Ziua scrisului de mână (National Handwriting Day)

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de matematică pe care, fiecare dintre noi, trebuia să le umple cu tot felul de semne. Nu, nu era vorba nici de Times New Roman, nici de Arial, nici de Calibri – erau doar semnele pe care învățasem de mici să le „desenăm” pe hârtie. Din categoriile „Ana are mere”, „Nenea Ene e marinar”, „Irina are un ac mic” sau „2 + 2 = 4”, „5 x 7 = 35”. Și mai erau felicitările din vacanța de iarnă pe care le trimiteam profesorilor dragi.

Aflată într-o creștere accelerată, popularitatea calculatoarelor, a email-urilor, notebook-urilor electronice şi a SMS-urilor, a stickerelor cu mesaje şi sfaturi, precum şi a altor mijloace de comunicare rapidă face ca omul modern să renunţe, treptat, la posibilitatea de a-și exprima propriile gânduri prin scris.

 

În fiecare an, la 23 ianuarie, în lume este marcată Ziua scrisului de mână (National Handwriting Day) sau Ziua semnăturii, care a fost instituită cu scopul de a ne aminti de frumuseţea şi unicitatea scrisului de mână şi de necesitatea folosirii semnăturii de mână.
Iniţiatorul acestei zile este Asociaţia producătorilor de instrumente de scris (Writing Instrument Manufacturers Association, WIMA), care a declarat ziua de 23 ianuarie drept ziua sărbătoririi „scrisului de mână”.

Interesant este faptul că, la 23 ianuarie, s-a născut şi unul din cei mai proeminenți oameni de stat americani – John Hancock (23 ianuarie 1737 – 8 octombrie 1793), care a devenit foarte cunoscut pentru semnătura sa extrem de lizibilă şi stilistic aparte de pe Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii.
Istoria evoluţiei scrisului de mână este de mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să stabilească caracterul unei persoane după scrisul de mână al acesteia. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, care, astăzi, este considerat drept un domeniu de analiză a scrisului de mână. O contribuție importantă la teoria grafologiei a avut-o şi filosoful și psihologul german Ludwig Klages (10 decembrie 1872- 29 iulie 1956).

Oamenii de ştiintă moderni au stabilit șapte caracteristici principale ale scrisului de mână, după care poate fi creat profilul unui om. Acestea sunt: mărimea literelor, forma şi înclinarea lor, direcția scrisului de mână, presiunea şi viteza scrisului, precum şi forma liniei de bază a rândurilor. Grafologii consideră că între scrisul de mână şi caracteristicile acestuia există cu siguranţă o legătură, deoarece creierul uman  „conduce” în mod subconştient scrisul de mână.

Ziua Internaţională a scrisului de mână ne reaminteşte că deşi trăim într-o lume a ecranelor şi a butoanelor,  tot ar fi păcat să ne pierdem o asemenea abilitate.

Potrivit unui studiu din 2009, studenţii care scriau esee cu pixul, spre deosebire de colegii lor care aveau la dispoziţie un calculator, şi-au terminat munca mai repede şi în plus s-au exprimat mai coerent.

De asemenea, specialiştii spun că una dintre cele mai eficiente metode de a învăţa ceva (de a citi şi a reţine) este să scrii informaţiile de mână.

Scrisul de mână necesită formularea mentală a frazelor înainte de a le trece pe hârtie, dar şi filtrarea gândurilor, producând un proces psihologic extrem de important. Oamenii încetează să mai gândească în profunzime în faţa calculatorului. Suportul textului (în opoziţie cu cel al hipertextului) este sincronic şi conservă toate stadiile ratate ale exprimării. Textele sunt definitive. În faţa unei foi de hârtie, persoana care scrie este mai alertă, mai stăpână pe spaţiul discursiv, mai concentrată şi mai trează.

Ghid pentru descifrarea personalităţii: ce spune scrisul tău de mână despre tine

Scrisul fiecăruia dintre noi este unic, aşa cum sunt şi amprentele, iar personalitatea noastră se reflectă în forma pe care o dăm literelor, spun grafologii. Grafologia, ştiinţa care analizează scrisul de mână şi decodifică personalitatea fiecăruia, datează din secolul al XVIII-lea. Deşi desconsiderată de mulţi şi adăugată şirului de pseudoştiinţe, analiza grafologică este folosită de unele companii în procesul de recrutare a personalului, ca metodă de evaluare psihologică.

Rezultatele unui studiu realizat de National Pen Association, şi citat de visual.ly, arată că literele şi cuvintele scrise indică 5.000 de trăsături comportamentale. Cu alte cuvinte, forma literelor şi spaţierea „trădează” personalitatea scriitorului.

Potrivit studiului, mărimea scrisului unei persoane poate determina personalitatea. Oamenii cu un scris mai mic de mână tind să fie timizi, studioşi şi meticuloşi, în timp ce oamenii petrecăreţi, care adoră atenţia, îşi întind scrisul pe mai mult spaţiu. Dacă literele sunt de o dimensiune medie, persoana este echilibrată şi uşor adaptabilă.

Dacă scrisul este înclinat spre dreapta, persoana este deschisă noilor experienţe şi îi place să socializeze. Dacă este înclinat spre stânga, persoana este mai singuratică. Cei care scriu drept, neînclinat, sunt oameni practici, logici şi siguri pe sine.

Trăsăturile comportamentele pot fi identificate şi prin felul în care sunt scrise literele în sine. Spre exemplu, buclele mari create în litera „l“ şi „e“ indică o persoană spontană, relaxată şi deschisă la provocări, în timp ce buclele strânse trădează o fire sceptică.

Oamenii care scriu litera „s“ rotunjită au o fire creativă şi artistică, în timp ce persoanele care mâzgălesc un „s“ ascuţit sunt curioase, ambiţioase şi inteligente. Cei care scriu litera „s“ de tipar sunt schimbători. În ceea ce priveşte spaţierea cuvintelor, oamenii care au spaţii mari între ele se bucură de libertatea lor şi urăsc să fie sufocaţi de cei din jur. Pe de altă parte, persoanele care au distanţe mici între cuvinte adoră să socializeze, chiar şi cu riscul să devină sâcâitori. Oamenii care scriu litera „o“ cu buclă sau cu o gaură sus sunt vorbăreţi şi deloc secretoşi. În schimb, cei care desenează un „o“ închis sunt introvertiţi.

Felul în care oamenii pun punctul de „i“ şi liniuţa pe „t“ este un alt indicator pentru personalitate. Dacă punctul pe „i“ stă departe de literă, înseamnă că persoana respectivă are imaginaţie. Dacă punctul este aproape de literă, omul este organizat şi empatic. Cei care transformă punctul în cerculeţ au o personalitate copilăroasă, iar cei care pun liniuţă în loc de punct sunt oameni fără răbdare, foarte critici cu ei înşişi.

Liniuţele lungi pe litera „t“ sugerează că persoana este hotărâtă şi entuziasmată, dar şi încăpăţânată. Liniuţele scurte trădează persoane leneşe şi lipsite de motivaţie.