30 Ianuarie

Este a 30-a zi a anului.

Au mai rămas 335 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 07 h 36 m și apune la 17 h 22 m.

Citatul zilei

„Alegerea, și nu șansa e cea care ne determină destinul.” (Franklin D. Roosevelt)

Ziua internaţională a nonviolenţei în şcoli

 

La 30 ianuarie, în întreaga lume, este celebrată Ziua pentru Pace și Nonviolență în Școală.

Această zi reprezintă un omagiu adus lui Mahatma Gandhi, părintele independenței Indiei, inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente și luptător împotriva discriminării din Africa de Sud şi India.

Inițiativa mondială de a susține educația și nonviolența datează din 1964, cu mesajul : „Dragoste universală, nonviolenţă şi pace”.

În această zi, CPPEDAE  exprimă solidaritate în scopul promovării principiului de educare a copiilor în armonie, respect pentru drepturile omului, nonviolenţă şi pace.

Eforturile Consiliului sunt orientate spre prevenirea și combaterea oricăror fapte discriminatorii, inclusiv în domeniul învățămîntului. Este un motiv în plus să milităm pentru o societate fără discriminare și fără violență, care protejează fiecare copil și acordă o atenție sporită educației și valorilor umane.

Pe 30 ianuarie, în mai multe ţări ale lumii, este sărbătorită ziua internaţională a nonviolenţei în şcoli. Scopul acestei zile remarcate pe plan internaţional este promovarea ideii de educare a copiilor în armonie, solidaritate şi respect, mesajul principal al acestei zile fiind „ dragoste universală, nonviolenţă şi pace”. Ziua internaţională pentru nonviolenţă în şcoli a avut ca zi de plecare 30 ianuarie, aceasta fiind ziua celebrării morţii lui Mahatma Gandhi, supranumit părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente, cel care spunea: “non-violenţa este arma celor puternici.”
Această zi promovează o educaţie permanentă în şi pentru armonie, toleranţă, solidaritate, respect pentru drepturile omului, nonviolenţă şi pace. Chiar dacă Ziua Internaţională pentru Nonviolenţă în Școală este sărbătorită pe 30 ianuarie, mesajul ei trebuie să dureze şi să se manifeste în fiecare zi, trebuie să modeleze întreaga noastră educaţie şi trebuie să ghideze gândurile, dorinţele, cuvintele sau acţiunile noastre, pentru că mesajul acestei zile se potriveşte în mod liber cu stilul de viaţă al fiecarei persoane, poate fi un mijloc, o metodă prin care omul să se elibereze de robia egoismului şi o cale pentru a progresa în realizările proprii într-o concepţie a frăţiei universale. Din acest motiv mesajul zilei internaţionale pentru nonviolenţa în şcoală este unul simplu şi trebuie să ajungă în toate centrele educaţionale din întreaga lume şi anume:

“Toate formele agresiunii întâlnite în şoli de la îmbrânceli şi jigniri, până la înjurii, vulgarităţi, intimidările fizice şi verbale, trebuie să dispară iar toate relaţiile interumane elev-coleg, elev-profesor, elev-părinte trebuie dezvoltate pe o bază de armonie şi toleranţă continuă, în care puterea de convingere a cuvântului şi nu a violenţei trebuie să primeze întru dezvoltarea personală armonioasă şi echilibrată a tuturor tinerilor care păşesc pe drumul vieţii prin educaţia şi învăţăturile primite de la dascălii lor.”

„Resping ideea de violenţă, pentru că binele obţinut prin mijlocirea acesteia nu este de durată, în schimb, răul provocat de violenţă este de durată”. Mahatma Gandhi

Ziua mondială de luptă împotriva leprei 

Ziua a fost instituită de ONU în 1954, în memoria lui Raoul Follereau, supranumit „apostolul bolnavilor de lepră”. În prezent sunt peste 150 de ţări care marchează anual „Ziua mondială de luptă împotriva leprei”.

Lepra este o boală infecţioasă cu evoluţie cronică, determinată de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae), descris de norvegianul Armauer Hansen în 1873.

Boala este endemică în ţările tropicale şi subtropicale, fiind în general apanajul ţărilor sărace. Cele mai multe cazuri se înregistrează în Asia, iar cea mai mare prevalenţă în Africa. Se constată o dispariţie gradată a leprei în anumite ţări mediteraneene şi o scădere marcată a incidenţei sale în ţările Americii Centrale şi în zona Caraibelor.

În 1982, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a lansat un program de eliminare a leprei ca problemă de sănătate publică (respectiv de scădere a prevalenţei bolnavilor care necesită polichimioterapie sub 1 la 10.000 de locuitori). Dacă pe plan global acest obiectiv a fost atins (între 1980 şi 2000 se raportau 500.000 – 700.000 de cazuri noi pe an, iar în 2005 s-au înregistrat 286.063) încă din 2002, în 9 ţări (Angola, Brazilia, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo, India, Madagascar, Mozambic, Nepal, Tanzania), lepra continuă să reprezinte o importantă problemă de sănătate publică, în aceste ţări înregistrânduse 84% din cazurile noi.

