2 Octombrie

Este a 275-a zi a anului. 
Au mai rămas 90 de zile până la sfârșitul anului. 
Soarele răsare la 07 h 15 m și apune la 18 h 55 m. 

Citatul zilei

“Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai ştii să zâmbeşti.” - Mahatma Gandhi

Ziua internațională a non-violenței

In 2007, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a declarat ziua de 2 octombrie Ziua internationala a non-violentei. S-a ales intocmai aceasta zi deoarece este aniversarea unuia dintre cei mai mari lideri ai omenirii, Mahatma Gandhi, care a luptat pentru independenta, libertate si pentru drepturi civile, inspirand multi oameni si lideri peste tot in lume, lideri precum Nelson Mandela sau Martin Luther King Jr.

“Non-violenţa este cea mai mare forta la dispozitia omenirii.” (Mahatma Gandhi)

In aceasta zi suntem invitati sa contribuim, fiecare cum putem, la crearea unei culturi a pacii, tolerantei, intelegerii si non-violentei. Sa promovam diversitatea culturala si intelegerea intre numeroasele popoare de pe planeta. Putem face acest lucru in primul rand prin exemplul personal, apoi prin educatie si campanii publice de constientizare.

Astazi, scrieti un articol, faceti o cercetare si dati un anunt. Raspanditi fotografii care subliniaza problemele, in acelasi timp cu modalitati de a le combate.

Daca sunteti profesor sau orice alt fel de “vorbitor public”, astazi vorbiti oamenilor si despre intelegere, toleranta si aduceti-le aminte cum putem obtine rezulatele dorite prin metode pasnice.

Principiul non-violentei presupune inlaturarea violentei fizice pentru a obtine schimbari politice si sociale. Din pacate, multe grupari in lume inca folosesc violenta pentru atingerea scopurilor. 

Actiunile non-violente pot fi cuprinse in 3 categorii:

• Protest pasnic si persuasiune, inclusiv marsuri

• Noncooperare

• Interventii pasnice, precum blocade

Astazi, sa ne aducem aminte ca non-violenta reprezinta un instrument la indemana fiecaruia dintre noi pentru rezolvarea pasnica a diferentelor.

Sursa:http://www.lumeaeducatiei

Ziua Internațională a Supraviețuirii

Pe 2 octombrie, sarbatorim copiii si tinerii care au invins cancerul. De Ziua Internationala a Supravietuitorilor, poarta galben. Ajuta-i pe supravietuitori sa-si transmita mesajul: exista speranta, cancerul poate fi invins!

De Ziua Internationala a Supravietuitorilor Cancerului, asociatia Little People si Clubul Temerarii desfasoara acţiuni ce susţin lupta împotriva cancerului la copii. Urmareste si pagina noastra de Facebook pentru detalii despre campanie.

Little People, asociatia care asigura ingrijire si sprijin copiilor bolnavi de cancer si familiilor acestora, si Clubul Temerarii, cea mai mare si activa comunitate de tineri supravietuitori de cancer, ne arata an de an ca aceasta boala poate fi invinsa. Ca poti si tu.

Pe 2 octombrie, poarta galben in onoarea supravietuitorilor sau in semn de incurajare, daca stii pe cineva care se lupta cu aceasta boala. Arata ca iti pasa. Ajuta un copil care si-a pierdut speranta ca poate invinge.

Sfinții Ciprian și Iustina

Rămășițe pământești: Mâna dreaptă, la Biserica Zlătari, București

Sărbătoare: 2 octombrie

Patronaje:  Dezlegarea de farmece vrăjitorești

Sfinții Ciprian și Iustina este o sărbătoare prevăzută în calendarul Bisericii Ortodoxe Române și în cel al Bisericii Române Unite cu Roma pentru ziua de 2 octombrie. Sărbătoarea a fost scoasă în anul 1969 din martirologiul romano-catolic, pe motiv că nu există informații suficiente despre existența celor doi sărbătoriți. Biserica romano-catolică îl venerează în continuare pe sfântul Ciprian de Cartagina, aflat în martirologiul roman pe ziua de 14 septembrie.

