4 ianuarie 1926: Parlamentul votează îndepărtarea prințului Carol de la succesiune (“Actul de la 4 ianuarie”) și recunoașterea prințului Mihai ca principe moștenitor al României.

Citatul zilei

„Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.” (Regele Mihai I)

Parlamentul votează îndepărtarea prințului Carol (viitorul rege Carol al II-lea) de la succesiune („Actul de la 4 ianuarie”) și recunoașterea prințului Mihai ca principe moștenitor al României.

Prin actul din 4 ianuarie 1926, Parlamentul acceptă renunțarea principelui Carol la tron și îl recunoaște pe Mihai ca principe moștenitor.

În 12 decembrie 1925, Principele Carol îi trimite o scrisoare tatălui său, Regele Ferdinand, prin care îl anunță că renunță la calitatea de moștenitor al Coroanei.

Regele Ferdinand convoacă la Sinaia un Consiliu de Coroană, pe 30 decembrie 1925, afirmând: ''Dacă un asemenea act ar fi fără precedent din partea lui, aș mai păstra iluzii și speranțe. (...) Grija ce port acestei Coroane nu-mi îngăduie să las vreo posibilitate de reînnoire a unei asemenea crize care e deja prea mult că s-a putut repeta'', potrivit volumului ''Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), volumul II — Ferdinand'' (Ioan Scurtu, 2004). 

 El le cere participanților să ia cunoștință de cererea lui Carol și, cât de repede, să ia măsurile legale pentru recunoașterea Principelui Mihai ca principe moștenitor al României. Consiliul de Coroană ia act de cererea Regelui Ferdinand, demarând apoi procedurile legale pentru punerea acesteia în aplicare.

Consiliul de Coroană a aprobat cu majoritate de voturi renunțarea principelui Carol la toate drepturile și prerogativele ce-i reveneau în calitate de moștenitor și proclamarea fiului său, Mihai, ca principe moștenitor al Tronului României.

După hotărârea Consiliului de Coroană, s-a decis convocarea Parlamentului, pentru data de 4 ianuarie 1926. Pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței. 

 Parlamentul a ratificat, cu 231 de voturi și 3 contra, hotărârea Consiliului de Coroană privind aprobarea renunțării principelui Carol la Tronului României, cunoscut și sub denumirea de ''Actul de la 4 ianuarie'' și recunoașterea prințului Mihai (pe atunci în vârstă de numai 4 ani) ca principe moștenitor, ''coborâtorul direct și legitim în ordinea de primogenitură bărbătească a regelui domnitor''.

În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate în unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de "actul de la 4 ianuarie"; reprezentanții Partidului Național și cei ai Partidului Țărănesc nu au participat însă la vot, în semn de protest față de graba cu care se depusese proiectul de lege pentru primirea Regenței.

Principele Mihai devine rege al României la vârsta de nici șase ani. Prima domnie a micului Rege Mihai I va dura până în iunie 1930, când ajunge pe tron Regele Carol al II-lea, tatăl său.

Pe timpul minoratului lui Mihai s–a instituit o regență formată din patriarhul Miron Cristea, președintele Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan și prințul Nicolae de Hohenzollern.

În epocă, actul de la 4 ianuarie a fost considerat ca o victorie politică a lui Ion I. C. Brătianu și a Partidului Național Liberal, întrucât Buzdugan și Miron Cristea erau văzuți ca fiind devotați lui Brătianu, iar prințul Nicolae se afla sub influența reginei Maria și era intimidat de personalitatea lui Brătianu.

Carol a încetat astfel să fie membru al familiei domnitoare, devenind o simplă persoană particulară; regele a hotărât ca acesta să poarte numele de Carol Caraiman, "în amintirea locului unde s-a născut"

Principele Mihai devine rege al României la vârsta de nici şase ani. Prima domnie a micului Rege Mihai I va dura până în iunie 1930, când ajunge pe tron Regele Carol al II-lea, tatăl său.

 

Legile votate de Adunarea Naţională Constituantă privitoare la renunţarea principelui Carol la succesiunea tronului şi instituirea Regenţei  (4 ianuarie 1926)

a) Legea privitoare la renunţarea principelui Carol

Art. unic. Adunările Naţionale Constituante primesc renunţarea A. S. Principelui Carol la succesiunea tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care, în virtutea Constituţiei şi a Statutului familiei regale, se bucură până astăzi ca principe moştenitor al României şi membru al familiei domnitoare.

Pe temeiul art. 77 din Constituţie, ele constată că succesiunea tronului României revine astfel de drept A. S.R. principelui Mihai, coborâtorul direct şi legitim în ordinea de primogenitură bărbătească a regelui domnitor.

“Monitorul oficial”, din 5 ianuarie 1926

b) Legea privitoare la instituirea Regenţei

Art. unic. Reprezentaţiunea Naţională Constituantă întrunită conform art. 79 din Constituţie primeşte Regenţa instituită de M.S. regele Ferdinand I, pe temeiul art. 83 din Constituţie pentru a exercita puterile regale şi tutela A. S. R. Moştenitorul tronului în cazul când acesta ar fi chemat să domnească în timpul minorităţii sale.

Reprezentaţiunea Naţională primeşte numirea celor 3 persoane care compun această Regenţă: A.S.R. Principele Nicolae, I.P.S.S. dr. Miron Cristea, patriarhul României, şi d-l Gheorghe Buzdugan, actualul prim-preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

“Monitorul oficial”, din 5 ianuarie 1926