21 Septembrie

Este a 264-a zi a anului.
Au mai rămas 101 zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 7 h 02 m și apune la 19 h 15 m. 

Citatul zilei

„Istoria oamenilor devine din ce în ce mai mult o întrecere între educaţie şi catastrofă.” (H.G. Wells în Conturul istoriei)

Ziua Mondială a Recunoștinței

În fiecare an, pe 21 septembrie este celebrată, la nivel mondial, Ziua Recunoștinței. Aniversarea a fost înființată în 1977 de către Grupul de Meditație al Națiunilor Unite și oferă o ocazie pentru exprimarea aprecierii față de lucrurile minunate făcute de indivizi sau grupuri.

Ziua Recunostintei este un premiu pentru cei Ziua mondiala a recunostinteicare simt ca au facut ceva remarcabil pentru comunitate sau natiune. De asemenea, in aceasta zi, fiecare persoana este indemnata sa gaseasca ceva pentru care sa fie recunoscatoare si sa-si aminteasca mereu acest sentiment.

Totodata, fiecare individ ar trebui sa isi arate multumirea si recunostinta fata de persoanele din viata sa care au facut fapte bune. Un simplu "multumesc", insotit de un zambet, poate fi mai mult decat suficient.

Moduri de a-ti exprima recunostinta

1. Fa gesturi simple, dar frumoase

Nu trebuie sa fii bogat pentru a le putea multumi persoanelor din jurul tau pentru faptele bune pe care le-au facut. Un simplu gest valoreaza, de cele mai multe ori, mai mult decat cel mai scump cadou din lume. Asadar, de Ziua Mondiala a Recunostintei, le poti face o surpriza parintilor sau rudelor apropiate si sa mergi in vizita. De asemenea, poti pregati o masa festiva la care sa-ti inviti prietenii, pentru a le arata cat de importanti sunt pentru tine. Micile gesturi sunt cel mai bun mod de a-ti arata recunostinta fata de persoanele din jurul tau.

2. Petrece timpul alaturi de persoane nevoiase

Sa pui nevoile altora mai presus de ale tale, prin voluntariat, este cel mai frumos mod de a sarbatori Ziua Mondiala a Recunostintei. In aceasta zi, iti poti face loc in programul tau pentru a petrece timpul alaturi de persoanele de la caminele de batrani sau sa te joci alaturi de copiii de la orfelinate. Arata-le ca iti pasa, intrucat simpla ta prezenta ar putea sa le transforme ziua obisnuita intr-una speciala.

3. Apreciaza oamenii care au calitati remarcabile

Este timpul sa le spui celor din jurul tau cat de mult ii apreciezi si ii admiri. Nu mai cauta raul in oameni, ci axeaza-te sa vezi numai partile lor bune. Daca in jurul tau sunt oameni care au calitati remarcabile, Ziua Mondiala a Recunostintei este un bun prilej de a le multumi pentru lucrurile pe care le fac.

Ziua Internațională a Păcii

 "Pacea începe cu un surâs." - Maica Tereza

Ziua Internațională a Păcii este sărbătorită în fiecare an pe 21 septembrie. Aceasta este dedicată păcii și în special absenței războiului și a violenței. De exemplu cum ar fi încetarea temporară a focului într-o zonă de război pentru accesul ajutorului umanitar. Ziua a fost sărbătorită pentru prima oară în 1982, iar de atunci este sărbătorită în fiecare an de mai multe națiuni, organizații politice, militare și oameni.

Pentru a inaugura ziua, „Clopotul Păcii” este sunat la sediul ONU (în New York City). Clopotul este turnat din monede donate de copii de pe toate continentele, cu excepția Africii și a fost un cadou de la Asociația Națiunilor Unite din Japonia, ca „un memento al costului uman în război”. Pe inscripția de pe o parte se poate citi, „Trăiască pacea absolută în lume”.

În 1981, printr-o rezoluție emisă de Adunarea Generală a Națiunilor Unite s-a stabilit celebrarea Zilei Internaționale a Păcii în fiecare a treia zi de marți din luna septembrie, astfel încât aceasta să coincidă cu deschiderea sesiunilor anuale ale Adunării Generale ONU.

În 2001, printr-o nouă rezoluție adoptată de statele membre ale Adunării Generale a Națiunilor Unite a fost fixată data de 21 septembrie pentru sărbătorirea anuală a Zilei Internaționale a Păcii.

Cinci ani mai târziu, această zi a căpătat o nouă însemnătate – o zi în care incetează conflictele armate, focurile şi violenţa timp de 24 de ore.

“Pacea este misiunea supremă a Naţiunilor Unite. Este baza existenţei noastre. Esenţa identităţii noastre. Cauza care însufleţeşte tot ceea ce facem.

21 Septembrie, Ziua Internaţională a Păcii, este o zi în care noi ne reafirmăm dedicarea faţă de această căutare. Este destinată să fie o zi de încetare a focului, când toate ţările şi oamenii opresc ostilităţile pentru întreaga zi.

Şi este o zi în care oamenii din jurul lumii acordă un minut de tăcere la prânz, la ora 12, ora locală. Douăzeci şi patru de ore nu sunt un timp lung.

Dar este…îndeajuns de lung spre a privi dincolo de baricade sau prin sârma ghimpată, spre a vedea dacă există altă cale.”

Pentru a inaugura această zi, la sediul Naţiunilor Unite din New York este tras Clopotul Păcii, turnat din monede donate de către copii de pe toate continentele. Pe inscripţia care se află pe o parte a clopotului se poate citi: „Trăiască pacea absolută în lume”.

Prima Zi internațională a păcii a fost marcată în septembrie 1982. Rezoluția 55/282 a ONU, adoptată la 7 septembrie 2001, prevede ca începând din 2002 Ziua internațională a păcii să fie celebrată la 21 septembrie. 

 

O Zi mondială a păcii se sărbătorește și la 1 ianuarie, aceasta fiind instituită, în 1968, de către Papa Paul al VI-lea, care a dorit ca aceasta să se celebreze în fiecare an în prima zi a anului calendaristic. 

Câte se pot întâmpla în 24 de ore:

• victimele şi refugiaţii din zonele de conflict pot primi alimente şi medicamente;

• milioane de copii din zonele de conflict pot fi vaccinaţi;

• victimele şi refugiaţii pot fi mutaţi în afara zonelor de conflict;

• un moment de linişte este un timp în care cei care luptă s-ar putea gândi la acţiunile lor şi la victimele pe care le lasă în urmă;

• milioane de oameni militează pentru acelaşi lucru;

Porumbei, cocori, steaguri şi pipe, simboluri ale păcii

Porumbelul alb cu ramura de măslin

Indiferent de ţară, timp, bariere culturale sau lingvistice, porumbelul a fost şi rămâne un simbol al păcii. Încă de acum mii de ani, porumbelul a adus ramura de măslin şi a vestit sfârşitul potopului şi revenirea la normalitate. Peste secole el a fost folosit ca simbol al păcii sufleteşti sau sociale, în traducerile biblice şi mai târziu pe sigilii, bancnote şi monezi.

În anul 1944, când Picasso s-a înscris în Partidul Comunist, a avut de executat câteva lucrări cu tema păcii şi a libertăţii. Cunoscut pasionat de porumbei, i-a folosit în lucrările sale pe care le-a expus şi la Congresul Mondial de Pace de la Paris (1949), care a avut drept emblemă tot un porumbel al lui Picasso.

În timp ce, în Persia şi Egipt, porumbeii erau crescuţi în temple şi la curţile faraonilor ca simboluri ale păcii şi virtuţilor zeilor, grecii antici şi arabii îi considerau mesageri ai iubirii şi norocului.

Steagul alb

Simbol al capitulării paşnice şi armistiţiului.

