3 Februarie

Este a 34-a zi a anului.

Mai sunt 331 de zile până la sfârșitul anului bisect.

Soarele răsare la 07 h 32 m și apune la 17 h 28 m.

Citatul zilei

” Ura şi invidia nu au curajul leilor, ci laşitatea ploşniţelor care apar numai prin întuneric.” (Ionel Teodoreanu)

Evenimente de-a lungul timpului... 

 

• 1395: Prima mențiune documentară a Cetății Neamț.
  

Într-un un act oficial al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, din data de 3 februarie 1395, se face prima menţiune documentară a Cetăţii Neamţului, în care este consemnată dorința de cucerire a acestei importante cetăţi . Aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț, pe Culmea Pleşului, deasupra Luncii Ozanei, această cetate a fost concepută ca parte esenţială a sistemului de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea. Ridicată în perioada domniei lui Petru I al Moldovei, Cetatea Neamţului avea la data construcţiei un fort central, aproape pătrat, având fundaţia în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase de circa 2-3 m cu înălţimea de 12 m, prevăzute cu patru turnuri de apărare în colţuri şi susţinute în exterior de 15 contraforturi puternice. Concepută ca un puternic punct de apărare, această cetate a rezistat în anul 1395 atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, apoi, în anul 1476, sub domnia lui Ştefan cel Mare a făcut faţă puternicului asediu a armatei lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Din această perioadă a lui Ştefan cel Mare datează cea de-a doua etapă de construcţie a cetăţii, când a fost concepută şi realizată curtea exterioară şi a fost ridicată o nouă centură de ziduri, având 4 bastioane semicirculare, care să dea o rezistenţă sporită în faţa artileriei de asediu.Tot acum au fost înălţate zidurile vechi până la înălţimea de 20 de metri, iar de jur-împrejur s-a săpat un nou şanţ de apărare, cu adâncimea de 10 m peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră, prin care se făcea accesul spre poarta centrală, ce era securizată cu o punte care se ridica cu ajutorul lanţurilor. 

Tot în timpul domniei lui Ştefan cel Mare s-au construit şi corpurile de clădiri din curtea interioară, casele domneşti, biserica, locuinţa domnitorului, iar pe laturile cetăţii, magaziile pentru hrană şi muniţie şi ateliere meşteşugăreşti. După domnia lui Petru Rareş, rolul cetăţii a scăzut mai ales în momentul în care, pentru a înfrânge rezistenţa ţării, turcii i-au cerut lui domnului Alexandru Lăpuşneanu să distrugă cetăţile. Apoi pe perioada domniei lui Ieremia Movilă, cetatea este refăcută, apoi în anul 1600 această cetate avea să fie gazda lui Mihai Viteazul, proclamat domn al celor trei țări române. În anul 1686, aici este adăpostită domniţa Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, iar în anul 1691 cetatea a fost sub asediul armatei polone conduse de Ioan Sobieski, dar a rezistat cu bine și numai ordinul turcilor de dărâmare a edificiului din anul 1718 avea să-i producă unele stricăciuni.

Cetatea Neamțului - foto

• 1809: S-a născut lume Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy.

 A fost un compozitor și dirijor german, de origine evreiască, care a activat în perioada de început a romantismului. Lucrările sale includ simfonii, concerte, oratorii, piese pentru pian și muzică de cameră. După o lungă perioadă de relativă denigrare, originalitatea sa creativă a fost reevaluată și, în sfârșit, recunoscută.

Mendelssohn a fost profund influențat de muzica lui Johann Sebastian Bach. Stră-mătușa sa Sarah Levy (născută Itzig) a fost eleva fiului lui Bach, Wilhelm Friedemann Bach, și a sprijinit-o pe văduva altuia din fiii săi, Carl Philipp Emmanuel Bach. A colecționat o serie de manuscrise ale lui Bach. Muzica lui Bach, care, la începutul secolului al XIX-lea, căzuse într-o relativă uitare, se bucura de un profund respect din partea lui Zelter, profesorul lui Felix.

