29 Noiembrie

Este a 333-a zi a anului.

Au mai rămas 32 de zile până la sfârșitul anului. 
Soarele răsare la 07 h 29 m şi apune la 16 h 38 m.

Citatul zilei

„Experiența: cel mai brutal dintre profesori. Dar, Doamne, cum te învață!” (C.S. Lewis)

Ziua internațională de solidaritate cu poporul palestinian

Marcată, anual, la 29 noiembrie, Ziua internațională a solidarității cu poporul palestinian (International Day of Solidarity with the Palestinian People) a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1977, în baza rezoluției 32/40 B din 2 decembrie.

Alegerea datei de 29 noiembrie a fost determinată de semnificația sa pentru poporul palestinian, se precizează pe site-ul ONU. În această zi a anului 1947, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat rezoluția 181 (II) referitoare la împărțirea Palestinei. Rezoluția stabilea divizarea teritoriului palestinian și crearea a două state, unul evreu și celălalt arab, în timp ce orașul Ierusalim era pus sub administrația ONU, ca zonă cu un regim internațional special ("corpus separatum").

Problema palestiniană s-a aflat permanent în atenția ONU și a Consiliului de Securitate.

La 1 decembrie 2005, prin Rezoluția 60/37, Adunarea Generală a solicitat Comitetului pentru Exercitarea Drepturilor Inalienabile ale Poporului Palestinian și Diviziei pentru Drepturile Palestinienilor ca, în cadrul manifestărilor dedicate Zilei internaționale a solidarității cu poporul palestinian, să continue organizarea anuală a unei expoziții pe tema drepturilor palestinienilor sau a unui eveniment cultural, în colaborare cu Misiunea permanentă ONU de observare a Palestinei. Totodată, Adunarea Generală a încurajat statele membre să continue să ofere un larg sprijin și să promoveze marcarea acestei zile.

Această zi, consacrată poporului Palestinian, mai este cunoscută și sub numele de Ziua solidarității.

Ziua Infanteriei Marine

Infanteria Marină Română  împlinește 130 de ani de la prima menţionare oficială. În anul 1886, conform Legii de organizare a Flotilei, echipajul Crucişătorului „ELISABETA”, construit de şantierele din New Castle, care era alcătuit din peste 180 de marinari, avea în compunere 20 de infanterişti marini.

În anul 1916, a început procesul de reorganizare a armatei, fiind menţionat în cadrul Marinei Militare, Batalionul de Debarcare, alcătuit din efectivele terestre ale marinei. Ulterior, apare în Ordinea de bătaie a Marinei Militare Române din ianuarie 1917 o nouă structură, Corpul Infanteriştilor Marinei, care avea ca zonă de responsabilitate Delta Dunării şi litoralul maritim.

Reprezentanţii Forţelor Navale Române spun că, în 1886, conform Legii de organizare a Flotilei, echipajul Crucişătorului „Elisabeta”, alcătuit din peste 180 de marinari, avea în compunere 20 de infanterişti marini. În 1916, a început procesul de reorganizare a armatei, fiind menţionat în cadrul Marinei Militare, Batalionul de Debarcare, alcătuit din efectivele terestre ale marinei. Ulterior, apare în Ordinea de bătaie a Marinei Militare Române din ianuarie 1917 o nouă structură, Corpul Infanteriştilor Marinei, care avea ca zonă de responsabilitate Delta Dunării şi litoralul maritim. În 1958 Batalionul de Infanterie Marină a fost desfiinţat la cererea consilierilor sovietici, el fiind reînfiinţat pe 29 noiembrie 1971, dată care a devenit Ziua Infanteriei Marine Române. În prezent, Batalionul 307 Infanterie Marină este o structură importantă a Forţelor Navale Române, care execută misiuni de descurajare

La data de 29 noiembrie 1971, a fost reînfiinţat Batalionul de Infanterie Marină, dată care a devenit Ziua Infanteriei Marine Române.

Batalionul 307 Infanterie Marină este o structură importantă a Forţelor Navale Române, care execută misiuni de descurajare şi anihilare a acţiunilor teroriste în zona Deltei Dunării, zona lagunară şi pe fluviu, de supraveghere şi protecţie a căilor de comunicaţii navale, misiuni de transport, participă la operaţii în sprijinul păcii (PSO), misiuni de căutare - salvare pe fluviu şi pe mare, misiuni de monitorizare a zonei de responsabilitate, misiuni de asistenţă medicală primară în situaţii de urgenţe civile, misiuni de limitare şi înlăturare a efectelor dezastrelor sau a altor situaţii de criză.

