Este a 34-a zi a anului.
Mai sunt 331 de zile până la sfârșitul anului bisect.
Soarele răsare la 07 h 32 m și apune la 17 h 28 m.
Citatul zilei
” Ura şi invidia nu au curajul leilor, ci laşitatea
ploşniţelor care apar numai prin întuneric.” (Ionel Teodoreanu)
Evenimente de-a lungul timpului...
- 1395: Prima mențiune documentară a Cetății Neamț.
Într-un un act oficial al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, din data de 3 februarie 1395, se face prima menţiune documentară a Cetăţii Neamţului, în care este consemnată dorința de cucerire a acestei importante cetăţi . Aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț, pe Culmea Pleşului, deasupra Luncii Ozanei, această cetate a fost concepută ca parte esenţială a sistemului de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea. Ridicată în perioada domniei lui Petru I al Moldovei, Cetatea Neamţului avea la data construcţiei un fort central, aproape pătrat, având fundaţia în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase de circa 2-3 m cu înălţimea de 12 m, prevăzute cu patru turnuri de apărare în colţuri şi susţinute în exterior de 15 contraforturi puternice. Concepută ca un puternic punct de apărare, această cetate a rezistat în anul 1395 atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, apoi, în anul 1476, sub domnia lui Ştefan cel Mare a făcut faţă puternicului asediu a armatei lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Din această perioadă a lui Ştefan cel Mare datează cea de-a doua etapă de construcţie a cetăţii, când a fost concepută şi realizată curtea exterioară şi a fost ridicată o nouă centură de ziduri, având 4 bastioane semicirculare, care să dea o rezistenţă sporită în faţa artileriei de asediu.Tot acum au fost înălţate zidurile vechi până la înălţimea de 20 de metri, iar de jur-împrejur s-a săpat un nou şanţ de apărare, cu adâncimea de 10 m peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră, prin care se făcea accesul spre poarta centrală, ce era securizată cu o punte care se ridica cu ajutorul lanţurilor.
Tot în timpul
domniei lui Ştefan cel Mare s-au construit şi corpurile de clădiri din curtea
interioară, casele domneşti, biserica, locuinţa domnitorului, iar pe laturile
cetăţii, magaziile pentru hrană şi muniţie şi ateliere meşteşugăreşti. După
domnia lui Petru Rareş, rolul cetăţii a scăzut mai ales în momentul în care,
pentru a înfrânge rezistenţa ţării, turcii i-au cerut lui domnului Alexandru
Lăpuşneanu să distrugă cetăţile. Apoi pe perioada domniei lui Ieremia Movilă,
cetatea este refăcută, apoi în anul 1600 această cetate avea să fie gazda lui
Mihai Viteazul, proclamat domn al celor trei țări române. În anul 1686, aici
este adăpostită domniţa Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, iar în anul 1691
cetatea a fost sub asediul armatei polone conduse de Ioan Sobieski, dar a
rezistat cu bine și numai ordinul turcilor de dărâmare a edificiului din anul
1718 avea să-i producă unele stricăciuni.
-
1809: S-a născut lume Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy.
A fost un compozitor și dirijor german, de origine evreiască, care a activat în perioada
de început a romantismului. Lucrările sale includ simfonii, concerte, oratorii,
piese pentru pian și muzică de cameră. După o lungă perioadă de relativă
denigrare, originalitatea sa creativă a fost reevaluată și, în sfârșit,
recunoscută.
Mendelssohn a fost
profund influențat de muzica lui Johann Sebastian Bach. Stră-mătușa sa Sarah
Levy (născută Itzig) a fost eleva fiului lui Bach, Wilhelm Friedemann Bach, și
a sprijinit-o pe văduva altuia din fiii săi, Carl Philipp Emmanuel Bach. A
colecționat o serie de manuscrise ale lui Bach. Muzica lui Bach, care, la
începutul secolului al XIX-lea, căzuse într-o relativă uitare, se bucura de un
profund respect din partea lui Zelter, profesorul lui Felix.
