6 Februarie

Este a 37-a zi a anului.

Mai sunt 328 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 07 h 28 m și apune la 17 h 32 m.

Citatul zilei

 

„Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viaţa şi schimbă toate întrebările.” (Bob Marley)

Ziua Mondială fără telefon mobil

 Scriitorul francez Phil Marso a avut ideea lansării acestui eveniment, în 2001. În timpul acțiunii, care va dura până pe 8 februarie, oamenilor li se propune să renunțe la folosirea telefoanelor mobile sau să reducă numărul convorbirilor. Scopul este de a atrage atenția utilizatorilor asupra dependenței față de telefonul mobil și a temerii neîntemeiate de a nu rămâne izolat, în absența acestuia (nomofobie). 

Philip Marso, specialist în telefonie mobilă, a dorit să deschidă o dezbatere civică al cărei scop era reflectarea asupra impactului pe care îl are mobilul asupra relațiilor umane, a sănătății, a mediului înconjurător. Mai întâi, a publicat în octombrie 1999 primul roman "Tueur de portable sans mobile apparent", făcând o trecere în revistă a fenomenului telefoniei mobile, din perioada 1876-2001.

Nefiind destul de înțeles, în ianuarie 2004 îi apare o a doua lucrare umoristică, "Mobilou", ce tratează numeroase aspecte legate de portabil (comportament, SMS, precauții în privința sănătății, antene, monitorizare). De fapt, un pretext pentru a relansa dezbaterea liberă în jurul acestui instrument de comunicare care a dus la schimbarea societății.

Începând din 2004, inițiativa lui Phil Marso a fost instaurată pe 6 februarie, de Sfântul Gaston, pentru a ne reaminti de refrenul cântecului lui Nino Ferrer (''Gaston, sună telefonul, dar, ca întotdeauna, nimeni nu ridică receptorul''). Are loc pe parcursul a 3 zile, respectiv 6, 7, 8 februarie.

 Putem vorbi astfel de Zilele Mondiale fără mobil, ce se desfășoară de fiecare dată pe teme și cu un slogan.

Phil Marso nu s-a declarat niciodată împotriva telefonului mobil (în 2001 nu deținea nici măcar un aparat). Principalul obiectiv urmărit era dezbaterea pe marginea unor sondaje, abordând probleme GSM.

În 2015, 4.55 miliarde de persoane vor folosi telefonul mobil, iar audienţa globală pentru smartphone va fi de 2 miliarde şi va creşte cu încă un miliard până în 2017, pe măsură ce preţul  va deveni mai accesibil, iar reţelele 3G şi 4G mai extinse. (conform estimărilor din rapoartele publicate de eMarketer)

Iar studiile spun că:

Două treimi dintre utilizatori spun că îşi verifică telefonul, pentru mesaje, alerte sau apeluri, chiar dacă nu-l aud sunând sau vibrând.

Aproape o jumătate dintre cei care au telefon mobil dorm cu el lângă pat, pentru că nu vor să piardă nici un apel sau mesaj.

Mai mult de o jumătate dintre utilizatorii de Smartphone accează Internetul via mobil.

Trei sferuri dintre adulţii care au un Smartphone spun că îi folosesc aplicaţiile pentru: orientare, coordonarea întâlnirilor, informaţii diverse, dar în special despre locaţii şi trafic, sau în situaţii de urgenţă.

Unul din trei posesori spune că nu-şi poate imagina viaţa fără telefonul mobil !

Ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor

În fiecare an, la 6 februarie, sub egida ONU, este marcată Ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor. Această procedură atentează la demnitatea femeilor şi fetelor, le pune în pericol sănătatea, provoacă durere şi multă suferinţă, cu consecinţe pe toată viaţă, uneori fatale, potrivit www.un.org.

''Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă promite, prin obiectivele sale, stoparea acestei practici violente până în 2030'', a declarat secretarul general ONU António Guterres.

Adunarea Generală a ONU a adoptat la 20 decembrie 2012, Rezoluţia A/RES/67/146, în care ''solicita statelor, sistemului Naţiunilor Unite, societăţii civile şi tuturor părţilor interesate să marcheze şi să respecte data de 6 februarie, ca Zi internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor, prin organizarea de campanii de sensibilizare şi măsuri concrete împotriva acestei practici''.

În decembrie 2014, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia A/RES/69/150, ''Intensificarea eforturilor globale pentru eliminarea mutilării genitale a femeilor'', prin care cerea membrilor săi să dezvolte, să susţină şi să pună în aplicare strategii complete pentru prevenirea mutilării genitale a femeilor (FGM), inclusiv formarea personalului medical, a asistenţilor sociali şi a liderilor religioşi ai comunităţilor pentru a se asigura că aceştia oferă servicii competente de susţinere şi îngrijire a femeilor şi fetelor care sunt expuse riscului FGM sau care au fost supuse acestei proceduri.