Deși au fost contemporani, nu trebuie confundat cu Thascius Caecilius Cyprianus, episcopul Cartaginei, martirizat în circumstanțe similare, la 14 septembrie 258.

"Sfântul Ciprian" poate fi întâlnit și în lumea vorbitoare de spaniolă și portugheză, prin contaminare cu galiciana, drept "San Cibrao".

Sărbătorit în ritul latin încă din secolul al treisprezecelea, a fost înlăturat din calendarul romano-catolic al sfinților, împreună cu Iustina, în anul 1969, din cauza lipsei de evidențe istorice. Numele lor au fost înlăturate și din lista oficială a martirologiei romane în 2001 - listă în care se regăsesc, însă, alți cinci sfinți numiți "Ciprian" și două sfinte "Iustina".

Catolicii tradiționaliști continuă să celebreze memoria acestor sfinți martiri, pe 26 septembrie.

Născut din părinți cartaginezi păgâni, Ciprian servește încă din primii ani în temple ale lui "Apolon". La șapte ani Ciprian este încredințat "unor vrăjitori" pentru a învăța meșteșugul "drăceștii înțelepciuni". Când împlinește zece ani, Ciprian este trimis de părinți în Grecia, să săvârșească jertfe pe Muntele Olimp. Aici stă până la 15 ani și tot aici pare a deprinde marea parte a cunoștințelor sale, întrucât, se precizează, "acolo se afla nenumărată mulțime de idoli întru care mulți diavoli locuiau". Abilitățile sale deja includ: "schimbarea văzduhului, pornirea vântului, slobozirea tunetelor și a ploii, tulburarea valurilor mării, stricarea răsadurilor, a grădinilor și a câmpiilor, aducerea de vătămări și răni asupra oamenilor", proiectări astrale ("A văzut acolo pe toți zeii și zeițele păgâne și felurite năluciri și vedenii"), "vrăji ca morții din morminte să vorbească" ș.a. Slujește apoi în temple ale Herei și ale Artemisei, iar la 20 de ani ajunge în Memfis, adâncindu-se în studiul misterelor egiptene; la 30 îl găsim la caldeeni, care îl învață "să citească în stele".

Când se stabilește în Antiohia, este deja "desăvârșit în toată răutatea: vrăjitor și fermecător, pierzător de suflete, mare prieten și credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur față în față a vorbit și de cinste mare de la dânsul s-a învrednicit", "primind în slujirea lui un grup de diavoli" precum și promisiunea de a fi făcut "boier după ieșirea din trup". Aici petrece multă vreme ca "prieten al diavolilor, ale căror lucruri, toate, le făcea". Șirul grozăveniilor continuă, astfel: "a adus pe mulți oameni spre toată necurata fărădelege, pe mulți ucigându-i cu otrăvurile și cu farmecele, înjunghiind copii și copile spre jertfa diavolilor și pe mulți învățând la vrăjile sale rele; să zboare prin văzduh, să plutească cu luntrea printre nori și să umble pe ape".

Tot în Antiohia, tot în acea perioadă, trăia o tânără fecioară născută din părinți păgâni. Numele ei era Iustina, fiica lui Edesie și a Cledoniei. Într-una din zile, aude un creștin grăind "vorbe de mântuire"; odată interesul stârnit, caută și află mai multe despre Cuvântul lui Hristos, se botează și îi aduce și pe părinții ei "la credință", hotărându-și-l pe Mântuitor "drept Mire".

Aglaid, un tânăr antiohian, fiu de părinți bogați, o zărește într-o bună zi și îi cade dragă. Încearcă el în fel și chip să și-o apropie, dar tot ceea ce primește este refuzul. Astfel, apelează la marele vrăjitor, Ciprian.

Ciprian își trimite, pe rând, toți diavolii să tulbure mintea Iustinei - dar Iustina se cufundă în rugăciune și diavolii sunt alungați de semnul crucii; se transformă el însuși în femeie, apoi în pasăre, însă credința Iustinei e ca un zid de care iluziile magicianului se zdrobesc, una câte una. Înfuriat, Ciprian trimite necazuri asupra tuturor oamenilor cetății, moarte asupra animalelor acestora și boală Iustinei. Toate se destramă, la rugăciunile fecioarei.

