17 august

Este a 229-a zi a anului.

Au mai rămas 136 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 06 h 21 m și apune la 20 h 18 m. 

Citatul zilei

„Dar uneori, în câte o zi, viaţa îmi mai întinde o cheie, şi-mi zice: "Fă-ţi uşă la ea!" ( Herta Muller, scriitoare și traducătoare germană originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009, n. 17 august 1953) 

Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre

Ziua Pisicilor Negre sărbătorește pisicile de a căror culoare oamenii au început să se teamă cu multă vreme în urmă.
Deși superstiția conform căreia pisicile negre ar aduce ghinion nu este decât o superstiție (la fel de falsă ca toate celelalte, de altfel), pisicile negre au fost și continuă să fie supuse unei discriminări foarte agresive.
Ziua de astăzi își propune să conștientizeze oamenii cu privire la faptul că o pisică neagră nu este altceva decât o simplă pisică, în nevoie de un cămin și de un stăpân iubitor la fel ca toate semenele sale.

Nu exista animal care sa fii surescitat superstitia umana mai mult decat pisica neagra. In unele culturi blamata, in altele adorata, pisica neagra a pasit de-a lungul istoriei pe gheata foarte subtire. Nici in zilele noastre, oamenii simpli de la tara nu sunt convinsi ca pisica neagra nu mai ascunde vreun duh malefic.
Pisicile negre nu au fost intotdeauna cauza unor superstitii si reprezentantele ghinionului. De fapt, in urma cu aproximativ 5.000 de ani, pe vremea vechilor egipteni, pisicile (inclusiv cele negre) erau rockstarurile lumii animale, iar uciderea uneia era considerata o crima foarte grava.
Reputatia pisicilor negre a inceput sa fie manjita in Evul Mediu, cand au inceput sa fie asociate cu asa numitele vrajitoare. Astfel, sarmanele pisici negre au inceput sa fie marginalizate, iar cei care le hraneau erau huliti si asociati cu practica vrajitoriei. Aceasta credinta a fost dusa la un alt nivel in 1560, cand a devenit foarte populara o poveste despre un tata si un fiu. Se spunea ca acestia mergeau prin Lincolnshire (estul Angliei) intr-o noapte, iar o pisica neagra le-a taiat calea. Acestia au facut ce ar fi facut orice om la acea vreme, au aruncat cu pietre in biata felina, aceasta fugind in casa unei femei, banuita a fi vrajitoare. A doua zi, tatal si fiul s-au intalnit cu presupusa vrajitoare, care avea rani pe tot corpul, ca si cum ar fi fost lovita de ceva. Din acea zi, toata lumea din Lincolnshire au inceput sa creada ca vrajitoarele se pot transforma noaptea in pisici negre.
Astfel, un animal candva venerat, a devenit un simbol al raului si al ghinionului in multe parti ale lumii. Totusi, in unele culturi, pisica neagra inca este considerata un simbol al norocului. Scotienii cred ca daca o pisica neagra ajunge intr-o casa, semnifica prosperitate, iar piratii secolului al XIX-lea creadau ca daca o pisica neagra se apropie spre un om reprezinta ghinion, dar daca se indeparteaza, aduce noroc.

Evenimente de-a lungul zilei…

• 1601: S-a născut matematicianul Pierre de Fermat,  avocat, funcționar public și matematician francez, 

cunoscut pentru contribuțiile sale importante la diferite domenii matematice, precursor al calculului diferențial, geometriei analitice și calculului probabilităților.(d. 12 ianuarie 1665).

A elaborat un principiu fundamental în optica geometrică: principiul Fermat.

Alaturi de  René Descartes, a fost unul dintre primii care a aplicat algebra în geometrie ; (d.12.01.1665).

Este recunoscut si pentru descoperirea unei metode originale in găsirea celei mai mari şi celei mai mici ordonate pentru linii curbe, care este analoaga cu calculul diferenţial, precum şi pentru cercetările sale în Teoria numerelor. 