Noaptea Sfântului Andrei, tradiții și obiceiuri românești

Se apropie noaptea Sfantului Andrei, Halloween-ul romanesc, poate cea mai misterioasa si mai incarcata de magie sarbatoare crestina, numita in traditia populara "noaptea strigoilor" - duhuri rele, care umplu pamantul si sunt mai puternice decat in restul anului.

În noaptea de 29 noiembrie, dacii serbau trecerea în Noul An.

Se spune că "la Sfântul Andrei creşte ziua cât bobul de mei" şi că toate animalele vorbesc între ele, dar nu este bine să le asculţi. Se spune că în noaptea Sfântului Andrei se deschid cerurile, pentru că “acum se întâlnesc cele văzute, cu cele nevăzute, lumina cu întunericul, se înnoieşte timpul, moare haosul şi se naste armonia din om şi din Univers”.

Credinţele populare numesc noaptea de 29-30 noiembrie Andrea, Indrea sau Andreiul de iarnă. Andreiul marchează trecerea de la vară la iarnă, de la lumină la întuneric, iar ritualurile prezente la civilizaţia geto-dacă indica posibilitatea ca această noapte să fi reprezentat şi celebrarea Anului Nou geto-dacic, corespunzând cu Dionisiacele câmpeneşti şi fermentarea vinului la populaţia tracă, precum şi cu sărbătoarea Brumalia, din Imperiul Roman.

Potrivit credinţei populare, în noaptea dinainte de Sfântul Andrei (29 noiembrie) ies strigoii. Pentru a se proteja gospodăria de lupi şi strigoi, în anumite zone ale ţării se ung cu usturoi ţăruşii de la porţi, ferestrele, pragul uşilor, chiar şi fântânile.

În legendele populare din Moldova, Basarabia şi Transilvania, Apostolul Andrei apare ca un bătrân cu o aureolă luminoasă, căruia fiarele sălbatice i se supun. Pentru a se proteja gospodăria de lupi şi strigoi, în anumite zone ale ţării se ung cu usturoi ţăruşii de la porţi, ferestrele, pragul uşilor, chiar şi fântânile.

Noaptea Sfantului Andrei este marcata de unele obiceiuri, traditii, superstitii spectaculoase, de sorginte precrestina, vizand protectia atat a oamenilor, cat si a locuintelor si animalelor lor.

Potrivit traditiei, in noaptea de Sfantul Andrei, hotarul dintre cele vazute si cele nevazute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului. Astfel, in noaptea Sfantului Andrei, "umbla strigoii" sa fure "mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul livezilor". Strigoii sunt spirite ale celor morti, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe taramul de dincolo. In aceasta noapte, aceste spirite devin periculoase, distrugatoare, aducand calamitati, boli si nefericire.

Pentru apararea gospodariei, usile si ferestrele casei, grajdurile, cotetele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni patrunderea duhurilor rele sau se atarnau cununi impletite de usturoi. Usturoiul folosit la aceste practici de aparare era de obicei "menit" cu un an inainte, tot in noaptea Sfantului Andrei. O ceremonie de "pazire" a usturoiului implica participarea fetelor si flacailor din sat, care petreceau, in vreme ce acesta capata calitatile pentru protectie.

Obiceiurile spun ca acest usturoi urma sa fie folosit de-a lungul anului care va sa vie ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protectie fata de duhurile malefice, precum si ca modalitate de a atrage un posibil partener de viata, a ursitului (dupa ce, in prealabil, usturoiul a fost sfintit la biserica si pastrat la icoana).

Ca mijloace de protectie fata de strigoi se mai foloseau firimituri de paine imprastiate in curte - pentru ca duhurile sa nu intre in casa dupa mancare - si candele aprinse langa icoane. Animalelor din gospodarie li se punea in hrana busuioc sfintit si in apa agheasma. De asemenea, se descanta droburi de sare, care se ingroapa sub grajd, pentru a fi scoase la suprafata de Sfantul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele, arata Mediafax.

O alta traditie spune ca in noaptea Sfantului Andrei se poate prevedea cat de rodnice vor fi livezile si ogoarele. Oamenii aduc in casa crengute de visin, le pun in apa si, daca infloresc pana la Craciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semanarea de grau in mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lasate in pod pana la Craciun - cele stricate sunt semn de luna ploioasa, cele incoltite sunt semn de bogatie.