Ciprian începe să pună la îndoială puterea "diavolilor" și încearcă să-i alunge. Aceștia vor să-l sugrume, dar el își amintește de "arma" Iustinei și, făcând, la rândul său, semnul crucii, îi învinge. Își arde apoi toate cărțile și îi cere episcopului creștin al cetății, Antim, să îi dea Sfântul Botez. Campion al noii credințe - așa cum campion fusese și în studiul ocultului -, Ciprian devine, succesiv, citeț, diacon, preot iar apoi episcop; din această poziție, îi încredințează Iustinei stăreția unei mănăstiri de fecioare.

Povestea spune că "diavolul" a uneltit și a provocat căderea lui Ciprian în dizgrația "ighemonului" provinciei.

Istoria prezintă "Criza celui de-al treilea secol", 235 - 284, "Ciuma lui Ciprian", 251 - 270 (după numele lui Thascius Caecilius Cyprianus, scriitor creștin timpuriu, care a descris-o), edictul din 250 al lui Decius, care a lansat prima persecuție a creștinilor și încercarea lui Dioclețian de reformare a vieții religioase, care, prin cele patru edicte din anii 303 - 304, declanșează cea mai mare prigonire din istoria imperiului împotriva acestei religii.

Judecarea Sf. Ciprian și a Sf. Iustina a început la Damasc și a continuat la Nicomedia, İzmitul actual, unde au fost și executați. Lor li s-a alăturat și cel ce avea să fie Sf. Teoctist. Consemnările religioase descriu amănunțit torturile incredibile la care au fost supuși, în general, cei care refuzau să revină la credințele politeiste. Trupurile lor au fost duse, în secret, la Roma, unde au fost și îngropate, locul devenind scena "multor tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo".

Moaște. Biserica Zlătari

Se întâmplă să treci prin București, pe Calea Victoriei, pe lângă Biserica Zlătari. Și nici nu știi ce comoară ascunde acest monument. E mâna Sfântului Ciprian, ocrotitorul de vrăji şi blesteme, păzitorul căsniciilor trainice. Moaştele sfinte se odihnesc de sute de ani într-o raclă de sticlă şi reprezintă pavăza lăcaşului de cult şi a celor care îi trec pragul. Se spune că aici, Moliftele Sfântului Vasile sunt mai puternice, că nicăieri altundeva nu poţi găsi mai degrabă ajutorul divin la necaz. De aceea, în fiecare an, pe 2 octombrie, de ziua Sfântului Mucenic Ciprian, la hramul bisericii, vin sute de credincioși de pretutindeni.

Biserica Sfântul Ciprian sau Biserica Zlătari, situată în București, pe Calea Victoriei, între străzile Stavropoleos și Lipscani, construită la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul domniei lui Matei Basarab, de către "zlătari" (aurari sau argintari), adăpostește o raclă cu mâna dreaptă a Sfântului Sfințitului Mucenic Ciprian. Este un loc de pelerinaj pentru credincioșii care caută aici ajutor împotriva vrăjitoriei.

Semnificatia prenumelui Ciprian

Este o forma in limba romana a numelui "Cyprianus", folosit ca nume de familie in Roma Antica. Se poate recunoaste cu usurinta faptul ca numele este un derivat de la numele insulei Cipru cu sufixul "-an", iar semnificatia acestuia este "din Cipru". Se pare ca printre cei mai cunoscuti purtatori ai numelui a fost Sfantul Cyprian, un fost episcop al Cartaginei, devenit martir pe vremea Imparatului Valerian in secolul al III-lea.

Purtatorii numelui de "Ciprian" sunt plini de resurse, dinamici si rapizi in gandire. Poseda o energie dovedita in orice imprejurare si le place sa isi asume riscuri, neluand in seama durerea. Sunt adesea intr-o graba continua, rabdarea nefiind un punct forte, dar isi fac mereu planuri pe care abia asteapta sa le puna in aplicare. Putem spune ca sunt subtili si rapizi, avand tendinta de a crede ca pot realiza orice, dar sunt intr-o competitie continua, fiind stimulati de provocari.