Folosit pentru prima dată în China, în timpul dinastiei Han, a fost preluat de romani, care îl înlocuiau uneori cu ramura de măslin.

Pipa păcii

Fumată la încheierea unui conflict, în America de Nord, iniţial era folosită în cadrul unor ceremonii spirituale, pentru a trimite rugăciunile spre cer cu ajutorul fumului.

O mie de cocori

Şi cei 1000 de cocori veniţi din antichitatea japoneză au devenit un simbol al păcii, după ce micuţa Sadako Sasaki, diagnosticată cu leucemie, în urma atacului cu bomba atomică de la Hiroşima, a murit înainte să poată realiza cei 1.000 de cocori care să-i îndeplinească ultima dorinţă.

După moartea ei, în Parcul Păcii de la Hiroşima a fost fost inaugurat un monument care o reprezintă pe micuţa Sadako tinând un cocor de aur. Acesta a devenit un simbol internaţional al păcii ca urmare a legăturii cu povestea acesteia şi semnificaţiile ei.

Pacea, de asemenea, înseamnă linişte sufletească, stare de calm sufletesc, tihnă, repaus, odihnă, lipsă de zgomot şi de mişcare inutilă, tăcere. Religios: Linişte veşnică a omului după moarte, odihnă de veci!

Latineşte : Pax, pacis, pax vobiscum!

Menţionăm că educaţia şi pacea socială, respectul sunt fundamental necesare în familie, în şcoli, în societate, în lume.

Războiul înseamnă distrugere, panică, moarte! Ori, Dezvoltarea Durabilă a fiecărui Stat, a fiecărei naţiuni a lumii, presupune linişte, pace!

Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Bolii Alzheimer

La 21 septembrie este marcată, în fiecare an, la nivel mondial, Ziua mondială pentru combaterea maladiei Alzheimer, lansată de Federația Internațională pentru Alzheimer (Alzheimer's Disease International - ADI) în 1994. Acest eveniment are ca scop creşterea gradului de conştientizare la nivelul populaţiei şi, mai ales, nivelul factorilor de decizie asupra ameninţărilor tot mai mari pe care le presupune această boală.
 Pe parcursul întregii luni septembrie, în 2017, se desfășoară acțiuni, la nivel mondial, plecând de la tema propusă de ADI, "Remember Me!", pentru a evidenția importanța diagnosticării timpurii a demenței. În 2012 a fost lansată "World Alzheimer's Month", o campanie internațională desfășurată pe parcursul lunii septembrie. Două din trei persoane consideră că la nivelul țării lor există o înțelegere minimă sau nu există înțelegere față de persoanele afectate de demență, în condițiile în care numărul celor bolnavi este în creștere. 
Raportul Mondial Alzheimer 2016 prezintă concluzii ale cercetării recente, o analiză a prevalenței, a incidenței, a costurilor și a tendințelor în cazul acestei boli. Federația Internațională pentru Alzheimer actualizează date globale privind această boală și face recomandări-cheie pentru a oferi un cadru global de acțiune asupra acesteia. Raportul estimează numărul celor afectați de demență ca fiind de 46,8 milioane, la nivel global, în 2015. Evoluția fiind în creștere, se estimează că s-ar putea ajunge la 131,5 milioane de oameni suferinzi în 2050. Persoanele cu demență au acces redus la asistență medicală adecvată, chiar și în țările cu cele mai mari venituri, unde doar aproximativ 50% dintre aceste persoane primesc un diagnostic. În țările cu venituri medii, mai puțin de 10% din cazuri sunt diagnosticate.
Raportul pune accentul și pe modul de abordare al bolii și pe informare pentru a conștientiza faptul că boala Alzheimer și alte forme de demență trebuie să devină o prioritate națională și internațională de sănătate publică. Creșterea rolului serviciilor primare de îngrijire poate crește gradul de diagnosticare în faza de început a bolii, scăzând astfel costurile de îngrijire și creându-se posibilitatea de a oferi celor afectați de boală o calitate bună a vieții. Este necesar, însă, ca toate țările să poată dezvolta și sisteme adecvate de îngrijire pe termen lung pentru a putea asigura celor bolnavi o calitate bună a vieții.
Boala Alzheimer a fost identificată pentru prima dată, în 1906, de către medicul german Alois Alzheimer. Această maladie neurodegenerativă afectează celulele creierului și ale coloanei vertebrale, cauzează un proces de deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive (atenția, percepția, memoria, etc.). Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări, boala fiind progresivă și ireversibilă. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8-10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.
ADI, fondată în 1984, cuprinde peste 90 de asociații axate pe Alzheimer din întreaga lume. Misiunea ADI este de a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu demență și a familiilor acestora din întreaga lume.

Alzheimer este cea mai răspândită formă de demenţă, iar incidenţa acestei afecţiuni a crescut dramatic în ultimii ani, din cauza tendinţei de îmbătrânire a populaţiei înregistrată la nivelul mai multor state. Descoperită în 1906 de un medic german, maladia se manifestă printr-o deteriorare progresivă a memoriei, percepţiei şi atenţiei, fiind incurabilă. Deşi au trecut mai mult de 100 de ani de când a fost descoperită, Alzheimer rămâne foarte puţin cunoscută, iar tratamentele actuale nu fac decât să îi încetinească evoluţia.

Conform studiilor actuale, Alzheimer este cea mai răspândită formă de demenţă în UE. Odată cu creşterea speranţei de viaţă, în special în ţările dezvoltate, incidenţa demenţei a crescut dramatic. Dacă luăm în calcul şi tendinţa de îmbătrânire a populaţiei înregistrată la nivelul multor state UE, şi cunoscând faptul că principalele persoane afectate de această boală sunt în vârstă de peste 60 de ani, putem spune că înmulţirea cazurilor de Alzheimer va continua şi în viitor. În ceea ce priveşte România, datele deţinute de Societatea Română Alzheimer evidenţiază că 150.000 de persoane suferă de o astfel de maladie, însa, dacă ţinem cont de faptul că o mare parte a bolnavilor nu sunt încă diagnosticaţi, se estimează că numărul total al acestora ar putea ajunge la 350.000.

Se  estimează numărul celor care trăiesc cu demență ca fiind de 46.8 milioane de oameni, la nivel global în 2015. Acest număr se va dubla aproape la fiecare 20 de ani, ajungând la 74.7 milioane în 2030 și în 2050 la 131.500.000. Aceste noi estimări sunt cu 12-13% mai mari decât cele efectuate și prezentate în raportul din 2009. Estimările regionale ale prevalenței demenței la persoanele în vârstă de 60 de ani și peste, pornesc de la 4,6% în Europa Centrală ajungând la 8,7% în Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Deși toate celelalte estimări regionale se încadrează între 5,6% și 7,6% în comparație cu estimările din 2009, prevalența estimată este mai mare în Asia de Est și Africa.Un număr de 58% din totalul persoanelor cu demență trăiesc în țări clasificate în prezent de către Banca Mondială ca țări cu venituri mici sau medii. Această proporție este estimat să crească la 63% în 2030 și la 68% până în 2050. Un nou caz de demență la nivel mondial este înregistrat la fiecare patru secunde.

Alzheimer a fost identificată pentru prima dată, în 1906, de către medicul german Alois Alzheimer. Această maladie neurodegenerativă, afectează celulele creierului și ale coloanei vertebrale, cauzează un proces de deteriorare progresivă a funcțiilor cognitive (atenția, percepția, memoria, etc.). Nu există până în prezent posibilitatea unei vindecări, fiind progresivă și ireversibilă. O persoană afectată de boala Alzheimer trăiește în medie 8-10 ani de la apariția primelor simptome, dacă nu intervin alte cauze intercurente de moarte.

