Pomii au fost un simbol
al vieţii cu mult înainte de creştinism. În cea mai scurtă zi a anului, în
decembrie, egiptenii antici duceau în casele lor ramuri verzi de palmier, care
simbolizau triumful vieţii asupra morţii.
În aceeaşi perioadă a
anului, preoţii druizi serbau solstiţiul de iarnă decorând stejarii cu mere
aurii. Până în secolul al XII-lea, pomii de Crăciun erau atârnaţi de tavan ca
un simbol al creştinătăţii. Mai târziu, în Evul Mediu, în luna decembrie, în copaci
erau atârnate mere roşii. Acestea erau un simbol al lui Adam şi al Evei
(alungaţi din Paradis din cauza unui măr), iar pomii erau numiţi Copacii
Paradisului.
Bradul de Crăciun este un obiect tradițional pe care îl asociem tot mai des cu sărbătoarea Nașterii Domnului. Totuși, la originile sale, includerea lui în atmosfera diferitelor „sărbători de iarnă" se pare că datează încă din perioada antică precreștină. Romanii aveau obiceiul să-și împodobească locuințele cu un brad pe care îl suspendau de plafonul camerei cu vârful în jos. Această practică semnifica legătura nemijlocită dintre nemurirea sufletului și Divinitatea mereu tânără locuitoare în ceruri. Bradul, în acest sens, era perceput ca arborele sfânt cu veșmântul mereu verde și nebiruit de „moartea" din anotimpurile reci.
O simbolistică
asemănătoare o avea bradul și la alte neamuri antice, în special la popoarele
nordice germanice, unde era considerat ca arbore nobil, remarcându-se prin
statura lui verticală, precum și prin coroana lui „neschimbată", plină de
viață. El era perceput, totodată, ca dublul vegetal al omului, un aliat fidel
în susținerea vieții (prin diferite utilizări ale lemnului său) și un loc de
refugiu în caz de primejdie (prin desimea binecunoscută a pădurilor de
conifere).
Potrivit cercetătorilor, până în secolul al XII-lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiți. Cu timpul, ornarea lor s-a făcut cu fructe, flori de hârtie, biscuiți, ca mai târziu, să fie decorați cu lumânări și globuri colorate.
Primul brad împodobit
vreodată a fost în anul 1510, în Letonia. Zece ani mai târziu, în 1521,
prinţesa Helene de Mecklenburg aduce tradiţia în Franţa, după ce s-a căsătorit
cu ducele de Orleans, iar în Anglia în 1841. Ulterior acestei date, bradul de
Crăciun se răspândeşte în toată Europa.
Bradul de Crăciun, așa
cum îl vedem împodobit azi, a apărut pentru prima dată la Breslau, datorită
ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.
Abia în anul 1605 bradul împodobit a fost expus într-o piaţă publică. Acest lucru s-a întâmplat în Strasbourg, iar în pom au fost agăţate mere roşii şi dulciuri.
În 1611, la Breslau,
Polonia, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum
îl cunoaștem noi astăzi.
În Statele Unite ale
Americii, tradiţia ajunge la începutul anilor 1800, odată cu imigranţii germani
stabiliţi în Pennsylvania, însă împodobirea bradului a fost legalizată pentru
prima dată în 1836, în statul Alabama.
Brazii de Crăciun au
devenit foarte populari mai ales după inventarea instalaţiei electrice. În
1895, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Grover Cleveland, a decorat
bradul de la Casa Albă cu becuri colorate, iar această idee s-a răspândit rapid
în toată ţara.
Semnificația creștină a
bradului este așadar una secundară, el nefiind un element specific zonei
Orientului, unde prezența acestui arbore era foarte limitată. Poate fi sugerată
o încreștinare a simbolisticii precreștine, referitoare la viața fără de moarte
a sufletului omenesc, care prin Nașterea Domnului Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
dobândește darul de a fi restaurat și „asumat" de Acesta pentru veșnicie.
Forma piramidală a bradului pare a trimite cu gândul la ierarhiile cerești în
vârful cărora se află Iisus Hristos, Dumnezeu și om, unind în sine creatul cu
necreatul.
O simbolistică aparte par a avea globurile sau fructele (merele) folosite în decorarea bradului, ele amintind de fructele pomului din Rai, prin mâncarea din care Adam și Eva au pierdut legătura cu Dumnezeu, din pricina neascultării, ceea ce a făcut necesară venirea pe pământ a Răscumpărătorului.
Steaua călăuzitoare a
magilor de la Răsărit este probabil cel mai sigur element creștin asociat
bradului, ea amintind de modul pedagogic prin care au fost îndrumați spre
cinstirea adevăratului Dumnezeu chiar și înțelepții din lumea păgână idolatră.