Prima descriere a bolii a fost făcută în India, în jurul anului 600 î.Hr. Ulterior, boala a fost descrisă în Orientul îndepărtat în anul 400 î.Hr. În secolul IV, lepra a fost adusă în Europa, unde incidenţa maximă a fost înregistrată în secolul al XIII-lea. Din Europa, boala s-a extins în America, prin intermediul imigranţilor.

Lepra se transmite prin contact direct şi prelungit cu bolnavul (care elimină bacilii în special prin aerosoli din secreţiile nazale). Principala poartă de intrare este mucoasa nazo-laringiană. Contaminarea este favorizată de condiţiile precare de igienă, stare de denutriţie, aglomeraţie, climat cald şi umed.

Lepra se caracterizează prin leziuni cutaneo-mucoase, nervoase (nervii periferici), ganglionare şi viscerale (afectează în special ochii şi testiculele, dar poate da şi determinări hepatice, splenice, pulmonare, renale, endocrine).

La Tichileşti, la circa 40 de km de Tulcea, se află ultima colonie de leproşi de pe continent.

Fondată ca mănăstire în 1875, ea a fost transformată în leprozerie (legenda spune că una dintre fondatoare ar fi fost o prinţesă Cantacuzino, suferind și ea de lepră). În 1918, din motive care nu se cunosc azi, o parte dintre locuitorii coloniei Tichilești au fost strămutaţi la Lărgeanca, lângă Ismail, în Basarabia, restul fiind omorâţi iar trupurile lor arse. În 1929, însă, pacienții sunt mutaţi înapoi la Tichileşti, după ce, cu un an înainte, reporterul F. Brunea-Fox descria condiţiile teribile în care trăiau locuitorii lazaretului de la Lărgeanca, plecând de la cazul câtorva dintre ei care evadaseră din colonie.

Sfinții  Trei  Ierarhi

Creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe data de 30 ianuarie pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură-de-Aur. Toate instituţiile de învăţămînt teologic din ţară îşi sărbătoresc patronii, deoarece Sfinţii Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură-de-Aur sunt consideraţi întemeietorii teologiei şi învăţămîntului creştin la nivel academic. În această zi sunt interzise toate activităţile casnice, pentru bunul mers al vieţii în gospodărie.

 Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură-de-Aur sunt sărbătoriţi împreună, pe 30 ianuarie, sub numele comun de Sfinţii Trei Ierarhi. Această sărbătorire în comun a fost aleasă tocmai pentru a evidenţia harul dumnezeiesc, cu totul deosebit, al acestora, chiar dacă numele fiecăruia în parte mai este pomenit în cursul aceleiaşi luni: Sfântul Vasile cel Mare (1 ianuarie), Sfântul Grigorie Teologul (25 ianuarie) şi Sfântul Ioan Gură-de-Aur (27 ianuarie).

 Obiceiuri şi superstiţii

În ziua în care sunt sărbătoriţi, nu se lucrează fiind rău de ars, de friguri şi de pagubă.
În această zi trebuie să dăm o lumînare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să fie luminată.
În multe zone, familiile îi ţin pe cei Trei Ierarhi de patroni ai casei. Se face colivă şi oamenii merg la biserică.
Pentru reuşita familiei şi a treburilor gospodăreşti, în această zi nu se lucrează.
Sărbătoarea se ţine pentru ca să ajute femeilor să toarcă mai cu spor peste an.
Se face praznic în onoarea sufletelor morţilor neîmpărtăşiţi.
Sărbătoarea se ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a-i apăra de boli şi durere pe toţi ai casei.
Celui ce lucrează în această zi i se strâmbă minţile.
Fetele fac vrăji pentru a li se arăta ursitul: nu lucrează şi nu mănâncă decât pâine şi sare.

Se crede că în această zi încolţeşte sub zăpadă grâul care a rămas neîncolţit de cu toamnă.
În tradiţia populară se spune că de astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că "se strâmbă pârtiile", iar vremea dă spre primăvară.
Dacă curg streşinile, primăvara e friguroasă, dacă e ger, vara e călduroasă.

SFINŢII TREI IERARHI

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie evlavioasă. Părinţii i-au dat o educaţie creştină aleasă. Studiile le începe în familie cu tatăl său, retorul Vasile. Învaţă cu cei mai erudiţi retori şi filosofi la Cezareea Capadociei (al treilea oraş ca mărime şi importanţă din Imperiul Roman, după Roma şi Alexandria Egiptului), apoi la Constantinopol, devenit capitala imperiului şi, în cele din urmă, la Atena, unde îl avea coleg şi prieten pe Sf. Grigorie de Nazianz, ca şi pe viitorul împărat Iulian Apostatul (361 – 363). În anul 355 se întoarce în oraşul natal, având 25 de ani, primeşte botezul, împarte întreaga avere la săraci şi intră în monahism. În singurătatea mănăstirii, împreună cu prietenul său Grigorie de Nazianz, alcătuieşte o culegere de texte despre frumuseţea vietii spirituale cu titlul: "Filocalia – iubire de frumos". În 364 este hirotonit preot, iar în 370 – episcop al Cezareei Capadociei.

