16 Ianuarie

Este a 16-a zi a anului.

Au mai rămas 349 de zile până la sfârșitul anului bisect.

Soarele răsare la 07 h 48 m și apune la 17 h 03 m.

Citatul zilei

”Aparatul de fotografiat ne transformă pe fiecare dintre noi într-un turist în realităţile altor oameni, şi poate chiar şi în propria noastră realitate.” (Susan Sontag, n. 16.01.1933 - d.2004)

Evenimente de-a lungul timpului...

• 27 î.Hr.: Gaius Julius Caesar Octavianus (n.23 septembrie 62 i.Hr.- d. 19 august 14 d.Hr. ), a primit titulatura sacrală de “Augustus”(cel venerat), intitulându-se “Imperator Caesar Augustus divi filius”.

A fost primul  împărat roman. Deși a păstrat în aparență republica, a condus ca un dictator  mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol  de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperial.

În 23 î.Hr. Augustus și-a asumat funcția de Împărat al Romei. Totuși, el folosea adesea ca titlu, Princeps, sau “Primul Cetățean.”

• 1749: S-a născut  contele Vittorio Alfieri, scriitorul și filosoful italian considerat părintele tragediei italiene. (d.1803).
  
  
  

  Și-a petrecut mulți ani cutreierând prin aproape toată Europaîn căutare de aventuri; dar la vârsta de 25 de ani, a suferit o subită metamorfoză a stilului său de viață din dorința de a se face plăcut unei femei distinse atât prin spiritul său cât și prin rang, contesa de Albany.  Față de aceasta, Alfieri a conceput cea mai vie pasiune, inspirându-i gustul pentru litere și pentru poezie, pe care le disprețuise până atunci. A exersat în scrierea de tragediib și a creat un sistem de compoziție, cu totul nou pentru Italia acelei epoci, substituind un dialog strâns, un stil bărbătesc și concis, manierei efeminate și lipsite de vigoare folosite de înaintașii săi, suprimând personaje inutile de îndrăgostiți sau de confidenți.

  Lucrând cu o ardoare de necrezut, Alfieri a compus, în mai puțin de șapte ani (1775 –1782), paisprezece tragedii, dintre care mai multe capodopere. În același timp, a scris în proză lucrări care trebuiau să-l plaseze alături deMachiavelli, un „Tratat despre Tiranie”, și „Prințul și Literatura”, în autorul care se arată un republican ardent. În aceeași epocă, a compus poemul „Etruria răzbunată”.

  Contesa de Albany, devenind văduvă în, Vittorio Alfieri s-a unit cu ea printr-o căsătorie secretă, apoi a mers înFranța, cu dorința de a-și da la tipărit mai multe din lucrările sale și chiar de a se stabili în această țară, pe care o numea atunci „patrie a libertății”. Dar înspăimântat de excesele de la 10 august 1792, s-a grăbit să fugă și s-a retras la Florența. Guvernul revoluționar instalat la Paris l-a tratat de emigrat și l-a deposedat cea mai mare parte din averea pe care o adunase și pe care o plasase în fondurile franceze. Toate acestea cauze reunite au sfârșit prin a-i inspira, față de Franța și pentru revoluție o ură implacabilă, ură pe care nu a încetat să o difuzeze în toate scrierile sale.

  
  

  În ultimii ani ai vieții, Alfieri a învățat limba greacă, cu scopul de a studia, în original, marii tragici pe care îi luase drept modele. A tradus și a imitat mai multe dintre cele mai frumoase tragedii deEschil, deSofocle și de Euripide.

  Epuizat de lucrările sale, a murit, la vârsta de 54 de ani, în1803, la Florența, lăsând un mare număr de opere postume, printre care se remarcă o autobiografie deosebit de celebră, care este considerată adesea drept cea mai mare operă a sa: „Vita”.

  În literatura italiană, Vittorio Alfieri est cel mai mare poet tragic, inamicul neînduplecat al tiranilor, al sclaviei al convenționalismului. Tragediile sale Saul, Filippo, Virginia, Mirra, Bruto secondo sunt, pentru Alfieri, ocazii de luptă pentru libertate și constituie simboluri de voință și de iubire de patrie.

  
  

  
  

  • 1853: S-a născut Andre Michelin, industriaș francez. Împreună cu fratele său, Edouard, a înființat fabrica de anvelope Michelin Tyre Company (1888), cea mai mare din lume, alături de Bridgestone. 

