29 Ianuarie

 Este a 29-a zi a anului.

Au mai rămas 336 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 07 h 37 m și apune la 17 h 21 m.

Citatul zilei

“Oricine poate face faţă unei situaţii de criză, viaţa de zi cu zi în schimb ne dă gata.” (Anton Cehov)

Ziua invenției automobilului

Automobilul are şi el o zi de naştere, stabilită pentru data de 29 ianuarie 1889, ziua când un dispozitiv mecanic denumit Motorwagen a primit un brevet imperial pentru a putea fi exploatat oficial.

Motorwagen era realizarea inginerului Karl Benz care s-a şi prezentat de altfel pe străzile oraşului Mannheim cu ciudata sa construcţie pe trei roţi în care se puteau cocoţa doi călători, scrie Infoniac.

Acest prim vehicul era propulsat de un motor cu explozie în patru timpi, alimentat cu benzină. Scotea un zgomot infernal şi un nor gros de fum urât mirositor.

În plus, maşina demara greu. Ca s-o porneşti, trebuia să încălzeşti mai întâi motorul cu apă fierbinte, iar apoi să pui doi oameni la împins maşina, în timp ce al treilea manevra pornirea de la punctul de comandă. Împingeai, până când pistoanele ajungeau să funcţioneze singure.

Marea performanţă însă nu stă atât în faptul că vehiculul mergea fără să fie tractat de animale, cât în viteza ameţitoare cu care îşi făcuse demonstraţia în faţa publicului: pe drum drept, atingea 16 km pe oră.

În plus, maşina putea fi folosită pe distanţe mari, fără să schimbi caii din loc în loc, fără să-i odihneşti, să-i hrăneşti şi să-i adapi. N-aveai altă grijă decât aceea a bidoanelor cu benzină.

Tocmai benzina era însă punctul de alarmă pentru opinia publică din acea vreme, când tocmai se iviseră nişte maşini de gătit cu petrol, care făceau explozie prin bucătării. Rezervorul lor era de 20-30 de ori mai mic decât cel al automobilului.

Unele ziare sugeraseră chiar să se retragă brevetul inventatorului, pentru ca nu cumva să incendieze întreg oraşul cu bidoanele explozive ale invenţiei sale.

La prima demonstraţie făcută de însuşi inginerul Benz, s-a produs un incident neaşteptat, capabil să-i descurajeze chiar şi pe opimişti: zgomotul produs de motor a speriat calul măcelarului din oraş, care trecând cu marfa pe aceeaşi stradă, a luat-o la goană, răsturnând podusele în şanţ şi rănind vizitiul.

Se prefigura un fiasco, dar inginerul Benz nu s-a descurajat, a prezentat noi modele mai silenţioase şi a propus pentru prima oară amenajarea unor staţii de alimentare cu benzină la unele intersecţii, pentru că rezervorul maşinii să nu depăşească nişte limite rezonabile.

Modelul primului automobil, brevetat acum 124 de ani, a fost produs în trei exemplare. Unul se află şi astăzi la Muzeul Tehnicii din Munchen. Celelalte două au dispărut.

Dacă ar mai fi existat, iubitorii de maşini retro ar fi fost dispuşi să plătească fabulos, ca să apuce una.

Evenimente de-a lungul timpului... 

• 1595:  A avut loc premiera piesei „Romeo şi Julieta” de William Shakespeare, povestea lui Romeo Montague (Romeo Montecchi) şi a Julietei Capulet (Capuleti Giulietta), doi copii ai unor familii rivale din oraşul Verona din nordul Italiei, care se îndragostesc şi se decid să moară împreună.
  
  
  
  
  
  
  

  . 1688: S-a născut Emanuel Swedenborg, om de știință, om politic, filosof și teosof suedez, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist și deputat; supranumit de Balzac „Buddha al Nordului”; una dintre cele mai misterioase și complexe personalități ale Scandinaviei.
  