Sfântul Grigorie de Nazianz s-a născut la Arianz, lângă cetatea Nazianz, dintr-o familie de aristocraţi. În anul 379 pleacă la Constantinopol unde, la mica Biserică a Învierii, ţine cele cinci Cuvîntări teologice în cinstea Sf. Treimi care îi vor aduce mai tîrziu numele de "Teologul2. Tot aici rosteşte cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Cuvântările îl dezvăluie ca orator desăvârşit, profund cunoscător al principiilor retoricii. De aceea, cuvântările sale sunt studiate în şcolile de retorică. Prin acestea, tânărul episcop a demonstrat că, în cetate, cultura creştină nu este cu nimic mai prejos de cea clasică păgână. Interesant de ştiut, Sf. Grigorie este primul autor grec care a publicat o colecţie de scrisori, el punînd bazele corespondenţei ca mijloc de comunicare.

Sfântul Ioan Hrisostom sau Ioan Gură-de-Aur este considerat cel mai de seamă reprezentant al şcolii din Antiohia. Tatăl său a deţinut înalta funcţie militară de magister militum Orientis. Datorită talentului său oratoric, de bun vorbitor, Sfântul Ioan a primit titlul de "învăţător şi sacerdot universal", tot graţie măreţiei şi splendorii cuvântului său primind numele de Hrisostom, adică "Gură-de-Aur". A fost şi patriarh al Constantinopolului.

Sfinții Trei Ierarhi, patronii spirituali ai învăţămîntului teologic.

Pentru a recunoaște valoarea teologică a Sfinților Trei Ierarhi, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinții Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituțiilor de învaățământ teologic ortodox din întreaga lume.

Praznicul de iertare pentru păcatul avortului! 

SFINTII TREI IERARHI, traditii si superstitii.

 Se spune ca munca este interzisa, iar femeile ar trebui sa tina post

SFINTII TREI IERARHI: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur sunt praznuiti in fiecare an pe 30 ianuarie. Credinta populara spune ca cine munceste in aceasta zi poate sa orbeasca.

Tot acum, tinerele trebuie sa posteasca pentru a avea o casnicie fericita.

SFINTII TREI IERARHI, cei mai mari pastori ai crestinatatii.

In ziua de 30 ianuarie, cei trei ierarhi, considerati de posteritate ca fiind cei mai mari invatatori si pastori din istoria crestinatatii si modele de viata duhovniceasca, sunt sarbatoriti cu mare fast in lacasurile crestine din intreaga lume. Odata cu darul “talmacirii” Sfintelor Scripturi, cei trei ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur au urcat si inalta treapta a arhieriei si credintei crestine. De atunci, invatatura lor ortodoxa se pastreaza pana in zilele noastre, asa cum a fost desavarsita de ei.

De aceea, secolul al IV-lea al erei crestine este denumit “Secolul de aur al crestinismului”. Ierarhii i-au cerut in vis unui episcop sa fie praznuiti impreuna In secolul al XI -lea, la Constantinopol a inceput disputa referitoare la faima celor Trei Ierarhi. Pentru prima data, crestinii si-au pus intrebarea: ”Care este cel mai mare dintre cei Trei ierahi?” Disputele au continuat ani in sir pana cand, ierarhii i-au aparut pe rand, in vis, episcopului Euhaitelor, Sfantul Ioan Mauropous.

In anul 1084, acelasi episcop i-a visat pe cei trei ierarhi impreuna. Acestia l-au rugat sa le oranduiasca o singura zi de praznuire, pentru ca nevointa lor, cat au fost in viata, a urmarit acelasi scop: sa-i impace pe oameni si sa aduca in lume pacea si unirea.

“Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare dintre noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi si instiinteaza cu aceasta pe crestini ca noi, in fata lui Dumnezeu, una suntem.”

SFINTII TREI IERARHI, TRADITII SI SUPERSTITII

La sate se obisnuieste ca in aceasta zi de sarbatoare inchinata celor trei sfinti sa se faca praznice de pomenire a mortilor din familiile credinciosilor, iar fetele tinere se roaga si tin post o avea o casnicie fericita. Tot traditia populara mai spune ca cine va lucra in aceasta zi, nu-i va merge bine „in ale casei” si poate sa orbeasca. Se crede ca pe 30 ianuarie incepe sa incolteasca graul care nu a incoltit din toamna. In traditia populara se spune ca de astazi se schimba vremea. De-acum, se zice ca „se stramba partiile”, iar vremea da spre primavara. Daca stresinile curg, primavara va fi friguroasa, daca e ger, vara va fi calduroasa.

