12 Ianuarie

Este a 12-a zi a anului.

Au mai rămas 353 de zile până la sfârșitul anului bisect.
Soarele răsare la 07 h 50 m și apune la 16 h 59 m.

Citatul zilei

”Viaţa nu înseamnă să ai în mână cărţi bune, ci, uneori, înseamnă a juca bine având în mână cărţi slabe.” (Jack London)

Sfânta Muceniță Tatiana

 Sfânta muceniță Tatiana era de neam din Roma veche, și a trăit pe timpul împărăției lui Alexandru Sever (223- 235). Tatăl ei se bucura de multa cinste în senatul roman, neștiindu-se ca era creștin. Ajungând Tatiana la vârsta măritișului n-a voit să se mărite, ci își petrecea viașa în dragostea lui Hristos, dorind din tot sufletul să-i fie mireasa Lui. Începând prigoana contra creștinilor, a fost prinsă și Tatiana, mărturisind că este creștină. Și, nevoind ca să se lepede de Hristos, din porunca mai-marilor cetății, a fost supusă la chinuri și munci cumplite. Cu toate schingiuirile prigonitorilor, ea neîncetat vestea poporului de față, puterea și chemarea lui Hristos, iar mulți necredincioși veneau la credința Mântuitorului. Atunci au poruncit să i se taie capul și, împreună cu ea, s-a tăiat capul și tatalui ei.

Capul sfintei mucenițe Tatiana se găsește în Catedrala mitropolitană din Craiova, în aceeași raclă cu sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, și ale Sfinților Mucenici Serghie și Vah.

Potrivit datelor furnizate de Mitropolia Olteniei, moaştele Sfintei Tatiana au fost aduse în ţara noastră de către boierii Craioveşti de la Constantinopol, după anul 1453. Ele au fost aşezate iniţial la Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea. De aici au fost mutate de către voievodul Neagoe Basarab la Biserica Domnească din Curtea de Argeş.

După reorganizarea Mitropoliei Olteniei, la începutul anilor 1950, capul Sfintei Tatiana a fost adus la Catedrala mitropolitană din Craiova, unde se găseşte şi astăzi spre cinstire şi închinare, alături de moaştele Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah şi ale Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului.

Evenimente de-a lungul timpului... 

• 1579:S-a născut chimistul și fizicianul Jean Baptiste van Helmont, cel care a descoperit "gazul carbonic" CO2 (m. 30.12.1644).
  
  
  
  
  În secolul al 17-lea, chimistul și medicul flamand Jean-Baptiste Van Helmont a observat comportamentul CO2 într-un vas închis. Interpretarea rezultatelor a dus la definirea dioxidului de carbon ca fiind o substanță  invizibilă pe care el o denumește « gaz » sau spiritus sylvestre («spirit rebel»).
  
  Proprietățile dioxidului de carbon au fost studiate mai în detaliu în anii 1750 de chimistul și fizicianul scoțian Joseph Black. El a observat că CO2 – ul nu poate întreține arderea și nici viața.  În 1781, chimistul francez Antoine Lavoisier scoate în evidență faptul că acest gaz este produsul arderii de carbon împreună cu o moleculă de oxigen.  Dioxidul de carbon a fost lichefiat pentru prima dată în 1823 de către  Humphry Davy și  Michael Faraday, doi chimiști englezi. Prima descriere a dioxidului de carbon în fază solidă a fost făcută de Charles Thilorier, în 1834. Societatea industrializată produce CO2 prin aproape toate activitățile sale cotidiene.
  
  Ştiaţi că definiția CO2, dioxid de carbon este: un gaz cu efect de seră, transparent, care tinde să blocheze  reemiterea în spațiu a energiei termice primite de la soare ? CO2-ul este responsabil pentru 26 % din efectul de seră (vaporii de apă fiind responsabili pentru 60 %). 
  
  
  • 1628: S-a născut scriitorul Charles Perrault, autor al nemuritoarelor poveşti pentru copii "Motanul încălţat" şi "Scufiţa roşie" (m. 16 mai 1703).
  
