Postul Paștelui

In calendarul bisericesc, Lasata Secului are doua etape care conduc treptat catre Postul Sfintelor Pasti: Duminica Infricosatei Judecati - cand se lasa sec de carne (19 februarie) si Duminica Izgonirii lui Adam din Rai - cand se lasa sec de branza (26 februarie).

De regula, cuvantul sec, din sintagma "lasatul secului", este inteles ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. Insa, la Sfintii Parinti, accentul nu cade numai pe mancare. Secul pe care il cere postul ortodox este seclum (saeculum), adica lumea impatimita. Omul cel vechi, omul pacatos trebuie sa dispara treptat. 

In calendarul ortodox, Postul Sfintelor Pasti incepe pe 27 februarie si se incheie pe 16 aprilie. Este cel mai aspru si cel mai lung dintre cele patru mari posturi ale Bisericii Ortodoxe. Mentionam ca in primele trei secole, durata si modul postirii nu erau uniforme peste tot. Abia la sfarsitul secolului al III-lea, Postul Mare va fi impartit in doua perioade distincte, cu denumirile: "Postul Păresimilor" (Patruzecimii) sau postul prepascal, care tinea pana in Duminica Floriilor si "Postul Pastilor" sau postul pascal, care tinea o saptamana, adica din Duminica Floriilor pana in Duminica Invierii. Dupa uniformizarea datei Sfintelor Pasti, stabilita la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325), Biserica de Rasarit va adopta definitiv vechea practica antiohiana a postului de sapte saptamani.

Obiceiuri de Lăsatul Secului, sărbătoarea care vesteşte intrarea în marele post al Paştelui

Praznicul de duminică este împodobit, din moși-strămoși, de tradiții pe care creștinii ortodocși le respectă pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.

Lăsatul Secului de brânză, sărbătorit duminică, 26 februarie, cu o zi înainte de intrarea în Postul Mare, reînvie tradiţiile populare păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului. Este ziua în care se fac plăcinte cu brânză dulce şi se dau soacrei pentru a fi îmbunate, iar tinerii aprind focuri uriaşe pentru alungarea duhurilor rele. “Prezentă atât în calendarul popular, cât şi în cel bisericesc, străvechea sărbătoare păgână, prag cosmic al trecerii de la iarnă la vară, Lăsatul Secului a fost adoptat şi adaptat de creştinism, ca ultimă treaptă pregătitoare înainte de smerenia Marelui Post, păstrându-şi farmecul obiceiurilor arhaice, dar căpătând noi valori, întru spirit, prin morala creştină”, explică Doina Işfanoni, cercetător etnolog la Muzeului Satului din Capitală.

Lăsatul Secului de Paşte păstrează acte rituale specifice unui început de An agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară. 

În Muntenia, de Lăsatul secului, se prepară plăcinte cu brânză dulce şi stafide ce se oferă soacrelor, ca relaţiile să rămâne dulci în timpul Postului Paştelui.

 În duminica Lăsatului sec de brânză se mai oferă copiilor nevoiaşi şapte sticle de lapte, reprezentând cele şapte săptămâni ale postului.

Vremea iertăciunii “Întrucât postul priveşte trupul, dar mai ales sufletul, acum este vremea iertăciunilor. Vecinii, rudele, cunoscuţii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii, ca să intre curaţi în post.

Această zi este numită şi Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Desigur, semnificaţia este că noi retrăim simbolic momentul pierderii Raiului, pe care l-am putea recâştiga, tot simbolic, prin post”, explică părintele Paul Tudorache din parohia Sf. Cuvioasă Parascheva din Călăraşi. Focul, simbol al renaşterii.

 Tot în seara de Lăsatul Secului are loc Urlalia. Obiceiul este păstrat la oraş, dar mai ales la ţară, în satele şi comunele din sud-estul ţării. În dreptul fiecărei gospodării, copii şi tineri aprind focuri mari din cauciuc, în faţa caselor şi spun următorul text : „Urlalia pe cuptor/A murit nenea Anton”. Femeile aduc celor din preajma focului gogoşi, colăcei şi ouă fierte în ideea ca în anul acela să aibă parte de pui. Se crede că prin aceste practici, oamenii se curăţă de duhurile rele. Este un obicei care se practică în ziua de Lăsatul Secului. În timp ce în această seară în case se petrece, pe străzi, copiii şi tinerii aprind focuri mari, în jurul cărora se strâng cete-cete, între care se stabileşte un dialog satiric similar „strigării peste sat“ din alte zone, batjocorindu-se acele fete bătrâne şi flăcăii care nu au avut curajul să întemeieze familii, spune specialistul. Focul, simbol al purităţii şi al primenirii, al arderii resturilor iernii şi naşterii primăverii s-a făcut diferit de-a lungul timpului. "La sfârşitul secolului al XIX-lea se lega de cumpăna puţului câte o dihoniţă de păcură, o aprindeau şi lăsau găleata în puţ, ca astfel dihoniţa aprinsă să rămână suspendată în aer până se consumă", scrie Simion Florea-Marian în lucrarea „Sărbătorile la români”. 