Sarbatoarea reconcilierii: Praznicul Celor Trei Ierarhi este o sarbatoare dedicata reconcilierii; acum se impaca rudele dupa lungi dispute, iar toate proiectele comune concepute in aceasta zi vor aduce prosperitate in caminul acestora.

Praznicul trebuie respectat cu sfintenie: In aceasta zi nu se fac treburi casnice: nu se spala rufe si nu se matura in gospodarie pentru a evita pericolul de inec, de intamplari violente si de infirmitate.

In ziua sarbatorii nu se instraineaza lucruri din casa: Potrivit tarditiei, in ziua praznicului nu este bine sa imprumutam lucruri din casa pentru a proteja caminul de paguba.

Ofrande pentru mortii neimpartasiti: In numeroase zone din tara, se impart ofrande pentru mortii neimpartasiti :gospodinele fac coliva, merg la biserica s-o sfinteasca si apoi impart ofrande cu coliva, cu fructe si peste la trei barbati, in memoria rudelor decedate in familie.

Mamele se roaga pentru norocul fetelor de maritat: In ziua praznicului, fiecare mama care are o fata de maritat respecta sarbatoarea: nu presteaza munci gospodaresti si se roaga la biserica pentru norocul fiicei sale.

Sfantul Grigorie Teologul este aparatorul vaduvelor: Vaduvele care au probleme financiare, de sanatate sau sunt inconjurate de dusmani aprigi, trebuie sa se roage si sa ceara ajutor Sfantului Grigorie, cel care, de secole, este aparatorul lor dovedit. Gospodina care nu respecta sarbatoarea, spala rufe si arunca laturi in curtea casei, dupa ce a impartit ofrande pentru morti, ramane vaduva.

Un praznic de iertare pentru pacatul avortului: In ziua praznicului, femeile care au pacatuit facand un avort, trebuie sa respecte sarbatoarea: sa faca pomeniri si sa imparta ofrande; prin acest ritual ele pot fi iertate pentru marele lor pacat.

Pelerinaje in lacasuri de hram: In ziua de praznuire a celor Trei Ierarhi sunt benefice pelerinajele in lacasurile de cult, care poarta hramul Celor Trei Sfinti. Tot in aceasta zi, este bine sa fie ajutati copiii saraci, care doresc sa devina preoti.

Evenimente de-a lungul timpului...
 

• 1561: A apărut „Tetraevanghelul”, prima carte românească tipărită de diaconul Coresi.

Coresi (cunoscut și ca Diaconul Coresi) (d. 1583, Brașov) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare - in imagine: Diaconul Coresi, statuie în curtea bisericii Sf. Nicolae din Brașov - foto - ro.wikipedia.org

Coresi (cunoscut și ca Diaconul Coresi) (d. 1583, Brașov) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare.

• 1695: Constantin Brîncoveanu, domnul Munteniei, primeşte ca recompensă pentru serviciile făcute Curţii din Viena, titlul de principe al Imperiului.

La 30 ianuarie 1695  Constantin Brîncoveanu (n.1654 – d.1714), domn al Munteniei (1688-1714), primeşte ca recompensă pentru serviciile făcute Curţii din Viena, titlul de”principe al Imperiului “.

Constantin Brîncoveanu a fost adus la tronul Munteniei de marea boierime, fiind nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. Domnitorul a întreprins intense acțiuni politice și diplomatice pentru stăvilirea expansiunii țariste și otomane.

Folosind o politică abilă, s-a menținut la domnie timp de 26 de ani. Fiscalitatea excesivă din timpul domniei lui, determinată și de cererile mereu sporite ale Porții otomane, a îngreunat viața țăranilor și tîrgoveților.

Constantin Brîncoveanu a dus o politică externă șovăitoare. In timpul războiului ruso-turc din 1710-1711, el a adoptat o atitudine de expectativă.

Învinuit de trădare de către turci, a fost omorît la Constantinopol îndata de  15/26 august 1714, împreună cu ginerele și cei patru fii ai săi.

• 1703 : Cei patruzeci și șapte de cavaleri ronin japonezi, sub comanda lui Oishi Yoshio, răzbuna moartea maestrului lor.

Răzbunarea celor patruzeci și șapte de ronini (denumiți și cei patruzeci și șapte de samurai, vendeta Akō, sau incidentul Genroku Akō) a avut loc în Japonia la începutul secolului al XVIII-lea.

Povestea a fost descrisă de un cercetător japonez ca fiind o  „legenda națională” a Japoniei care relatează cel mai celebru caz care a implicat  codul de onoare al samurailor, bushidō.