În anul 1829, cu sprijinul lui Zelter și cu ajutorul actorului Eduard Devrient, Felix a aranjat și a dirijat, la Berlin, un spectacol cu Matheus Passion de Bach. Orchestra și corul proveneau de la Berlin Singakademie, al cărei principal dirijor era Zelter. Succesul reprezentației (prima de la moartea lui J.S. Bach, în 1750) a reprezentat un element important pentru scoaterea din uitare și relansarea muzicii lui Bach, inițial în Germania și apoi în întreaga Europă.

La numai 20 de ani, Mendelssohn a avut un succes răsunător. Cu această ocazie, Felix a făcut una din puținele referiri la originile sale etnice: A fost nevoie de un actor și de un fiu de evreu (Judensohn) pentru a readuce la viață cea mai măreață muzică creștină a lumii, (citat de Devrient în memoriile sale despre compozitor).

Tot Mendelssohn a reaprins și interesul pentru lucrările lui Franz Schubert. El a dirijat în premieră Simfonia nr. 9 în Do Major de Schubert, la Leipzig, pe 21 martie 1839, la peste zece ani de la moartea compozitorului.

Félix Mendelssohn Bartholdy - Concerto pour Violon et Orchestre en Mi Mineur Opus 64  

• 1815: A fost fondată prima fabrică pentru producția de brânză, în vederea comercializării (Elveția).

Cu o istorie ce se întinde pe aproape 10.000 de ani, brânza este prezentă în cultura gastronomică mondială și este considerată unul dintre alimentele importante în foarte multe țări. Apariția brânzei este estimată ca fiind în jurul anului 8.000 înainte de Cristos, asta deoarece în jurul acestei date a fost domesticită oaia.

Pe 3 februarie 1815 a fost fondată prima fabrică a producției de brânză destinată comercializării. Unde putea să apară aceasta dacă nu în Elveția. Cu siguranță văcuțele care furnizau laptele nu erau mov și nici nu aveau dimensiuni impresionante, însă făceau un lucru cu siguranță: asigurau materia primă pentru o brânză de calitate.

• 1859: S-a născut  Hugo Junkers, celebru constructor german de avioane; (d. 1935).

  

În 1910 el a brevetat aripile mobile și a construit la Dessau prima sa fabrică de avioane. În 1913 a construit modelul Junkers F-13, primul avion de transport integral metalic din lume.

A revoluționat industria aviaţiei prin fabricarea primului avion în totalitate din metal, Junkers J1 şi a aeronavei, W33 Junkers.

 

• 1941: S-a născut Ștefan Iordache, unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune.

A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut, de asemenea, o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran.

Ștefan Iordache și-a petrecut copilăria în cartierul Rahova din București, într-o familie de oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la Teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost admis ultimul la IATC. A absolvit secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul vieții.

A debutat în film în 1964 cu rolul titular din „Străinul“. După încheierea filmărilor ar fi trebuit să plece în armată, dar a scăpat de ea, pentru că a primit un rol în pelicula „Gaudeamus Igitur“, la Cluj.

Atunci s-a împrietenit cu Sebastian Papaiani. Atât de tare, că și-au tăiat cu furculița încheietura mâinii stângi și s-au făcut frați de cruce.

În teatru a jucat mult sub bagheta Cătălinei Buzoianu, ultima colaborare dintre cei doi creatori fiind la spectacolul „Lolita“, montat la Teatrul Mic. Printre rolurile sale memorabile se numără Titus Andronicus în regia lui Silviu Purcărete și Barrymore, în regia lui Gelu Colceag, rol pentru care a primit și Premiul UNITER.

Ștefan Iordache a devenit actor de teatru adevărat în perioada de glorie a Teatrului Nottara. A interpretat roluri precum Hamlet, Regele din "Viziuni flamande", Raskolnikov din "Crimă și pedeapsă", Maestrul din "Maestrul și Margareta", Richard de Gloucester din "Richard al III-lea", Nae Cațavencu din "O scrisoare pierdută".