Mutilarea genitală a femeilor (FGM - Female Genital Mutilation) cuprinde o serie de proceduri lipsite de motive medicale, fiind catalogată la nivel internaţional drept o încălcare a drepturilor tinerelor şi femeilor. Această practică reflectă inegalitatea dintre sexe înrădăcinată adânc în anumite societăţi şi constituie o formă extremă de discriminare îndreptată împotriva femeilor. FGM reprezintă o violare a drepturilor la sănătate, siguranţă şi integritate fizică, a dreptului la libertate în faţa torturii şi a tratamentelor crude, inumane sau degradante şi a dreptului la viaţă atunci când procedura duce la moarte, notează pagina dedicată acestei zile de pe site-ul ONU. FGM cauzează sângerare severă şi probleme de sănătate, precum: tumori, infecţii, infertilitate, complicaţii la naştere sau risc crescut de deces în rândul nou-născuţilor, potrivit www.unfpa.org.

La nivel global, potrivit datelor aflate pe www.unfpa.org, fete şi femei cu vârste cuprinse între 15 şi 49 de ani au suferit la un moment dat o astfel de procedură, cele mai mari procente întâlnindu-se în Somalia (98%), Guineea (97%), Djibouti (93%), Mali (91%), Egipt (91%), Eritreea (89%), Sudan (88%), Burkina Faso (76%), Gambia (75%), Etiopia (74%), Mauritania (69%), Guineea-Bissau (45%), Senegal (26%), Nigeria (25%), Kenya (21%), Yemen (19%) şi Uganda (1%). Totodată, potrivit estimărilor ONU, cel puţin 200 de milioane de femei sau tinere în viaţă, astăzi, au suferit o formă de mutilare genitală.

Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) şi UNICEF conduc cel mai amplu program de accelerare a procesului de renunţare la mutilarea genitală a femeilor, notează www.unfpa.org. Programul comun UNFPA-UNICEF asupra FGM/C (Female Genital Mutilation and Cutting) a fost lansat în 2008 şi implementat în 17 ţări africane, şi susţine, de asemenea, iniţiativele regionale şi globale.

Evenimente de-a lungul timpului...

•     131: Roșia Montană este atestată documentar (înființată de către romani în timpul domniei lui Traian sub numele de Alburnus Maior)

Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.

A fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian ca oraș minier cu coloniști din Iliria.

Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131.

În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de table de ceară. Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roșia Montană. Din istoria mineritului se mai poate aminti că pe valea Roșiei erau șteampuri care funcționau asemănător morilor de apă, fiind folosite pentru măcinarea minereului, în perioada anului când pe valea Roșiei debitul apei era insuficient pentru șteampuri, se deschidea stăvilarul unui lac (tău) artificial.

Roșia Montană a cunoscut și trăit toate evenimentele istoriei românilor: În anul 1784 casele exploratorilor au fost distruse de către revoluționarii lui Cloșca, născut în satul Cărpiniș, iar în timpul revoluției din 1848 Avram Iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați revoluționari.

Aici s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu, soția lui B.P. Hașdeu și mama poetei Iulia Hașdeu. B.P. Hașdeu a cunoscut-o în anul 1865, în casa protopopului Simion Balint.

Roșia Montană este un loc al poveștilor. Printre localnici circulă fel de fel de povești despre morojnițe și vâlve. Morojnițele se cred a fi niște ființe ce după miezul nopții se dau de trei ori peste cap și se transformă într-un animal asemănător cu veverița și care fură laptele de la vaci. Vâlvele se cred a fi niște stafii care pot lua diferite forme și trăiesc în fostele mine și se arată din când în când localnicilor.

Legenda Întemeierii Roșiei spune că aurul a fost descoperit prima dată în zonă de către o femeie pe nume Cotroanța care venea cu caprele pe un deal numit Chernic. Aici a găsit un bulgăre care strălucea la soare și și-a dat seama că e de aur. Una din fostele galerii din apropierea Tăului Mare a primit numele Cotroanța.

Prezentare

Roșia Montană este o localitate răspândită pe versanții văii Roșiei, nume căpătat datorită culorii roșiatice a apei din cauza conținutului ridicat în oxizi de fier. Situată la o altitudine de aproximativ 800 m, în valea Roșiei se îmbină culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase înalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatării îndelungate.

Munții sunt acoperiți de păduri, pășuni sau fânețe dând aspectul specific Munților Apuseni. O caracteristică unică a peisajului este prezența nenumăratelor lacuri artificiale numite „tăuri”. Aceste lacuri au fost creeate inițial pentru a folosi activității miniere iar astăzi folosesc în scopuri de agrement. Există în această localitate peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare (Țarina, Tăul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna etc.) rezultat al activității miniere.