Legenda vorbește de un grup de samurai care au rămas fără stăpân (devenind ronini) după ce al lor daimyo (stăpân feudal) a fost obligat să comită seppuku (sinucidere rituală), pentru atacarea unui oficial judecătoresc pe nume Kira Yoshinaka. Roninii i-au răzbunat onoarea stăpânului lor după ce au așteptat și au plănuit cu răbdare uciderea lui Kira timp de peste un an. La rândul lor, roninii au fost și ei obligați să facă seppuku pentru uciderea lui Kira.

Această legendă a fost popularizată în cultura japoneză ca fiind exemplul emblematic de loialitate, sacrificiu, perseverență și onoare, pe care toți oamenii trebuie să le păstreze în viața de zi cu zi.

 Povestea a fost popularizată în numeroase piese de teatru, inclusiv în bunraku și kabuki; din cauza cenzurii existente în timpul shogunatului din era Genroku, când se interzicea relatarea evenimentelor de actualitate, numele au fost schimbate.

Chūshingura a fost scrisă cu aproximativ 50 de ani după desfășurarea evenimentelor, și numeroase dovezi documentare ale evenimentelor, dinainte de Chūshingura s-au păstrat.

Cenzura shogunilor a fost relaxată 75 de ani mai târziu, când istoricul Isaac Titsingh a documentat pentru prima oară povestea celor 47 de ronin ca fiind unul dintre evenimentele semnificative ale epocii Genroku.

Popularitatea poveștii a ramas ridicata pana in zilele noastrea. Cu zece producții de televiziune doar în anii 1997–2007, Chūshingura este printre cele mai cunoscute povești din Japonia.

 

•  1820:  Edward Bransfield  descopera nordul continentului  Antarctica.

Necunoscut de Bransfield, cu două zile mai devreme, pe 28 ianuarie 1820  exploratorul rus  Fabian Gottlieb von Bellingshausen a descoperit  un țărm de gheață al Estului  Antarcticei.

Pe baza acestei observații și a  coordonatelor  consemnate în jurnalul său de bord, Bellingshausen a fost creditat de unii istorici (de exemplu, istoricul britanic polar AGE Jones), cu descoperirea continentului.

Bransfield făcuse o notă în jurnal sau referitoare la  doi „munti inalti, acoperit cu zăpadă”, iar  unul dintre acestia a fost numit ulterior în onoarea sa, Mount Bransfield de catre exploratorul polar francez Dumont D’Urville .

 

• 1852: În satul Haimanale din România s-a născut Ion Luca Caragiale.  

Nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist, Caragiale e considerat cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române.

Începutul activităţii jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, în luna octombrie 1873, la ziarul „Telegraful” din Bucureşti, unde a susţinut rubrica de anecdote intitulată „Curiozităţi”. Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista „Ghimpele”, unde şi-a semnat unele dintre cronici cu pseudonim. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului „Versuri” în „Revista contemporană”, unde la 4 octombrie 1874, vine cu trei pagini de poezie. A făcut şi gazetărie, la bisăptămânalul „Alegătorul liber”, al cărui girant responsabil a fost în anii 1875-1876. În lunile mai şi iunie 1877, Caragiale a redactat singur şase numere din „foiţa hazlie şi populară”, „Claponul”. Între anii 1876 şi 1877 a fost corector la „Unirea democratică”. În 1878-1881 a colaborat la „Timpul”, alături de Eminescu, Ronetti-Roman şi Slavici.

În 1878 a început să frecventeze şedinţele bucureştene ale „Junimii” şi să citească din scrierile sale. La Iaşi, a citit „O noapte furtunoasă” într-una din şedinţele de la „Junimea”. În 1879 a publicat în Convorbiri literare piesa „O noapte furtunoasă”. La 1 februarie 1880 revista Convorbiri literare a publicat comedia într-un act „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”. În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârşitul anului 1889, Caragiale a înfiinţat revista umoristică „Moftul român”.

A fost şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti, bucurându-se de un mare respect în rândurile tuturor artiştilor şi ale militanţilor pentru cauza naţională.

Citate

- În România, lingușirea și hoția sunt virtuți.

- Proștii mor, prostia e nemuritoare.

- Norocul e prea puțin și lumea prea multă.

- Te-ai ridicat atât de sus, iubitul meu amic, încât de-aici de jos, te văd atât de mic!

- Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe.

- Industria romana este admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire.

 

• 1882:  S-a născut  Franklin D. Roosevelt viitorul președinte al S.U.A.

  
  

  

A fost cel de-al 32-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii între anii 1933 – 1945. Este singurul președinte american ales de patru ori (numărul de mandate este în prezent limitat la două ).

Roosevelt a condus țara în lupta împotriva Marii Depresiuni, prin punerea în aplicare politicii “New Deal” și în timpul celui de-al doilea război mondial.

Criticat şi admirat, el a lăsat o puternică amprentă asupra istoriei ţării sale şi în general asupra istoriei lumii.A murit în 1945.