  Emanuel Swedenborg sau Svedberg era al treilea născut dintre cei nouă copii ai lui Jesper Swedberg și al Sarei Belim. La vârsta de opt ani, acesta și-a pierdut mama. Zece zile mai târziu, după moartea singurului frate mai mare (al doilea copil al soților Swedberg era o fată), Emanuel a devenit cel mai mare dintre copiii în viață. În 1697, tatăl său s-a căsătorii cu Sara Bergia, care l-a iubit foarte mult pe Emanuel și i-a lăsat o moștenire semnificativă. Tatăl lui, cleric luteran, a devenit ulterior un episcop faimos și controversat a cărui dioceză a inclus bisericile suedeze din Pennsylvania și Londra.
  La vârsta de 11 ani, s-a înscris la Universitatea din Uppsala, unde tatăl său preda și a studiat teologia, literatura, matematica și științele naturii. În 1709, la 21 de ani, a devenit doctor în filosofie.
  În perioada 1710-1715, Emanuel Swedenborg a călătorit în Anglia, Olanda, Franța și Germania pentru a studia și a lucra împreună cu savanți de frunte ai Europei Occidentale din acele timpuri. În Londra, Swedenborg a studiat opera lui Sir Isaac Newton, a lucrat cu astronomul John Flamsteed și a investigat experimentele chimice ale lui Robert Boyle.
  La întoarcere în Suedia, în 1714, Swedenborg a studiat ca inginer sub ghidarea genialului inventator suedez Christoplier Polliem.
  
  

  
  
  

  Cariera sa ca om de știință s-a dovedit prodigioasă. A fondat prima revistă științifică suedeză, „Daedalus Hyperboreus”. La 30 de ani, acesta cunoștea 10 limbi străine, iar ulterior a învățat și ebraica și aramaica.

  
  

  Inventator prolific, Swedenborg a conceput un vehicul destinat zborului, dotat cu aripi fixe și propulsat de o elice. A proiectat vehicule pentru navigația subacvatică, o mașină cu aburi, un model de ecluză și o pendulă cu apă destinată pentru a reprezenta mișcarea planetelor.

  
  

  Câțiva ani mai târziu, Regele Carol al XII-lea al Suediei i-a oferit o slujbă ca supervizor al industriei miniere suedeze între anii 1716 și 1747 și a început să publice ceea ce s-a dovedit a fi în cele din urmă o lucrare fundamentală în metalurgie, Opera philosophica et metallurgica (1734), considerată și astăzi de referință în domeniu. A fost acceptat ca membru al guvernului într-un cabinet cu reputație internațională în domeniul metalurgiei.

  
  

  După moartea lui Carol al XII-lea, Emanuel a fost înnobilat de Regina Ulrika Eleonora, iar numele său de familie a fost schimbat în Swedenborg (sau Svedenborg). Această schimbare i-a conferit o poziție în Casa Nobiliară Suedeză, unde a rămas ca participant activ la guvernarea Suediei întreaga sa viață.

  În 1743, la vârsta de 55 de ani, aflându-se la Londra, a avut o revelație care i-a schimbat radical cursul vieții. Dumnezeu i-a revelat misiunea pe care i-a încredințat-o, spunându-i: „Eu sunt Domnul, Creatorul și Eliberatorul; te-am ales pentru a face cunoscut oamenilor sensul spiritual al Sfintelor Scripturi. Îți voi dicta tot ceea ce va trebui să scrii”.

  Din acel moment, Swedenborg a renunțat la științe și s-a consacrat descrierii lumii spirituale, unei vieți mistice creștine, care i se dezvăluia progresiv și pe care a făcut-o cu măiestria educației sale religioase.

  În 1744, Swedenborg a călătorit în Olanda, timp în care el a început să aibă o serie de vise revelatorii. Swedenborg purta cu el un jurnal de călătorie în care și-a descris experiențele avute în aceste vise. Jurnalul a fost descoperit în Biblioteca Regală, abia în 1850 și publicat în anul 1859 cu titlul Drömboken (Cartea de vise).

  În 1747, el a început să învețe ebraica pentru a citi în original Biblia. Nu de puține ori a făcut dovada unor înzestrări excepționale – clarviziune și profeție. În 1759, aflându-se la Göteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmată ulterior cu exactitate. În 1762, aflându-se în stare de transă, a avut viziunea morții țarului Petru al III-lea al Rusiei.

  Între anii 1749 și 1756, Swedenborg a publicat principala sa operă teologică, Arcana Caelestia sau Heavenly Secrets (Secretele Cerului), al cărui titlu complet poate fi tradus ca Dezvăluirea Sensurilor Profunde Cerești din Sfânta Scriptură sau Cuvântul Domnului. Această lucrare, ce cuprinde 10 volume cu un total de aproximativ 6000 de pagini, comentează fiecare vers și adesea fiecare cuvânt din Geneză și Exod, interpretându-le cu multiple nivele de semnificație referitoare la întreaga istorie a umanității, problemele și cursul pelerinajului spiritual al fiecărui individ și la nivelul cel mai profund, povestea interacțiunii dintre latura umană și cea divină a lui Iisus.