"Ciprian" in alte limbi: numele este adesea intalnit la popoarele latine, in celelate tari nefiind prea popular. In italiana, portugheza si spaniola exista varianta "Cipriano", dar spaniolii mai folosesc si forma "Cebrián", iar in galiciana se foloseste forma de "Cibrán".

Personalitati cu numele de "Ciprian":

    Cyprian, episcop din Cartagina martirizat si canonizat

    Ciprian Porumbescu, compozitor roman, cel care a compus Imnul National al Romaniei - "Desteapta-te, Romane!"

    George Ciprian (nascut Gheorghe Pana Constantin), actor si dramaturg roman

    Ciprian Marica, fotbalist roman

    Ciprian Tatarusanu, fotbalist (portar) roman

Semnificatia prenumelui Iustina

Iustina – Poate mult mai popular ca forma de masculin, prenumele de fata Iustina are o semnificatie clara, intrucat provine de la nume de origine latina Iustina. Potrivit cercetatorilor lingvisti, acest nume s-ar fi format cu sufixul „-ina”, de la supranumele Iustus. Mai mult, se pare ca acest cognomen ar avea la baza adjectivul cu aceeasi forma, ce inseamna „just, drept”, respectiv „conform legii”.

Etimologie

Numele romanesti Iustin si Iustina deriva din cuvantul latin justus, care inseamna drept, just, conform legii. In italiana, Iustin este Giustino. Forma Justin, din engleza, a inceput sa fie foarte folosita in a doua jumatate a secolului XX.

Derivate de la prenumele Iustin si Iustina

Iustinian (devenit foarte cunoscut datorita imparatului bizantin Iustinian), Justin (forma anglicizata a latinescului Iustus, Iustinus).

Personalitati cu numele Iustin sau nume derivate

Iustin Moisescu (1910-1986), patriarh al Romaniei; Iustin Parvu (1919-2013), duhovnic si staret; Justin Capra (n. 1933); Iustin I (circa 450–527) sau Flavius Iustinius Augustus, imparat al Imperiului Roman de Rasarit; Iustinian I (483 – 565), imparat al Imperiului Roman de Rasarit; Iustin al II-lea (circa 520–578) sau Flavius Iustinius Iunior Augustus, imparat al Imperiului Roman de Rasarit; Justin Timberlake (n. 1981); Justin Bieber (n. 1994).

Toponime: orasul Justin (Texas, SUA), comuna San Giustino (Italia).

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1187: Armatele musulmane conduse de Saladin ocupa  Ierusalimul, după 88 ani de stapanire cruciata.

Salah al- Din (n. 1138 – d. 4 martie 1193),  a fost un musulman kurd din Tikrit (azi Irak), devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei.

A condus luptele  musulmanilor împotriva  cruciaților.

Cu toate că era adversarul principal al cruciaților, cronicile creștine menționează acțiunile sale onorabile, care i-au atras respectul  multor europeni, mai ales al lui Richard Inimă de Leu.

  

• 1409:  Este atestată cea mai veche pisanie românească, cea de la biserica Streisângiorgiu; (jud. Hunedoara).

Construită în stilul romanic, între 1313- 1314, pe locul unei biserici de lemn datate 1130-1140, biserica Sfantul Gheorghe  din Streisângeorgiu este una din cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune.

2 octombrie 1409 este datată cea mai veche pisanie de la o biserică româneasca și anume, pisania de la biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din Streisangiorgiu, de lângă orașul Călan, din  județul Hunedoara. Pisania este o inscripție sculptată sau pictată deasupra ușii principale a unei biserici, în care sunt consemnate datele privind hramul, ctitorul biserici, meșterul și data ridicării lăcașului. Termenul provine din limba slavonă și numeroase biserici și mănăstiri de la noi din țară au pisania scrisă în alfabetul chirilic, alfabet folosit în Evul Mediu de către slujitorii bisericii ortodoxe din Transilvania. Textul inscripției în limba slavonă a pisaniei biserici din Streisângiorgiu  este datată în ziua de 2 octombrie 1409 și în această inscripție este menționat anul 1314, anul în care s-au terminat lucrările de construcție ale sfântului  lăcaș "ce a fost construit din porunca cneazului Balea întru ajutorul și mântuirea și iertarea păcatelor lui, dar și a popii Naneș și ale lui Teofil zugravul, cel care a refăcut pictura". De altfel, biserica ortodoxă din Streisângiorgiu construita în stilul romanic,  este una din cele mai vechi construcții medievale din România, datată și păstrată în funcțiune neîntrerupt din Epoca Medievală și  până în ziua de astăzi. Nu numai vechimea bisericii este impresionantă, ci și arhitectura ei care este foarte bine conservată, biserica fiind una dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură medievala romanică din sud-estul Europei. La interior pictura murală se păstrează din trei etape succesive, respectiv cea inițială din 1313-1314, apoi pictura realizată în anul 1409 de meşterul Teofil și pictura realizată în anul 1743, an când bisericii i s-a adăugat o tindă pe latura de vest, tindă care a fost însă demolată în urma restaurărilor din anii 1970.