Demenţa de tip Alzheimer se caracterizează prin dezvoltarea a numeroase deficite cognitive care includ: deteriorarea memoriei, tulburări de limbaj, deteriorarea capacităţii de a desfăşura activităţi motorii, dificultatea sau chiar incapacitatea de a recunoaşte obiectele, dificultăţi în planificare şi organizare.

Este vital ca populaţia să conştientizeze ce este demenţa de tip Alzheimer şi cum se manifestă. Este important ca populaţia să cunoască simptomatologia şi să înţeleagă că demenţa în boala Alzheimer este diferită de procesul normal de îmbătrânire, să poată face diferenţa între cele două şi să ştie unde să se adreseze atunci când suspectează că există anumite probleme.

Ziua Cooperării Europene

În fiecare an, în data de 21 septembrie și în zilele înconjurătoare, Programele de Cooperare Teritorială Europeană din Europa, sărbătoresc Ziua Cooperării Europene sub motto-ul "Împărțim frontierele, creștem mai aproape”!

Fiecare comunitate în Europa sărbătorește realizările cooperării teritoriale din regiunea sa prin diferite acțiuni de inspirație, subliniind cât de mult s-au obținut până acum: proiecte remarcabile care creează legături valoroase între teritorii și oameni, contribuind la asigurarea faptului că frontierele nu reprezintă bariere, apropiindu-i pe europeni, ajutând la rezolvarea problemelor comune și încurajând munca strategică în direcția unor obiective comune.

Ziua Cooperării Europene este un eveniment organizat în luna septembrie de către programele Interreg pe tot cuprinsul Europei pentru a celebra cooperarea la granițele interne și externe ale Uniunii Europene.

Cooperarea Teritorială Europeană, cunoscută mai bine ca și Interreg, reprezintă unul dintre obiectivele politicii de coeziune a Uniunii Europene și creează cadrul implementării pentru proiecte comune ale actorilor locali sau regionali din diferite state membre. Obiectivul general al Cooperării Teritoriale Europene este de a promova o dezvoltare economică, socială și teritorială armonioasă a Uniunii în ansamblu prin intermediul a 60 de programe transfrontaliere, 15 programe transnaționale și 3 programe interregionale.

Anual, pe întreg teritoriul Europei, în luna septembrie, sub motto-ul ”Granițe comune, dezvoltare comună” , se sărbătorește Ziua Cooperării Europene, celebrând spiritul cooperării europene.

În acest an, Anul European al Patrimoniului Cultural, Programul Interreg V- A România – Bulgaria organizează o serie de acțiuni menite să crească nivelul de înțelegere culturală reciprocă, de a sublinia unitatea prin diversitate ce caracterizează Uniunea Europeană și de a arăta lumii cum zona transfrontalieră dintre România și Bulgaria a devenit mai atractivă prin impactul pozitiv asupra vieții oamenilor a utilizării fondurilor europene, până la acest moment fiind semnate 119 contracte în valoare de 186 milioane euro, în cadrul Programului Interreg V-A România – Bulgaria.

Ziua Naţională a Contabilului Român

Ziua de 21 septembrie va fi sãrbãtoritã în fiecare an de cãtre toţi profesioniştii contabili din România, membri ai CECCAR sau angajaţi în diverse ramuri ale economiei.

De ce s-a ales ziua de 21 septembrie? Pentru cã profesia contabilã este privitã ca cea care gestioneazã, calculeazã şi pãstreazã echilibrul între “cât trebuie”şi “de unde luãm”. Cu alte cuvinte, este o profesiune ce presupune mult tact şi echilibru. Simbolul profesiei contabile este contul, instrument care se reprezintã de cele mai multe ori sub forma unui T sau a unei balanţe. Nu mai punem la socotealã faptul cã existã chiar şi un alt instrument de lucru cu denumirea de Balanţã. Toate acestea au determinat sã se aleagã o zi care sã sugereze echilibrul şi sã aibã legãturã cu instrumentele de lucru ale profesiei noastre. Astfel, s-a ales ziua de 21 septembrie, ziua echinocţiului dintre varã şi toamnã, când ziua este egalã cu noaptea, zi care constituie începutul zodiei Balanţã.

Oamenii de afaceri ai secolului XXI au întotdeauna în preajma lor un profesionist contabil, care, prin educaţia, cunoştinţele şi judecata profesională şi in spiritul unui cod etic, deontologic, contribuie la succesul şi dezvoltarea managementului unităţii, societăţii, organizaţiei.

Ziua Armeniei

Republica Armenia, cu o suprafață de 29.800 kmp și o populație de 2.966.802 locuitori (estimare iulie 2010), sărbătorește la 21 septembrie, Ziua națională. Prin referendumul din 21 septembrie 1991, Armenia a devenit un stat independent și democratic, în afara granițelor URSS.

Stat situat în Transcaucazia, în Sud-Vestul Asiei, între Marea Neagră și Marea Caspică. Se învecinează cu Turcia la Vest, Georgia la Nord, Azerbaidjan la Est și Iran la Sud.

Armenia este o țară cu relief muntos, altitudinea medie fiind de 1.800 m. Predomină podișurile înalte și masivele vulcanice, care alternează cu depresiuni adânci, tectono-erozive, dar și "castelele de ape", cu rezervoare naturale permanente (lacurile tectonice Van, Sevan și Urmia), din care diverg numeroase râuri (Kura, Arax, Tigru, Eufrat, etc.)

Cu mari variații și debite, apele sunt intens folosite pentru irigații în depresiuni și pentru producerea de energie electrică, iar marile lacuri tectonice pentru navigație și pescuit. Principalul râu al Armeniei este Arax cu o lungime totală de 1.070 km. Râurile Armeniei au un important potențial hidroenergetic, în mare parte valorificat. În zona montană apar numeroase lacuri, cel mai mare fiind Sevan, cu o suprafață de 1.416 kmp, iar adâncimea maximă este de 98.7 m, fiind unul dintre cele mai adânci lacuri de altitudine din Asia și Europa (1.920 m).

Armenia are o climă temperat-continentală uscată, cu schimbări semnificative, în funcție de altitudine.

Popor indo-european stabilit în Asia Mică la sfârșitul mileniului II-începutul mileniului I î.Hr., armenii ocupă în secolele VII-VI î.Hr., teritoriul fostului regat Urartu. Înglobată în Imperiul Persan (c. 550 î. Hr.), cucerită de Alexandru cel Mare (331 î.Hr.), inclusă apoi în Regatul Seleucid, Armenia a devenit în 189 î.Hr., regat independent, puternic influențat de civilizația elenistică. În timpul domniei lui Tigrane II cel Mare (95-55 î.Hr.), Armenia cunoaște o afirmare fabuloasă, atingând apogeul puterii și expansiunii teritoriului.

Înfrântă de generalul Pompeius, Armenia este constrânsă să se recunoască în 66 î.Hr., ca stat clientelar Romei, regat tampon între cele două mari puteri rivale — Imperiul Roman și Regatul parților. Războaiele care vor opune din sec. I î.Hr. până în sec. VII d.Hr. pe romani (apoi bizantini) parților (ulterior sasanizilor) vor marca tragic existența poporului armean.

În 301 d.Hr., regale Tiridate III a adoptat creștinismul, Armenia fiind primul stat în care acesta devine religie oficială.

În 387, Armenia este împărțită, printr-un tratat romano-sasanid, între Imperiul Roman (1/5) și Persia (4/5), iar în 651 este cucerită de arabi.

Prin Pacea de la Turcmanceai, care încheie războiul ruso-persan din anii 1826-1828, Armenia de răsărit, cu orașul Erevan, este anexată Imperiului Țarist. Teritoriul armean se află din nou la confluența unor mari puteri — Rusia, Turcia, Persia.