S-a remarcat ca fiind una dintre principalele figuri politice secolului al XX-lea pe plan național cât și internațional, care a contribuit esențial la depășirea crizei economice mondilae și la înfrângerea  Germaniei naziste  în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. De asemenea, este singurul președinte din istoria Statelor Unite care a fost instituit în funcție pentru patru mandate consecutiv.

•  1930: S-a născut actorul american Gene Hackman.

Gene Hackman (n. 30 ianuarie 1930) este un actor american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anul 1972 pentru rolul principal Jimmy „Popeye” Doyle interpretat în Filiera Franceză (The French Connection). Alte roluri și filme memorabile: Buck Barrow în Bonnie și Clyde, Șeriful „Little Bill” în Necruțătorul Unforgiven, Mississippi în flăcări, Conversația Conversation, Juriul Runaway Jury, Valul ucigaș Crimson Tide, Firma The Firm, Sperietoarea Scarecrow și Lex Luthor în Superman.

 Spirit aventurier, la 16 ani fuge de acasă pentru a se înrola în marină. Se reîntoarce şi, apoi, luptă pe fronturile din Coreea. După aceea urmează actoria şi cursuri de ziaristică la Universitatea din Illinois, apoi se angajează ca administrator şi tehnician la televiziune şi, în fine, urmează o scoală din Pasadena, fiind coleg cu Dustin Hoffman. Dar a fost şi vânzător de încălţăminte, s-a ocupat şi cu desenul. Debutează ca actor pe Broadway, cu un rol secundar din spectacolul Shaw’s Children at their Games (Copiii sunt la joacă), de Irwin Shaw, primind Premiul „Clarence Derwent”. Mai apare, tot în rol secundar, în spectacolul cu Barefoot in the Park (Desculţ în parc), de Neil Simon, primul său rol principal realizându-l în 1964, în spectacolul Any Wednesdoy.

Cele trei infarcte suferite l-au determinat pe legendarul actor să se retragă, ceea ce a însemnat scrierea a trei cărți.

Actorul a rămas activ și după vârsta de 80 de ani.

• 1945: Cel mai mare dezastru maritim din istorie.

Nava Wilhelm Gustloff a fost torpilată. Un submarin sovietic a torpilat vasul  Wilhelm Gustloff plin  cu refugiaţi germani care fugeau din fața armatelor sovietice care  avansau în Prusia Orientala  şi Pomerania.

Circa  9.500 de persoane, inclusiv 4000 de copii, au pierit înecați sau înghețați în Marea Baltică, în urma scufundării vasului.

Emblemă a luxului anilor ’30, Wilhelm Gustloff a fost „înrolat” la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind pe toată durata conflictului „casă” pentru recruţii care urmau un program de formare pentru a se alătura marinei militare germane (Kriegsmarine). În 1945, pe măsură ce războiul se apropia de sfârşit, iar Armata Roşie invada Prusia Orientală,Wilhelm Gustloff s-a alăturat celorlalte nave care au început evacuarea refugiaţilor şi soldaţilor răniţi care încercau cu disperare să-şi găsească salvarea din calea armatei sovietice.

Pe 30 ianuarie 1945, la o temperatură de minus 20 de grade C, peste 9.000 de oameni, majoritatea civili, au urcat la bordul vasului Wilhelm Gustloff, depăşind de cinci ori capacitatea navei. Jumătate dintre aceştia erau copii. După mai multe încercări, nava pleacă din portul Gdansk spre Stettin. Cei aflaţi la bord răsuflă uşuraţi, crezând că au scăpat de coşmar. Ceea ce nu ştiu ei este că supremaţia fostului pachebot este contestată între cei cinci căpitani aflaţi la bord. Este luată în considerare ruta cea mai rapidă, în detrimentul celei mai sigure. Căpitanii aleg să meargă în larg, cu luminile aprinse, expunându-se astfel riscului de a fi atacaţi cu torpile, în loc să meargă pe lângă ţărm, dar unde exista posibilitatea să existe mine neexplodate.

Puţin după căderea serii, nava este reperată de către submarinul sovietic S 13. Comandat de Alexandru Marinescu, submarinul ocoleşte nava germană pentru a o ataca dinspre ţărm, locul cel mai puţin prevăzut de căpitanii  germani. În timp ce refugiaţii ascultau discursul lui Hitler cu ocazia aniversării celor 12 ani de la venirea lui la putere, vasul este atacat cu torpile. Prima a lovit undeva în prova navei, a doua în dreptul piscinei (goală fiind, adăpostea trupele auxiliare de femei ale marinei), iar a treia torpilă a lovit sala maşinilor.

Pe punţile lui Wilhelm Gustloff, infernul se declanşează. Mărturiile şocante ale supravieţuitorilor dezvăluie dorinţa de a muri cât mai repede. Un ofiţer îşi ucide cele două fiice şi soţia, la rugămintea acesteia, pentru a le curma suferinţa. Treptat, nava se înclină, fapt ce face ca aceasta să se scufunde rapid.