În anul 1829, cu
sprijinul lui Zelter și cu ajutorul actorului Eduard Devrient, Felix a aranjat
și a dirijat, la Berlin, un spectacol cu Matheus Passion de Bach. Orchestra și
corul proveneau de la Berlin Singakademie, al cărei principal dirijor era
Zelter. Succesul reprezentației (prima de la moartea lui J.S. Bach, în 1750) a
reprezentat un element important pentru scoaterea din uitare și relansarea
muzicii lui Bach, inițial în Germania și apoi în întreaga Europă.
La numai 20 de
ani, Mendelssohn a avut un succes răsunător. Cu această ocazie, Felix a făcut
una din puținele referiri la originile sale etnice: A fost nevoie de un
actor și de un fiu de evreu (Judensohn) pentru a readuce la viață cea mai
măreață muzică creștină a lumii, (citat de Devrient în memoriile sale
despre compozitor).
Tot Mendelssohn a
reaprins și interesul pentru lucrările lui Franz Schubert. El a dirijat în
premieră Simfonia nr. 9 în Do Major de Schubert, la Leipzig, pe 21 martie 1839,
la peste zece ani de la moartea compozitorului.
- 1815: A fost fondată prima fabrică pentru producția de brânză, în vederea comercializării (Elveția).
Cu o istorie ce se întinde pe aproape
10.000 de ani, brânza este
prezentă în cultura gastronomică mondială și este considerată unul dintre
alimentele importante în foarte multe țări. Apariția brânzei este estimată ca
fiind în jurul anului 8.000 înainte de Cristos, asta deoarece în jurul acestei
date a fost domesticită oaia.
Pe 3 februarie 1815 a fost fondată prima
fabrică a producției de brânză destinată comercializării. Unde putea să apară
aceasta dacă nu în Elveția. Cu siguranță văcuțele care furnizau laptele nu erau
mov și nici nu aveau dimensiuni impresionante, însă făceau un lucru cu
siguranță: asigurau materia primă pentru o brânză de calitate.
- 1859: S-a născut Hugo Junkers, celebru constructor german de avioane; (d. 1935).
În 1910 el a brevetat aripile mobile și a construit la
Dessau prima sa fabrică de avioane. În 1913 a construit modelul Junkers F-13,
primul avion de transport integral metalic din lume.
A revoluționat industria aviaţiei prin fabricarea primului avion în totalitate din metal, Junkers J1 şi a aeronavei, W33 Junkers.
-
1941: S-a născut Ștefan Iordache, unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune.
A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând
memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea
sau Barrymore. A avut, de asemenea, o îndelungată colaborare cu Teatrul
Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase
filme pentru marele ecran.
Ștefan Iordache
și-a petrecut copilăria în cartierul Rahova din București, într-o familie de
oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost
bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui
alegere. A dat la Teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere
la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada
artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost
admis ultimul la IATC. A absolvit secția de Actorie a institutului printre
primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul
vieții.
A debutat în film în 1964 cu rolul titular
din „Străinul“. După încheierea filmărilor ar fi trebuit să plece în armată,
dar a scăpat de ea, pentru că a primit un rol în pelicula „Gaudeamus Igitur“,
la Cluj.
Atunci s-a împrietenit cu Sebastian Papaiani.
Atât de tare, că și-au tăiat cu furculița încheietura mâinii stângi și s-au
făcut frați de cruce.
În teatru a jucat mult sub bagheta Cătălinei
Buzoianu, ultima colaborare dintre cei doi creatori fiind la spectacolul
„Lolita“, montat la Teatrul Mic. Printre rolurile sale memorabile se numără
Titus Andronicus în regia lui Silviu Purcărete și Barrymore, în regia lui Gelu
Colceag, rol pentru care a primit și Premiul UNITER.
Ștefan Iordache a devenit actor de teatru
adevărat în perioada de glorie a Teatrului Nottara. A interpretat roluri precum
Hamlet, Regele din "Viziuni flamande", Raskolnikov din "Crimă și
pedeapsă", Maestrul din "Maestrul și Margareta", Richard de
Gloucester din "Richard al III-lea", Nae Cațavencu din "O
scrisoare pierdută".