La 28 mai 1918, Republica Democratică Armenia și-a proclamat independența față de Imperiul Rus. Statul a avut o existență efemeră, fiind anexat de Rusia Sovietică în decembrie 1920 și încorporat, la 4 martie 1922, în URSS.

Și-a redobândit independența la 23 august 1991, în contextul destrămării URSS, când Sovietul Suprem de la Erevan adoptă declarația de suveranitate a Armeniei și noua titulatură a statului — Republica Armenia.

Referendumul din 21 septembrie 1991, prin care 99,3% din votanți se pronunță pentru o Armenie independentă și democratică, în afara granițelor URSS, este urmat de proclamarea oficială a independenței de stat la 23 septembrie 1991.

Republica Armenia este membră a Consiliului Europei și CSI.

Republica Armenia este republică prezidențială. Șeful statului este președintele Serzh Sargsyan, iar primul ministru — Hovik Abrahamyan.

Armenia este împărțită administrativ în 11 regiuni — Aragatsotn, Ararat, Armavir, Gegharkunik, Lori, Kotayk, Shirak, Siunik, Vayotz Dzor, Tavoush și Erevan.

Capitala este Erevan, iar principalele orașe sunt: Gyumri, Vanadzor.

O explorare a acestei țări echivalează cu o imersiune în istorie — de la Erebuni, un sit arheologic presărat cu peste 200 de gravuri antice în piatră și Ughtsar, o veche fortăreață cocoțată pe un platou alpin, la nenumărate mănăstiri și biserici amplasate într-un peisaj dramatic.

Capitala Erevan este unul dintre cele mai vechi orașe din lume, întemeiat cu aproape 2.800 de ani în urmă, în timpul vechiului Babilon. Deși majoritatea orașului vechi a fost demolat în anii 1930, acum este reconstruit într-un stil nou, modern. Erevan reprezintă esența Armeniei, în care se pot observa atât originile străvechi, cât și trecerea tumultoasă a timpului.

Un punct important pe harta Armeniei este reprezentat de Echmiadzin, capitala statului între 180 d.Hr. — 340 d.Hr., unde se află cea mai importantă catedrală din țară. Se spune despre catedrala Sf. Gheorghe Iluminatorul că a fost construită pe locul unui altar păgân. Catedrala din secolul XVII este un minunat exemplu de arhitectură ecleziastică armeană, cu o clopotniță turtită și un dom sculptat.

Pe drumul dintre Geghard și Erevan, în Garni, se află templul zeului roman Mithras. În primul secol creștin, Nero a trimis bani și sclavi pentru a construi templul, în onoarea regelui armean Tiridates, pentru sprijinul acordat în lupta cu parții. Cutremurele repetate au distrus mare parte din structura originală, însă rămășițele sale domină valea de la 300 m înălțime, deasupra râului Azat.

Mănăstirile Haghpat și Sanakin, aflate în apropierea malurilor râului Debed, au fost construite în secolul X și au suferit mai multe reconstrucții și extinderi.

Bucătaria armenilor include borșul, carnea friptă (khorovadz sau shashlik), cartofi și tocane.

Alte delicatese armene sunt păstrăvul proaspăt, sărmăluțele (dolma), pâinea turtită (lavash), tocana de pui (harissa) și iaurtul (madzun).

Malta – Ziua Națională

Republica Malta, cu o suprafață de 316 kmp (locul 184 în lume) și cu o populație de 412.966 locuitori (estimare 2010, locul 171 în lume), sărbătorește la 21 septembrie, Ziua Națională. În 1964, Malta și-a obținut independența, devenind membru al Commonwealth-ului.

Malta este formată dintr-un grup de șapte insule situate în Marea Mediterană, însă doar cele trei mai mari (Malta, Gozo și Comino) sunt locuite. Relieful său este stâncos, cu altitudini joase, caracterizat de prezența falezelor în zona de coastă. State apropiate: Italia (ins. Sicilia), la 90 km Nord și Tunisia, la cca. 290 km Vest-Sud-Vest.

Insula Malta a fost locuită din anul 5 200 î.Hr. După ce, în jurul anului 1 000 î.Hr., fenicienii au colonizat Malta, insula a fost ocupată succesiv de greci (în anul 736 î.Hr., care au numit-o ''Melita''), cartaginezi (în anul 400 î.Hr.) și romani (în anul 218 î.Hr.). După dominația bizantină (sec. IV — IX d. Hr.), insula a fost cucerită de arabi în anul 870 d.Hr. și apoi de normanzii proveniți din Regatul Siciliei (în 1091).

În 1530, Malta a fost ''închiriată perpetuu'' de Regatul Siciliei Cavalerilor Ospitalieri, aparținând unui ordin monastic militar cunoscut sub numele de Cavaleri de Malta, care au rezistat asediului turcilor din anul 1565.

În 1798, Malta a fost ocupată de trupele napoleoniene. Maltezii, sprijiniți de Marea Britanie și Regatul Siciliei, s-au răsculat împotriva ocupației franceze, insula devenind, în 1814, parte a Imperiului Britanic.

Malta și-a obținut independența la 21 septembrie 1964, devenind membru al Commonwealth-ului. La 13 decembrie 1974, Malta a devenit republică, având drept șef de stat un Președinte.

La 8 martie 2003 a fost aprobată, prin referendum, aderarea țării la Uniunea Europeană, care a avut loc la 1 mai 2004. La 1 ianuarie 2008, Malta a aderat la Zona Euro.

Malta este republică parlamentară, potrivit Constituției adoptate la 31 iulie 1964. Parlament unicameral (Camera Reprezentanților) este compus din 69 de membri.

Președintele Republicii — Marie-Louise Coleiro Preca (din aprilie 2014). Șeful statului este desemnat de Camera Reprezentanților pentru un mandat de 5 ani. Primul ministru este Joseph Muscat (din martie 2013).

Malta este împărțită în 68 de ''consilii locale'' grupate în 3 regiuni și 91 de orașe.

Capitala de facto este La Valletta.

Limba națională este malteza. Aceasta face parte din familia limbilor semitice, ca și araba. Engleza este, de asemenea, recunoscută ca limbă oficială, dar numeroși maltezi cunosc și italiana.

În capitală sunt peste trei sute de monumente istorice, iar în insulele Malta și Gozo există temple impresionante, fiind printre cele mai vechi construcții realizate de mâna omului. Printre acestea: Hagar Qim, Mnajdra sau Templele Tarxien.

În Malta există o serie de festivaluri anuale: Valletta Carnaval (februarie-martie), Festivalul de Muzică Folk, un eveniment fabulos de muzică populară mediteraneană, inclusiv cu cântece populare malteze (iunie), Festivalul de Jazz (iulie), Notte Bianca (septembrie-octombrie).

Mâncarea malteză tradițională are o aromă rustică și depinde în mare parte de sezon. Există câteva componente de bază — multe feluri conțin ulei de măsline și legume, precum anghinare, roșii, varză, conopidă și cartofi. Supele consistente din legume sunt numite minestrone.

Maltezii produc un fel de brânză numită Gbejniet, din lapte de oaie sau capră. Aceasta este servită ca atare, în bucăți rotunde sau topită, în supe sau alte feluri de mâncare. Foarte multe feluri malteze conțin pește sau alte animale marine.

Specialitățile naționale includ lampuki (plăcinta cu pește), bragoli (măsline cu carne de vită), fenek (carne de iepure gătită în vin). Helwa tat-Tork este un amestec de migdale întregi și zdrobite, servite ca desert.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1415: S-a născut împăratul Imperiului Romano-German, Frederic al III-lea ;(d. 1493).

A fost ultimul împărat al Sfantului Imperiu Romano – German încoronat la Roma și antepenultimul împărat încoronat de Papă.