La ora 22:18, Wilhelm Gustloff dispărea în apele îngheţate ale Mării Baltice, în apropierea insulei daneze Bornholm. În urma lui, tabloul este unul dezolant: mii de femei şi copii decedaţi. Dintre cei aflaţi la bord, doar circa 1.000 au supravieţuit. Jumătate dintre cei decedaţi au fost copii. Victime ale vestelor de salvare, care erau concepute pentru susţinerea corpului unui adult. Heinz Schön, supravieţuitor al catastrofei şi unul dintre cei mai prolifici autori şi istorici ai acestui caz îşi amintea: Erau capete de adulţi care pluteau în jurul meu, alături de care erau mii de picioare de copii ridicate în aer. Capetele lor erau sub apă, erau înecaţi…

Din păcate, numărul exact al celor dispăruţi în această tragedie nu va fi cunoscut niciodată, întrucât după plecarea de la cheul din Danzing, Wilhelm Gustloff a continuat să culeagă refugiaţi ce se apropiau de navă, în ambarcaţiuni mici, în bazinul portului, precum şi în radă. Ultimele cercetări estimează că la bord s-ar fi aflat 10.582 de persoane…

Considerat cel mai de succes comandant de submarine din Armata Roşie după ce a reuşit să scufunde un al doilea vas german după atacarea navei Wilhelm Gustloff, Alexandru Marinescu a fost retrogradat datorită problemelor sale cu alcoolul şi a indisciplinei. Abia la începutul anilor ’90, acesta a fost declarat Erou al URSS, pomenit în Marea Enciclopedie sovietică, iar la Odessa i s-a ridicat o statuie, şcoala superioară din acest port purtându-i numele.

În ciuda proporţiilor tragediei navei Wilhelm Gustloff, până în prezent, nimeni nu a revendicat actul şi nu a fost niciodată considerat drept o crimă de război. În acest sens, grăitoare sunt vorbele unui supravieţuitor de pe nava Wilhelm Gustloff: Morţii sunt liniştiţi, ei au uitat totul. Pentru noi e mai greu, noi murim câte puţin în fiecare an!

Căpitanul submarinului sovietic se numea Marinescu și era de origine română, iar sovieticii l-au onorat cu numeroase distincții și i-au înălțat două monumente. A murit alcoolic în 1963.

• 1948: La St. Moritz se desfășoară primele Jocuri Olimpice de iarnă, după o pauză de 12 ani, datorată războiului mondial.

  

A V-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfășurat last. Moritz, Elveția în perioada 30 ianuarie-8 februarie 1948. St. Moritz a mai fost gazdaJocurilor Olimpice de iarnă din 1928. Sunt primele Jocuri de iarnă organizate după cel de-al Doilea Război Mondial, după o pauză de 12 ani.

„Jocurile Renaşterii” – aşa sunt ele denumite, iar (re)alegerea staţiunii elveţiene se sprijină pe raţiuni evidente: neutralitatea statului protejase oraşul în timpul conflagraţiei mondiale, aşa că locurile de desfăşurare a diverselor probe olimpice rămăseseră încă în picioare după ediţia precedentă. 669 de sportivi din 28 de ţări participă la această ediţie a Jocurilor, la care Germania şi Japonia nu sunt invitate. Nu lipsesc nici acum chestiunile controversate: două echipe de hochei din Statele Unite ale Americii se prezintă la St. Moritz, pretinzând fiecare că ea e reprezentativa naţională legitimă. Cei mai medaliaţi sportivi ai competiţiei sunt suedezul Martin Lundström (două medalii de aur în probele de schi fond) şi, mai ales, francezul Henri Oreiller (două medalii de aur şi una de bronz la schi alpin). Supranumit „nebunul coborârilor”, Oreiller a abondonat schiul alpin în 1952, la 26 de ani, pentru a se apuca de curse automobilistice; şi, zece ani mai târziu, şi-a pierdut viaţa într-un accident pe autodromul Linas-Montlhéry.

Au participat 669 sportivi (77 femei, 592 bărbțti) din 28 de țări. Japonia și Germania nu au fost reprezentate.

• 1951: S-a născut nuzicianul britanic Phil Collins.

  

Phil Collins, care de-a lungul carierei sale a vândut peste 150 de milioane de albume, a devenit celebru în anii '70, în calitate de toboşar al formaţiei Genesis, după ce a răspuns unui anunţ găsit în ziarul Melody Maker. Iniţial, el a făcut doar backing vocals, însă a preluat microfonul şi a devenit solistul grupului Genesis, după ce solistul Peter Gabriel a părăsit formaţia, în 1975.