Timp de aproape jumătate de secol a interpretat
roluri memorabile și în film: „Glissando“, pelicula ce a făcut furori în epocă,
apoi „Ediție specială“, în regia lui Mircea Daneliuc, „De ce trag clopotele,
Mitică?“, realizat de Lucian Pintilie, „Hotel de lux“, „Concurs“, „Noiembrie,
ultimul bal“, în regia lui Dan Pița, film al cărui titlu a fost considerat o
prevestire a căderii comunismului, „Cel mai iubit dintre pământeni“, în regia
lui Șerban Marinescu.
Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în
piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scena, în 2008 la
Teatrul Național București.
- 1972: Primele Jocuri Olimpice de Iarnă, care s-au ținut în Asia, s-au deschis la Sapporo, în Japonia.
Jocurile de iarnă
din 1972 din Sapporo, Japonia, au fost primele care au avut loc
în afara Europei sau a Americii. Au participat, între 3 şi 13
februarie, 35 de ţări, 1231 de concurenţi.
- 2009: Curtea de la Haga a dat câștig de cauză României în procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagra și Insula Șerpilor.
Curtea a acordat României 9700 de kilometri
pătrați de zonă economică exclusivă și platou continental, reprezentând 79,34%
din totalul suprafeței în dispută. Zona conține circa 70 de miliarde de metri
cubi de gaze și 12 milioane de tone de petrol.
Insula Serpilor a fost pentru prima oara
mentionata in anul 777 inainte de Hristos. In mitologia elena, intinderea de
pamint este creatia lui Neptun, zeul marilor, care la rugamintea zeitei Thetis
a scos din pamint o insula pentru fiul ei Ahile. Insula a fost denumita de
catre greci cu numele de Insula Leuce („Insula Alba”). O denumire similara a
fost data de catre romani care i-au spus Insula Alba, probabil din cauza
faptului ca au fost gasite pe insula ruine de marmura alba.
Ramasitele eroului
troian si cele ale lui Patrocle au fost aduse de Thetis pe actuala Insula a
Serpilor, pentru a fi puse intr-un sanctuar. Cercetarile efectuate in zona in
1823 confirma legenda grecilor antici. Atit capitanul rus Kritzki, cit si
neamtul Kohler au descoperit ruinele templului inchinat lui Ahile, dar si alte
edificii, presupuse locuinte ale preotilor din antichitate. Alte descrieri ale
templului le avem de la germanul Kohler. Vestigiile descoperite de cei doi au
fost ulterior expuse in muzeele din tarile lor. O alta legenda se refera la
faptul ca insula era o lume in care se refugiau sufletele celor morti.
Legenda lui Achile
Edificiul antic ar fi
avut un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand 29,87 m.
In partea de est a sanctuarului se afla templul inchinat eroului Achile.
Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii
numita ciclopeana, asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din
blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate
conferea constructiei o culoare alba. Pe baza fragmentelor de constructie
descoperite, templul lui Achille a fost un monument de arta, avand langa el mai
multe camere, pentru functionarea oracolului, precum si pentru depozitarea
ofrandelor ce se aduceau eroului.
Acest templu este
mentionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la Tomis) in
versurile sale, precum si de geograful grec Ptolomeu si de istoricul grec
Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trait in secolul al II-lea dupa
Hristos), afirma in lucrarea sa „Discutii” ca: „Achile locuieste intr-o insula
drept in fata Istrului, in Marea Pontica. Acolo se afla templul si altarele lui
Achile…”
Geograful grec Ptolomeu
(care a trait in secolul I dupa Hristos) mentioneaza in opera sa „indreptar
geografic” ca: „Insulele situate in vecinatatea Moesiei Inferioare, in acea
parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene (la gurile Niprului,
n.n.):57 grade, 15 minute – 47 grade, 40 minute si insula lui Achile sau Leuce („Alba”)”.
Mai multe inscriptii
antice au fost gasite pe insula, inclusiv un decret olbiopolitan (din orasul
Olbia) datand din secolul al IV-lea inainte de Hristos care cere tuturor
locuitorilor cetatii Olbia sa apere insula si sa-i alunge pe piratii care
locuiau pe „insula sfanta”.
Istoricul Gheorghe I.