Ca Arhiduce al Austriei a purtat numele de Frederic al V-lea (Arhiduce al Austriei).

În timpul domniei sale nu a reușit să câștige nici o bătălie. L-a ținut ostatic pe nepotul său Ladislau Postumul al Ungariei l, în încercarea de a-și extinde  autoritatea asupra teritoriilor acestuia.

Nu a reușit însă să obțină controlul asupra  Ungariei si Boemiei, fiind învins de Matei Corvin in 1485 , acesta din urmă ocupând timp de 5 ani  Viena.

Din această cauză, curtea lui Frederic al III-lea a avut o existență itinerantă, de-a lungul anilor Frederic rezidând ca rege german și sfânt împărat roman (catolic) la Graz, Linz si Wiener Neustadt.

• 1452: S-a născut Girolamo Savonarola, călugăr dominican italian, teolog, predicator, critic şi reformator al moravurilor religioase şi sociale catolice ; (d.23 mai  1498).

Odată cu ocuparea Florenţei de trupele regelui Carol al VIII-lea al Franţei şi alungarea de la putere a Medicilor, se instituie  „Repubblica Fiorentina”  în care   Savonarola deţine puterea absolută si  ia o serie de măsuri printre care abolirea luxului şi a cămătăriei, crearea unui „Munte de Pietate” şi perceperea impozitelor pe avere.

  Se concentrează puteri ample în mâinile organului conducător, „Consiglio Maggiore”, în timp ce Savonarola, într-un fanatism religios excesiv, pe care astăzi l-am numi fundamentalism, arde pe rugul „Vanităţii” în Piazza della Signoria instrumente ale „păcatului”: oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de artă, cărţi considerate imorale şi textele în manuscris ale cântecelor laice.

Inzestrat cu un talent oratoric de excepţie a captivat masele din Florenta, înspăimântându-le cu viziuni apocaliptice si  impunand  oamenilor rigoare morală şi un ascetism religios radical . Chiar şi pictorul Sandro Botticelli îşi aruncă în foc propriile tablouri pe teme mitologice cu nuduri feminine.

In predicile sale   devine ţintă  chiar si  Papa Alexandru al VI-lea „Borgia” şi întreaga Curie romană. Modul său de interpretare a Sfintei Scripturi îi atrage în 1495 acuzaţia de erezie. Cum Savonarola refuză să dea ascultare papei, acesta îi interzice să mai predice, interdicţie pe care Savonarola o ignoră.

În 1497, soseşte de la Roma vestea excomunicării lui Savonarola, pe care acesta o declară nevalabilă.

In 1498, Savonarola este arestat, judecat de un tribunal inchizitorial, torturat şi condamnat la moarte pentru erezie.

În ziua de 23 mai 1498, după ce a fost spânzurat, trupul lui a fost ars pe rug în Piazza de la Signoria iar cenuşa lui a fost aruncată în apele râului Arno. La locul supliciului se poate vedea astăzi o   placă comemorativă.

• 1756:  John Loudon MacAdam a văzut lumina zilei; constructor de străzi, primul care a pune în aplicare sistemul de pavaj cu pietriş care acum îi poartă numele: „macadam”.

John Loudon McAdam a proiectat șosele folosind pietre sparte simetric și acoperite cu pietriș mai ușor, pentru a crea o suprafață mai rezistentă. Proiectul lui McAdam, denumit "șoselele macadam", a reprezentat o mare reușită în istoria construirii drumurilor.

Baronul McGregor de Waterhead era un nobil scoţian scăpătat, care, în vreme ce neamurile sale se băteau cu ocupantul englez, îşi tocase cu înţelepciune averea pe băutură şi femei uşoare. Ca să nu fie cumva confundat cu rudele lui veşnic răzvrătite din clanul McGregor, baronul a avut însă grijă să-şi schimbe numele în McAdam. Numele a fost, de altfel, singurul lucru pe care i l-a lăsat moştenire fiului său, James Loudon, fiindcă avere nu-i mai rămăsese deloc. Băiatul a avut însă norocul să fie adoptat de un unchi din America şi astfel a evitat la timp o pitorească viaţă de sărăntoc dickensian.

Tânărul McAdam a preluat afacerile unchiului său şi curând a devenit unul din cei mai bogaţi oameni din New York – o realizare nu chiar atât de impresionantă, dat fiind că pe atunci oraşul cu pricina era la fel de mare ca Paşcaniul. Când Statele Unite şi-au declarat independenţa, McAdam a rămas de partea englezilor aşa că la terminarea războiului a fost nevoit să se întoarcă în patrie cu armata britanică, fiind alergic la ştreang. Ca să nu se plictisească, guvernul de la Londra i-a dat lui McAdam o sinecură – administrarea unor drumuri prin fundul Scoţiei, o sarcină extrem de uşoară dat fiind că drumurile erau de fapt nişte şanţuri pline de noroi iar lucrările de întreţinere constau în a mai arunca o găleată de mâl peste ele din când în când. McAdam avea însă mult prea mult timp liber şi, ce-i mai important, o  nevastă acasă. Cum nu se inventaseră încă maşinile iar la cai nu prea aveai ce meşteri jumătate de zi, scoţianul s-a gândit să-şi umple timpul îmbunătăţind drumurile din custodia sa.

Primele drumuri decente (după cele romane) fuseseră realizate prin 1770 de francezul Trésaguet– pentru gloria militară a Franţei era vital ca inamicul să poată ajunge cât mai uşor şi mai rapid în Paris. Erau acoperite cu pietriş fin şi arătau cam ca un drum forestier, dar costau îngrozitor de mult – desigur, fără nicio legătură cu faptul că Trésaguet era în acelaşi timp patronul firmei de asfaltare şi inspectorul general al drumurilor şi podurilor.

În Marea Britanie se înfruntau două şcoli de drumari: cea a lui Metcalfe, care susţinea că drumurile trebuie asfaltate cu crăcuţe acoperite apoi de un strat de pietriş şi cea a lui Telford, un discipol al lui Trésaguet care se certase cu maestrul pe tema, extrem de spinoasă, a calităţii pietrei folosite la asfaltare. În timpul în care ei se luptau pentru chestiuni teoretice, evident că drumurile rămâneau cum dădea Dumnezeu.

Ca orice bărbat însurat care nu trebuie să meargă la birou, McAdam avea însă timp de omorât cât Trésaguet, Metcalfe şi Telford la un loc, aşa că s-a apucat să le studieze teoriile şi să inspecteze în acelaşi timp drumurile englezeşti. Curând a ajuns la concluzia că toate metodele de asfaltare propuse până atunci erau excesiv de complicate şi costisitoare – de exemplu, cea a lui Trésaguet utiliza 3 straturi de piatră de mărimi diferite. McAdam a descoperit însă o metodă mult mai simplă: acoperi drumul cu pietre mici, îndesate cu tăvălugul, pe care le acoperi cu un strat de criblură (dacă nu ştiţi ce-i aia, presupun că sunteţi cititorii ăia care caută pe DC “de ce să emigrăm din România?” )

Tehnica de asfaltare inventată de McAdam şi botezată, aţi ghicit, macadam, era foarte ieftină în comparaţie cu celelalte variante (presupun că a ajutat şi faptul că scoţianul n-avea nicio firmă de construcţii, că altfel probabil sugera ca drumurile să mai fie acoperite şi cu foiţă de aur) şi rezistentă în timp; în plus, pe drumurile macadamizate viteza trăsurilor şi a căruţelor era cu 50% mai mare, ca să nu mai vorbim de consumul mult mai mic de fân şi uzura redusă a potcoavelor. Ca urmare, începând din 1825 invenţia lui McAdam a fost folosită la toate drumurile din Marea Britanie. Cinci ani mai târziu ajunsese deja în Franţa, Rusia şi Statele Unite iar în următorul deceniu a devenit metoda standard de asfaltare a drumurilor în întreaga lume. Abia odată cu invenţia automobilului macadamul a început să fie înlocuit de asfalt, deoarece producea mult praf şi se strica prea repede. Dacă aveţi însă şansa să trăiţi în România, îl mai puteţi încă vedea pe multe străzi de la periferia marilor oraşe, pe drumuri judeţene, comunale şi forestiere, pe majoritatea şoselelor din Ardeal – de fapt, ce zic eu aici? Sunt convins că pentru peste 50% din drumurile româneşti puteţi să-i mulţumiţi printre dinţi lui John Loudon McAdam.

