Calendarul zilei: 23 Ianuarie

Este a 23-a zi a anului.

Au mai rămas 342 de zile până la sfârșitul anului bisect.

Soarele răsare la 07 h 43 m și apune la 17 h 12 m.

Citatul zilei

„Fericirea o atingi arareori, dar merită să alergi după ea toată viaţa”. (Stendhal)

23 Ianuarie - Ziua internaţională a scrisului de mână (Handwriting Day)

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de matematică pe care, fiecare dintre noi, trebuia să le umple cu tot felul de semne. Nu, nu era vorba nici de Times New Roman, nici de Arial, nici de Calibri – erau doar semnele pe care învățasem de mici să le „desenăm” pe hârtie. Din categoriile „Ana are mere”, „Nenea Ene e marinar”, „Irina are un ac mic” sau „2 + 2 = 4”, „5 x 7 = 35”. Și mai erau felicitările din vacanța de iarnă pe care le trimiteam profesorilor dragi.

Sărbătoarea coincide cu ziua de naştere a lui John Hancock. Acesta a devenit foarte cunoscut pentru semnătura sa extrem de lizibilă şi stilistic aparte de pe Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii.

Hancock a devenit în decursul timpului, un fel de sinonim pentru semnătura de pe un act oficial.

Ziua Internaţională a scrisului de mână ne reaminteşte că deşi trăim într-o lume a ecranelor şi a butoanelor, tot ar fi păcat să ne pierdem o asemenea abilitate.

Potrivit unui studiu din 2009, studenţii care scriau esee cu pixul, spre deosebire de colegii lor care aveau la dispoziţie un calculator, şi-au terminat munca mai repede şi în plus s-au exprimat mai coerent.

De asemenea, specialiştii spun că una dintre cele mai eficiente metode de a învăţa ceva (de a citi şi a reţine) este să scrii informaţiile de mână.

Scrisul de mână necesită formularea mentală a frazelor înainte de a le trece pe hârtie, dar şi filtrarea gândurilor, producând un proces psihologic extrem de important. Oamenii încetează să mai gândească în profunzime în faţa calculatorului. Suportul textului (în opoziţie cu cel al hipertextului) este sincronic şi conservă toate stadiile ratate ale exprimării. Textele sunt definitive. În faţa unei foi de hârtie, persoana care scrie este mai alertă, mai stăpână pe spaţiul discursiv, mai concentrată şi mai trează.

Evenimente de-a lungul timpului…

1512: Începe domnia lui Neagoe Basarab în Ţara Românească, care a durat pana la sfarsitul vietii sale, la 15 septembrie 1521.

După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic, boierul Parvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tanar.

Soția sa a fost Doamna Milița Despina din familia sârbă Brancovici.

Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517),în jurul căreia s-a născut legenda Mesterului Manole. Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină “.

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română.În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Prof. Dr. Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic.

Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol , cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului.

În procesul de plagiere,Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina.

1556: A avut loc cel mai dezastruos cutremur din lume, ducând la uciderea a 830.000 de oameni, în provincia chineză Shaanxi.

În urmă cu 460 de ani avea loc cel mai distrugător cutremur din istorie, semnalat de cronici: seismul Jiajing. Se întâmplă în provincia chineză Shaanxi. 830.000 de morţi şi sute de mii de răniţi

A început în dimineaţa zilei de 23 ianuarie. Mai mult de 97 de districte din povinciile Shaanxi, Shanxi, Henan, Gansu, Hebei, Shandong, Hubei, Hunan, Jiangsu şi Anhui au fost afectate.

Epicentrul cutremurului din Shaanxi a fost în Valea Râului Wei din provincia Shaanxi, aproape de Huaxian, Weinan şi Huayin.

În Huaxiam, fiecare clădire şi cămin au fost demolate, ucigând mai mult de jumătate din rezidenţii acestui oraş.

Ca să ne dăm seama de dimensiunile catrastrofei, este suficient să ne referim la documentele vremii, care vorbesc de falii apărute în pământ, cu adâncimi până la 20 metri. Distrugerile s-au semnalat pe o rază de aproape 500 de kilometri de epicentrul seismului.

Munţii şi-au schimbat locul!

Merită citată descrierea fenomenului, aşa cum apare în analele chineze: "Munţi şi râuri şi-au schimbat locurile lor, iar drumurile au fost distruse. Pământul s-a ridicat deodată, creând noi dealuri care nu existaseră până atunci, în timp ce dealurile existente au devenit vai. În diferite părţi, a ţâşnit apă şi a dat naştere la noi râuri. Palate, temple, ziduri s-au prăbuşit brusc, nerămânând din ele decât un morman de piatră".

Savantul chinez Qin Ked, care a supravieţuit cutremurului, relatează un detaliu interesant: oamenii surprinşi în picioare sau alergând şi-au găsit sfârşitul aruncaţi de colo-colo, iar majoritatea supravieţuitorilor sunt din rândul celor care, în ciuda spaimei, s-au culcat la pământ, aşteptând nemişcaţi sfârşitul.