• 1629: S-a născut Jan Sobieski, rege al Poloniei sub numele de Ioan al III-lea (1674-1696); 

Este comandantul de osti care a salvat Viena asediata de turci. A condus campanii militare şi în Moldova, în timpul domniei lui Constantin Cantemir (d. 17 iunie 1696).

Ioan al III-lea Sobieski (poloneză Jan III Sobieski) (17 august 1629 – 17 iunie 1696) a fost rege al federației polono-lituaniene din anul 1674 până la moartea sa. El a fost fiul lui Jakub Denilovicz Sobieski din Cracovia și strănepotul hatmanului Stanislav Sobieski. A fost educat în spiritul tradițional al cavalerilor, studiind la Academia din Cracovia. Între anii 1646 și 1648 face o călătorie împreună cu fratele său prin Europa. Tânărul Sobieski a fost impresionat de cele văzute în Franța, interesându-se de arta militară, de politică și literatură.

• 1771: Savantul englez  Joseph Prestley descopera ca plantele elimina oxigen.

A fost un teolog, chimist, pastor dizident, educator şi  filozof al politicii , care a scris peste 150 de lucrări.

Lui Priestley îi este atribuită descoperirea oxigenului, pe care l-a izolat sub formă gazoasă, cu toate că şi Carl Wilhelm Scheele şi Antoine Lavoisier au revendicat, de asemenea, această descoperire.

• 1807: Primul vapor comercial al lui Robert Fulton a efectuat prima sa cursă pe râul Hudson.

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.

În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.

Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile. El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației.

• 1872: S-a născut Traian Vuia, constructor de avioane român, pionier al aviației mondiale (d. 1950)

Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraş-Severin, Austro-Ungaria; d. 2 septembrie 1950, Bucureşti, România) a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale. În 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decît aerul.

Dintre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia, s-a bucurat de recunoasterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multa vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului (naturalizat francez) Alberto Santos-Dumont; (1873-1932).

Dorinta lui Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat sa plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, avînd cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor.

Vuia a înaintat Academiei de Ştiinte din Paris un memoriu, în februarie 1903, intitulat Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decît aerul, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuşi, în 17 august 1903, obţine brevetul de invenţie.

A fost nevoit să îşi echipeze micul monoplan (aeroplanul “Vuia 1″), pe care a început sa-l construiască în Franţa în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor.

Neputîndu-şi permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Vuia s-a resemnat sa inventeze un motor cu acid carbonic comprimat, care avea avantajul ca era simplu şi putin costisitor, însa, n-a putut fi pus la punct, servind doar pentru demonstratii (timpul sau de funcţionare era de aproximativ trei minute).

În 1905, aeroplanul sau a fost gata. Era un monoplan – aproape toate încercarile în acea vreme se faceau cu avioane biplane, Louis Blériot (1872-1937) urmînd exemplul lui Vuia, un an mai tîrziu.

Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemeni unui evantai, purtate pe un cvadriciclu cu roţi pneumatice, care avea rol de tren de decolare şi aterizare.

Întreaga construcţie era metalică din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pînza de in impregnată.

O alta noutate a acestui aeroplan era reprezentata de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau doua elice contrarotative.

Aeroplanul nu avea însa nici profundor, nici ampenaj stabilizator. Cu toate acestea, la încercarile de la Montesson, din 18 martie 1906, aeroplanul, propulsat de propriul motor, dupa ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înaltimea de un metru şi a parcurs aproximativ 12 metri în aer, deteriorîndu-se la revenirea pe sol în urma impactului cu un copac.

El avea stabilitatea longitudinală precară şi forţa motrice insuficientă.

Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decît aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.

De atunci a fost scoasă în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, “la bord“, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă, etc.).  

Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul “Vuia 1 bis“. Mai tîrziu, a fost construit un aeroplan nou, dotat cu un motor Antoinette pe benzină, cu opt cilindri în V, răciţi cu apă, de 25 CP, creaţia inginerului Léon Levavasseur, cu care a zburat în 1907, cu rezultate satisfăcătoare, mentinîndu-se în aer aproximativ 100 metri (Alberto Santos-Dumont zburase deja 200 metri). Acesta s-a numit “Vuia 2” şi a fost brevetat în Belgia.

Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau, care aveau mai multe rotoare de sustentaţie, cu axe separate.

Primul model era acţionat prin forţa musculară, iar cel de-al doilea era dotat cu un motor Anzzani, de 16 CP, cîntarind în total 190 kg; ambele elicoptere au fost experimentate la Juvissy (nu de catre Vuia) si s-au ridicat de la sol.

Dintre creatiile lui Vuia mai amintim torpila aeriana, realizată, în 1917, împreuna cu Victor Tatin (1847-1917) şi generatoarele de aburi, de joasa şi înaltă presiune (1925).

Traian Vuia fost ales membru de onoare al Academiei române, pe 27 mai 1946.

Este înmormîntat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara din România îi poartă numele.

• 1896: Moare prima victima a unui accident de circulatie

In 1896, la Londra, Bridget Driscoll este prima victima care a decedat ca urmare a unui accident de circulatie, in care a fost implicat un automobil.

Istoria automobilului a inceput in 1769, o data cu crearea automobilului cu motorului cu abur si care putea transporta persoane la bord In 1806, apar vehiculele dotate cu motoare cu ardere interna care functionau cu combustibil lichid. In jurul anului 1900, apar si vehiculele cu motor electric.

• 1958: Plecarea ultimului contingent al Armatei Roșii din România.

La data de 17 august 1958 a avut loc plecarea ultimului contingent al Armatei Roșii staționate în România încă de la sfârșitul războiului. Prezența trupelor sovietice în Romania după terminarea celui de-Al doilea Război Mondial a fost impusă prin Tratatul de Pace de la Paris din februarie 1947, când Uniunii Sovietice i s-a  permis de către Aliați dreptul de a-şi menţine trupele în România cu scopul declarat de a se asigura securitatea căilor de comunicaţii ale grupului sovietic de armate aflat pe teritoriul austriac până la reglementarea definitivă a statutului postbelic al Austriei. În consecinţă, autorităţile române s-au văzut nevoite să încheie o convenţie cu Moscova în decembrie 1948 prin care au fost reglementate condiţiile în care unităţile sovietice puteau utiliza cazărmile, localurile de serviciu, depozitele, aerodromurile, câmpurile de instrucţie şi mijloacele de transmisiuni româneşti pe timpul staționării trupelor sovietice în țară. Această situație fost menţinută până în anul 1955, când liderii statelor comuniste din Europa aflate sub sfera de influenţă a Moscovei au consimţit să semneze alături de sovietici actul de constituire a  Tratatului de la Varşovia. În baza acestui tratat, armata sovietică aflată în România, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia şi Republica Democrată Germană au rămas pe loc în statele respective, chiar dacă  România nu a fost de acord cu această decizie a Moscovei și a cerut retragerea militarilor sovietici din țară. Astfel,  dorința lui Gheorghiu Dej comunicată prin Emil Bodnăraş – ministru al apărării – a fost  primită cu multă irascibilitate de către  Nichita Hruşciov, lider al URSS. Tatonările, apoi discuţiile şi negocierile privind retragerea trupelor sovietice  au durat  însă trei ani, iar perspicacitatea de care a dat dovadă Gheorghe Gheorghiu-Dej cu acel prilej nu trebuie subestimată. Acesta s-a dovedit capabil să facă o analiză interesantă a avantajelor de imagine de care ar fi beneficiat  regimurile comuniste în disputa lor propagandistică pe care o aveau cu SUA şi statele din Europa Occidentală. Astfel, după îndelungate reflecţii, Hruşciov a decis să vină în întâmpinarea iniţiativei lui Gheorghiu – Dej și să aprobe retragerea soldaților sovietici din România, nu înainte însă de a cere părții române un Nou Acord  privind retragerea eșalonată a trupelor și numai în anumite condiții, condiții care par la prima vedere destul de ciudate. Noul Acord prevedea obligativitatea părții române de a organiza numeroase conferinţe la sate și orașe în care să prezinte rolul eliberator al armatei sovietice. De asemenea, se cerea organizarea de întâlniri şi reuniuni între militarii români şi cei sovietici, militarilor români li se cerea să înmâneze individual, câte un cadou unui omolog sovietic. O altă cerință a sovieticilor a fost ca eşaloanele cu militari sovietici, care plecau să fie aşteptate în gările principale, cu manifestaţii de simpatie organizate de oamenii muncii, precum și realizarea de către  cadrele militare române a unui „jurnal  cinematografic de actualitate”  cu aspecte din activităţile trupele sovietice staţionate pe teritoriul României. Totodată, Nichita Hrușciov a mai cerut Consiliului de Miniştrii instituirea unei comisii centrale care să coordoneze și să asigure transportul trupelor și tehnici  militare sovietice. Astfel, plecarea ultimelor contingente ale armatei sovietice la data de 17 august 1958 a avut loc concomitent în garnizoanele din Constanţa, Galaţi, Timişoara, Ploieşti și Iaşi, transportul făcându-se pe calea ferată, el fiind asigurat de către Armata Română.