• 1864: S-a născut Elena Văcărescu, scriitoare şi traducătoare franceză de origine română. 

A fost laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea.

A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand, relație dezaprobată de regele Carol I și guvern.

S-a născut la București într-o seară de început de octombrie (3 octombrie 1864), într-o foarte veche și vestită familie de boieri. Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu („Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară”; „Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. („Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”). Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d'Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea.

În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918. Începând din anul 1919 este numită de către regele României ca secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de douăzeci de ani. Pentru meritele sale, guvernul francez îi decernează ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare. Ca urmare, în anul 1925, Elena Văcărescu devine membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din România care a beneficiat de acest titlu.

Moare la Paris, la 17 februarie 1947, și este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor.

Elena Văcărescu, se spune, a fost marea iubire a Principelui Ferdinand, cel care avea să devină rege al României. Dar, la Curtea Regală, idila lor nu era văzută cu ochi buni. „(...) La scurtă vreme după stabilirea definitivă a Prințului Ferdinand în țară, a scăpat vigilenței Regelui aventura amoroasă adolescentină a moștenitorului cu domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta.

Este vorba de Elena Văcărescu, relație încurajată de Regină și care a durat aproape un an (1890- 1891). O potențială căsătorie a celor doi avea să provoace reacția întregii clase politice românești, care privea o astfel de alianță matrimonială drept inacceptabilă”, spune prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean, în prefaţa volumului „Scrisorile regelui Ferdinand al României”, apărut la Editura Cetatea de Scaun. Idila este ucisă. Elena va pleca din ţară, în schimbul unei rente viagere. În anul 1892, se va aranja căsătoria cu Prințesa Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

Despre Elena Văcărescu, Principesa Maria a scris câteva rânduri memorabile: „Așa s-a întâmplat că ambițiile Elenei Văcărescu au tot crescut până când i-a încolțit în minte un plan măreț și s-a lăsat amăgită de visul de a-și vedea capul încoronat. Din toate acestea vă veți imagina, fără îndoială, o femeie frumoasă, agilă ca un șarpe și atrăgătoare - dar nici vorbă de așa ceva; era grasă urâtă, fața îi era roșie și unsuroasă, iar pielea acoperită peste tot de pete. (...) Era foarte isteață și agreabilă, nu se poate nega – dar tânărul nu era deosebit de intelectual, așa că trebuie să fi prezentat pentru el și un farmec feminin, mai ușor de înțeles dacă ne gândim că prințul nu vedea pe altcineva”.

Iubiri care au făcut istorie. 

Principele Ferdinand şi Elena Văcărescu

• 1866: S-a născut Herbert George Wells, scriitor şi jurnalist

Cunoscut mai bine sub numele de H. G. Wells, el a fost un scriitor englez celebru pentru cărțile sale de ficțiune precum Mașina timpului, Războiul lumilor, Omul invizibil, Primii oameni în Lună și Insula Doctorului Moreau. A mai publicat nuvele contemporane, istorie și comentarii sociale. A fost un socialist declarat și un pacifist, operele sale mai târzii devenind tot mai politice și didactice. Atât Wells cât și Jules Verne sunt recunoscuți ca „părinții genului științifico-fantastic”.

Ca o metodă de a se exprima, Wells tindea să schițeze foarte mult. Un loc comun pentru acestă activitate era jurnalul lui și acoperea o varietate de teme, de la politică la comentarii cu privire la contemporanii săi literari și interesele sale romantice. În timpul căsătoriei sale cu Amy Catherine, pe care a poreclit-o Jane, a schițat numeroase picturi, multe dintre ele fiind comentarii despre căsătoria lor. Wells și-a numit schițele „picshuas”. Acestea au fost teme de studiu pentru studenții săi mulți ani la rând.

Unele dintre primele sale romane de ficțiune au adus la lumină o serie de teme devenite acum clasice în SF, de exemplu Mașina timpului, Insula doctorului Moreau, Omul invizibil, Războiul lumilor, Când se va trezi Cel-care-doarme și Primii oameni în Lună. El a mai scris și romane realiste care au fost bine primite, printre acestea numărându-se Kipps și satira societății edwardiene Tono-Bungay.

Wells a mai scris zeci de povestiri și nuvele, printre cele mai cunoscute numărându-se "Țara orbilor" (1904). Povestirea sa "Noul accelerator" a inspirat episodul "Wink of an Eye" din serialul Star Trek. Povestirea "The Door in the Wall" relatează despre o grădină secretă similară celei din romanul omonim al lui Frances Hodgson Burnett.

Wells a mai scris opere de non-ficțiune. Bestsellerul său în trei volume The Outline of History (1920) a deschis drumul unei noi ere de popularizare a istoriei lumii, beneficiind de o primire critică amestecată din partea istoricilor profesioniști. Mulți alți autori au scris propriile "Outlines" pe marginea altor subiecte, Wells reeditându-și opera în 1922 într-un format mai redus, A Short History of the World, și, ulterior, în două opere mai complexe: The Science of Life (1930) și The Work, Wealth and Happiness of Mankind (1931). "Outlines" a devenit suficient de cunoscută și reeditată pentru ca James Thurber să o parodieze în eseul său umoristic "An Outline of Scientists".

De la începuturile carierei sale, Wells s-a gândit la moduri mai bune de organizare a socierății, scriind o serie de romane utopice. Primul dintre acestea a fost O utopie modernă (1905), care prezintă o utopie globală ce „nu importă decât meteoriți și nu exportă nimic”; doi călători din lumea noastră ajung într-o istorie alternativă. Celelalte opere utopice încep de obicei cu omenirea îndreptându-se către o catastrofă, până când oamenii găsesc un mod de viață mai bun: fie că e vorba despre gazele misterioase ale unei comete care îi fac pe oameni să se comporte rațional și să abandoneze un război european (În zilele cometei (1906)), fie controlul lumii este preluat de un consiliu de savanți, cum se întâmplă în Chipul lucrurilor viitoare (1933, ecranizat în filmul din 1936 al lui Alexander Korda Things to Come). Cartea descrie cu multă acuratețe războiul mondial, cu orașe distruse de bombe aeriene. Wells a mai portretizat ascensiunea dictatorilor fasciști în Dictatura d-lui Parham (1930) și teroarea sfântă (1939). Oameni ca zei (1923) este, de asemenea, un roman utopic.

Wells a analizat ideea „natural versus dobândit” și și-a pus întrebări legate de umanitate în cărți precum Insula doctorului Moreau. Nu toate romanele sale de ficțiune se sfârșesc sub forma unei utopii, Wells scriind chiar și un roman distopic, Când se va trezi Cel-care-doarme (1899, reeditat ca The Sleeper Awakes în 1910), care przintă o societate viitoare în care clasele s-au separat tot mai mult, ceea ce a dus la revolta maselor împotriva conducătorilor. Insula doctorului Moreau este chiar mai întunecată, naratorul rămânând captiv pe o insulă cu animale vivisecționate (fără succes) în ființe umane; la fel ca și Gulliver după revenirea din ținutul Houyhnhnm, naratorul romanului nu va mai reuși să scape de percepția că oamenii sunt doar bestii superficial civilizate, care se întorc la natura lor animală.

