Ziua Mondială a Păpuşilor
Sărbătorită în fiecare an în a doua zi de sâmbătă din iunie,
Ziua Mondială a Păpuşilor dă un mesaj universal de dragoste şi fericire, sub
logo-ul Dăruiţi o păpuşă!
Vechi de când lumea, cele mai iubite
jucării ale fetiţelor sunt îndrăgite, păstrate sau colecţionate şi de
cei mari, pentru frumuseţea lor sau pentru valoarea istorică, financiară
sau nostalgică. Veşnic tinere, păpuşile contează pentru toţi cei cu
suflet de copil şi sunt sărbătorite în fiecare an în a doua zi de
sâmbătă din iunie, pentru a răspândi un mesaj universal de dragoste şi
fericire, sub logo-ul Dăruiţi o păpuşă !
Ziua Păpuşilor"
|
Ziua Mondială a Păpuşilor a fost creată în 14 iunie 1986,
la iniţiativa americancei Mildred Seeley, o încântătoare doamnă de
aproape 70 de ani dintr-un mic oraş al Arizonei, pasionată colecţionară
şi autoarea multor cărţi dedicare păpuşilor.
Nu vizitase niciodată
ţările unde erau facute păpuşile pe care le avea, dar cu pasiune, a
construit o adevărată reţea internaţională a iubitorilor de păpuşi, a
fondat Breasla Artizanilor de Păpuşi de Porţelan, editeză o splendidă
revistă dedicată păpuşilor şi a adunat o colecţie de mare clasă care i-a
adus faima mondială.
Logoul zilei a fost creat de
artistul Boots Tyner şi reprezintă o fetiţă cu o păpuşă de porţelan în
braţe, darul său, ca simbol al importanţei şi semnificaţiei acestei
jucării în viaţa fiecărui copil, mic sau mare.
Magia păpuşilor
Mici
reprezentări ale corpului uman, păpuşile au existat înca din vremea
anticilor egipteni, când erau confecţionate din lut, piatră, lemn, os,
din piele sau din ceară, şi sunt considerate cele mai vechi jucării.
Meşteşugarii
greci au făcut păpuşi cu membre articulate, la şold şi umăr, şi există
dovezi care atestă că erau jucării pentru fetiţe familiilor bogate.
În
Roma antică erau făcute din cârpe, lut, lemn sau fildeş şi s-au găsit
dovezi că, aşa ca şi astăzi, fetiţele îşi îmbrăcau păpuşile după ultima
modă.
Tradiţional, păpuşile au fost
jucării pentru copii, dar aveau şi semnificaţie spirituală, magică sau
religioasă, iar în unele culturii erau date copiilor, după folosirea lor
în ceremonii rituale. Păpuşa s-a aflat mereu la graniţa între joc şi
magie, fiind folosite de vrăjitoare, ca talismane pentru noroc sau ca
aducătoare de nenorociri. De exemplu, în Africa sau în ţările Americii
latine sau din Caraibe, păpuşile aveau rol un educativ sau pentru a
distra, dar erau folosite şi în ritualuri de magie.
Şi în Japonia păpuşile au o istorie milenară, figurinele Dogū şi Haniwa,
iniţial cu rol funerar, au devenit în timp nu doar talismane, ci şi
jucării pentru copii şi erau confecţionate din paie sau lemn, pictate şi
îmbrăcate elaborat cu mai multe rânduri de haine.
Populaţia
innu, aborigenii de pe teritoriul actual al Canadei, îmbrăcau păpuşile
cu blănuri şi piei de animale şi le umpleau cu ceai, pentru a lungile
călătorii din timpul iernii, şi tot în continentul nord american au
fost create şi păpuşile-măr, cu capul confecţionat şi frumos sculptat
din acest fruct deshidratat.
În America de Sud păpuşile aveau o îmbrăcăminte la fel de frumos colorată ca şi costumele tradiţionale ale fetelor şi femeilor.
Aici, există şi acum vechiul obicei denumit última muñeca, ultima păpuşă, celebrată de fete la împlinirea vârstei de 15 ani, care semnifică despărţirea de jucării şi copilărie.
În
Europa secolului XV au apărut marionetele din lemn, cu păpuşi care
reproduceau scena Nativităţii, iar pentru curţile regale şi nobiliare se
făceau papuşi cu ţinute la fel de rafinate ca şi luxul de care erau
înconjurate.
Au aparut apoi şi celebrele „casele de păpuşi”,
capodopere miniaturale care reproduceau casele din Amsterdam sau Londra,
oraşul german Nürenberg a devenit o adevarată cetate a păpuşilor.
În
secolul XIX apar faimoasele papuşi de Saxa, cu busturi de carton presat
şi decorate cu pene şi bijuterii, papuşile cu cap din porţelan, iar în
1880, Thomas A. Edison inventează păpuşa care spunea „mama şi tata”,
apoi devin populare păpuşile care în reprezintă pe Pinocchio,
păpuşa-bebeluş şi păpuşile cu ochi de sticlă, în special albaştri,
inspiraţi de cei ai Reginei Victoria.
Secolul XX aduce păpuşile negre, cele de celuloid şi de materiale plastice.
În martie 1959 se naşte celebra Barbie,
iar trei ani mai târziu şi perechea sa Kim. Ideea de a crea o păpuşă
care să nu mai semene cu un bebeluş sau cu o fetiţă, i-a aparţinut
americancei Ruth Handler, soţia co-fondatorului Companiei Matell.
O
urmărise adesea pe fetiţa sa Barbara jucându-se cu păpuşi de hârtie şi
atribuindu-le roluri de adulţi şi a intuit succesul pe care l-ar fi
putut avea o păpuşă cu înfăţişarea unei domnişoare.
Pentru noua
păpuşă Barbie a propus numele fiicei sale, iar ca model pe Lili, o
păpuşă adusă de ea din Germania, care putea fi îmbrăcată în fel de fel
de haine care se vindeau separat.
Succesul lui Barbie a fost
imediat, iar după trei ani a urmat şi Ken, care a luat numele
băieţelului ei Kenneth, iar pentru cei doi au fost create trusouri
inspirate de îmbrăcămintea vedetelor.
Afacerea s-a dezvoltat
imediat şi Compania Mattel a dominat piaţa păpuşilor încă de la lansarea
frumoasei Barbie şi şi-a păstrat supremaţia şi acum, în ciuda
concurenţei companiei Bratz, care acum acopera circa 40% din piaţă.
În
jurul lui Barbie s-a creat mare adevărată industrie, garderoba s-a
diversificat cu haine de vara, iarna sau pentru diverse ocazii, a
început să meargă cu maşina, pe bicicletă, să călăreasca sau să
pescuiasca, şi există şi muzeu în California, dedicat istoriei celebrei
păpuşi.
Interesul pentru păpuşi a căpătat şi alte noi dimensiuni.
Sunt colecţii celebre, cum este şi cea de păpuşi de porţelan a doamnei Mildred Seeley,
răspunzătoare de existenţa Zilei Păpuşilor, sau aparţinând unor oameni
de artă, sau au un loc rezervat în multe muzee din lume şi au chiar un
întreg muzeu doar al lor la în India, la New Delphi.
Sau, sunt
păstrate, recondiţionate şi transformate, aşa cum face Sonia Singh, o
doamnă din Australia îndrăgostită de păpuşi, pe care apoi le vinde la
licitaţie, pentru a ajuta copii din ţara sa.
Păpuşile
rămân însă în primul rând jucării. Sunt primele prietene ale fetiţelor
şi de multe ori le trezesc sentimente materne sau le învaţă să fie
elegante şi cochete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!