• 1836: Biologul Charles Darwin s-a reîntors în Anglia după o expediţie de cercetare în oceanele Atlantic şi Pacific, care a durat cinci ani.

Naturalistul britanic a călătorit în Brazilia, Insulele Galapagos şi Noua Zeelandă, cercetând flora şi fauna din zonă.

Naturalistul britanic a calatorit in Brazilia, Insulele Galapagos si Noua Zeelanda, cercetand flora si fauna din zona. Informatiile au fost extrem de pretioase pentru demonstrarea teoriei evolutiei. Darwin si-a prezentat pentru prima data concluziile adunate in timpul acestei expeditii in lucrarea stiintifica publicata in 1859 si care a avut ca titlu “Originea speciilor prin selectie naturala sau pastrarea raselor favorizate in lupta pentru existenta”. In cele 57 de luni cat a durat expeditia, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, botanic, etnografic etc. Observatiile si reflectiile facute i-au permis nu numai formularea teoriei evolutioniste, ci si a altor teorii privind miscarea scoartei terestre, formarea recifilor coraligeni, a insulelor vulcanice. Cu alte cuvinte, nu numai speciile evolueaza, ci si Pamantul se modifica in timp. Cercetatorul a demonstrat primul, in urma experimentelor facute, materialitatea lumii vii. Totodata, el a fost cel care a lansat in premiera ideea originii animale a omului, aratand ca urmasul acestuia a fost maimuta, in cartea “Originea omului si selectia sexuala” pe care a prezentat-o in anul 1871. Teoria sa a influentat enorm cercetarea, insa a fost dur crititicata de catre Biserica, aceasta tinand sa apere teoria creationista.

Darwin şi-a prezentat pentru prima dată concluziile adunate în timpul acestei expediţii în lucrarea ştiinţifică publicată în 1859, şi care a avut ca titlu „Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţăˮ.

Cercetătorul a demonstrat primul, în urma experimentelor făcute, materialitatea lumii vii. Totodată, el a fost cel care a lansat în premieră ideea originii animale a omului, arătând că urmaşul acestuia a fost maimuţa, în cartea „Originea omului şi selecţia sexuală”, pe care a prezentat-o în anul 1871.

• 1608 : Olandezul Hans Lippershey, inventeaza telescopul.

La data de 2 octombrie 1608, el a inaintat o cerere de brevetare a inventiei sale, dar comisia de atestare i-a respins-o, in urma revendicarilor  lui Jacob Metius si Zacharias Jensen, care pretindeau fiecare, ca au fost primii care au inventat acest dispozitiv optic.

• 1869: S-a născut Mahatma Gandhi, pe numele său adevărat Mohandas Karamchand, om politic indian şi apărător al drepturilor civile.

A fost supranumit „Mahatma” care înseamnă „suflet mare” în sanscrită.

S-a născut la Porbandar, Gujarat, în vestul Indiei, într-o familie înstărită. A studiat Dreptul în Londra, iar în 1893 a plecat în Africa de Sud ca şi consilier juridic, unde a rămas vreme de 20 de ani luptând pentru independenţa concetăţenilor săi. În 1914, a revenit în ţara natală şi a devenit un adevărat conducător al luptei de eliberare naţională a Indiei. A fost ales, cinci ani mai târziu, lider al partidului Congresul Naţional Indian, funcţie pe care a ocupat-o până în 1947. Din această poziţie, Gandhi a promovat principiul politic al „rezistenţei pasive” şi a organizat campanii de nesupunere civilă împotriva coloniştilor englezi. În urma unei asemenea acţiuni de protest, a fost arestat pentru conspiraţie şi închis între anii 1922-1924.