După cutremur, provincia a rămas pentru multă vreme pustiită. Astăzi este din nou populată dens, cu 37 milioane locuitori, care ocupa 205.000 kmp. Este o populaţie mai densă decât a României. Au venit acolo, atraşi de rezervele mari de petrol şi cărbune, pe baza cărora s-a dezvoltat o industrie modernă.

1783: S-a născut Stendhal

Pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle, scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său. Se crede că Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania).

Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluției franceze și din perioada Primului Imperiu Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar.

Opera lui Stendhal conține atât texte autobiografice (ca Viața lui Henri Brulard), cât și romane dintre cele mai frumoase ale literaturii franceze: Roșu și Negru, Lucien Leuwen, Mânăstirea din Parma.

Roșu și Negru este primul mare roman al lui Stendal și primul care combină în mod subtil descrierea realității sociale cu acțiunea romanescă. Julien Sorel, personajul central al romanului, este într-un sens produsul pur al epocii sale.

În Racine și Shakespeare, scriitorul afirmă că datoria artei romantice este de a răspunde gustului și tendinței populare. Realismul lui Stendhal înseamnă în primul rând voința de a prezenta evenimente și fapte care îi interesează pe contemporani (Monarhia din Iulie în Lucien leuwen, Restaurația în Roșu și Negru, înfrângerea și retragerea austriecilor în Mânăstirea din Parma). În schimb, Stendhal este foarte preocupat de a reda sentimentele personajelor centrale cu tot realismul psihologic de care e capabil. El se inspira din teoriile privind iubirea conținute în tratatul său Despre dragoste, încercând să fie un psiholog riguros.

Roșu și Negru și Lucien Leuwen sunt fresce acerbe ale societății sub regimul Restaurației, așa cum indică sub-titlul din Roșu și Negru: „Cronica anului 1830”; Lucien Leuwen este amplul tablou al Monarhiei din Iulie; Mânăstirea din Parma descrie moravurile politice ale monarhiilor italiene din sec.al XIX-lea. Aceste romane au o componentă politică nu prin prezența unor lungi reflecții politice, ci prin relatarea faptelor. Componenta politică în romanul Mânăstirea din Parma este mult mai puțin importantă decât în Roșu și Negru sau Lucien Leuwen. Istoria, în schimb, joacă un rol inseparabil de acțiunea romanescă (bătălia de la Waterloo, intrarea trupelor franceze în Milano în 1796).

Descrierea moravurilor în opera lui Stendhal nu se vrea niciodată imparțială, ci critică: ea nu este motivată de o voință sociologică, ci de dorința de a înlătura aparențele înșelătoare și de a arăta „adevărul, crudul adevăr” (deviza primului volum din Roșu și Negru) societății contemporane.

Opera lui Stendhal este profund inspirată din propria sa viață, romanele lui constituind o autobiografie ideală a scriitorului. Julien Sorel, Lucien leuwen, Fabrice del Dongo sunt cei care Stendhal ar fi visat să fie.

1821: A avut loc începutul mişcării revoluţionare condusă de Tudor Vladimirescu în Muntenia.

În fruntea pandurilor, Tudor Vladimirescu a străbătut Baia de Aramă, Broşteni şi Strehaia, unde i s-a alăturat cetele lui Dimitrie Macedonschi şi Simion Mehedinţeanu. Tudor a înaintat până la Ţânţăreni, unde şi-a organizat o tabără la 4-28 februarie 1821.

1832: S-a născut pictorul francez Édouard Manet.

Fiu al unui înalt funcţionar din Ministerul Justiţiei, pictorul francez, precursor al impresionismului, nu a fost predestinat carierei de pictor. Dar, după ce a fost declarat respins la Şcoala Navală, a decis să se formeze în atelierul lui Thomas Couture, unul dintre pictorii oficiali ai celei de-a Doua Republici.

În 1861, Manet a expus la Salonul Academiei de Arte Frumoase din Paris „Portretul D-lui si D-nei M”, un tablou emoţionant cu părinţii săi, în prim plan aflându-se tatăl său, grav bolnav.

De-a lungul întregii cariere, Edouard Manet a încercat să revină în Salon, în ciuda criticilor acide la adresa operelor sale, din dorinţa de a-i fi recunoscută munca, lucru de care s-a putut bucura abia spre sfârşitul vieţii.

Debutul lui Manet în lumea picturii a fost marcat de scandaluri. „Dejun pe iarbă” (1863) prezintă doi studenţi îmbrăcaţi în sacouri şi două naiade surprinşi într-o pădure. Modelul Victorine Meurent pozează goală în acest tablou, iar doi ani mai târziu o întruchipeaza pe „Olympia”, curtezană care îşi ascunde cu mâna ceea ce decenţa îi interzice să arate. „Olympia” a fost prezentată la Salon în 1855, alături de „Hristos batjocorit de soldaţi”, ambele tablouri declanşând polemici violente.