Fetele care vor sa-si afle ursitul ascund sub perna busuioc sfintit, astfel incat chipul acestuia sa le apara in vis, apeleaza la "facutul cu ulcica", folosind un vas nou de lut, carbuni incinsi si incantatii magice, sau, la miezul noptii, se uita intr-un pahar cu apa "neinceputa", asezat pe cenusa, in care lasa sa cada o verigheta sfintita. In unele zone, se crede ca ursitul se poate vedea daca fata se asaza goala intre doua oglinzi, cu o lumanare in mana.

In noaptea Sfantului Andrei se crede ca lupii incep sa vorbeasca, isi pot misca gatul, devin mai sprinteni, iar oamenii care ii aud afla secrete groaznice. Plata este insa una teribila, pentru ca acesti oameni vor fi atacati de lupi si se vor transforma in varcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie - omul nu face nimic in gospodarie, pentru ca animalele de prada sa nu-i atace vitele. Acestea pot fi insa protejate si cu ajutorul unor cruci confectionate din ceara de albine.

Pana la Craciun, femeile nu mai tes si nici nu mai torc, ca sa nu starneasca mania Maicii Domnului.

Pe de alta parte, conditiile meteorologice din noaptea Sfantului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, daca afara este senin si cald. In schimb, un cer intunecat, cu luna plina, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarna cu troiene mari.

Ziua Sfantului Andrei marcheaza debutul sezonului sarbatorilor de iarna, care vor continua cu Sfantul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, si se vor incheia de Boboteaza, pe 6 ianuarie.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1797: S-a născut Gaetano Donizetti, compozitor italian (d. 1848)

Cea mai cunoscută lucrare a compozitorului italian este Lucia di Lammermoor (1835), respectiv cea mai ușor de recunoscut piesă muzicală a sa este aria muzicală, „Una furtiva lagrima” din opera L’elisir d’amore (1832). Alături de Vincenzo Bellini și Gioacchino Rossini, Donizetti a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel canto.

Prima operă cu care a obținut succes a fost „Zoraide di Granata” („Soraya din Granada”), prezentată la Roma în 1822. Din anul 1827, Donizetti se stabilește la Napoli (Neapole) unde devine directorul Teatrului Regal, iar mai apoi profesor de contrapunct la Conservator. În numai trei ani, a scris 12 opere, toate ilustrând stilul interpretativ Bel canto. Din această perioada de creație, caracterizată de influența compozitorului Gioacchino Rossini, se pot remarca operele "Anna Bolena" (1830), "Elixirul dragostei" (1832), "Lucrezia Borgia" (1833), dar mai ales "Lucia di Lammermoor" (1835) care poate fi socotita capodopera sa.

Din anul 1839, Donizetti se stabilește la Paris, unde în următorii ani prezintă noi opere, "Favorita" (1840), "Fiica regimentului" (1840), "Rita" (1841), "Ducele de Alba" (1842), "Don Pasquale" (1843) și "Don Sebastian, Rege al Portugaliei" (1843).

În peregrinările sale prin marile orașe muzicale ale Europei, Donizetti a ajuns și la Viena, unde a avut loc premiera operei sale "Linda di Chamounix" (1842).

La 8 aprilie 1848, în vârstă de numai 51 de ani, Gaetano Donizetti decedează în orasul sau natal, Bergamo.

Boala de nervi îl făcuse de nerecunoscut în ultimii patru-cinci ani de viață. Omul altădată spiritual, afabil, de mare sensibilitate avusese, în timpul repetițiilor la opera Dom Sébastien, roi de Portugal (premiera la 13 noiembrie 1843, Opera din Paris) un comportament cel puțin absurd, extravagant, cu accese de furie. La sfârșitul anului 1845 suferă o gravă paralizie cerebrală. Motivele ei sunt greu de cunoscut: putea fi forma gravă de evoluție a bolii neuroluetice, dar putea fi și o formă severă a maladiei nervoase care se manifestase cu mult înainte. În 28 ianuarie 1846, grație nepotului compozitorului, Andrea, i se face un consult medical amănunțit și după câteva zile este internat la o casă de sănătate de la Ivry, în apropiere de Paris, unde Donizetti va rămâne până în toamna anului următor. Ultimele sale scrisori sunt confuze, dar în ele se simte disperarea omului care cere ajutor. Fiind cetățean al Imperiului habsburgic și maestro di capella al împăratului Ferdinand I, în 6 octombrie 1847 i se permite, la cererea lui Andrea, să fie dus la Bergamo. Aproape complet paralizat, vorbește cu greu, în cuvinte fără sens, mai degrabă monosilabic. Moare înconjurat de prieteni în ziua de 8 aprilie 1848.