În apropierea Roșiei Montane se află două formațiuni geologice unice declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este situată pe Dealul Cârnic la o altitudine de aproximativ 950 m iar Piatra Despicată se află între Dealul Cârnic și Dealul Cetății.

Obiective

Dealul Cetății este probabil cea mai importantă mărturie istorică, aici putând încă fi observate galeriile și puțurile din fostele mine romane. Se află la aproximativ o jumătate de oră de mers din centrul comunei. Aici s-au găsit 25 de table cerate care atestă existența milenară a oamenilor în aceste locuri. Cea mai importantă este placa nr. XVIII, singura pe care este trecută data 6 ianuarie 131 d.C. și denumirea de Alburnus Maior. A fost descoperită în anul 1854 și în prezent se află expusă în Muzeul Mineritului din incinta fostei exploatări miniere. Este și locul amplasării cetății Alburnus Maior.

Cetatea Alburnus Maior se află pe Dealul Cetății în apropierea fostelor exploatări romane și a reprezentat punctul de apărare al localității și ale exploatărilor aurifere. Aici, arheologii au descoperit locuințe, morminte, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de table de ceară. Majoritatea din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului.

Muzeul Mineritului se află în apropierea fostei exploatări miniere. Aici pot fi vizitate fostele galerii romane, formate din tuneluri lungi de zeci de kilometri, pot fi văzute monumente istorice și unelte pentru minerit, găsite de arheologi în ruinele fostului oraș, și construcțiile folosite pentru separarea aurului de piatră, numite ”șteampuri”. Acestea erau alimentate de lacuri artificiale de acumulare numite „tăuri”.

Casele vechi din secolele XVIII-XIX (monumente de arhitectură populară).

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Obeliscul este amplasat în centrul localității și a fost ridicat în anul 1925, în memoria eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul, cu o înălțime de 4 m, este alcătuit dintr-un postament din beton, pe care se înalță soclul și obeliscul în formă de piramidă, care are în terminație 3 cruci. Împrejmuirea este asigurată de un gard din plasă de sârmă. Pe fațada monumentului se află un înscris comemorativ: „1914-1918/ Închinare lui Dumnezeu/ Cinstire eroilor neamului“.

Monumente naturale

Pe raza comunei Roșia Montană se află doua situri geologice protejate, declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată.

Piatra Corbului se află în sudul comunei la aproximativ o oră de mers, pe versantul sudic al Dealului Cârnic. Rezervația geologică ocupă o suprafață de 5 ha, la altitudini cuprinse între 950 și 1100 m și deține acest statut din anul 1969.Formațiunile ocrotite sunt iviri masive de andezite, ce au luat forma unei cetăți în ruine sau a capului unui corb, de unde și denumirea. Stâncile sunt supuse unui proces intens de modelare și dezagregare. Crestele stâncilor sunt presărate cu ace și turnuri ascuțite și surplombe imense ce indică locurile de unde pe parcursul timpului s-au desprins blocuri imense de rocă. Numeroasele excavații din stâncă indică locurile vechilor galerii romane, astăzi distruse.

În apropierea Pietrei Corbului, între Dealul Cârnic și Dealul Cetății se află altă formațiune geologică protejată, numită Piatra Despicată. Este formată dintr-o stâncă imensă, separată de sol și formată dintr-un tip de rocă nemaiîntâlnit prin acele locuri. Proveniența stâncii este necunoscută. Legenda spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaș ce o transporta pe brațe peste Munții Apuseni cu mii de ani în urmă.

Accesul se poate face din centrul comunei, pe un fost drum industrial.

Lacuri

Pentru separarea aurului de restul minereului s-au construit mori de apă numite ”șteampuri”. Debitul pârâielor ce treceau pe lângă exploatările miniere era prea scăzut, încât pentru punerea în funcțiune a șteampurilor s-au construit mai multe lacuri artificiale numite „lacuri pentru șteampuri” sau „tăuri”. Majoritatea lor mai există și astăzi și nemaifiind utile scopului lor inițial, au fost amenajate pentru piscicultură, agrement și pescuit sportiv.

Tăul Mare este situat aproape de izvoarele văii Roșia, la o altitudine de 930 m. A fost construit în anul 1908 și a primit numele de Tăul Mare datorită întinderii lui pe o suprafață mai mare decât celelalte lacuri.

Tăul Cornei este situat la obârșia văii Corna, afluent direct al râului Abrud, la mică distanță de satul Corna, la altitudinea de 930 m. Tăul Cornei este unul din cele mai frumoase și mai vizitate tăuri din zonă.