Totul a început când Collins a primit cadou la vârsta de 5 ani un set de tobe. Fiind copil, devine interesat din ce în ce mai mult de sunetul tobelor sale. Datorită interesului deosebit faţă de muzică instrumentală, unchiul său îi confecţionează un set de tobe mai performante şi mai apropiate de cele adevărate pentru a putea să îşi aprofundeze studiul. În '70, având 19 ani, Collins interpreta la tobe melodia lui George Harrison, "The Art of Dying", iar mai târziu, în anul 2000, face un nou aranjament muzical al melodiilor acestuia din tinereţe.

Solist vocal, instrumentist, a fost atras, din copilărie, de actorie, ulterior, ca figurant în filmul grupului The Beatles, "A Hard Days Night". Între 1970 şi 1996 este membru al trupei Genesis, iar în paralel cu activitatea de grup evoluează şi solistic. La sfârşitul anilor '70, cântecul "Follow You, Follow Me" a însemnat pentru Genesis un important pas înainte deoarece a ajuns în primele locuri ale topurilor muzicale. Pe măsură ce deceniul se sfârşea, Genesis a făcut o schimbare de la rădăcinile sale de rock progresiv la muzică pop. În 1976, cântăreţul baterist de la Genesis se căsătoreşte cu canadianca Andrea Bertorelli, de care se desparte după patru ani.

În 1981 începe o strălucitoare carieră solistică. Primul album personal, "Face Value" se bucură de un succes extraordinar, fiind vândut în peste 5 milioane de exemplare, trei extrase pe single urcă în topuri. LP-ul "Hello, I Must Be Going" (1982) este editat în două milioane de exemplare. În 1984 primeşte Premiul Grammy la secţiunea "Best Pop Vocal Performance", pentru piesa "Against All Odds", care apare şi în soundtrack-ul filmului omonim, nominalizat la Oscar.

Phil Collins mărturiseşte: "După 40 de ani de carieră, ceea ce îmi amintesc cu mare plăcere sunt concertele în care cântam alături de Eric Clapton, cât şi imprimarea melodiei «Going Back» (2010), un omagiu adus muzicii negre a anilor '70, aceea a adolescenţei mele". Majoritatea melodiilor sale au o tentă romantică, de dragoste, dar unele au şi conţinut politic.

Lansată în anul 1989, melodia Another Day in Paradise (O altă zi în paradis), a fost scrisă pentru a atrage atenția asupra problemei legată de oamenii străzii.

Cântecul a fost un adevărat hit care a prins primul loc în topuri în aproape toată lumea și reprezintă în același timp cel mai de succes cântec din cariera solo a lui Phil Collins.

În data de 23 decembrie 1989, piesa a devenit cel de-al șaptelea (și ultimul) number-one single al lui Phil în Statele Unite. Cântecul a fost de asemenea ultimul number-one al muzicii din anii ’80 în State și a rămas pe această poziție timp de patru săptămâni,ceea ce clasifică uneori cântecul și ca un hit al anilor ’90.

Phil Collins - Another Day In Paradise 

• 1969: Ultimul spectacol publicBeatles, pe acoperișul Records Apple din Londra

  

Spectacolul se desfășoară pe acoperișul studioului Apple Records din Londra. Concertul este neanunțat și neutorizat. Spectacolul a creat o oarecare confuzie cinci etaje mai jos, în stradă, unde angajații tocmai ieșiseră pentru pauza de prânz și priveau în sus să vadă de unde vine muzica. 

În momentul în care au aflat ce se întâmplă pe acoperișul studioului Apple Records, londonezii au început să umple străzile din jur și să iasă pe acoperișurile clădirilor din apropiere. În cele din urmă poliția  a întrerupt concertul din cauza temerilor legate de blocarea circulației în zonă și din cauza tulburării liniștii publice. Concertul de pe acoperișul studiolui Apple Records a însemnat încheierea unei ere pentru mulți dintre fanii Beatles-ilor. 

 Concertul improvizație este întrerupt de poliție.

• 1990:  Se deschide  un restaurant  McDonald  la Moscova.

  

Aproximativ 15.000 de persoane au aşteaptat cu răbdare să mănânce un Big Mac.

 

• 2007: Este lansat pe piata Sistemul de operare Windows Vista.

  

Noul sistem de operare Microsoft Windows Vista, este de atunci disponibil pentru publicul larg.

Produsul a fost lansat în România la 1 februarie 2007 de către co-fondatorul Microsoft, Bill Gates, în cadrul ceremoniei de deschidere a Centrului Global de Suport Tehnic de la București. Inițial disponibil doar în versiunea engleză, varianta în română a ieșit pe piață la 20 iunie 2007 și este disponibilă spre vânzare în toate edițiile și pe toate canalele de vânzare, în România și Republica Moldova.

Cu aceeași ocazie a vizitei lui Gates, au fost lansate pe piața din România și sistemul Microsoft Office System 2007 (disponibil în română) și serverul de comunicație Exchange Server 2007.

 Să aveți o zi frumoasă!

 Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași - foto