Timp de aproape jumătate de secol a interpretat roluri memorabile și în film: „Glissando“, pelicula ce a făcut furori în epocă, apoi „Ediție specială“, în regia lui Mircea Daneliuc, „De ce trag clopotele, Mitică?“, realizat de Lucian Pintilie, „Hotel de lux“, „Concurs“, „Noiembrie, ultimul bal“, în regia lui Dan Pița, film al cărui titlu a fost considerat o prevestire a căderii comunismului, „Cel mai iubit dintre pământeni“, în regia lui Șerban Marinescu.

Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scena, în 2008 la Teatrul Național București.

• 1972: Primele Jocuri Olimpice de Iarnă, care s-au ținut în Asia, s-au deschis la Sapporo, în Japonia.

Jocurile de iarnă din 1972 din Sapporo, Japonia, au fost primele care au avut loc în afara Europei sau a Americii. Au participat, între 3 şi 13 februarie, 35 de ţări, 1231 de concurenţi.

• 2009: Curtea de la Haga a dat câștig de cauză României în procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagra și Insula Șerpilor.

  

  Curtea a acordat României 9700 de kilometri pătrați de zonă economică exclusivă și platou continental, reprezentând 79,34% din totalul suprafeței în dispută. Zona conține circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze și 12 milioane de tone de petrol.

 Insula Serpilor a fost pentru prima oara mentionata in anul 777 inainte de Hristos. In mitologia elena, intinderea de pamint este creatia lui Neptun, zeul marilor, care la rugamintea zeitei Thetis a scos din pamint o insula pentru fiul ei Ahile. Insula a fost denumita de catre greci cu numele de Insula Leuce („Insula Alba”). O denumire similara a fost data de catre romani care i-au spus Insula Alba, probabil din cauza faptului ca au fost gasite pe insula ruine de marmura alba.

Ramasitele eroului troian si cele ale lui Patrocle au fost aduse de Thetis pe actuala Insula a Serpilor, pentru a fi puse intr-un sanctuar. Cercetarile efectuate in zona in 1823 confirma legenda grecilor antici. Atit capitanul rus Kritzki, cit si neamtul Kohler au descoperit ruinele templului inchinat lui Ahile, dar si alte edificii, presupuse locuinte ale preotilor din antichitate. Alte descrieri ale templului le avem de la germanul Kohler. Vestigiile descoperite de cei doi au fost ulterior expuse in muzeele din tarile lor. O alta legenda se refera la faptul ca insula era o lume in care se refugiau sufletele celor morti.

Legenda lui Achile

Edificiul antic ar fi avut un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand 29,87 m. In partea de est a sanctuarului se afla templul inchinat eroului Achile. Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii numita ciclopeana, asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Pe baza fragmentelor de constructie descoperite, templul lui Achille a fost un monument de arta, avand langa el mai multe camere, pentru functionarea oracolului, precum si pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului.

Acest templu este mentionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la Tomis) in versurile sale, precum si de geograful grec Ptolomeu si de istoricul grec Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trait in secolul al II-lea dupa Hristos), afirma in lucrarea sa „Discutii” ca: „Achile locuieste intr-o insula drept in fata Istrului, in Marea Pontica. Acolo se afla templul si altarele lui Achile…”

Geograful grec Ptolomeu (care a trait in secolul I dupa Hristos) mentioneaza in opera sa „indreptar geografic” ca: „Insulele situate in vecinatatea Moesiei Inferioare, in acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene (la gurile Niprului, n.n.):57 grade, 15 minute – 47 grade, 40 minute si insula lui Achile sau Leuce („Alba”)”.

Mai multe inscriptii antice au fost gasite pe insula, inclusiv un decret olbiopolitan (din orasul Olbia) datand din secolul al IV-lea inainte de Hristos care cere tuturor locuitorilor cetatii Olbia sa apere insula si sa-i alunge pe piratii care locuiau pe „insula sfanta”.