Către sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Forțele Aliate au descoperit că SS realizase liste de persoane care trebuiau arestate imediat după invadarea Marii Britanii în cursul operațiunii abandonate Seelöwe, Wells fiind inclus pe aceeași în această carte neagră și apărând pe aceeași pagină cu Rebecca West. Wells, ca președinte al organizației PEN International (care cuprindea poeți, eseiși și romancieri), îi înfuriase deja pe naziști excluzând organizația omonimă germană în 1934, după ce aceasta refuzase să primească membrii non-arieni.

Căutând un mod mai complex pentru a juca jocuri de război, Wells a scris Floor Games (1911), urmată de Little Wars (1913). Aceasta din urmă este considerată astăzi ca primul joc de război recreațional iar Wells este considerat de unii ca „Părintele jocurilor de război miniatură”.

Wells a murit din cauze necunoscute la 79 de ani pe 13 august 1946, în casa sa din Regent Park Londra. Unele surse precizează că sursa morții a constituit-o diabetul sau cancerul la ficat, în timp ce altele au anunțat că ar fi făcut infarct în apartamentul unui prieten londonez. În prefața ediției din 1941 a romanului The War in the Air Wells a declarat că epitaful său ar trebui să fie: „V-am spus eu, proștilor.”. El a fost incinerat la crematoriul Golders Green pe 16 august 1946, iar cenușa i-a fost aruncată în mare. O placă comemorativă a fost instalată la casa sa din Regent Park.

„ Singura măsură adevărată a succesului este dată de raportul dintre ceea ce am fi putut fi şi ceea ce am devenit.”

• 1866: S-a născut Charles Nicolle, medic şi bacteriolog francez. 

A descoperit modul de transmitere a tifosului exantematic şi agentul patogen al acestei boli. A obţinut Premiul Nobel pentru medicină în anul 1928.

La începutul carierei, Charles Nicolle a făcut investigații în domeniul cancerului și a încercat prepararea unui antidot împotriva difteriei. După sosirea sa în Tunisia, Tunisul a fost recunoscut internațional ca un important centru de cercetare bacteriologică și de producție a vaccinurilor și serurilor împotriva celor mai răspîndite boli infecțioase. Nicolle a observat că pacienții molipsitori bolnavi de tifos infectau alte persoane atăt în interiorul, cît și în exteriorul spitalului și chiar și hainele lor împrăștiau boala, dar dacă făceau o baie fierbinte și își schimbau hainele, riscul molipsirii dispărea. Astfel, în 1909 a descoperit că febra tifoidă este transmisă de păduchele de corp și a făcut astfel o distincție clară între clasicul tifos epidemic și tifosul marin. Recunoașterea mecanismului de transmitere a febrei tifoide a creat baza pentru măsurile de precauție necesare în combaterea și prevenirea acestei boli în timpul celor două războaie mondiale. Nicolle a adus și importante contribuții în cunoașterea febrei de Malta, pentru care a introdus și vaccinarea preventivă.

Nicolle a încercat să inventeze un vaccin simplu împotriva febrei tifoide, prin pisarea păduchilor și amestecarea lor cu ser din sîngele pacienților vindecați, pe care și l-a autoadministrat. Încercarea sa de producere a vaccinului a fost reluată și dusă la bun sfârșit de Rudolf Weigl în 1930.

• 1893 : Frații Duryea, Charles şi Frank J. au testat un automobilul denumit de ei “trăsură Horseless” (fără cai).

Este considerata prima masina cu motor pe benzina produsa in America.

Fratii Duryea au fabricat primul din cele 13 Duryea Motor Wagons, neoficial dand nastere liniei de producetie auto americane.

Fratii Duryea erau producatori de biciclete in Washington, iar mai tarziu in Chicopee, Massachusetts. In anul 1893 au testat primul automobil propulsat de un motor cu benzina iar in 1896 a fondat compania descrisa mai sus.

Pus in functiune in luna februarie a anului 1893 si pregatit pentru teste de drum pana in luna septembrie 1893, automobilul construit de fratii Charles si Frank Duryea a fost primul automobil pe baza de benzina din America. Primul drum pe drumurile publice a fost facut pe 21 septembrie 1893 in Springfield, MA. Cumparasera cu 70 de dolari un vagonet-platforma condus de cai si au instalat un motor de mare putere, pe benzina, cu un singur cilindru. Automobilul (vagonetul-platforma) avea o transmisie de frictiune, carburator cu pulverizare si aprindere de joasa tensiune. Se pare ca nu a functionat prea bine, intrucat Frank nu l-a mai condus pana pe 10 noiembrie, cand evenimentul a fost consemnat de ziarul Springfield Morning Union. Automobilul a fost pus in depozit din 1894 pana in 1920, cand a fost recuperat de catre Inglis M. Uppercu si prezentat Muzeului National din Statele Unite.

Una dintre masinile lor a fost implicata intr-un accident auto, cunoscut ca unul dintre primele accidente auto. Din cauza unei productii slabe si a vanzarilor reduse, compania a incetat fabricarea automobilelor in 1914, dar numele Duryea ramane asociat cu pionierii automobilului.

• 1912: S-a născut Chuck Jones, celebru desenator, creator al multor personaje de desene animate: iepuraşul Bugs Bunny, sconcsul Pepe, pasărea Bip-Bip şi Coyote; a realizat peste trei sute de filme şi a fost răsplătit cu patru Premii Oscar.

Charles Martin "Chuck" Jones a fost un grafician, creator de desene animate, scenarist, producător și regizor american. Cele mai remarcabile sunt filmele realizate pentru seria Looney Tunes și Merrie Melodies ale departamentului Warner Bros. Cartoons al studioului omonim. 

Este personajul din spatele multor filme clasice având în rol principal personaje Bugs Bunny, Daffy Duck, Wile E. Coyote și Road Runner, Pepé Le Pew precum și a altor personaje realizate la Warners, precum Duck Amuck, One Froggy Evening și What's Opera, Doc? (toate acestea fiind incluse în Registrul Național de Filme). Foarte celebră este și "Trilogia Vânătorii":Rabbit Fire, Rabbit Seasoning, și Duck! Rabbit! Duck! (1951–1953).De asemenea el a mai creat si Tom si Jerry (1963-1967).

• 1934 : S-a nsăcut  Leonard Cohen,  renumit solist vocal canadian, compozitor, poet, romancier (“Joaca preferată”).

A debutat în 1956 cu volumul de versuri Să comparăm mitologii dar faima i-a adus-o cel de-al doilea ciclu, The Spice Box of Earth (Cutia cu mirodenii a planetei).

Cohen a călătorit prin Europa și s-a stabilit în insula grecească Hydra, unde a locuit timp de 7 ani alături de soția sa Marriane Jensen și de fiul lor, Axel.

În Grecia a scris mai multe volume, controversatul volum de versuri Flowers For Hitler (1964) precum și două romane, The Favorite Game(Jocul favorit, Polirom, 2003) (1963), și Beautiful Losers(Frumoșii învinși, Polirom, 2004) (1966). La publicarea lor, ziarul Boston Globe declara, "James Joyce nu a murit. Trăiește în Montreal și se numește Cohen." Ele s-au vândut în 800.000 de exemplare în lumea întreagă. "Joaca preferata" a fost deja tradus în limba româna (în 1963; Editura Polirom, 2003). Celălalt roman, "Frumoșii invinși" (Editura Polirom, 2003) a văzut lumina tiparului trei ani mai târziu.

Cohen a trăit intermitent în Anglia, pe insula grecească Hydra, în California și la New York. Cele mai faimoase poezii ale sale și cântece se numesc Bird on a wire, Famous Blue Raincoat, Marianne.