Ulterior a mai fost închis de câteva ori, în semn de protest faţă de măsurile coloniştilor britanici, el răspunzând cu lungi perioade de grevă a foamei. În 15 august 1947, India a devenit independentă, tot atunci a izbucnit şi conflictul dintre hinduşi şi musulmanii din Pakistan, care a dus la declanşarea unui război civil. La câteva luni, mai exact pe 30 ianuarie 1948, un fanatic hindus l-a asasinat pe Gandhi în timpul unei ceremonii religioase.

Citate Mahatma Gandhi

Mahatma Gandhi a fost părintele independenței Indiei  și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolentă.

Numele de Mahatma înseamnă în limba sanscrită marele suflet și i-a fost acordat de către poetul indian Rabindranath Tagore.

Gandhi este un adevărat simbol pentru India, ziua lui de naștere fiind sărbătoare națională – Gandhi Jayanti.

La sfârșitul anului 1999 Gandhi a fost de asemenea al doilea nume după Albert Einstein pe lista „Personalităților Secolului XX” .

Deși a fost nominalizat de 5 ori la premiul Nobel pentru pace, nu l-a primit niciodată, iar zeci de ani mai târziu Comitetul Nobel și-a declarat regretul pentru omisiune în mod public.

*Tu niciodată nu poţi şti ce rezultate vor produce acţiunile tale, dar dacă nu faci nimic, nu vor exista rezultate.

*Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.

*Omul este suma acţiunilor sale, a ceea ce a făcut, a ceea ce poate face. Nimic altceva.

*Credinţa mea în principiul non-violenţei mă obligă să fiu foarte hotărât. Nu mai rămâne loc pentru laşitate sau slăbiciune.

*Dacă urli te aud toţi. Dacă şopteşti te aude doar cine e aproape de tine. Dacă stai în linişte te aude doar cine te iubeşte.

*Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.

*Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil, succesul te face să străluceşti, Dumnezeu te face să continui.

*Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci.

*Menţine-ţi gândurile pozitive pentru că gândurile tale se transformă în cuvintele tale. Menţine-ţi cuvintele pozitive pentru că ele se transformă în acţiunile tale. Menţine-ţi acţiunile pozitive pentru că acţiunile se transformă în deprinderile tale. *Menţine-ţi deprinderile pozitive pentru că ele se transformă în valorile tale. Menţine-ţi valorile pozitive pentru că valorile se transformă în destinul tău.

*Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. După aceea vor încerca să te compromită. Într-un târziu, vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate acestea, vei fi un om mare.

*Nu vă pot învăţa violenţa, pentru că nu cred în ea. Pot să vă învăţ doar să nu plecaţi capul în faţa nimănui, chiar cu preţul vieţii voastre.

 *Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci.

*Sunt şapte rele în lume: 1. cunoştinţă fără caracter; 2. bogăţie fără muncă; 3. plăcere fără conştiinţă; 4. negoţ fără moralitate; 5. ştiinţă fără omenie; 6. politică fără principii şi 7. închinare fără predare.

*Rugăciunea nu este o cerere. Ea este dorul unui suflet. E recunoaşterea zilnică a propriei slăbiciuni. Este mai bine să ai o inimă fără cuvinte, decât cuvinte fără inimă.

*Intoleranţa este o formă de violenţă şi un obstacol în dezvoltarea unui adevărat spirit democratic.

*Nimeni nu mă poate răni, fără permisiunea mea!

*Toţi vrem să schimbăm lumea, dar nimeni nu e dispus să înceapă cu sine însuşi.

• 1878: In Parlamentul Romaniei se voteaza o motiune in legatura cu hotarârile Congresului de la Berlin (“Silita de hotarârea Puterilor Mari si spre a nu fi o piedica la întarirea pacii, Camera împuterniceste Guvernul a se supune vointei întregii Europe, retragând autoritatile civile si militare din Basarabia … ”).