Istoricul Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), in lucrarea sa „Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomana” (2 vol., Bucuresti, 1988), afirma prezenta unor civilizatii antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Marii Negre. Unul din popasurile cele mai vechi este cel din „insula Alba”, Leuke sau Achilleis, mica stanca ce se inalta in plina mare in largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula Serpilor. Acest punct de escala al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat in cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigatiei si al comertului. (…) Istoria lor, trasata cu ajutorul numeroaselor inscriptii scoase la lumina de sapaturi, indica stranse contacte intre aceste porturi ale litoralului, care pastreaza caracterele principale ale civilizatiei urbane a Greciei antice si populatiei indigene ale hinterland-ului, geti sau sciti.

O alta legenda se refera la faptul ca in mitologia greceasca Insula Leuke era considerata un loc paradisiac, o lume in care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta denumire atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica „A fericitilor”. Unii cercetatori au mers si mai departe cu speculatiile, traducand termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta speculatie a fost alimentata de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlantilor.

Motiv de cearta intre mai multe natiuni

Pina in epoca moderna, Insula Serpilor a trecut pe rind prin miinile grecilor, romanilor, bizantinilor, otomanilor sau rusilor, aceasta revenind Romaniei abia in 1878. Intre 1941 si 1944 e administrata de trupele germane, ce sint alungate in august 1944 de un detasament sovietic. Tratatul de pace de la Paris (1946) lasa insula in posesia Romaniei, insa doar pentru doi ani. In 1948, primul-ministru Petru Groza si ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, semneaza la Moscova un protocol ce reface granita dintre Uniunea Sovietica si statul roman. Aici se stabileste ca Insula Serpilor intra in componenta URSS. In 1949, navele militare sovietice ocupa insula si instaleaza o baza militara de supraveghere maritima si aeriana, cu sistemele radar care supravegheaza zona Balcanilor. Situatia legala a protocolului si a procesului-verbal de predare a insulei este problematica. Actele sint ratificate in 1961 doar de Consiliul de Stat al Republicii Romane, nu si de Marea Adunare Nationala a Romaniei, asa cum cerea Constitutia. Prin urmare, actele sint nule din punct de vedere juridic. Dupa disparitia Uniunii Sovietice (1991), insula, impreuna cu baza militara, trece in administrarea Ucrainei.

Importanta strategica a Insulei Serpilor

Insula Serpilor, cu o suprafata de doar 17 hectare, nu prezinta o importanta prea mare din punct de vedere teritorial si economic, in schimb are o foarte mare importanta din punct de vedere strategico-militar.

Dupa destramarea Uniunii Sovietice in anul 1991, Insula Serpilor impreuna cu baza militara, de control naval si aerian, de aparare antiaeriana si maritima, a trecut in administrarea Ucrainei.

Statiile de radiolocatie aflate pe insula executa o cercetare aeronavala la mare distanta, intr-un perimetru ce cuprinde Marea Neagra si Marea Mediterana, pana la coastele Libiei, rezultatele cercetarii fiind transmise unui punct de conducere. Pe insula sunt stocate informatiile nucleare intercontinentale de pe teritoriul ucrainean. De asemenea, aici sunt amplasate statii de bruiaj si ascultare atat a convorbirilor in fonie, cat si a celor prin cablu.

Pe insula a fost dislocata o garnizoana militara cu mai multe subunitati independente, care deservesc un heliodrom, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite, instalatii energetice, un far si sistemul de paza si aparare a granitelor de stat ale Ucrainei. Apararea bazei militare ucrainiene de pe insula se realiza printr-o nava de tip fregata, o nava de patrulare si unul sau doua submarine.

In prezent pe insula locuiesc aproape 100 de persoane, in majoritate graniceri, impreuna cu familiile lor si un personal tehnic. Din anul 2003 este localizata pe insula o expeditie stiintifica permanenta a Universitatii Nationale din Odessa.