Este autorul unui număr impresionant de volume de versuri bine primite de critică dar și al unei discografii care a făcut din el idolul mai multor generații. Primul sau disc a fost remasterizat și vocea lui groasă, guturală a fost modificată pentru a semăna cu cea a lui Bob Dylan, pe atunci în mare vogă. A început să imprime la studiorile din Nashville, cele care l-au lansat pe Elvis Presley și vocea sa a revenit la tonalitatea sa normală.

După o ședere de câțiva ani într-o mănăstire budistă, în 2001 a avut o revenire spectaculoasă în lumea muzicii cu Zece cântece noi, disc ce l-a adus din nou in clasamentele de specialitate și pe primele pagini ale revistelor.

Ultimul sau album, apărut în 2004, se numește Dear Heather.

Leonard Cohen - In My Secret Life

• 1939: Prim-ministrul Armand Călinescu, principalul colaborator al regelui Carol al II-lea, la sugestia Berlinului, a fost asasinat de legionari, îi succede la conducerea guvernului, pentru câteva zile, generalul Gheorghe Argeşanu.

Armand Călinescu  a fost omorât în apropierea casei sale din Bucureşti din ordinul lui Horia Sima, conducătorul mişcării legionare. Asasinarea sa a fost un act de răzbunare al membrilor Gărzii de Fier, împotriva cărora Armand Călinescu a adoptat măsuri extrem de dure. A doua zi după tragicul incident, poliţia a înconjurat casa conspirativă în care s-au ascuns ucigaşii, i-a capturat şi i-a transportat la locul atentatului, unde au fost împuşcaţi demonstrativ, iar cadavrele lor au fost lăsate în stradă.

În 1938, Călinescu a ordonat măsuri care au „decapitat” mişcarea legionară, ceea ce i-a atras ura organizaţiei. O tentativă de asasinare a demnitarului s-a consemnat şi în 13 februarie 1939, când un dispozitiv exploziv a fost amplasat sub podul peste Dâmboviţa, pe traseul urmat de acesta, planul fiind însă dejucat la acea dată. Armand Călinescu avea 46 de ani în momentul în care a fost ucis.

Asasinarea lui Armand Călinescu, „chiorul”, care “era singurul ce vede bine în ţara aceasta“. 

 Politicianul român a fost unul dintre liderii Partidului Naţional Ţărănesc şi, în timpul dictaturii regale caroliste, a ocupat funcţia de premier din martie 1939. A fost un susţinător al politicii tradiţionaliste, precum şi un adversar consecvent al Germaniei naziste.

5 minute de istorie: Moartea premierului Armand Călinescu

• 1947:  S-a născut, în Portland, SUA, Stephen King, cunoscut mai ales pentru romanele sale horror.

Majoritatea cărţilor sale au fost best-seller în întreaga lume. Pentru a putea să îşi plătească studiile, King a fost nevoit să lucreze în timpul universităţii. După absolvire s-a angajat ca profesor de engleză şi a început să scrie. Nu a fost mulţumit de povestirile sale, astfel încât toate au luat calea gunoiului. Soţia sa a fost cea care le-a salvat şi tot ea a insistat pe lângă scriitor să finalizeze lucrul la ele . Primul roman publicat a fost „Carrie” (1974), pentru care a primit un avans derizoriu din partea editorului, de numai 2.500 de dolari , dar a cărui valoare a crescut apoi până la 400.000 de dolari. În acea perioada, Stephen King a început să bea şi să consume droguri. Abia la începutul anului 1980 a reuşit să renunţe la aceste vicii. Cărţile sale s-au vândut în peste 100 de milioane de exemplare.

• 1964: Colonia engleză  Malta şi-a proclamat independenţa în cadrul Commonwealthului; Malta a devenit republică la 13.12.1974.

Republica Malta este o țară insulară din Europa de Sud, aceasta fiind un arhipelag în centrul Mării Mediterane, la 93 de km sud de Sicilia, Italia și la 288 de km nord de Tunisia.

Arhipelagul Malta se compune din insulele Malta, Gozo, Comino și Cominitto (nelocuită). Aceste insule, amplasate strategic, au fost cucerite și stăpânite de diferite puteri de-a lungul secolelor.

Statul Malta are o suprafață de 316 km² fiind unul dintre cele mai mici și mai dens populate state din lume. Capitala de facto este Valletta, iar cel mai mare oraș este Birkirkara. Pe insula principală se găsesc multe orașe mici, ce formează o Zonă Urbană Extinsă cu o populație de 368.250 de locuitori (majoritatea populației din țară) potrivit Eurostat. Țara are două limbi oficiale: malteza (considerată a fi limba națională) și engleza.

Ordinul cavaleresc maltez a fost alungat în 1798 din Malta de Napoleon, după aproape 270 de ani de dominație, după care s-a stabilit la Roma (în Via Condotti 68), formând cel mai mic stat din lume (cunoscut sub numele de Stăreția de Malta).

Malta a devenit independentă de Marea Britanie la 21 septembrie 1964, iar de la 1 mai 2004 este membră a Uniunii Europene.

• 1983: Telefonul mobil Motorola DynaTAC 8000X în greutate de 800 de grame a primit aprobare de la Comisia Federală de Comunicații din SUA și va deveni primul telefon mobil din lume.

Primul prototip al telefonului mobil a văzut lumina zilei în aprilie 1973, când Martin Cooper, manager general la Motorola, făcea primul apel telefonic în timp ce se plimba pe stradă. A mai fost nevoie de 10 ani de teste, iar pe 21 septembrie 1983, Motorola DynaTAC 8000x devenea primul telefon mobil atestat de o autoritate competentă. Aparatul avea 900 de grame, 25 cm lungime, un timp de încărcare de 10 ore şi o autonomie de doar câteva zeci de minute. Preţul: 3.995 de dolari!

Primul apel telefonic realizat de o persoana care se plimba pe strazi a fost facut in 1973, adica in anul in care armata SUA isi anunta retragerea din Vietnam - scriu jurnalistii de la Daily Mail.

Caracteristicile primului telefon mobil din lume, lansat pe piata comerciala in 1983, Motorola DynaTAC 8000X:

- cantarea aproximativ un kilogram

- bateria avea o durata de convorbire de 30 de minute si opt ore in standby

- se incarca in 10 ore

- costa aproximativ 4.000 $

- avea o lungime de 33 cm

- avea noua taste: recall, clear, send, store, function, end, power, lock, volume

- avea display si putea memora 30 de numere

• 1991 : A fost proclamată independenţa Republicii Armenia, fata de U.R.S.S.

Armenia / Հայաստան are suprafaţa de 29800 kmp, capitala Erevan, are o oră diferenţă în fusul orar faţă de România şi utilizează ca monedă Dramul. În data de 23 August 1991, Armenia şi-a declarat independenţa faţă de Uniunea Sovietică – prima dintre republicile nebaltice care a făcut-o; printr-un referendum în 21 Septembrie 1991, care a votat covârştor majoritar aceasta, fapta a fost consfinţită. 

Ţara era din 1936 parte a Uniunii Sovietice, după ce anterior pentru 15 ani a făcut parte dintr-o republică multietnică creată de sovietici, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană (împreună cu Georgia şi Azerbaidjan). 

Deoarece Armenia a fost prima ţară creştină din lume, Biserica sa se numeşte Apostolică şi urmează un Calendar Creştin propriu: Calendarul Armean. Armenii au din anul 405 alfabet distinct, propriu numai lor, din 38 de litere. În prezent, în Armenia numărul Românilor este mai redus decât numărul Armenilor în România. Armenia are deschisă în România Ambasada în Bucureşti.

Să aveți o zi frumoasă!