Tăul Brazi este situat pe un afluent al văii Roșia, la mică distanță de Tăul Cornei la aceeași altitudine de 930 m. Se spune că lacul ar fi fost construit din ordinul Mariei Tereza. Lacul este înconjurat de o poiană cu vedere spre dealurile din împrejurimi și de o pădurice de brazi, de unde și denumirea.

Tăul Țarinii este cel mai înalt lac din bazinul Roșiei situat la o altitudine de aproape 1000 m în apropiere de Tăul Mare. Lacul este înconjurat de o țarini, de unde și denumirea, și de câteva case împrăștiate prin apropiere. Datorită poziției într-un loc deschis, de pe malurile lacului se deschide o panoramă spre Vârful Vulcan (1263 m) declarat monument al naturii datorită formațiunilor sale carstice.

Alte lacuri din bazinul Roșiei sunt: Tăul Anghel, situat în imediata apropiere de Tăul Brazi la nici 100 m distanță; Tăul Muntari, cel mai vechi și mai mic din zonă; Tăul Gaurari, aflat pe Valea Seliștei un, afluent direct al Abrudului și Tăul Cartuș aflat puțin mai jos de Tăul Brazi într-o albie îngustă, potrivit Wikipedia.org.

• 
  

  1695:  S-a născut  la Basel în Elveția, matematicianul Nicolaus II Bernoulli  (d.31 iulie 1726 la Sankt Petersburg). 
  

A  fost fiul lui Johann Bernoulli și fratele lui Daniel Bernoulli . Familia Bernoulli era de origine olandeză și s-a  refugiat la Basel ca urmare a evenimentelor politice ale epocii. Aceasta familie numără printre descendenții săi direcți peste 120 de matematicieni  dintre care cel puțin opt au fost celebri prin dezvoltarea și răspândirea calculului diferential și integral .

Nicolaus II Bernoulli a fost profesor de matematică la Academia din  Sankt Petersburg.

În 1720 a publicat studiile sale referitoare la reciprocitatea traiectoriilor ortogonale. În 1724 a reușit să rezolve ecuatia Riccati. A colaborat la Acta Eruditorum și la Buletinul Academiei din Sankt Petersburg.

• 1748: S-a născut  Johann Adam Weishaupt, filosof, scriitor german și fondator al Ordinului Illuminaţilor, societate secretă înființată în Bavaria, Germania.

Ordinul Iluminaților, înființat la 1 mai 1776, era întitulat de fapt Bund der Perfektibilisten, „Liga” sau „Uniunea Perfectibililor”, supranumit și Bienenbund, „Ordinul Albinelor”. Numele de taină al lui Weishaupt, ca membru al organizației, era „Spartacus”. În masonerie (și anume într-o lojă din München), Weishaupt a fost cooptat în 1777, cu pseudonimul Sanchoniaton.

Autoritățile regale bavareze au interzis în 1784 și prigonit ordinul perfectibililor (iluminaților), iar Weishaupt și-a pierdut postul universitar. S-a refugiat în Turingia, la Gotha, în principatul lui Ernst II de Saxa-Gotha-Altenburg (Saxen-Gotha-Altenburg). Acest prinț liberal și mason i-a acordat o pensie și o indemnizație de consilier aulic (la curtea princiară). Aici, Weishaupt a redactat mai multe lucrări dedicate ideologiei iluministe și pe subiecte privind organizarea masonă a ordinului iluminaților.

• 1825: domnitorul Ioan Sandu Sturza îi acorda un privilegiu lui Ştefan August,  

„dascăl neamţu din Eşi” de „a deşchide aice în oraş, la mahalaua Păcurariului, pe locul său ce-l are cumpărat, o berărie cu însuşi a sa cheltuială, în care să lucreze bere după rânduiala meşteşugului”. „Despre această unitate s-a afirmat că prin modernizare, la începutul deceniului al cincilea a devenit prin diviziunea muncii aplicate şi folosirea forţei aburului o importantă fabrică a oraşului. 

Ea va fi cunoscută o bună parte de timp sub numele Berăria Veche, iar apoi sub numele de fabrica de bere Zimbru – Iaşi. Berăria cuprindea mai multe odăi de fiert şi de ţinut berea, o casă pentru argaţi cu o sală şi o odaie, o fântână, un grajd ca pentru 17 cai, o şură de trăsuri, o lemnărie şi altele. Pe un alt teren, care era al unei călugăriţe Evghenia, stareţa de la schitul lui Baluş din ţinutul Hârlăului, se afla o moară de cai cu toate cele ce trebuiesc la o berărie, unită cu berăria prin o ulicioară de lemn, apoi o căsuţă de uscat urluiala, o bodnărie cu două odăi. Proprietarul îşi vindea singur berea, dacă nu toată, cel puţin o parte. Tot pe acest loc se afla o cârciumă cu două odăi, din care una pentru muşterii, unde se aflau patru mese cu laiţele lor”, a spus Vasile Diacon.