Bratianu (1898-1953), in lucrarea sa „Marea Neagra de la origini pana la
cucerirea otomana” (2 vol., Bucuresti, 1988), afirma prezenta unor civilizatii
antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Marii Negre. Unul din popasurile cele
mai vechi este cel din „insula Alba”, Leuke sau Achilleis, mica stanca ce se
inalta in plina mare in largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula
Serpilor. Acest punct de escala al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat
in cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigatiei si al comertului. (…)
Istoria lor, trasata cu ajutorul numeroaselor inscriptii scoase la lumina de
sapaturi, indica stranse contacte intre aceste porturi ale litoralului, care
pastreaza caracterele principale ale civilizatiei urbane a Greciei antice si
populatiei indigene ale hinterland-ului, geti sau sciti.
O alta legenda se
refera la faptul ca in mitologia greceasca Insula Leuke era considerata un loc
paradisiac, o lume in care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta
denumire atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica „A
fericitilor”. Unii cercetatori au mers si mai departe cu speculatiile,
traducand termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta speculatie a fost alimentata
de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii sovietici au descoperit
impresionante ruine subacvatice atribuite atlantilor.
Motiv de cearta intre
mai multe natiuni
Pina in epoca moderna,
Insula Serpilor a trecut pe rind prin miinile grecilor, romanilor,
bizantinilor, otomanilor sau rusilor, aceasta revenind Romaniei abia in 1878.
Intre 1941 si 1944 e administrata de trupele germane, ce sint alungate in
august 1944 de un detasament sovietic. Tratatul de pace de la Paris (1946) lasa
insula in posesia Romaniei, insa doar pentru doi ani. In 1948, primul-ministru
Petru Groza si ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, semneaza la
Moscova un protocol ce reface granita dintre Uniunea Sovietica si statul roman.
Aici se stabileste ca Insula Serpilor intra in componenta URSS. In 1949, navele
militare sovietice ocupa insula si instaleaza o baza militara de supraveghere
maritima si aeriana, cu sistemele radar care supravegheaza zona Balcanilor.
Situatia legala a protocolului si a procesului-verbal de predare a insulei este
problematica. Actele sint ratificate in 1961 doar de Consiliul de Stat al
Republicii Romane, nu si de Marea Adunare Nationala a Romaniei, asa cum cerea
Constitutia. Prin urmare, actele sint nule din punct de vedere juridic. Dupa
disparitia Uniunii Sovietice (1991), insula, impreuna cu baza militara, trece
in administrarea Ucrainei.
Importanta strategica a
Insulei Serpilor
Insula Serpilor, cu o
suprafata de doar 17 hectare, nu prezinta o importanta prea mare din punct de
vedere teritorial si economic, in schimb are o foarte mare importanta din punct
de vedere strategico-militar.
Dupa destramarea
Uniunii Sovietice in anul 1991, Insula Serpilor impreuna cu baza militara, de
control naval si aerian, de aparare antiaeriana si maritima, a trecut in
administrarea Ucrainei.
Statiile de
radiolocatie aflate pe insula executa o cercetare aeronavala la mare distanta,
intr-un perimetru ce cuprinde Marea Neagra si Marea Mediterana, pana la
coastele Libiei, rezultatele cercetarii fiind transmise unui punct de
conducere. Pe insula sunt stocate informatiile nucleare intercontinentale de pe
teritoriul ucrainean. De asemenea, aici sunt amplasate statii de bruiaj si
ascultare atat a convorbirilor in fonie, cat si a celor prin cablu.
Pe insula a fost dislocata
o garnizoana militara cu mai multe subunitati independente, care deservesc un
heliodrom, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite, instalatii
energetice, un far si sistemul de paza si aparare a granitelor de stat ale
Ucrainei. Apararea bazei militare ucrainiene de pe insula se realiza printr-o
nava de tip fregata, o nava de patrulare si unul sau doua submarine.
In prezent pe insula
locuiesc aproape 100 de persoane, in majoritate graniceri, impreuna cu
familiile lor si un personal tehnic. Din anul 2003 este localizata pe insula o
expeditie stiintifica permanenta a Universitatii Nationale din Odessa.