Lumânările sau luminițele care sunt folosite la decorarea bradului trimit și ele la lumina lină pe care prin cunoașterea și urmarea Mântuitorul Hristos omul redobândește viața veșnică și veșmântul curat al harului.
Astăzi, bradul de Crăciun a devenit din ce în ce mai mult un obiect comercial, lipsit de conținut creștin, cu o simbolistică eminamente laică, fiind adesea doar un element de decor al anotimpului zăpezilor. Ceea ce trebuie să ne amintească, însă, el permanent este marea dragoste pe care ne-o poartă Mântuitorul (Moș Crăciun, moșe=Mântuitor în lb. ebraică), Care Dumnezeu Fiind întocmai cu Dumnezeu Tatăl a vrut să Se coboare la înțelegerea noastră și să ne ofere darurile Sale bogate făcându-ne frați și moștenitori ai vieții veșnic fericite. El este cel mai mare dar făcut oamenilor de Crăciun, izvorul vieții și al nemuririi, și sensul de a fi al vieții noastre.
Bradul de Craciun, ca
pom ce trebuie imbodobit inainte de Nasterea Domnului, a fost ales datorita
faptului ca el ramane tot timpul verde. Il simbolizeaza pe Hristos, vesnic viu.
Obiceiul folosirii
bradului de Craciun este de origine romana. Amintim ca in timpul sarbatorilor,
romanii antici isi impodobeau locuintele cu un brad. Interesant este ca bradul
era prins de tavan cu varful in jos.
Potrivit
cercetatorilor, pana in secolul al XII lea, brazii de Craciun nu erau
impodobiti.
Cu timpul, bradul de Craciun a fost impodobit cu fructe, flori de hartie, biscuiti, ca mai tarziu, sa se orneze cu lumanari si globuri colorate. Globurile confectionate din sticla argintata de Thuringia au aparut abia in anul 1878. Exista obiceiul ca in varful bradului de Craciun sa se aseze o stea, simbol al acelei stele care i-a calauzit pe magi pana in Betleem.
Cu timpul, bradul de Craciun a fost impodobit cu fructe, flori de hartie, biscuiti, ca mai tarziu, sa se orneze cu lumanari si globuri colorate. Globurile confectionate din sticla argintata de Thuringia au aparut abia in anul 1878. Exista obiceiul ca in varful bradului de Craciun sa se aseze o stea, simbol al acelei stele care i-a calauzit pe magi pana in Betleem.
Primul brad împodobit vreodată în România
Primul brad care a fost
împodobit în România a fost la curtea regelui Carol I, în anul 1866, odată cu
sosirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române.
Obiceiul a fost preluat
imediat de boierimea bucureşteană a vremii, astfel că, începând din acel an,
bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale
Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.
Bradul
de Crăciun: știați că....?!
Știți când a fost
inaugurat primul brad decorat cu luminițe electrice? Sau de ce Italia a fost
printre ultimele țări care a preluat tradiția bradului de Crăciun?
Plantele mereu verzi se află în centrul sărbătorilor cu ocazia solstițiului de iarnă de mai bine de 3000 de ani. In jurul anului 1300 î.Hr., palmierul era în centrul atenției , deoarece se credea că palmierul dă un vlăstar nou în fiecare lună, astfel că el a devenit un simbol al anului încheiat.
În Italia, romanii
decorau brazii cu lumănâri aprinse în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii.
Festivalul – denumit Saturnalia – avea loc între 17 și 21 decembrie. În Europa
Nordică, druizii, preoții Celților antici, foloseau ștejarul veșnic verde ca
simbol al vieții eterne, în timp ce vikingii credeau că plantele mereu verzi
erau plantele speciale ale zeului soarelui, Balder.
O placă octagonală din piața orașului Riga poartă inscripția ”Primul copac de Anul Nou din Riga în 1510”. Pe baza surselor scrise din secolul al XVI-lea, orașul pretinde a fi avut primul brad de Crăciun. Aceste surse oferă informații despre obiceiul de a se aduna în jurul unui copac, în ajunului Crăciunului, când oamenii din ghildele de negustori aduceau în piață un copac decorat. Obiceiul pare a fi provenit din Germania, unde brazii se vindeau în piețe. Oamenii au început să vândă pentru prima oară brazi cu ocazia Crăciunului în Germania. Din cauza numărului mare de copaci tăiați, în 1561 o ordonanță dată în Ammerschweier (Alsacia, pe atunci parte a Imperiului German) stabilea că fiecare orășean avea dreptul la un singur copac, și că acesta nu putea avea o înălțime mai mare de aprox. 1,2 metri.