• 1857: A apărut, la Bucureşti, jurnalul politic şi literar Concordia, sub redacţia lui C.A. Rosetti. Jurnalul a apărut până la 6 august 1857.

Din august 1857 până în aprilie 1905, cu unele întreruperi, a apărut sub titlul de Românul, condus de C.A. Rosetti şi fiul său, Vintilă C.A. Rossetti.

Ziarul a devenit una dintre cele mai citite publicații ale secolului XIX din România. Din 1885, ziarul a fost purtătorul de cuvânt al liberalilor radicali.

Constantin A. Rosetti (n. 2 iunie 1816, Bucureşti – d. 8 aprilie 1885, Bucureşti) a fost om politic român, jurnalist, lider al mişcării revoluţionare de la 1848 în Muntenia, membru fondator al Academiei Române, fondator al Partidului Naţional Liberal.

C.A. Rosetti reprezintă un simbol al mişcărilor revoluţionare de pe teritoriul României, un permanent luptător pentru cauzele, valorile şi idealurile româneşti. S-a afirmat ca un lider radical al grupării politice liberale şi a ocupat funcţii importante în stat. De asemenea, Rosetti a fost unul dintre precursorii jurnalismului românesc.

Rosetti a fost ales deputat şi numit secretar în Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea Electivă din Muntenia. S-a numărat printre entuziaştii care l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite Române, prilej cu care a rostit un discurs memorabil:

Măria Ta, suntem fericiţi că Adunarea electivă din Bucureşti ne-a onorat cu marea şi frumoasa misiune de a depune coroana lui Mihai în mâinile Măriei Tale, căruia fraţii noştri de aici au încredinţat coroana lui Ştefan … Românii munteni au încoronat în Măria Ta nu un individ, ci marile principii de viaţă ale naţionalităţii noastre … Atâta timp cât Tu vei purta stindardul Unirii, al naţionalităţii, al justiţiei şi al libertăţii, muntenii şi moldovenii te vor urma ca un singur om.

• 1896: S-a născut, la Brăila, Anastase Dragomir, inventatorul scaunului ejectabil.

Una dintre cele mai importante invenţii româneşti în domeniul aviaţiei este scaunul ejectabil. Inventat de Anastase Dragomir, scaunul ejectabil face parte din categoria celor mai importante invenţii ale lumii.
Deşi majoritatea cercetătorilor si-au concentrat atenţia asupra construirii şi pilotării avioanelor, Anastase Dragomir a încercat să găseasca o metodă eficientă pentru siguranţa pasagerilor, salvându-i pe aceştia în cazul unor catastrofe aeriene majore care se soldează cu prabuşirea avionului.

Brevetul pentru cabina catapultabilă
Sub numele de “cabina catapultabila”, Anastase Dragomir a înregistrat, pe 3 noiembrie 1928, în Franţa, cererea de brevet „Nouveau système de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne“ şi a obţinut Brevetul nr. 678.566, din 2 aprilie 1930. Această invenţie era „un nou sistem de paraşutare din aparatele de locomoţie aeriană, fiecare pasager având o paraşută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion astfel încât paraşuta, împreună cu pasagerul instalat pe scaun, să treacă printr-o deschizătură a podelei“, iar brevetul prevedea ca acest ansamblu de celulă-paraşută să aibă mai multe comenzi, manevrate de pilot. Deoarece aviaţia nu era într-un moment financiar favorabil, a experimentat invenţia în 28 august 1929 în apropierea Aeroportului Orly, Paris. În acest scop s-a amenajat, după indicaţiile inventatorului, un avion Farman, în care se instalase „cabina catapultabilă“. Experienţa a constituit o reuşită, confirmând utilitatea acestei invenţii. După demonstraţie, ziarele franceze, printre care şi Excelsior (în numărul din 29.08.1929), au subliniat prioritatea mondială, deţinută de Anastase Dragomir în acest domeniu, precum şi importanţa invenţiei pentru aviaţie. Soluţia propusă de Anastase Dragomir pentru autostabilizarea cabinei în cădere prin utilizarea a două paraşute auxiliare se regăseşte în soluţiile actuale de paraşute şi cabine catapultabile.