Insula in prezent este
demilitarizata si se afla intr-o dezvoltare rapida. In conformitate cu Tratatul
romano-ucrainean din anul 1997, autoritatile din Ucraina si-au retras divizia
militara, au demolat radarul militar si au transferat celelalte infrastructuri
in mainile civililor.
In afara de platforma
de elicoptere, in anul 2002 a fost construit un debarcader pentru vapoare de
pana la 8 metri adancime si urmeaza sa fie construit un port maritim. Insula
este aprovizionata cu echipament de navigatie, inclusiv un far vechi de 150
ani. Energia electrica este furnizata printr-un generator cu motor diesel
si/sau un generator ce exploateaza forta eoliana. Insula are si o
infrastructura civila cum ar fi un oficiu postal, o filiala de banca (a bancii
ucrainene „Aval”), un punct de prim-ajutor, televiziune prin satelit, retea de
telefonie, un turn de telefonie mobila si o retea Internet.
Ucrainenii pretind ca
insula este locuita. Presedintele Ucrainei, Leonid Kucima a facut o vizita
fulger in iunie 2003 pe insula. A fost deschisa si o sucursala a bancii Aval pe
aceasta stanca de 0,17 kmp. Aceste actiuni au avut loc ca urmare a faptului ca
daca o insula este locuita atunci legile internationale ii dau si dreptul la
platou continental de 20 km.
La 5 iulie 2006, la
initiativa consiliilor regionale Valcov si Chilia, Parlamentul regional din
Odessa a adoptat in unanimitate o decizie privind infiintarea unei localitati
(Belîi) pe Insula Serpilor, hotarare care trebuie aprobata de Rada Suprema a
Ucrainei. In documentul adoptat cu acest prilej s-a mentionat ca aparitia
acestei localitati pe Insula Serpilor va permite „crearea conditiilor necesare
in vederea dezvoltarii turismului stiintific si a pescuitului, precum si
crearea unor conditii optime de viata persoanelor care se afla permanent pe
insula”. S-a decis de asemenea, alocarea a 200.000 de grivne (aproximativ
40.000 $) in scopul amenajarii noii localitati. Alte 300.000 de grivne (60.000
$) ar putea sa fie alocate din bugetul de stat in acelasi scop.
Crearea unei comunitati
permanente ar putea ajuta Ucraina in revendicarea Insulei Serpilor. Romania
sustine ca Insula Serpilor are statutul de stanca, deoarece nu este locuita
permanent si nu are surse de apa potabila. In disperare de cauza, autoritatile
ucrainiene au deschis pe insula, in ultimii ani, un hotel fara canalizare si un
cabinet medical, insa aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul
elicopterelor.
Disputele dintre
Romania si Ucraina
Statul ucrainean
sustine ca Insulei Serpilor trebuie sa i se acorde pe langa ape teritoriale,
platou continental si zona economica exclusiva in Marea Neagra, reprezentantii
romani afirmand ca Insula nu se incadreaza in normele de drept pentru a i se
acorda platou si zona economica.
In anul 1997 s-a semnat
un tratat intre Romania si Ucraina prin care ambele state „au reafirmat ca
frontiera existenta intre ele este inviolabila”. Romania a semnat acest acord,
ca o conditie a aderarii la NATO (care cerea Romaniei sa aiba tratate incheiate
cu toate tarile vecine). Cu toate acestea, ambele parti au fost de acord ca
daca nu se ajunge la nici un consens in urmatorii doi ani cu privire la
frontiera maritima, fiecare parte se poate adresa pentru arbitraj Curtii
Internationale de Justitie de la Haga.
La data de 16
septembrie 2004, partea romana a adus aceasta disputa impotriva Ucrainei in
fata Curtii Internationale de Justitie cu privire la delimitarea platoului
maritim dintre cele doua tari, intrucat insula nu are importanta
socio-economica.[9]. La 15 august 2005 Romania a depus un memoriu referitor la
delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive din Marea
Neagra. Romania a apelat la o astfel de sesizare unilaterala, dupa ce timp de
sapte ani negocierile cu Kievul nu au dus la nici un rezultat in ceea ce
priveste delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive,
precum si a statutului Insulei Serpilor din Marea Neagra. Ucraina trebuia sa-si
prezinte pozitia pana la data de 19 mai 2006.