  
  Charles Perrault s-a născut la data de 12 ianuarie 1628, la Paris şi a murit la 16 mai 1703, autorul francez, membru al Academiei Franceze, fiind cel care a pus bazele unui nou gen literar, basmul, care a provenit din poveştile răspândite prin tradiţiile orale. De asemenea, Charles Perrault a avut un rol important în disputa literară cunoscută sub numele de “Cearta dintre antici şi moderni”.
  El s-a născut într-o familie bogată, fiind cel de-al şaptelea copil al lui Pierre Perrault şi Paquette Le Clerc. A studiat dreptul, înhămându-se astfel într-o carieră publică, fiind numit secretar al Academiei Inscripţiilor şi Artelor Frumoase, fondată în anul 1663. În 1668, a scris “La Peinture” (Pictura), dedicată primului pictor al regelui, Charles Le Brun.
  În 1669, Perrault l-a sfătuit pe Ludovic al XIV-lea să includă 39 de fântâni care să reprezinte fabulele lui Esop în labirintul de la Versailles din gradinile castelului, construirea acestora fiind realizată între 1672 şi 1677. De asemenea, Perrault a realizat şi un ghid al labirintului, “Labyrinte de Versailles”, tipărit la Parin în 1677 şi ilustrat de Sebastien le Clerc.
  
  
  În 1695, la vârsta de 67 de ani, Perrault şi-a pierdut postul de secretar şi a decis să se dedice copiilor săi. În 1697, a publicat “Histoires ou Contes du Temps passé” subintitulat “Les Contes de ma Mère l’Oye^” (Poveştile mamei mele gâsca). Această carte l-a făcut aproape instantaneu celebru, marcând apariţia unui nou gen literar, basmul, cu opere celebre precum “Cenuşăreasa” sau “Scufiţa Roşie”. Primele sale cărţi au fost publicate, de altfel, sub numele fiului său născut în 1678, Pierre (Perrault) Darmancourt (Armancourt fiind numele unei proprităţi cumpărată pentru el), probabil de frica adversarilor săi literari din epocă.
  
  
  
  
  • 1876: S-a născut scriitorul Jack London ("Colţ Alb", "Călcâiul de fier", "Martin Eden") (m. 22 noiembrie 1916)
   
  
• Copil nelegitim, născut în sărăcie, în mare parte autodidact, acesta a devenit marinar, muncitor cu ziua și căutator de aur în Alaska. Dintre cele 50 de cărți de ficțiune și nonficțiune, cele mai importante sunt: “Chemarea străbunilor” (“The Call of the Wild”), 1903 și “Colt Alb” (“White Fang”), 1906. Deși operele sale i-au adus celebritate și bogăție, sinuciderea sa la vârsta de 40 de ani a fost rezultatul alcoolismului și al datoriilor tot mai mari. Născut în San Francisco, John Griffith Chaney, cunoscut mai ales sub pseudonimul literar Jack London, este un scriitor și jurnalist american. A fost unul dintre primii scriitori americani care a interacționat cu industria cinematografică, cu scopul de a regiza cărțile sale și de a le transforma în filme de mare succes.               
  Opera sa are ca subiecte aventura, sălbăticia și spiritul de revolta, eroii săi dând dovadă de puteri fizice și morale supraomenești. În plan literar, s-a lăsat influențat de Robert Louis Stevenson, Rudyard Kipling, Joseph Conrad, iar ideologic, a susținut teoriile emise de Charles Darwin, Herbert Spencer, Karl Marx si Friedrich Nietzsche.  
  Autodidact, London a avut un talent literar enorm, pe care și l-a rafinat singur, prin intermediul cărților citite. În 1903, scriitorul publică romanul „Chemarea Naturii”, care îi va consacra numele printre scriitorii universali. De asemenea, cartea va fi transpusă mai târziu și pe marile ecrane și va avea foarte mare priză la public. Același „destin cinematografic” îl parcurge și nuvela „Lupul de Mare”, publicată în 1904.  
  
  Jack London a fost cel mai bine vândut, cel mai bine plătit și cel mai cunoscut autor american al timpului său. A scris 51 de cărți, sute de articole și mii de scrisori. Cunoscut îndeosebi pentru titlurile „Chemarea străbunilor“, „Colț Alb” și „Lupul de mare”, London este considerat primul autor american care și-a câștigat existența de pe urma scrierilor sale. Jack London a revoluționat literatura americană și, cu toate acestea, oamenii îl cunosc mai mult ca autor de cărți pentru copii.
  
  
  Succesul cel mai mare al lui Jack London a fost însă „Colț Alb”, roman apărut în 1906, care va impresiona cititorii prin povestea sa dramatică, prin imaginile și portretele fascinante realizate pentru celebrul semi-lup alb din Alaska, personajul principal al cărții, și stăpânului său.
  Viața lui Jack London este atât de încărcată de umilinţe, luptă, neprevăzut şi inconsecvenţe încât ea însăşi pare a fi un amplu roman, scris spre mirarea sau (după caz) spre desfătarea cercetătorilor şi cititorilor de cel mai iscusit condeier al tuturor timpurilor – destinul.
  
  
  Să aveți o zi frumoasă!