  În această perioadă, Swedenborg a scris opt volume explicând Apocalipsa (Apocalypse Revealed), alte lucrări intitulate Divine Providence (Providența Divină), Iubirea și înțelepciunea Divină și Cele Patru Doctrine, adică Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Viața și Credința. Swedenborg și-a prezentat experiențele trăite în lumea de dincolo în volumul intitulat Heaven and its Wonders and Hell (Raiul și minunile sale și iadul).

  În restul vieții, el a susținut că această schimbare i-a fost adusă de Iisus Hristos, care i-a apărut, l-a chemat către o nouă misiune și i-a deschis porțile percepției. Noul său nivel de conștiință îi permitea acum accesul simultan în această lume și în lumea de dincolo.

  În 1768, la vârsta de 80 de ani, Swedenborg și-a început penultima călătorie în Franța și apoi în Anglia, unde a scris ultima sa mare lucrare teologică, True Christian Religion (Adevărata Religie Creștină).

  În 1770 la vârsta de 82 de ani, Swedenborg călătorește încă o dată la Amsterdam (locul în care au început visurile) și completează această monumentală operă.
  
  
  
  
  . 1845: A fost publicat, pentru prima dată, în „New York Evening Mirror”, poemul Corbul (The Raven), de Edgar Allan Poe.
  
  Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts – d. 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), a fost unul dintre marii  scriitori americani, poet, romancier, nuvelist și critic literar, precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci.
  În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinare.
  
  
  
  Poemul este adesea menționat datorită muzicalității versurilor, limbajului stilizat și atmosferei supranaturale. În poem, un corb vorbitor vizitează un bărbat îndrăgostit, urmărind decăderea acestuia în nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, se lamentează din cauza morții iubitei lui, Lenore. Șezând pe un bust ce o reprezintă pe Pallas Athena, corbul pare să-i agraveze starea prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”. Poemul are o serie de influențe din folclor și antichitatea clasică.
  Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care ar avea succes atât critic, cât și la masele de oameni.
  „Corbul” a fost inspirat parțial de corbul vorbitor din romanul de Charles Dickens, Barnaby Rudge. Poe a folosit ritmul complex și măsura din poemul de Elizabeth Barrett, „Lady Geraldine’s Courtship”, făcând, de asemenea, uz de rimă internă și aliterație.
  
  
  
  Corbul

  
  

  
  
  Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
  
  Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,
  
  Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
  
  Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
  ,,E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întîmplător.
  Doar atât, un trecător."
  …………………………………………………………..
  În perdele învinse roşul veşted de mătase
  Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
  Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
  ,,E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor –
  Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
  Nu-i decât un trecător."
  Astfel liniştindu-mi gândul şi de spaime dezlegându-l
  ,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
  Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
  Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
  Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
  Beznă, nici un trecător.
  …………………………………………………………
  Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
  a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpânitor.
  N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
  Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
  Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpânitor,
  Sus, pe bust, se-opri din zbor.
  ……………………………………………………………
  Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
  Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvânt sfâşietor.
  Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
  Până-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
  Va pleca şi el, ca mâine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
  Spuse Corbul: ,,Nevermore''.
  ……………………………………………………    

• 1856: Regina Victoria a Marii Britanii a instituit Ordinul Crucea Victoriei (Victoria Cross), una dintre cele mai mari distincţii britanice pentru acte de bravură, primele distincţii Victoria Cross fiind acordate unor eroi în războiul Crimeei (1853-1856).
  