Dupa anul 1980, o data
cu descoperirea de rezerve considerabile de titei si gaze naturale in Marea
Neagra, interesul pentru aceasta insula a crescut mult. Conventia O.N.U. asupra
marii de la Montego Bay recunoaste dreptul statelor sa-si extinda apele
teritoriale la 12 mile, si in zona de exclusivitate economica, la 200 de mile marine.
Recent, au fost
descoperite zacaminte de petrol (10 milioane de tone) si de gaze naturale (1
miliard m2) in apropierea insulei. Resursele naturale nu sunt semnificative,
dar urmeaza sa se faca prospectari in urmatorii 2-3 ani.
Companiile petroliere British
Petroleum (BP) si Royal Dutch Shell au semnat contracte de prospectiuni cu
Ucraina, iar compania Total cu Romania. Compania austriaca OMV (proprietara
celei mai mari companii petroliere din Romania, Petrom) a semnat un contract cu
un consortiu format din Naftogaz Ukrainy si Chornomornaftogaz pentru a
participa impreuna la licitatia pentru concesionarea respectivei suprafete.
Delimitarea frontierei
maritime in Marea Neagra intre Romania si Ucraina conform deciziei CIJ.
Platoul continental din
jurul Insulei Serpilor a fost subiect al unei dispute intre Romania si Ucraina,
litigiu care s-a judecat la Curtea Internationala de Justitie de la Haga. Miza
disputei romano-ucrainene a fost in primul rand strategica – accesul in apele
teritoriale si economica – posibilitatea explorarii si, eventual, exploatarii
resurselor de hidrocarburi. Ambele parti au declarat, inaintea pronuntarii
deciziei finale a Curtii, ca o vor respecta, indiferent care va fi aceea.[11]
Curtea Internationala de Justitie, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009
a acordat 79,34% din zona in disputa Romaniei prin a o-suta decizie data de la
infintare. Romaniei ii revin 9.700 km2 iar Ucrainei ii revin 2.300 km2. Prin
decizia CIJ Insula Serpilor ramane in componenta Ucrainei.
Situatia actuala
Potrivit CIJ, Insula
Serpilor nu este considerata insula, ci stanca, ceea ce face sa i se atribuie o
mare teritoriala nu mai mare de 12 mile marine, anunta NewsIn. Ucraina sustinea
ca formatiunea este o insula si cerea sa aiba dreptul la mai mult de 12 mile
marine.
Curtea Internationala
de la Haga va anunta, in scurt timp, verdictul in cazul de delimitare maritima
intre Romania si Ucraina. Miza – impartirea celor 12.000 de kilometri patrati
de platou continental si zona economica exclusiva o reprezinta resursele: 100
de miliarde de metri cubi de gaz si 10 milioane de tone de petrol, adica 73,5
milioane de barili.
Procesul a inceput pe
16 septembrie 2004, cind Romania a cerut Curtii sa inceapa proceduri pentru
solutionarea delimitarii platoului continental si a zonelor economice exclusive
in Marea Neagra.
Miza impartirii celor
12.000 de kilometri patrati de platou continental si zona economica exclusiva o
reprezinta resursele: 100 de miliarde de metri cubi de gaz si 10 milioane de
tone de petrol, adica 73,5 milioane de barili.
Resurse considerabile
pentru ambele parti, in conditiile in care, potrivit ultimului raport al
Agentiei Nationale de Reglementare in domeniul Enegiei dat publicitatii,
consumul total de gaze in 2007 in Romania a fost de 16,4 miliarde de metri
cubi, dintre care 4,6 miliarde de metri cubi au fost importati, adica 29% din
consum, iar productia interna este de 11,6 miliarde de metri cubi.
In urma cu cateva zile,
Curtea de la Haga a dat verdictul in cazul Romania vs Ucraina, trasand o linie
de „compromis” intre variantele propuse de Kiev si de Bucuresti. Astfel,
Romania obtine 80 la suta din suprafata disputata si are dreptul de a exploata
circa 70 la suta din resursele de hidrocarburi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!