20 august

Este a 232-a zi a anului.
Au mai rămas 133 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 24 m și apune la 20 h 13 m.

Citatul zilei

„De la Freud încoace s-a produs o mutaţie: s-a pus sexul în locul capului. Asta e tristeţea cea mai mare. Vedeţi, la noi, la români, exista o cuviinţă. Anumite cuvinte nu se pronunţau - nu erau nişte tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum "cuviinţă", cuvântul acesta, a dispărut din dicţionar.”(Zoe Dumitrescu Buşulenga)

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1779: S-a născut Jöns Jakob Berzelius, chimist și mineralog suedez (d. 1848)

Jöns Jakob Berzelius (n. 20 august, 1779 - d. 7 august, 1848) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, toriu și ceriu. A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.

În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul.

Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale—precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier—și proporțiile erau desemnate prin numere. Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.

• 1791: Navigatorul danez Vitus Jonas Behring a descoperit Alaska.

Acest teritoriu avea sa devina cel de-al 49-lea stat american în anul 1959. Este cunoscut pentru cele două explorări ale coastei de nord-est a continentului asiatic, iar de acolo pe coasta de vest a continentului nord-american. Dupa moartea sa, Stramtoarea Bering, Marea Bering, Insula Bering, Ghetarul Bering, au primit numele sau.

• 1854: A fost deschisă prima linie de cale ferată, pe actualul teritoriu al României, care făcea legătura între Oraviţa (în Banat) şi Baziaş, un port la Dunăre; 

având o lungime de 62,5 km, linia a fost folosită iniţial doar pentru transportul cărbunelui. Începând cu 12 ianuarie 1855, linia a fost administrată de Căile Ferate Austriece, Banatul fiind în acel timp parte a Imperiului Austriac. Relaţia Oraviţa – Baziaş a fost deschisă şi pentru traficul de pasageri la 1 noiembrie 1856, după ce au fost efectuate diverse îmbunatăţiri tehnice la linie. NOTĂ: Linia Bucureşti – Giurgiu a fost prima linie construită pe teritoriul românesc din acel timp şi a fost deschisă pentru trafic la 26 august 1869.

Linia de cale ferata Oravita – Anina reprezinta prima, dar si cea mai frumoasa cale ferata montana de pe teritoriul Romaniei. Traseul este supranumit „Semeringul Banatean” datorita asemanarii dintre acesta si calea ferata „Semering” din Austria. In jurul anului 1770 s-au descoperit primele zacaminte de huila din Romania, in Muntii Semenicului, iar intre anii 1771 – 1778 se deschid primele mine de carbune la Anina, la Doman si Secu, in judetul Caras – Severin. Din acest motiv, statul austriac decide, la 1847, sa construiasca o cale ferata ce avea sa lege Oravita de Anina.

Atractii turistice Caras Severin – linia de cale ferata Oravita – Anina.

Linia de cale ferata Oravita – Anina reprezinta prima, dar si cea mai frumoasa cale ferata montana de pe teritoriul Romaniei. Traseul este supranumit „Semeringul Banatean” datorita asemanarii dintre acesta si calea ferata „Semering” din Austria. In jurul anului 1770 s-au descoperit primele zacaminte de huila din Romania, in Muntii Semenicului, iar intre anii 1771 – 1778 se deschid primele mine de carbune la Anina, la Doman si Secu, in judetul Caras – Severin. Din acest motiv, statul austriac decide, la 1847, sa construiasca o cale ferata ce avea sa lege Oravita de Anina.

Calea ferata a fost construita intre anii 1847 – 1863, cu unele intreruperi. La 15 decembrie 1863 este data in exploatare, atat pentru transportul de marfuri, cat si pentru cel de calatori. Calea ferata este amplasata în partea de vest si central a Muntilor Semenic pe directia de la est la vest, linia ocoleste muntii de la Maidan – Bradisorul de Jos, traversand Valea Jitinului urca apoi la Carasova unde se apropie mult de Resita ca apoi sa coboare lin spre Anina.

Calea ferata este considerata sit si este inscrisa in Lista Monumentelor Istorice din Romania ca obiectiv de valoare nationala. Se intinde pe33,4 km. Din intregul sit fac parte sapte gari. Linia intampina in traseul sau 14 tuneluri cu o lungime totala de aproximativ 2084km, 10 viaducte cu o lungime de 843 metri, ziduri de sprijin ale versantilor precum si taieturi in munte pe o lungime de 21171 m.