Insula in prezent este demilitarizata si se afla intr-o dezvoltare rapida. In conformitate cu Tratatul romano-ucrainean din anul 1997, autoritatile din Ucraina si-au retras divizia militara, au demolat radarul militar si au transferat celelalte infrastructuri in mainile civililor.

In afara de platforma de elicoptere, in anul 2002 a fost construit un debarcader pentru vapoare de pana la 8 metri adancime si urmeaza sa fie construit un port maritim. Insula este aprovizionata cu echipament de navigatie, inclusiv un far vechi de 150 ani. Energia electrica este furnizata printr-un generator cu motor diesel si/sau un generator ce exploateaza forta eoliana. Insula are si o infrastructura civila cum ar fi un oficiu postal, o filiala de banca (a bancii ucrainene „Aval”), un punct de prim-ajutor, televiziune prin satelit, retea de telefonie, un turn de telefonie mobila si o retea Internet.

Ucrainenii pretind ca insula este locuita. Presedintele Ucrainei, Leonid Kucima a facut o vizita fulger in iunie 2003 pe insula. A fost deschisa si o sucursala a bancii Aval pe aceasta stanca de 0,17 kmp. Aceste actiuni au avut loc ca urmare a faptului ca daca o insula este locuita atunci legile internationale ii dau si dreptul la platou continental de 20 km.

La 5 iulie 2006, la initiativa consiliilor regionale Valcov si Chilia, Parlamentul regional din Odessa a adoptat in unanimitate o decizie privind infiintarea unei localitati (Belîi) pe Insula Serpilor, hotarare care trebuie aprobata de Rada Suprema a Ucrainei. In documentul adoptat cu acest prilej s-a mentionat ca aparitia acestei localitati pe Insula Serpilor va permite „crearea conditiilor necesare in vederea dezvoltarii turismului stiintific si a pescuitului, precum si crearea unor conditii optime de viata persoanelor care se afla permanent pe insula”. S-a decis de asemenea, alocarea a 200.000 de grivne (aproximativ 40.000 $) in scopul amenajarii noii localitati. Alte 300.000 de grivne (60.000 $) ar putea sa fie alocate din bugetul de stat in acelasi scop.

Crearea unei comunitati permanente ar putea ajuta Ucraina in revendicarea Insulei Serpilor. Romania sustine ca Insula Serpilor are statutul de stanca, deoarece nu este locuita permanent si nu are surse de apa potabila. In disperare de cauza, autoritatile ucrainiene au deschis pe insula, in ultimii ani, un hotel fara canalizare si un cabinet medical, insa aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul elicopterelor.

Disputele dintre Romania si Ucraina

Statul ucrainean sustine ca Insulei Serpilor trebuie sa i se acorde pe langa ape teritoriale, platou continental si zona economica exclusiva in Marea Neagra, reprezentantii romani afirmand ca Insula nu se incadreaza in normele de drept pentru a i se acorda platou si zona economica.

In anul 1997 s-a semnat un tratat intre Romania si Ucraina prin care ambele state „au reafirmat ca frontiera existenta intre ele este inviolabila”. Romania a semnat acest acord, ca o conditie a aderarii la NATO (care cerea Romaniei sa aiba tratate incheiate cu toate tarile vecine). Cu toate acestea, ambele parti au fost de acord ca daca nu se ajunge la nici un consens in urmatorii doi ani cu privire la frontiera maritima, fiecare parte se poate adresa pentru arbitraj Curtii Internationale de Justitie de la Haga.

La data de 16 septembrie 2004, partea romana a adus aceasta disputa impotriva Ucrainei in fata Curtii Internationale de Justitie cu privire la delimitarea platoului maritim dintre cele doua tari, intrucat insula nu are importanta socio-economica.[9]. La 15 august 2005 Romania a depus un memoriu referitor la delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive din Marea Neagra. Romania a apelat la o astfel de sesizare unilaterala, dupa ce timp de sapte ani negocierile cu Kievul nu au dus la nici un rezultat in ceea ce priveste delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive, precum si a statutului Insulei Serpilor din Marea Neagra. Ucraina trebuia sa-si prezinte pozitia pana la data de 19 mai 2006.