Una din primele mențiuni ale bradului de Crăciun datează din anul 1605, aparținând unui scriitor din Strasbourg. Acesta nota că ”de Crăciun, oamenii aranjează copaci de Crăciun în camerele lor; ei atârnă trandafiri confecționați din hârtie multicolorată, mere, aur, zahăr și altele.” Din acest moment, copacii de Crăciun sunt menționați sporadic în diferite zone. În secolul al XVIII-lea, principala decorațiune pentru bradul de Crăciun erau lumânările aprinse. Prima apariție în literatură datează din 1774, în Suferințele tănârului Werther, a lui Goethe, în care se spune că Werther a găsit-o pe Lotta ocupată decorând bradul în duminica dinaintea Crăciunului.
Cartea pentru copii
Kriss Kringle's Christmas Tree, publicată la Philadelphia în 1845, a contribuit
enorm la răspândirea popularității bradului de Crăciun în Statele Unite, unde a
fost introdus de imigranții germani. În 1865, președintele Franklin Pierce a
inaugurat primul brad de Crăciun la Casa Albă. După apariția hârtiei de
împachetat, în anii 1880, cadourile, care până atunci se agățau în copac, au
început să fie puse sub acesta.
Primul brad de Crăciun
iluminat electric datează din 1882, la doar trei ani după inventarea becului
incandescent de către Thomas Edison. Copacul a fost descorat cu globuri
colorate și luminițe albe, albastre și roșii. Piața decorațiunilor de Crăciun a
cunoscut o dezvoltare impresionantă după 1890, când ornamentele de sticlă
suflată au fost introduse în America,
tot de către germani.
Bradul de Crăciun a
fost introdus în Marea Britanie de către Prințul Albert, care în anul 1839 a
adus un brad din Germania pentru a-l face cadou Prințesei Victoria. În curînd,
obiceiul s-a răspândit în întregul regat.
În 1896 un copac înalt
de 30 de metri a fost instalat la Londra, decorat cu mii de luminițe și peste
20.000 de jucării, care au fost apoi împărțite copiilor săraci din oraș.
Probabil cel mai cunoscut brad de Crăciun din Marea Britanoe este cel făcut
cadou Londrei, în 1947, de către orașul Oslo. Anul acesta, al 65-lea brad va fi
dăruit Londrei de către norvegieni ca semn al aprecierii relațiilor dintre cele
două țări din timpul celui de-al doilea război mondial, când familia regală
norvegiană și guvernul s-au mutat la Londra după invazia germană.
Conform publicației L'Osservatore Romano,
Italia a fost una din ultimele țări care a acceptat bradul de Crăciun deoarece
acesta era considerat, de biserica catolică, o practică protestantă. Abia Papa
Paul al VI-lea a început tradiția instalării unui brad masiv în Piața San
Pietro din Roma. Bradul de anul acesta, decorat cu 2500 de ornamente din aur și
argint, a fost adus din Ucraina. ”Este un simbol important al nativității lui
Hristos deoarece, prin crengile sale mereu verzi, ne aduce aminte de viața
eternă.”, a declarat Papa Benedict al XVI-lea.
Împodobirea bradului este cel mai îndrăgit obicei de Crăciun, datorită simbolurilor care i se asociază:
Din istorie...
Crăciunul fără cadouri, ar fi ceva de neimaginat.
Din secolul al XIX-lea, au apărut podoabele confecţionate sub formă de jucării. Tot cam atunci au apărut şi globurile, adoptate repede ca simboluri care atrag veselia în toată lumea creştină.
Tot în acest an, apare un atelier de sticlă, iar unul dintre muncitor pe nume Martin, neavând cu ce să împodobească bradul de Crăciun şi ştiind că ai săi copiii vor fi dezamăgiţi s-a gândit să înlocuiască cumva merele şi nucile şi să facă ceva asemănător din sticlă roşie şi aurie.
Legenda
globulețelor de Crăciun. Unde au apărut şi care este semnificaţia lor
Împodobirea bradului este cel mai îndrăgit obicei de Crăciun, datorită simbolurilor care i se asociază:
♦ iubire – pentru că
este împodobit de toţi membrii familiei
♦ bucurie şi fericire –
pentru că sub el se adună cadourile
♦ magie – pentru că Moş
Crăciun vine doar în casele unde există un brad împodobit.
Bradul este şi simbolul
vieţii, trăiniciei şi sănătăţii – pentru că este mereu verde, chiar şi când
afara e zăpada.
Din istorie...
Se spune că obiceiul
împodobirii bradului de Crăciun îl păstrăm de pe vremea romanilor, atunci a
apărut tradiţia de a face daruri celor dragi de Crăciun. Apoi, tradiţia a fost
preluată de familiile înstărite din toate zonele ocupate de romani.