• 1962: Zidul Berlinului face prima victimă

Politistii de frontiera est-germani ucid un baiat de 18 ani, Peter Fechter, in timp ce acesta incerca sa treaca Zidul Berlinului spre Berlinul de Vest, devenind prima victima a zidului.

Zidul Berlinului, simbol al Razboiului Rece, a fost construit pe 13 august 1961 si a fost demolat in saptamanile de dupa 9 noiembrie 1989. Parte a Cortinei de Fier, Zidul a constituit o bariera de separare intre Berlinul Occidental si Republica Democrata Germana timp de aproape 28 de ani. A fost construit in perioada postbelica, (perioada in care Germania a fost divizata), in efortul de a stopa consecintele scurgerii de forta de munca si pierderilor economice asociate cu migratia zilnica a unui mare numar de profesionisti si lucratori calificati intre Est si Vest.

Zidul a fost construit de administratia liderului comunist al Germaniei Rasaritene, Walter Ulbricht, cu aprobarea liderului sovietic Nikita Hrusciov.

• 1982: Primul CD (compact disc) iesea din uzinele din Hanovra (Germania), declansand o revolutie in lumea muzicii, la nivel mondial.

Discul compact este un disc optic folosit pentru a stoca informatii de natura foarte diversa in format digital, creat initial pentru inregistrari audio. Discul se numește optic dupa procedeul de inregistrare (scriere) și redare (citire), bazat pe utilizarea unui fascicul de lumina laser focalizat. Spre deosebire de discurile de patefon și discurile dure, CD-urile sunt inregistrate pe o singura fata. Preocuparile in acest domeniu s-au consemnat indeosebi dupa anul 1980, in urma unei intelegeri intre doua renumite companii. Pana la aceasta data fiecare dintre aceste doua companii realizase, dupa propriile conceptii și tehnologii, diferite variante de CD-uri, insa abia in anul 1982, ca urmare a intelegerii stabilite, ele au definitivat standardul actualelor CD-uri. Din anii 1990, CD-ul a eliminat de pe piata discul de vinil, utilizarea sa extinzandu-se la noi aplicatii, precum CD-Rom si DVD. In 25 de ani, peste 200 de miliarde de CD-uri au fost vandute in intreaga lume. La inceput, CD-ul a fost utilizat pentru inregistrarea albumului “The Visitors” de ABBA, o formatie-vedeta a studiourilor Polygram si la inregistrarea unei simfonii de Richard Strauss sub bagheta lui Herbert von Karajan. De altfel, amatorii de muzica clasica au fost mai entuziasti in ceea ce priveste CD-urile decat pasionatii de muzica pop sau rock si, potrivit previziunilor producatorilor, mai inclinati sa achizitioneze CD-uri, care costau mai mult decat discurile de vinil. Inregistrarile pe CD au relevat sunete imperceptibile pe discurile de vinil. Utilizarea CD-ul a evoluat lent. Iar in 1985, unul dintre cele mai populare grupuri ale momentului, Dire Straits, a realizat albumul “Brothers in Arms”, primul inregistrat exclusiv digital. Albumul s-a vandut in peste un milion de exemplare si a consacrat CD-ul drept suportul de viitor pentru muzica.

Să aveți o zi frumoasă!