a dus la declansarea unor lupte extrem de singeroase.

 „Batalia de la Ciresoaia a inceput la 9 septembrie (27 august, conform calendarul iulian care a fost aplicat in Tarile Romane pana in 1924), dupa o pregatire de artilerie care a durat 3 ore. In a treia zi de lupte crincene, conform ordinului, s-a declansat ofensiva impotriva inaltimilor Cosna si Ciresoaia, respinsa insa cu grele pierderi pentru unitatile noastre: peste 1.200 de oameni”, a declarat istoricul tirgocnean, prof.Corneliu Stoica.

Printre cei rapusi in lupta de la Ciresoaia s-au numarat scriitorul si istoricul voluntar bucovinean Ion Gramada, locotenentul Gheorghe Ioan Prioteasa din Regimentul 43 Infanterie, precum si alti 512 soldati din cadrul Regimentului 15 Infanterie „Razboieni”. Campania din 1917 de pe frontul roman a demonstrat ca armata romana a fost in masura sa rezolve cu pricepere si iscusinta situatii dintre cele mai complexe, iar soldatii romani inzestrati cu noi mijlaoce si instruiti corespunzator cerintelor cimpului de lupta, s-au dovedit superiori inamicului, mai ales prin dirzenia si spiritul de sacrificiu de care au dat dovada.

• 1922: A fost difuzată prima reclamă radio

Prima reclamă de radio a fost difuzată de postul de radio „ WEAF ” din New York; reclama încerca să convingă oamenii să cumpere spaţii de la „Queensboro Corporationˮ, o firmă imobiliară; pentru difuzarea reclamei timp de cinci zile, la ore de maximă audienţă, corporaţia a plătit postului de radio suma de 50 de dolari.

Durata reclamei a fost de zece minute timp în care au fost descrise toate avantajele unei vieți liniștite la țară, departe de aglomerația din centrul orașului New York, în suburbia Jackson Heights. Complexul rezidențial promovat de WEAF se numea Hawthorne Court (Reședința Hawthorne) după numele unui faimos (pe atunci) scriitor american care iubea natura. Pentru difuzarea reclamei inițiale postul de radio a cerut 50 de dolari.

După două luni de la difuzarea primei reclame, WEAF reușise să atragă și alte firme doritoare de promovare și a reușit să vândă trei ore de reclame contra 550 de dolari iar după un an strânsese deja în jur de 30 de agenții de publicitate drept clienți.

• 1937: In Japonia, Toyota devine companie independenta.

Toyota Motor Corporation a apărut în luna septembrie a anului 1933 , atunci când compania Toyoda Automatic Loom a creat o nouă divizie dedicată producerii de automobile sub conducerea fiului fondatorului, Kiichiro Toyoda.

La puțin timp după aceea, divizia producea deja primul motor (Type A Engine), în 1934 , care a fost folosit la propulsarea primului autovehicul (Model A1) în luna mai 1935 și a camionului G1 în august 1935.

Deși grupul Toyota este cunoscut azi îndeosebi pentru autovehiculele produse, are o prezență activă în industria textilă, producând războaie de țesut automate (acum complet computerizate), și mașini de cusut electrice, disponibile în toată lumea.

Toyota Motor Corporation s-a despărțit de compania mamă, devenind o entitate independentă în  1937 . Deși numele de familie al fondatorilor este Toyoda, numele companiei a fost modificat pentru a marca separarea muncii fondatorilor de viața casnică, pentru simplificarea pronunției și pentru a fi de bun augur noii firme. Toyota este considerat un nume mai norocos decât Toyoda în Japonia, unde cifra opt este considerată una norocoasă, opt fiind numărul de linii necesare pentru a scrie Toyota cu caracterele katakana .

În timpul razboiului din Pacific, compania a produs camioane destinate armatei imperiale. Din cauza penuriei de materii prime din Japonia, camioanele militare fuseseră simplificate la maximum – de exemplu, aveau un singur far amplasat în centrul capotei. Fabricile Toyota din Aichi au scăpat bombardamentelor deoarece războiul s-a încheiat cu doar puțin timp înaintea unui raid programat de fortele americane.