Continuarea cercetărilor în ţară
După experiment, Anastase Dragomir revine în ţară, unde, cu ajutorul căpitanului inginer Constantin Nicolau de la Serviciul tehnic al aviaţiei române, repetă demonstraţia pe Aeroportul Băneasa din Bucureşti, pe 26 octombrie 1929. De data aceasta s-a folosit o avionetă AVIA, iar presa vremii, printre care ziarele Universul şi Dimineaţa, a relatat cu lux de amănunte despre acest mijloc de salvare ingenios şi practic.

În 1950, a obţinut un nou brevet românesc cu nr. 40658/1950 pentru „Celulă paraşutată“. În descrierea acestei invenţii se menţiona „… folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus; folosirea unei cabine etanşe sau semietanşe, în funcţie de efectuarea zborului la anumite înălţimi şi folosirea pentru cabinele semietanşe a unui dispozitiv mecanic care să permită, în caz de nevoie, debitarea oxigenului şi aerului necesare vieţii“.

După zece ani de căutări, în 1960, obţine alt brevet de invenţie românesc cu nr. 32.323/41.424, în care propune un avion de pasageri prevăzut cu cabine catapultabile pentru fiecare pasager.
Soluţia, aplicată la avioanele supersonice
În anul 1959, a înregistrat altă cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport, echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet românesc nr. 41.424 din 1960). În cartea lui Jules Foch, „Technique des Avions“, apărută la Paris în 1960, sunt prezentate şi realizările inventatorului Anastase Dragomir, în domeniul catapultării piloţilor şi pasagerilor din avioanele aflate în pericol de prăbuşire. Ideea lui Anastase Dragomir se va concretiza prin apariţia, la noile tipuri de avioane supersonice, militare, a scaunului ejectabil.
A murit în 1966, la Bucureşti. 

1908 : S-a născut Geo Bogza, scriitor, jurnalist, poet român, 

teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului).

Poetul Geo Bogza a trăit şi a scris întotdeauna cu conştiinţa că şansa lui e aceea de a-şi asuma cu luciditate propriul destin. Destinul e, crede Geo Bogza, situat între două "incendii", "lumea de dinafară" şi "lumea de dinlăuntrul nostru" şi de aceea singura şansă a eului de a se situa într-un spaţiu optim în faţa celor două dimensiuni ale "arderii" e luciditatea, o luciditate necruţătoare, corosivă, neconcesivă. Literatura lui Geo Bogza porneşte aşadar dintr-un impuls demistificator şi, oricât ar părea de ciudat, în acelaşi timp întemeietor. Pe de o parte scriitorul pune sub semnul întrebării chiar resursele literaturii de a transcrie în mod autentic relieful realităţii, pentru că ar deturna conflictul "pe un plan de dulce şi scăzută înţelegere", constituind o "lunecare comodă în satisfacţii". Autorul crede, în spirit avangardist, că menirea artistului nu e de a "povesti" viaţa, de a reda fluxul existenţei, ci de a o trăi, scrisul devenind astfel o modalitate de acţiune şi de trăire, de asumare în mod direct a experienţelor empirice cele mai diverse: "O exasperare şi acţiune. O exasperare împotriva fiecărui lucru pe care îl învingem şi nu i ne supunem. Totul cu o intensitate, cu un tumult făcând ravagii".

• 1911: Rolls-Royce adoptă "Spirit of Ecstasy" ca mascotă.

În această zi, compania Rolls-Royce adoptă ca simbol al companiei mascota argintie "Spirit of Ecstasy". Mascota reprezintă forma unei femei, iînclinată înainte, având brațele întinse în sus ți spre spate, iar hainele pleacă din brațe către spate, asemănătoare unor aripi.

Spirit of  Ecstasy mai este cunoscută ca "Emily", "Silver Lady" sau "Flying Lady", a fost desenată de Charles Robinson Sykes și are în spate o poveste despre o pasiune secretă dintre John Walter Edward Dougla-Scott-Montagu și Eleanor Velasco Thornton, aceasta fiind secretara și iubita secreta a lui John Walter.

 

• 1927: Vaporul „Împăratul Traian” a eşuat pe coasta Mării Negre în dreptul satului Tatlageac, 5 mile sud de Capul Tuzla. 

Adus la Constanţa, după o examinare atentă a Comisiei de expertiză, s-a ajuns la concluzia că reparaţiile utile nu mai erau posibile şi ar fi costat în orice caz, mai mult decât un vas nou.
Nava a fost vândută aşa cum era, prin oferte pe piaţa pentru desfacere, dus la Genova la remorcă şi desfăcut de cumpăraturi.
Circumstanţele au făcut ca pasagerul „Împăratul Traian” să nu poată fi înlocuit cu adevărat decât în anul 1938, când va intra în dotare motonava „Transilvania”.