Este considerată și astăzi o adevărată operă de artă și capodoperă în materie de construcții de căi ferate, având 14 tuneluri săpate în stânca dură, zece viaducte și patru gări, pe un traseu cu diferență de nivel de 340 de metri. Calea ferată are tăieri în stâncă de însumează 21 km și ziduri de sprijin pe o lungime de zece kilometri. Raza unora dintre curbe este de numai 114 metri, față de 150 cât măsoară în mod normal

Această cale ferată reprezintă o adevărată lucrare inginerească, unică în România și în sud-estul Europei. De fapt, marea artă a construcției constă în faptul că are o înclinare de 20 la mie, față de celelalte căi ferate, care au în înclinare de 14 la mie. Este denumită și Semmering-ul Bănățean, prin comparație cu vestita cale Semmering din Austria.

Cu toate că între Oravița și Anina distanța aeriană este de doar 15 km, calea ferată măsoară mai mult decât dublu, respectiv, 33,4 km. Frumusețea peisajului pe întregul traseu, însă, îți taie răsuflarea, fie vară, fie iarnă.

Unul dintre tuneluri poartă numele arhitectului Johann Ludwig Dier Dollhoff. Acesta s-a considerat vinovat de un prim eșec în ceea ce privește perforarea tunelului de la Gârliște, unde cele două galerii nu s-au întâlnit, din cauza unei devieri verticale de aproape trei metri, fapt pentru care s-a sinucis. Mai exact, s-a aruncat într-o prăpastie, de pe unul din viaductele liniei, după cum susține prof.univ.dr. Gheorghe Popovici, de la Universitatea Eftimie Murgu din Reșița, în cartea sa „Banatul Montan — Ghid turistic”.

• 1884: A aparut primul mare cotidian, "Universul". Primul director: Luigi Cazzavillan.

Universul a fost unul dintre primele cotidiene de informație românești, care apărea la București. A fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României din anul 1877, în calitate de corespondent de război. Ziarul a apărut în două etape, cu o pauză în Primul Război Mondial, și anume 20 august 1884-5 noiembrie 1916 și 31 noiembrie 1918-20 iulie 1953.

Pe prima pagină alături de titlu erau două vignete, statuia lui Mihai Viteazul și un dorobanț în stânga, și respectiv statuia lui Ștefan cel Mare în dreapta și două devize ­ „Dreptate pentru toți” în stânga și „Toți pentru dreptate” în dreapta. Subtitlul a fost „Foaie politică ilustrată”, apoi „Curierul dimineții”, înlocuit cu „Cele din urmă știri din lumea întreagă”, care a rămas până în 1953.

Una din cauzele succesului ziarului a fost faptul că apărea dimineața, în timp ce toate celelalte cotidiene apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii „Faptul divers” în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. Universul a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită „Micul anunțător”.

Cotidianul ,,Universul’’, fiind conectat la condiții de imprimare și de difuzare moderne (rotativă, servicii telegrafice directe), a fost un precursor al presei de marcă industrială.

• 1902 (20 august/ 2 septembrie): Are loc primul meci oficial de fotbal din România, între echipele oraşelor Timişoara şi Lugoj (pe un teren din Timişoara.

 FC Ti­mi­şoara (în culorile alb-verde, cum scriu gazetele epocii) a primit replica echipei Reu­niunea de Sport din Lugoj – Lugosher Sportverein. Me­ciul s-a încheiat cu victoria, istorică am putea spune, a lugojenilor, care s-au impus cu scorul de 3 -2.

Echipa Lugojului a fost o a­de­vărată selecţionată a ora­şu­lui, având în componenţă ju­cători de origine română, germană, maghiară şi e­vre­iască. Iată şi brava noastră formaţie: Pollak – Nagy, Siegfried – Berceni, Gîndu, O­prea – Kral, Gyorbiro, Mor­genstern şi Brediceanu. In­teresant este că arbitrul în­tâlnirii a fost un oarecare domn Ernst Haas, care se în­tâmpla să fie şi… pre­şe­din­tele Reuniunii de Sport din oraşul de pe Timiş.