  Crucea Victoria (în engleză Victoria Cross) este cea mai înaltă decorație militară acordată pentru acte de eroism „în fața dușmanului” militarilor din diverse țări ale Commonwealth-ului și ale fostelor teritorii ale Imperiului Britanic. Acesta are prioritate față de toate celelalte ordine, decorații și medalii. Ea poate fi acordată unei persoane de orice grad în orice ramură militară, precum și civililor sub comandă militară. În Regatul Unit, ea se decernează de obicei direct persoanei decorate sau celei mai apropiate rude a sa, de către monarhul britanic în timpul unei ceremonii ținute la Palatul Buckingham. În țările din Commonwealth în care monarhul britanic este șef de stat, Guvernatorul General este cel care face aceasta în numele monarhului. Împreună cu Crucea lui George —care este distincția echivalentă pentru acte de curaj realizate departe de inamic— este cea mai înaltă distincție acordată pentru curaj în Regatul Unit. Crucea Victoria este, însă, purtată înaintea Crucii George de o persoană care are ambele distincții (ceea ce nu s-a întâmplat până acum).
  Ordinul Crucea Victoria a fost înființat la 29 ianuarie 1856 de către Regina Victoria pentru a răsplăti faptele de curaj din timpul Războiului Crimeei. De atunci, medalia a fost acordată de 1356 de ori unui număr de 1353 de persoane. Doar 13 medalii, nouă militarilor britanici și patru celor australieni, au fost acordate după Al Doilea Război Mondial.
  Explicația tradițională a sursei metalului în care sunt bătute medaliile este aceea că provine de la un tun rusesc capturat la asediul Sevastopolului. Cercetări mai recente au arătat că această poveste ar putea să nu fie adevărată, sugerând mai multe posibile origini ale materialui din care sunt făcute medaliile. Din cauza rarității lor, Crucile Victoria au valoare mare, iar la licitații, acestea pot fi vândute pentru mai mult de 400.000 de lire sterline. Există mai multe colecții publice sau private dedicate acestei decorații. Lord Ashcroft, ale cărui colecții conțin peste o zecime din totalul de Cruci Victoria acordate, a anunțat în iulie 2008 o donație Muzeului Imperial de Război, permițând expunerea colecției sale într-o nouă galerie ce urmează a fi deschisă în 2010.
  Din 1990, trei țări ale Commonwealth-ului al cărui șef de stat este monarhul britanic și-au instituit propria variantă ce Cruce Victoria. Ca rezultat, vechea Cruce Victoria este uneori denumită în aceste țări „Crucea Victoria Britanică” sau „Crucea Victoria Imperială”, pentru a face distincția față de noile decorații.
  
  

  . 1860: S-a născut marele  scriitor  rus, Anton Pavlovici Cehov 

  

  Deși a urmat studii în domeniul medical și a profesat ca medic, scriitorul nu a renunțat la pasiunea sa, descoperită încă din copilărie. În decursul vieții sale a lăsat moștenire generațiilor viitoare șaptesprezece piese de teatru și aproape șase sute de povestiri.

  De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din intreaga lume.

  Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 – 1959).

  În 1903, finalizează piesa Livada de vișini.A suferit de de tuberculoză pulmonară iar in 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.

  Cu un caracter foarte modest, care l-a insoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea capăta reputația sa postum.

  Arta lui Cehov se remarcă printr-o veridicitate și un realism desăvârșite. “O piesă trebuie să arate cum oamenii vin, pleacă, stau la masă, vorbesc despre vreme și joacă cărți", spunea el. “Viața trebuie să fie exact așa cum este și oamenii așa cum sunt, nu pe picioroange... Tot ceea ce se petrece pe scenă trebuie să fie exact la fel de complicat, dar și la fel de simplu ca în viața de zi cu zi." Sublinierea realismului de suprafață presupune o măiestrie artistică deplină care reunește toate elementele scenei în proiectul general al piesei. Așa cum a remarcat Cehov în discuția cu un tânăr dramaturg, căruia i-a dat un celebru sfat: “Dacă în primul act atârna pe perete o pușcă, în ultimul trebuie să se tragă cu ea".
  
  
  
  
  . 1866: S-a născut Romain Rolland , scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915 , ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane.
  
  A debutat ca dramaturg în 1895, cu piesa Saint-Louis, urmată de alte piese reunite sub titlul Théâtre de la Révolution (Teatrul Revoluției), din care cea mai cunoscută este Danton (1900), ultima în ordine cronologică fiind Robespierre (1939).
  Între 1904 – 1914, acesta a publicat romanul-fluviu în 10 volume Jean-Christophe (distins cu Grand Prix de l’Académie française în 1913), cea mai importantă operă a lui Romain Rolland. Situându-se pe poziții pacifiste, a condamnat războiul (izbucnit în 1914) în culegerea de articole Au-dessus de la mêlée (Deasupra învălmășelii) (1915).
  I s-a acordat în 1916 Premiul Nobel, a donat Crucii Roșii internaționale suma de bani ce-i revenea, au apărut romanele Colas Breugnon (1919), Pierre et Luce (1920), Clérambault (1920), precum și cel de-al doilea roman-fluviu al său L’Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).
  Personalitatea sa de scriitor-cetățean a fost adeseori comparată cu cea a lui Voltaire, Romain Rolland exercitând o importantă influență asupra opiniei publice europene din primele patru decenii ale secolului trecut.
  