Crăciunul este o
amintire dragă a copilăriei, iar bradul trebuie să ne amintească mereu de
familie. Din vremuri îndepărtate, bunicii și străbunicii noștri puneau în brad
ce aveau: nuci, mere, prune uscate sau turtă dulce.
Crăciunul fără cadouri, ar fi ceva de neimaginat.
Tradiţia lor datează,
la fel, din vremea romanilor. În timp, s-a născut un personaj legendar, Moş
Crăciun, cel mai îndrăgit mit al copilăriei, cu nume diferite, în jurul căruia
se adună tot felul de poveşti, în funcţie de fiecare ţară.
Tradiţia împodobirii
bradului de Crăciun cu globurile de sticlă pictată, a început cam prin anul
1858 într-un oraş mic din sudul Germaniei, numit Lauscha.
Oamenii împodobeau
bradul pe atunci cu nuci şi mere, pe care le îmbrăcau în polei pentru a fi mai
strălucitoare. În secolul al XVIII-lea, lumânările au început să fie folosite
la împodobirea bradului de Crăciun în Germania.
Din secolul al XIX-lea, au apărut podoabele confecţionate sub formă de jucării. Tot cam atunci au apărut şi globurile, adoptate repede ca simboluri care atrag veselia în toată lumea creştină.
Tot în acest an, apare un atelier de sticlă, iar unul dintre muncitor pe nume Martin, neavând cu ce să împodobească bradul de Crăciun şi ştiind că ai săi copiii vor fi dezamăgiţi s-a gândit să înlocuiască cumva merele şi nucile şi să facă ceva asemănător din sticlă roşie şi aurie.
Astfel bradul lor era
din nou plin de mere şi nuci, doar că erau din sticlă. De atunci, fiecare
locuitor din acel mic orăşel a folosit magicele globuri de sticlă frumos
colorate.
O altă tradiţie este
legată de culoarea globurilor de Crăciun, iar în funcţie de culorile alese,
anul viitor le va îndeplini oamenilor diferite dorinţe.
Se spune că dacă îţi
alegi globurile de culoare albă, anul următor ai parte de multă bucurie,
echilibru şi înţelepciune. Totodată această culoare reprezintă smerenie şi
bunătate. Roşul este un simbol al focului şi de asemenea, culoarea se regăseşte
şi în costulul lui Moş Crăciun.
Prin forţa, puterea şi
strălucirea lui, roşul are acţiuni benefăcătoare, mărindu-ţi puterea, voinţa şi
îţi aduce împlinire sufletească.
Verdele îţi aduce bunăstare. Această culoare
trebuie să se găsească în fiecare brad. Este un simbol consacrat al tinereţii,
vieţii şi bunăstării.
Verdele îţi aduce
sănătate, înţelegere, stabilitate financiară dar şi spor în casă.
Globurile albastre sunt
foarte importante. Aceasta nu trebuie să lipsească din brad dacă vrem ca anul
următor să fim mai liniştiţi şi să scăpăm de lucrurile rele. Auriul îţi poartă
noroc la bani şi semnifică lumina şi bunătate din oameni.
Ritualul împodobirii
bradul este magic, iar dacă respecţi tradiţia culorilor, Anul Nou îţi poate
aduce tot ceea ce e mai bun şi ceea ce îţi doreşti.
Istoria
instalatiilor electrice folosite la impodobirea bradului de Craciun
Instalatiile de Craciun
din zilele noastre impodobesc brazii, copacii si ferestrele cu becuri mici care
sclipesc in multe culori, in asteptarea Craciunului. Dar care este istoria
acestor ornamente specifice sarbatorilor de iarna?
Primul pom de Craciun
impodobit cu lumini electrice a fost aprins in anul 1882, de Edward Johnson,
prietenul si colegul lui Thomas Edison. Insa ideea ca brazii sa fie impodobiti
cu luminite nu ii apartine lui Edward Johnson, inainte de instalatii fiind
folosite lumanari aprinse.
Lumanarile erau aprinse
pentru a simboliza "lumina lui Iisus," spune Hanssen, membru al
organizatiei internationale "Golden Glow of Christmas Past", dar nu
de putine ori acest obicei a fost cauza incendiilor ce au avut loc in trecut
chiar in Ajun de Craciun.
Ideea Edward Johnson a
fost sa inlocuiasca lumanarile cu un sir de becuri luminoase, colorate in alb,
rosu si albastru. Insa ideea sa nu a fost folosita la scara larga inca de la inceput,
intrucat costurile erau foarte mari: o instalatie de 8 becuri costa cat
salariul pe o saptamana sau aproximativ 80$ raportat la economia din zilele
noastre.
Acest lucru s-a
schimbat, insa, in 1920, cand compania americana General Electric a inceput sa
produca la scara larga instalatiile de brad, explica istoricul Kerri Dean,
conform times.com.
Crăciun fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!