• 1963:  Martin Luther King a tinut  la Washington in fata unei multimi imense, celebrul discurs “I have a dream”.

„I Have a Dream” (în traducere, „Am un vis”) este titlul unui discurs public de 17 minute al lui Martin Luther King, Jr. ținut la 28 august 1963, în care a cerut egalitate rasială și încetarea discriminării. Discursul, ținut pe treptele Monumentului Lincoln în timpul Marșului asupra Washingtonului pentru Libertate și Locuri de Muncă, a fost un moment definitoriu al Mișcarea pentru Drepturile Civile ale Afroamericanilor. Ținut în fața a 200.000 de susținători ai drepturilor civile, a fost considerat cea mai importantă cuvântare a secolului al XX-lea într-un sondaj efectuat în 1999 în rândurile specialiștilor în oratorie.

Membrul Camerei Reprezentanților, John Lewis, care a vorbit și el atunci în calitate de președinte al Comisiei de Coordonare Studențești a Protestelor Pașnice (Student Non-Violent Coordinating Committee), „dr. King [...] a educat, a inspirat, a informat nu doar pe cei prezenți, ci oamenii din întrega Americă și generațiile încă nenăscute.”

La sfârșitul discursului, King s-a îndepărtat de textul pregătit inițial pentru o perorație parțial improvizată pe tema lui „Am un vis”, posibil în urma strigătului Mahaliei Jackson: „Zi-le despre vis, Martin!”. El ținuse o cuvântare ce conținea câteva secțiuni similare la Detroit în iunie 1963, când a participat la un marș pe Woodward Avenue împreună cu Walter Reuther și cu părintele C. L. Franklin, și repetase și alte fragmente.

Stil

Considerat a fi o capodoperă de oratorie, discursul lui Martin Luther King se aseamănă ca stil unei predici baptiste (King chiar era preot baptist). El face apel la surse emblematice și respectate, cum ar fi Biblia și invocă Declarația de Independență a Statelor Unite, Proclamația de emancipare, și Constituția Statelor Unite. La începutul cuvântării, King face o aluzie la discursul de la Gettysburg al lui Abraham Lincoln, spunând „acum o sută de ani” („Five score years ago...”). Un exemplu de aluzie la Biblie este cea la Psalmi 30:5 în al doilea paragraf al discursului. El face referire la abolirea sclaviei articulată în Proclamația de emancipare, „A venit ca veselia dimineața să pună capăt lungi nopți a robiei lor”. O altă aluzie biblică se găsește în al zecelea paragaraf al lui King: „Nu, nu, nu suntem mulțumiți, și nu vom fi mulțumiți până când dreptatea nu va curge ca o apă curgătoare și neprihănirea ca un izvor nesecat”, aluzie la Amos 5:24. King citează și din Isaiah 40:4-5— „am un vis că orice vale va fi înălțată...” Mai mult, King face referire la primele versuri din piesa lui Shakespeare „Richard al III-lea” remarcând, „această vară chinuitoare a legitimei nemulțumiri a negrilor nu va trece până când nu va veni o toamnă înviorată...”

Anafora, repetiția unor cuvinte la începutul propozițiilor, este un procedeu retoric utilizat în toată cuvântarea, ca de exemplu atunci când King cere publicului să profite de ocazie: „Acum este timpul...” se repetă de patru ori în paragraful al șaselea. Cel mai frecvent citat exemplu de anaforă este în celebra frază „am un vis...”, repetată de opt ori în timp ce King pictează auditoriului un tablou al unei Americi integrate și unite.

Discursul lui Martin Luther King a fost primit cu  entuziasm.

 

Citatul zilei

     ( Lev Nikolaevici Tolstoi, romancier, povestitor şi dramaturg, n.8 august/9 septembrie 1828 - d. 20 noiembrie 1910) 

Să aveți o zi frumoasă!