Cantitatea de opere compuse într-o viaţă scurtă, de aproape 51 de ani, de cel mai prolific maestru al bel canto-ului, Donizetti, pare neverosimilă astăzi: 71 de partituri destinate teatrului liric într-un interval de două decenii şi jumătate (1818 – Enrico de Borgogna, 1844 – Caterina Cornaro). Un ritm sufocant – trei opere pe an, într-o existenţă nelipsită de umilinţe profesionale, amărăciune, doliu, călătorii (chinuitoarele călătorii ale veacului), o existenţă terminată tragic și absurd. O viaţă de romantic damnat avea să-şi ia revanşa în planul creaţiei. Destinul omului Gaetano Donizetti, cel plecat din Bergamo şi întors pentru a sfârşi în oraşul natal, nu a fost ferit de ironie. Şi ea – poate – în linie romantică. Maestrul scenelor de nebunie, compuse cu pasiune şi cu fermă disciplină a retoricii teatrale, avea să-şi încheie viaţa cu mintea rătăcită.

Donizetti compunea cu o rapiditate fenomenală, la fel ca Rossini şi nu departe de spontaneitatea mozartiană. O viteză de înţeles în contextul unei vieţi trăite parcă mereu în alertă. Cu impresarul la uşă, reuşea să termine un act din La Favorita, cu orchestraţie cu tot, în două ore. Un practician, veţi spune, şi nu un inovator, acest virtuoz al melodiei romantice. Afirmaţia este destul de curentă, ca şi suspiciunea datorată cantităţii de opere scrise. Prin comparaţie cu Bellini, autor a 9 opere, dar într-o viaţă mult mai scurtă, autorul Luciei di Lammermoor a ieşit de obicei dezavantajat. S-a formulat chiar ideea răutăcioasă că Donizetti nu este un compozitor cu mare personalitate, succesul lui datorându-se în epocă dispariţiei premature a lui Bellini (în 1835) şi retragerii lui Rossini, după 1829. Succesul, în epocă, al acestui „practician” al tuturor convenţiilor estetice proprii veacului romantic, ar fi fost aşadar conjunctural. Astăzi nu mai este probabil nevoie să demonstrăm contrariul. E drept, Donizetti îşi caută sursa de inspiraţie chiar în aceste canoane.

Donizetti a fost un prolific compozitor de muzică cultă. Opera sa cuprinde 75 de opere, 16 simfonii, 19 cvartete de coarde, 193 de cântece, 45 duete, 3 oratorii, 28 de cantate, concerte instrumentale, sonate și alte piese de muzică clasică.

• 1803: S-a născut Christian Doppler, fizician austriac, descoperitorul efectului care îi poartă numele (d. 1853)

Johann Christian Andreas Doppler (*29 noiembrie 1803 în Salzburg – †17 martie, 1853 în Veneția) a fost un matematician și fizician austriac, devenit celebru pentru ipoteza care acum este cunoscută sub denumirea de Efectul Doppler.

Tatăl său a fost zidar. Studiile le-a început în orașul natal, apoi la Institutul Politehnic de la Viena.

A fost profesor la Școala Reală din Praga (1835), apoi a trecut la Institutul Superior Tehnic din Praga (1841) ca profesor de geometrie.

• 1849: S-a născut John Ambrose Fleming, inginer electrician britanic, care a inventat prima componentă electronică, dioda cu vid, folosită la filtrarea alternanţelor pozitive ale semnalelor electrice; (d. 18.04.1945).

El a inventat și regula mâinii drepte, folosită în matematică și electronică. A fost primul copil născut în familia lui James Fleming DD, preot de congregație, la Lancaster, Lancashire și a fost botezat la 11 februarie 1850. A fost un creștin devotat și a predicat despre evidența învierii. În 1932, împreună cu Douglas Dewar și Bernard Acworth, a înființat Mișcarea de Protest împotriva Evoluției. Neavând copii, și-a lăsat averea organizațiilor creștine de caritate, în special celor care ajutau săracii. A fost un bun fotograf, a pictat acuarele și îi plăcea să facă excursii în Alpi.