Dincolo de faptul că e­chi­pele erau compuse din zece jucători, presa vremii mai consemnează un a­mă­nunt simpatic. Spectatorii ti­mişoreni au fost foarte in­trigaţi la fluierul final al partidei, pentru că nu ştiau că meciul are o durată de­ter­minată.

Nemulţumiţi de rezultat, ei au intrat pe teren şi au îndemnat jucătorii să con­tinue partida, însă rezul­ta­tul a fost acceptat cu spor­ti­vitate de ambele tabere.

• 1920: S-a născut Zoe Dumitrescu-Bușulenga, istoric literar român (d. 2006)

Zoe Dumitrescu Bușulenga (n. 20 august 1920[1], București - d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț) a fost o personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician român.

A fost membră a Academiei Române și a unor importante instituții culturale europene. După 1989 a ales să se retragă tot mai des într-o chilie a mănăstirii Văratec, călugărindu-se spre sfârșitul vieții sub numele de Maica Benedicta. A fost înmormântată la mănăstirea Putna. A fost fiica lui Nicolae Dumitrescu, jurist, și a Mariei Apostol, filolog.

Zoe Dumitrescu Bușulenga, comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. Este autoarea unor volume de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică.

“Credeți că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?” 

• 1944: Al Doilea Război Mondial: Începe Bătălia pentru România cu o ofensivă majoră a Uniunii Sovietice. 

După 23 august, România va ieși din război de partea Axei și va trece de partea Aliaților.

Operațiunea Iași-Chișinău

Parte a luptelor de pe Frontul de Răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial. Situația frontului din Moldova în august 1944 – foto: ro.wikipedia.org

Operațiunea Iași-Chișinău, cunoscută în literatura de specialitate și ca Bătălia pentru România sau ca A Doua Ofensivă Iași-Chișinău, se referă la luptele din răsăritul României dintre Armata Roșie și aliații germano-români de la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 1944. Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forțe germane și române) și să ocupe România. Operațiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părți, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieșirea României din război (23 august 1944) de partea Axei și trecerea ulterioară de partea Aliaților.

• 1968: Pe poarta uzinei de la Colibași (Pitești) a ieșit primul autoturism românesc, Dacia 1100.

Dacia 1100 a fost primul model de autoturism produs de producătorul român de automobile Dacia S.A.. Modelul a fost comercializat între anii 1968 și 1971 și a fost un model intermediar până la intrarea în producție a modelului 1300.

Nicolae Ceaușescu la bordul primului automobil Dacia 1100

În realitate, Dacia 1100 era un Renault 8. Acesta era o berlină cu tracțiune și motor pe spate. Primul automobil ieșit pe poarta fabricii a fost făcut cadou Președintelui Republicii Socialiste România de atunci Nicolae Ceaușescu. Conform contractului, Renault furniza toate părțile componente ale modelului, urmând ca cei de la Dacia să le asambleze. Viteză maximă: 138 km/h, motor de 46 CP.

• 1968: Armatele pactului de la Varșovia (cu exceptia Romaniei), au invadat Cehoslovacia, punând capăt perioadei de liberalizare a regimului comunist din aceasta tara, cunoscută sub numele de “Primăvara de la Praga”.

Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, care a început în primăvara anului 1968, atunci când a venit la putere Alexander Dubček și a durat până în 20 august, același an, când Uniunea Sovietică și aliații săi din Pactul de la Varșovia (cu excepția notabilă a României) au invadat țara.

În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați). Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic. Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme.

În noaptea invaziei ‘Prezidiumul Cehoslovac’ a declarat că trupele invadatoare au intrat în țară fără cunoștința Cehoslovaciei. Imediat după intervenție, a fost convocat în secret al 14-lea congres de partid și aici s-a subliniat faptul că nimeni nu a cerut intervenția. Cu toate acestea ziarele centrale sovietice au publicat o cerere nesemnată, care se pretindea că ar fi fost trimisă de Cehoslovacia prin care s-ar fi solicitat „asistență imediată, inclusiv armată„.

„ Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antihristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează. Opere care nu se mai citesc, lucrări muzicale care nu se mai cântă...” (Zoe Dumitrescu Buşulenga

 Să aveți o zi frumoasă!