  
  ***

  
  

  Citate  Romain Rolland

  
  

  
  

  • Cea mai mare parte dintre prietenii nu sunt altceva decât niște tovărășii în care fiecare îi îngăduie celuilalt să vorbească despre sine.

  
  

   •  Fatalitatea este scuza oamenilor lipsiţi de voinţă.

  
  

  • Prietenia e un stăpân tot atât de poruncitor ca și dragostea... E mult mai mult.pentru că dragostea e risipitoare, ia și dă cu amândouă mâinile. Prietenia e discretă, se mulțumește cu puțin. dar acest puțin e tot ce e mai bun pe lume.

  
  

  • Un prieten are dreptul să ne spună orice?... Un adevăr neplăcut i se iartă mai degrabă unui dușman decât unui prieten.

  
  

  • Fie că ești slab sau puternic, simți uneori un gol imens în jurul tău și e bine să știi că te poți sprijini atunci de brațul unui prieten.

  
  

  • Oricât ar fi noaptea de lungă, tot vin odată zorile.

  
  

  • Nu trăiesc cei ce nu mor în fiecare clipă, iar cei ce nu se îndoiesc, nu cred.

  
  

  • Nu disprețuim primejdia decât atunci când n-o cunoaștem.

  
  

  • Fatalitatea este scuza oamenilor lipsiți de voință.

  
  

  • Un erou este cineva care face ceea ce poate.

  
  

  • A crea înseamnă a trăi atât visul, cât și viața.

  
  

  • Patria sunt eu, ești tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi.

  
  

  • Când viața nu ți se împotrivește deloc, sufletul nu prea are pricini să se înaripeze.
  
  
  . 1886: Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929) a primit brevetul pentru fabricarea primului automobil din lume, alimentat cu benzină.
  
  
  
  Vehiculul atingea o viteză maximă de 15 km/h şi-a primit numele de Mercedes.
  
  
  

  .1916:Primul bombardament cu zeppeline asupra Parisului. 

  
  Armata germană dispunea la începutul Primului Război mondial de 14 zeppeline, bine echipate pentru misiuni de luptă utilizate iniţial în misiuni de recunoaştere, care însă cu prelungirea războiului, vor fi folosite și în raiduri de bombardament. Astfel, în seara zilei de 29 ianuarie 1916, două zeppeline germane, având indicativele LZ-77 şi LZ-79, se îndreaptă spre Paris pentru o primă misiune de bombardament. Numai că primul dintre ele abandonează rapid misiunea din cauza unor probleme tehnice, iar cel de-al doilea, după ce ajunge deasupra capitalei franceze, aruncă 17 bombe în partea de est a Parisului. Acest bombardament aerian se soldează cu peste 70 de victime, dintre care 26 de morţi, după ce una dintre bombe a nimerit în plin o staţie de metrou din capitala franceză. Totuşi, la întoarcerea din raidul de noapte, dirijabilul german fost grav avariat de bateriile antiaeriene franceze şi nevoit să aterizeze forţat într-un sat din sudul Belgiei, fiind deteriorat total. Acesta avea să fie primul atac aerian german asupra Parisului în care au fost utilizate zeppeline, dar ele vor fi utilizate și în continuare în misiuni de luptă, până la sfârşitul războiului.
  
  
  
  
  . 1964: S-au deschis Jocurile Olimpice de iarnă de la Innsbruck, Austria.
  
  
  
  Lipsa de zăpadă a ameninţat Jocurile Olimpice de iarnă din Innsbruck, în 1964. Armata austriacă a transportat 20.000 lespezi de gheaţă de pe un vârf de munte şi a adus, de asemenea, 40.000 m cubi de zăpadă de pe pantele alpine.
  La Jocurile Olimpice de iarnă au participat 36 de ţări, 1091 sportivi (199 femei, 892 bărbaţi).
  
  
  
  
  
  

  Să aveți o zi frumoasă!