• 1877: Thomas Edison face o demonstrație cu fonograful pentru prima dată.

Thomas Alva Edison (n. 11 februarie 1847, Milan, Ohio, SUA – d. 18 octombrie 1931, West Orange, New Jersey, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca "Magicianul din Menlo Park", fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei - kinetoscopul.

În lumea industriei introduce noțiunea de producție de serie.

În anul 1877 inventează fonograful, primul aparat de înregistrat sunete și totodată de redare a lor.

Fonograful este numele primului aparat utilizat pentru înregistrarea și redarea sunetelor inventat în 1877 de Thomas Edison.

Ca mediu de înregistrare pentru acest dispozitiv se folosea un cilindru spiralat acoperit cu o foiță de cositor, imprimată în adâncime la viteza de 60 de rotații pe minut. Dezavantajul acestui mediu de stocare era faptul că după câteva ascultări, folia de cositor se rupea sau se tocea. În timp, fonografului i-au fost aduse numeroase îmbunătățiri, astfel că sunetele au fost înregistrate pe un cilindru de hârtie acoperită cu ceară.

Denumirea de fonograf este folosită în prezent și ca denumire generică pentru aparatele folosite pentru imprimarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul unui disc din material plastic cum ar fi patefon, gramofon sau picup.

•  1898: S-a născut CS Lewis, , scriitor irlandez

29 noiembrie 1898 s-a nascut Clive Staples Lewis , nume scris mai ales sub forma C. S. Lewis, scriitor și cadru universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii Cronicile din Narnia.

Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman Stăpânul inelelor. Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea din Oxford și sufletul grupului literar the Inklings.

Autorul best-seller-ului pentru copii Cronicile din Narnia, CS Lewis (n. 29 noiembrie 1898; d. 22 noiembrie 1963) a fost un respectat erudit și profesor, activând timp de 29 de ani la Universitatea Oxford, iar, mai apoi, ca profesor la Catedra de Literatură Engleză Medievală și Renascentistă din cadrul Universității din Cambridge, unde a predat până la sfârșitul carierei sale.

Scriitor talentat, Lewis este una dintre personalitățile marcante ale literaturii secolului XX, deschizând uși către o nouă lume a ideilor, a descoperirilor extraordinare prezente în mijlocul experiențelor interioare ale ființei umane, aprofundând întrebări legate de importanța și semnificația acesteia.

 „Sarcina profesorului din zilele noastre nu este de a doborî jungla, ci de a iriga deşertul.” - C.S. Lewis

• 1899: Se fondează clubul de fotbal FC Barcelona.

Fondat în 1899 de un grup de fotbaliști elvețieni, britanici și catalani conduși de Joan Gamper, clubul a devenit un simbol al culturii catalane și al naționalismului catalan, mottoul său fiind prin urmare „Barça este mai mult decât un club” (catalană: FC Barcelona – Més que un club). Imnul oficial al Barcelonei este „Cant del Barça”, scris de Jaume Picas și Josep Maria Espinàs. Spre deosebire de multe alte cluburi, suporterii dețin și conduc Barcelona. Este al doilea cel mai bogat club de fotbal în ceea ce privește veniturile, având o cifră de afaceri anuală de 450 milioane €. FC Barcelona are o îndelungată rivalitate cu Real Madrid, meciurile disputate între cele două echipe fiind cunoscute sub numele de „El Clásico”.

• 1929: Comandantul american Richard Byrd conduce prima sa expediție în zbor deasupra Polului Sud.

Data de 29 noiembrie 1929 a intrat în istoria studiilor polare datorită ofițerului de marină Richard E. Byrd, care a survolat, în premieră absolută, Polul Sud. Pionierul în aviația americană și exploratorul Richard E. Byrd, care s-a axat pe cele două extremități „albe” și reci ale Terrei, consideră că el a fost prima persoană care a ajuns cu avionul atât la Polul Sud, cât și la Polul Nord, deși părerile sunt împărțite. Totuși, el va rămâne cunoscut în istorie ca urmare a faptului că în această zi a anului 1929, împreună cu pilotul Bernt Balchen, co-pilotul Harold June și fotograful Ashley McKinley, au zburat cu un avion Ford Trimotor spre Polul Sud și înapoi, acțiune care s-a petrecut într-un interval de 18 ore și 41 de minute.

Să aveți o zi frumoasă!