Cele şapte mari puteri europene participante la Congresul de la Berlin au fost: Germania, Regatul Unit, Austro-Ungaria, Franţa, Imperiul Otoman, Italia şi Imperiul Rus, iar cel care a dat dovada de abilitate diplomatică deosebită şi care a influenţat decisiv luarea hotărîrilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.

Prin tratat, România pierdea Basarabia istorică (sudul Basarabiei Ţariste) retrocedat Moldovei în 1856 şi obține la presiunile Rusiei, Dobrogea. Rusia a forţat acest schimb oferind Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor în schimbul sudului Basarabiei deoarece era interesată de zona strategică a Gurilor Dunării.

Rusia deşi se angaja să respecte toate prevederiile tratatului, a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care aparţinuseră României: Judeţul Cahul, Judeţul Izmail şi Judeţul Bolgrad astazi parte componentă a Ucrainei din 1991.

Faţă de această situaţie, delegaţia română, formată din primul ministru, Ion C. Bratianu, şi din ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, a protestat, în timpul lucrărilor Congresului de la Berlin, arătînd justeţea faptului că se recunoştea independenţa României şi că Dobrogea şi Delta Dunării reveneau ţării-mamă, aratînd totodată că aceste teritorii istorice sunt în componenţa României, şi aici trebuie sa rămînă.

Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași – d. 20 iunie 1891, Paris) om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I - foto: cersipamantromanesc.com

La 13 octombrie Rusia a început ocuparea Basarabiei istorice (judetele Cahul, Ismail si Bolgrad).

• 1904: S-a născut Graham Greene, scriitor britanic (d. 1991)

Henry Graham Greene (n. 2 octombrie 1904 – d. 3 aprilie 1991) a fost un scriitor, dramaturg, scenarist și critic literar englez.

Călătoriile în Mexic, Africa și Asia au determinat alegerea locului acțiunii diferitelor sale opere. Scrierile sale, de puternică tensiune și structurate după tehnica romanului polițist, explorează probleme politice și morale ale lumii moderne. Sunt reprezentate naturalist, fără iluzii, conflictele de conștiință ale omului părăsit în voia spaimei și singurătății.

• 1935: S-a născut Paul Goma, scriitor român

Paul Goma (n. 2 octombrie 1935, Mana, Vatici, județul Orhei, Regatul României) este un scriitor și militant anticomunist român, stabilit la Paris.

Cunoscut disident din timpul României comuniste, supranumit Soljenițîn-ul României el s-a distins și pentru extremismul și antisemitismul virulent din scrierile sale. Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

Paul Goma s-a arătat din tinerețe animat de un spirit contestatar, declarând că persecutarea sau escamotarea unui cetățean rentează pentru putere, numai dacă rămâne necunoscut. În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit totuși să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București la filologie română și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar a ales Institutul.

După înfrângerea revoluției maghiare din 1956 de către trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas până în 1964.

Neputându-se reînmatricula în anul III la Institutul „Mihai Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la facultatea de filologie a Universității din București.

În 1971, a fost propus pentru a fi exclus din PCR, în care se înscrisese în august 1968, din cauza publicării integrale a romanului „Ostinato” în RFG, la editura Suhrkamp, pe care cenzura i-l ciopârțise în țară. Un an mai devreme, Goma la Radio Europa Liberă fuseseră citite fragmente din romanul său Ușa (noastră cea de toate zilele).

În martie 1977, a publicat în revista „România literară” un scurt articol, „Pământ de flori”, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.

În 1977, Goma a reușit să trimită la postul de radio occidental Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în România. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați în Franța, ca apatrizi. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a conducătorului lui, Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București.

Paul Goma nu este membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost exclus în 1977 de conducerea de atunci, din care făceau parte, între alții, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana și Ștefan Augustin Doinaș.

Goma este în prezent cetățean român, conform unei informări a Ministerului de Interne. Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai naționalist și sceptic față de Occident, Goma începând prin a refuza în 1980 oferta de a primi cetățenia franceză, primită în același timp de scriitorul ceh Milan Kundera. O petiție pentru repunerea în drepturi a familiei Goma, semnată de 300 de persoane în 2006, a rămas fără rezultat.

Să aveți o zi frumoasă!