Dupa anul 1980, o data cu descoperirea de rezerve considerabile de titei si gaze naturale in Marea Neagra, interesul pentru aceasta insula a crescut mult. Conventia O.N.U. asupra marii de la Montego Bay recunoaste dreptul statelor sa-si extinda apele teritoriale la 12 mile, si in zona de exclusivitate economica, la 200 de mile marine.

Recent, au fost descoperite zacaminte de petrol (10 milioane de tone) si de gaze naturale (1 miliard m2) in apropierea insulei. Resursele naturale nu sunt semnificative, dar urmeaza sa se faca prospectari in urmatorii 2-3 ani.

Companiile petroliere British Petroleum (BP) si Royal Dutch Shell au semnat contracte de prospectiuni cu Ucraina, iar compania Total cu Romania. Compania austriaca OMV (proprietara celei mai mari companii petroliere din Romania, Petrom) a semnat un contract cu un consortiu format din Naftogaz Ukrainy si Chornomornaftogaz pentru a participa impreuna la licitatia pentru concesionarea respectivei suprafete.

Delimitarea frontierei maritime in Marea Neagra intre Romania si Ucraina conform deciziei CIJ.

Platoul continental din jurul Insulei Serpilor a fost subiect al unei dispute intre Romania si Ucraina, litigiu care s-a judecat la Curtea Internationala de Justitie de la Haga. Miza disputei romano-ucrainene a fost in primul rand strategica – accesul in apele teritoriale si economica – posibilitatea explorarii si, eventual, exploatarii resurselor de hidrocarburi. Ambele parti au declarat, inaintea pronuntarii deciziei finale a Curtii, ca o vor respecta, indiferent care va fi aceea.[11] Curtea Internationala de Justitie, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a acordat 79,34% din zona in disputa Romaniei prin a o-suta decizie data de la infintare. Romaniei ii revin 9.700 km2 iar Ucrainei ii revin 2.300 km2. Prin decizia CIJ Insula Serpilor ramane in componenta Ucrainei.

Situatia actuala

Potrivit CIJ, Insula Serpilor nu este considerata insula, ci stanca, ceea ce face sa i se atribuie o mare teritoriala nu mai mare de 12 mile marine, anunta NewsIn. Ucraina sustinea ca formatiunea este o insula si cerea sa aiba dreptul la mai mult de 12 mile marine.

Curtea Internationala de la Haga va anunta, in scurt timp, verdictul in cazul de delimitare maritima intre Romania si Ucraina. Miza – impartirea celor 12.000 de kilometri patrati de platou continental si zona economica exclusiva o reprezinta resursele: 100 de miliarde de metri cubi de gaz si 10 milioane de tone de petrol, adica 73,5 milioane de barili.

Procesul a inceput pe 16 septembrie 2004, cind Romania a cerut Curtii sa inceapa proceduri pentru solutionarea delimitarii platoului continental si a zonelor economice exclusive in Marea Neagra.

Miza impartirii celor 12.000 de kilometri patrati de platou continental si zona economica exclusiva o reprezinta resursele: 100 de miliarde de metri cubi de gaz si 10 milioane de tone de petrol, adica 73,5 milioane de barili.

Resurse considerabile pentru ambele parti, in conditiile in care, potrivit ultimului raport al Agentiei Nationale de Reglementare in domeniul Enegiei dat publicitatii, consumul total de gaze in 2007 in Romania a fost de 16,4 miliarde de metri cubi, dintre care 4,6 miliarde de metri cubi au fost importati, adica 29% din consum, iar productia interna este de 11,6 miliarde de metri cubi.

In urma cu cateva zile, Curtea de la Haga a dat verdictul in cazul Romania vs Ucraina, trasand o linie de „compromis” intre variantele propuse de Kiev si de Bucuresti. Astfel, Romania obtine 80 la suta din suprafata disputata si are dreptul de a exploata circa 70 la suta din resursele de hidrocarburi.

Să aveți o zi frumoasă!