Invitat să participe la prima expoziţie a „impresioniştilor” din 1874, Manet a refuzat invitaţia, deoarece era mai în vârstă decât ei şi nu mai simţea nevoia să se alăture acestei mişcări. Însă, după ce a luat contact cu aceştia, paleta sa de culori s-a deschis şi-a devenit mai vibrantă.

1834: S-a născut Alexandru Odobescu

Prozator şi istoric. (operele istorice: "Mihnea-Vodă cel rău", "Doamna Chiajna"; tratat de arheologie: "Istoria arheologiei"; volum de eseuri: "Pseudokynegeticos") (m. 10 noiembrie 1895).

Alexandru I. Odobescu (1834-1895) rămâne în literatura noastră ca un scriitor de primă mână pentru cele două „Scene istorice din cronicele româneşti" - „Mihnea Vodă cel Rău" şi „Doamna Chiajna", piese de bază ale nuvelei istorice autohtone - şi pentru „Pseudo-cynegeticos" („Fals tratat de vânătoare" sau - cu cuvintele autorului - „Falş tractat de vânătorie").

Una dintre operele inclasabile ale literaturii române, aceasta din urmă este un soi de eseu (scris din întâmplare, la solicitarea unui prieten - C.C. Cornescu - de a-i compune o prefaţă pentru un manual de specialitate) care dă întreaga măsură a spiritului acestui autor extrem de erudit, dar şi cu un considerabil talent literar.

Aşa precum era specificul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea românesc, Odobescu - scriitor, istoric, arheolog şi om politic - se exprimă ca un autor polivalent, cu preocupări intensive în varii domenii ale cunoaşterii. Odobescu este, de altfel, cel care a descoperit şi a făcut cunoscut valorosul Tezaur de la Pietroasa (prin transportarea sa la Expoziţia universală de la Paris, în 1867, şi prin lucrarea în franceză „Le Trésor de Petrossa"), din păcate, pierdut de România prin mutarea tezaurului la Moscova.

1896: Konrad Roentgen a demonstrat capacitatea razelor X de a pătrunde în ţesuturi şi a pune în evidenţă imagini neobservabile până atunci.

Radiația (razele) X sau radiația (razele) Röntgen sunt radiații electromagnetice ionizante, cu lungimi de undă mici, cuprinse între 0,1 și 100 Å.

În laborator

Razele X se pot obține în tuburi electronice vidate, în care electronii emiși de un catod incandescent sunt accelerați de câmpul electric dintre catod si anod .Electronii cu viteză mare ciocnesc anticatodul care emite radiații X. Electronii rapizi care ciocnesc anticatodul interacționează cu atomii acestuia în două moduri:

Electronii, având viteză mare, trec prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului și se apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, îi deviază de la direcția lor inițială. Când electronii se îndepartează de nucleu, ei sunt frânați de câmpul electric al nucleului; în acest proces se emit radiații X.
La trecerea prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului, electronii rapizi pot ciocni electronii atomilor acestuia. În urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior (de exemplu de pe stratul K) poate fi dislocat. Locul rămas vacant este ocupat de un electron aflat pe straturile următoare (de exemplu de pe straturile L, M sau N). Rearanjarea electronilor atomilor anticatodului este însoțită de emisia radiațiilor X.

Proprietățile radiațiilor X

Ele prezintă următoarele proprietăți:

în vid ele se propagă cu viteza luminii;
impresionează plăcile fotografice;
nu sunt deviate de câmpuri electrice și magnetice;
produc fluorescența unor substanțe (emisie de lumină); Exemple de substanțe fluorescente: silicat de zinc, sulfurǎ de cadmiu, sulfurǎ de zinc, care emit lumina galben-verzuie.
sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu impresionează ochiul omului;
pătrund cu ușurință prin unele substanțe opace pentru lumină, de exemplu prin corpul omenesc, lamele metalice cu densitate mică, hârtie, lemn, sticlă ș.a., dar sunt absorbite de metale cu densitatea mare (de exemplu: plumb). Puterea lor de pătrundere depinde de masa atomică și grosimea substanței prin care trec.
ionizeazǎ gazele prin care trec. Numǎrul de ioni produși indica intensitatea radiațiilor. Pe această proprietate se bazeazǎ funcționarea detectoarelor de radiații.
au acțiune fiziologicǎ, distrugând celulele organice, fiind, în general, nocive pentru om. Pe această proprietate se bazeazǎ folosirea lor în tratamentul tumorilor canceroase, pentru distrugerea țesuturilor bolnave.

1988: S-a făcut ocolul Pământului cu avionul.

Avionul experimental „Voyager”, pilotat de americanii Dick Rutan şi Jeana Yeager, a efectuat primul ocol al lumii fără escală şi fără să fie aprovizionat.