• 1945:S-a născut Bob Marley, interpret jamaican de muzică reggae (d.1981)

Robert Nesta "Bob" Marley (6 februarie 1945 - 11 mai 1981) a fost un cântăreţ jamaican şi chitarist. A cunoscut faima internaţională alături de trupa sa, "The Wailers".

Dacă nu ar fi existat Bob Marley nu ar fi existat nici muzica reggae. Bob Marley a inventat muzica reggae. A inventat un stil de viaţă. Stilul reggae. A promovat o mişcare religioasă, rasta, sau rastafari. Este cel mai iubit cântăreţ de muzica reggae, din toate timpurile. A fost arestat pentru deţinere de droguri, a luptat împotriva apartheidului şi a scăpat  cu viaţă dintr-un atentat. A murit de cancer, la 36 de ani şi a primit funeralii oficiale din partea poporului jamaican.

Bob Marley a venit pe lume în micul sat Nine Mile, în Saint Ann Parish din Jamaica. Se numea Nesta Robert Marley, mama sa era de culoare, iar tatăl alb, originar din Sussex, Anglia. În copilărie nu l-a văzut foarte des pentru că familia tatălui nu era de acord cu o căsătorie interrasială. A locuit împreună cu mama sa în Kingston şi a început să cânte împreună cu Bunny Wailer din The Wailers.

La 14 ani a părăsit şcoala. S-a angajat ca ajutor în atelierul unui sudor

Timpul liber şi-l petrecea alături de Wailer şi Joe Higgs, un cântăreţ local şi rastafari devotat. Mulţi consideră că Higgs a fost mentorul lui Marley. Cei trei l-au cunoscut apoi pe Peter Tosh.

În 1962 înregistrează primele single-uri (One cup of cofee şi Judge not), dar nu atrage prea multă atenţie. Un an mai târziu, Marley, Tosh şi Wailers vor forma o trupă de ska. Iniţial trupa s-a numit The Teenagers, apoi The Wailing Rudeboys, The Wailing Wailers şi, în final, The Wailers.

Trupa îmbrăţişează stilul rastafari în 1966, când Haile Sellasie vizitează Jamaica. Încep să îşi construiască un stil propriu, atât în muzică, cât şi în privinţa stilului de viaţă.

Marley a devenit imaginea formaţiei The Wailers şi, în curând, au fost cunoscuţi drept "Bob Marley and the Wailers". Ei vor cânta împreună cu I Threes, formaţie cu rol de backing vocal din care făcea parte şi soţia lui Marley, Rita Anderson Marley, cu care se căsătoreşte în 1966.

În 1975 scoate melodia "No woman, no cry", care ajunge hit şi în afara Jamaicăi. În 1976 părăseşte Jamaica şi se mută în Anglia, unde scoate albumele Exodus şi Kaya. Cu Exodus va sta 56 de săptămâni în topul britanic. În 1980 scoate albumul Uprising, în mare parte cu mesaj religios.

În septembrie 1980, Marley era foarte slăbit şi aproape că a leşinat pe scena din New York, în timp ce susţinea un concert. A două zi de la incident, Marley s-a prăbuşit în timp ce făcea jogging în Central Park şi a fost dus la spital. Acolo a fost diagnosticat cu tumoare la creier ce a fost o urmare a cancerului de piele. Medicii au considerat că nu mai avea de trăit mai mult de o luna având în vedere că din punct de vedere medical nu mai era nimic de făcut.

În ciuda faptului că se simţea rău, artistul a mai susţinut un spectacol în Pittsburgh după care a fost dus la Miami unde medici au descoperit că melanomul nu a afectat doar pielea, ci şi creierul, plămânii şi stomacul.

Bob Marley, autorul unor piese intrate în legendă, precum "No Woman, No Cry" şi "One Love", a murit de cancer, la vârstă de 36 de ani. Boala lui a avansat rapid. Totul a pornit de la o rană avută la unul din degetele de la picior. Constatând că rana nu se închide şi că nu este o speranţa de a se vindeca, Bob Marley a fost nevoit să se deplaseze la un consult medical. În urmă consultării a fost diagnosticat de medic cu cancer de piele, iar că boala să nu evolueze era necesară amputarea degetului de la picior. Datorită convingerilor religioase, Bob Marley a refuzat operaţia, continuându-şi turneul.  Simţindu-se tot mai rău, el a acceptat, în vara anului 1977, să fie operat. La acea vreme, operaţia a fost considerată un succes.

Cu o luna inainte de a muri, Bob fusese decorat cu Ordinul de Merit al Jamaicăi, a treia mare onoare a naţiunii, ca semn de recunoaştere a inestimabilei sale contribuţii aduse culturii acestei ţări. Pe 21 mai 1981, onorabilului Robert Nesta Marley O. M. i se făceau funeralii oficiale din partea poporului jamaican. Dupa funeralii corpul lui Bob a fost înmormantat în satul său natal, Nine Miles, în nordul insulei, unde se odihneşte într-un mausoleu.