Cuci cu măşti de carton “În Dobrogea şi satele din şesul Dunării şi din jurul Bucureştiului, la Lăsatul Secului se mai fac şi astăzi Cucii. Obiceiul Cucilor este un joc de carnaval cu măşti. În el regăsim importante reminiscenţe de rit agrar, legate de începutul anului nou de primăvară”, explică Doina Işfanoni, cercetător ştiinţific . Oamenii din sat, care se fac cuci îşi confecţionează nişte măşti din carton de formă ţuguiată prinse cu ajutorul unor basmale, se îmbracă cu rochii, chiar şi rochii de mireasă şi iau în mână câte o bucată de cauciuc şi lovesc pe spate pe toţi cei pe care îi întâlnesc, spunându-le: ,,Nu-ţi dau decât o opincă să nu te mai prindă frigurile”. Textul , spun specialiştii în Etnografie şi Folclor, provine de la obiceiul vechi, când în loc de cauciuc, cucii purtau o funie la capătul căreia era legată o opincă şi la brâu un săculeţ cu cenuşă ce o aruncau peste tinerele fete. Spun bătrânii că dacă ai apucat să te faci cuc un an, e musai să te faci încă doi ani, în total deci trei, ca să nu devii drac.

În sudul țării se păstrează tradiția halviței: gazda leagă o bucată de halviță cu o sfoară și se plimbă prin fața tinerilor oaspeți, iar aceștia trebuie s-o prindă cu gura. Cine o prinde, păstrează desertul ca recompensă. O altă tradiție de acum este ca agricultorii să-și lege grânele, ca păsările să nu le distrugă recoltele. În centrul țării se aprind focuri pe dealuri, pentru a purifica satele și pentru alungarea spiritelor rele.

Ce nu ai voie să faci de Lăsatul secului de brânză pentru Postul Paștelui 2017

    E bine să mănânci un ou copt sau fiert, ca să ți se pară Postul mic și ușor ca oul. Resturile și firmiturile de la masa de Lăsata secului nu se aruncă decât înspre Răsărit, pentru a nu se împrăștia belșugul.

    Nu se coase, nu se toarce, nu se țese, nu se fac treburi casnice, căci altminteri casa poate fi lovită de rele, de boli și distrugeri.

    Nu se dă nimic cu împrumut, se fac pomeni cu turte din mălai, pentru morți și vii.

    Fetele bătrâne sau cele care vor să se mărite țin post negru în Duminica dinaintea Postului Mare, fără a pune gura nici măcar pe un strop de apă, până la asfințit.

Finii merg cu plocon la nași de Lăsatul secului

În duminica de Lăsatul Secului dinaintea Postului Paștelui 2017, care anul acesta pică pe data de 26 februarie, românii creştin-ortodocşi obişnuiesc să-şi viziteze naşii de cununie.

Nu scrie în cărţile sfinte că trebuie să le duci cadouri naşilor în ziua de Lăsata Secului, însă obiceiul a rămas împământenit de veacuri, în tradiţia populară. Duminica dinaintea Postului e serbată mai mult de finii şi de naşii care sunt şi prieteni apropiaţi.

Când începe Postul Paștelui 2017

Anul acesta, Paștele se sărbătorește pe 16 aprilie, însă Postul Paștelui începe încă de sfârșitul acestei luni. Postul Paştelui începe în 2017 pe data de 27 februarie și ține 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor.

Paștele va fi sărbătorit pe 16 aprilie, potrivit calendarului ortodox, în aceeași zi fiind celebrat și Paștele catolic.

În Postul Paștelui, conform rânduielilor bisericești, nu se fac nunți, iar pe 26 februarie are loc Lăsatul secului. Postul Paștelui durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor. Postul Paştelui este cel mai lung şi mai aspru dintre toate cele patru posturi importante, fiind numit și Postul Mare.

Cei care țin Postul Paștelui trebuie să dea dovadă de o grijă spirituală sporită, prin renunţarea la alimentele de provenienţă animalice. Mai mult, aceştia trebuie să se înalțe sufleteşte prin rugăciune alături de fapte bune.

Post ușor!