   

  

  În perioada respectivă, o pană de anvelopă însemna ore de aşteptare pentru ciclişti: anvelopele erau lipite de rame cu lipici, reparaţia dura trei ore, iar alte 12 ore treceau până la uscarea lipiciului. Situaţia era foarte neplăcută în contextul anilor 1880, o perioadă când ciclismul a devenit o formă populară de transport, cât şi un hobby popular, datorită patentului  lui John Dunlop pentru anvelopele gonflabile. Înainte de invenţia lui Dunlop, anvelopele de bicicletă erau făcute din cauciuc solid, care făceau plimbările pe bicicletă mult mai incomode.
  După ce a fost abordat de ciclist, Edouard a început să acorde din ce în ce mai mult interes pentru noile anvelope pneumatice. Fraţii Michelin au ajuns la concluzia că ar exista o cerere mai mare pentru astfel de anvelope dacă ar fi existat o modalitate mai rapidă de reparaţie, mai precis dacă roţile ar fi fost detaşabile. Edouard a făcut o serie de experimente şi a dezvoltat mai multe prototipuri, iar în 1891 a primit patentul pentru anvelopele detaşabile. Industria automobilelor era într-o fază incipientă, iarAndré şi Édouard au văzut şi în această piaţă o oportunitate.
  Au transferat ceea ce au învăţat despre anvelopele pneumatice detaşabile ale bicicletelor spre automobile. În 1895, fraţii au intrat în cursa de automobile Paris-Bordeaux-Paris folosind noul design de anvelope Michelin, unde, chiar dacă maşina lor a fost ultima clasată, noile anvelope i-au impresionat pe reprezentanţii industriei şi au lansat piaţa pentru noile anvelope. La finalul cursei, André a prezis că, în zece ani, fiecare maşină din lume va fi echipată cu astfel de anvelope. A durat doar cinci ani ca acest lucru să se întâmple.
  

  Succesul Michelin Brothers a crescut astfel concomitent cu industria auto şi s-a extins la nivel internaţional odată cu construcţia unor fabrici, în Italia în 1906 şi, un an mai târziu, în Statele Unite ale Americii. Compania a fost reorganizată ca holding în 1951. În prezent, Michelin deţine unităţi de producţie în întreaga lume şi produce anvelope pentru aproape orice tip de vehicul imaginabil, inclusiv naveta spaţială, potrivit Automotive Hall of Fame.

  
  

    . 1868: William Davis, un vânzător american de pește, patentează mașina frigorifică - frigiderul pe două roți. (?)

  . 1909: Exploratorul britanic Ernest Shackleton a descoperit polul sudic magnetic al planetei.

  

Sir Ernest Henry Shackleton a fost un explorator polar care a condus 3 expediții britanice în Antarctica.

Ernest Shackleton s-a născut pe 15 februarie 1874 în Irlanda, la aproximativ 74 de kilometri de Dublin. Citind foarte mult, în mintea micului Ernest s-a aprins scânteia pasiunii pentru pentru aventură. La 13 ani s-a înscris la colegiul Dulwich, dar nu s-a remarcat, declarându-se plictisit de învățătură. La un moment dat a fost citat zicând: „Nu am învățat prea multă geografie la școală”. Deși nu și-a dat interesul pentru studiile sale, în ultimul semestru a terminat pe locul 5, într-o clasă de 31 de elevi.

Nemulțumirile elevului Shackleton erau atât de mari, încât la 16 ani a renunțat, pentru a pleca pe mare. Următorii 4 ani i-a petrecut pe nava Hoghton Tower, a companiei North Western Shipping. În această perioadă a învățat meseria, a vizitat colțurile lumii și și-a creat multe legături. În 1896 a devenit ofițer secund, iar doi ani mai târziu și-a primit certificarea de Master Mariner, care-i oferea posibilitatea de a comanda orice navă britanică din lume.

Pe 9 ianuarie 1909, capitanul și 3 colegi au atins latitudinea de 88° 23′ S, la doar 180 km de Pol. De asemenea, ei au devenit primii oameni care au văzut și au călătorit pe Platoul Polului Sud. 

 Drumul de întoarcere a fost crunt, cei 4 supraviețuind cu jumătăți de rații. Frank Wild a scris în jurnalul său despre cum Shakleton, la un moment dat, i-a oferit unul dintre biscuții săi, văzându-l că suferă. „Toți banii din lume nu ar fi putut cumpăra acel biscuite, iar memoria acelui sacrificiu va rămâne mereu cu mine”.

• 1920: Intră în vigoare un amendament la Constituția SUA care interzice fabricarea și consumul băuturilor alcoolice (“Legea prohibiției”), în vigoare până la 5 decembrie 1933.

Prohibiția, cunoscută și sub numele de Experimentul Nobil, a fost o perioadă începând cu 1920 până în 1933, în timpul căreia vânzarea, producerea, consumarea și transportarea de alcool și de băuturi alcoolice erau interzise la nivel național.

Sub o presiune enormă din partea unor mișcări religioase, Senatul Statelor Unite a propus al 18-lea amendament la 18 decembrie 1917. După ce a fost aprobat de cele 36 de state, al 18-lea amendament a fost ratificat la 16 ianuarie 1919 și pus în aplicare la 16 ianuarie 1920. Unele state federale au interzis alcoolul încă înainte de ratificarea legii.

• 1967: A avut loc la Monterey festivalul considerat astăzi primul mare concert rock. 50.000 de spectatori i-au ascultat pe Janis Joplin, Otis Redding, The Who Mamas & Papas, The Byrds si Jefferson Airplan.

Să aveți o zi frumoasă!