Artistul era implicat politic şi în lupta împotriva apartheidului(sistem social, politic şi economic care prevede locuirea separată a raselor, persoanelor de culoare interzicându-li-se, printre altele, dreptul la vot şi liberă circulaţie).

Bob Marley - Get Up Stand Up (Live)  

 La 3 decembrie 1976, cu puţin timp înainte de un concertul în aer liber de la Kingstone, el a scăpat, ca prin minune, dintr-un atentat. S-a ales cu un glonţ în piept şi cinci în coapsă, dar a supravieţuit.

Artistul se exilează la Londra, în 1977, unde, pe aeroport, este arestat pentru deţinerea unei cantităţi mici de cannabis. În 1979, el şi-a demonstrat curajul politic, opunându-se în mod public apartheidului. Cei care susţin că încă trăieşte sunt convinşi că Bob Marley nu a mai putut suportă hărţuielile duşmanilor politici.

În plus, atentatul i-a făcut pe mulţi din apropierea să să pună la cale o ieşire discretă din scenă. Şi asta pentru că Bob Marley devenise o ţintă vulnerabilă. Astfel s-a născut scenariul conform căruia Regele Reggae şi-ar fi regizat moartea. Fanii sunt convinşi, de altfel, că adepţii mişcării Rastafari îl ţin bine ascuns undeva, în ţara natală, pentru a nu i se întâmpla ceva rău.

Bob Marley a vândut mai mult de 200 de milioane de discuri în lume, fiind cel mai de succes artist reggae din toate timpurile. După moarte, câştigurile sale au atins un milliard de dolari. Printre cele mai de succes piese ale sale se numără: "No Woman No Cry", "One Love", "I Shot the Sheriff", "Exodus", "Three Little Birds". Compilaţia "Legend", lansată post-mortem, a fost cel mai bine vândut album reggae din toate timpurile.

Preşedintele american Barack Obama a făcut, în aprilie anul acesta, un tur de 20 de minute al muzeului dedicat lui Bob Marley, în cadrul vizitei din Jamaica, o ţară în care ultimul şef de stat american a fost în 1982, relatează BBC News online. Şeful statului american a mărturisit că a fost un fan al starului reggae.

"Încă mai am toate albumele", i-a spus el ghidului.

Bob Marley şi-a pus amprenta, pentru totdeauna, asupra muzicii reggae aşa cum a spus insuşi artistul: „My music will go on forever” („Muzica mea va merge la nesfârşit”).

Bob Marley-Legend (Album completo)  

Albumele şi single-urile sale s-au vândut în peste 75 milioane de copii pe plan mondial. A avut 12 copii: trei cu soţia sa, Rita, doi adoptaţi din foste relaţii ale Ritei ṣi restul de 7 cu alte femei.

Citate Bob Marley

* Nu-ți dai seama cât de puternic ești până în momentul în care singura ta opțiune e să fii puternic.

* Sunt unii oameni care au puterea de a iubi şi alţii care iubesc puterea.

* Înainte de a arăta pe cineva cu degetul, asigură-te că ai mâinile curate.

* Nu trăi ca să-ți fie simțită prezența, ci să-ți fie simțită absența.

Îl numiţi amator? Nu râdeţi! Amatorii au construit Arca lui Noe, iar experţii au construit Titanicul...

* Lucrurile cele mai frumoase nu sunt perfecte, sunt deosebite.

Nu câştiga lumea distrugându-ţi sufletul; înţelepciunea e mai bună decât argintul sau aurul.

* Viaţa e un drum lung, cu multe indicatoare. Aşa că, atunci când goneşti prin ea, nu-ţi complica mintea; eliberează-te de ură, de răutate, de gelozii! Nu-ţi îngropa gândurile! Transformă-ţi viziunea în realitate! Trezeşte-te şi trăieşte!

Bob Marley "No woman no cry" 1979
 

• 1954: Apare Mercedes 300 SL coupe

În această zi Mercedes lansează pentru vânzare coupe-ul 300 SL, o mașină sport caracterizată prin ușile "gull-wings" și era o versiune de stradă a mașinii de curse.
Având un motor în șase cilindri și o viteză maximă de 250 km/h, coupe-ul a creat senzație printre cumpărătorii bogați, aceștia văzându-se nevoiți să "stea la coadă" pentru a intra în posesia unui exemplar. Din cauza ușilor incomode, compania a fabricat doar 1.400 de unități, dar cu toate acestea mașina încă este considerată cea mai impresionantă mașină sport a anilor respectivi.

Să aveți o zi frumoasă!