Martie, tradiții, legende, superstiții

Luna martie este a treia lună a anului în calendarul gregorian și are 31 de zile. Pe parcursul lunii ziua și noaptea sunt aproximativ egale. Denumirea lunii martie vine din latinescul ''martius'', numele zeului Marte (Mars în latină), fiul lui Jupiter și al Junonei, fiind una dintre cele trei divinități protectoare ale Romei (alături de Jupiter și Quirinus). Sub împăratul Romulus al Romei, anul începea cu această lună, abia în anul 45 î.Hr., Iulius Cezar a introdus Calendarul iulian, anul începând la 1 ianuarie.

Din punct de vedere astronomic, luna martie începe cu soarele în constelația Vărsătorului și se sfârșește cu soarele în constelația Peștilor. În astronomia veche, martie începea cu soarele în semnul Peștilor și sfârșea în semnul Berbecului.

Numele lunii martie (latină: Martius) vine de la zeul Marte, zeul războiului din mitologia romană și era considerată o lună favorabilă începerii războiului. Sub împăratul Romulus al Romei, anul începea cu această lună, abia în anul 45 î.Hr., Iuliu Cezar a introdus Calendarul iulian iar anul începea la 1 ianuarie.

Grecii numeau luna martie Elaphebolion. În România, luna martie, popular, se numește Mărțișor. În luna martie începe aratul și semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se "retează" fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară etc.

Martie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Februarie cu excepția anilor bisecți și ca Noiembrie în fiecare an. Echinocțiul de primăvară în emisfera nordică, respectiv echinocțiul de toamnă în emisfera sudică, (data când ziua este egală cu noaptea), este o dată care variază de la 19 martie la 21 martie (UTC).

În tradiția noastră populară, luna martie se numește: mărțișor, germinar, făurel.

Acum începe aratul și semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se "retează" fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară. Despre luna martie se spune că este cea mai nesănătoasă lună. Martie a luat de la toate lunile câteva zile, ca să arate că el e mai tare, și de aceea el are mai multe zile decât lunile celelalte. Se mai spune că în martie, la lună nouă, gospodina ia maăura și, măturand, zice: "Mart în casă, puricii afară!" (sau "Bolile afarî!"). 

Se face de trei ori și se crede că se scapă de purici sau de boli. Țăranii spun că urzica e buruiana lunii martie, deoarece aceasta este iute și în același timp tare, iar cine o mănâncă se întaăește, fiind cea dintâi buruiană. Altă tradiție spune că apa de ploaie din luna martie trebuie adunată deoarece e bună de multe lucruri. Se folosesc de ea fetele, spălându-se pe obraz, zicându-se că întinde pielea.

Calendarul lunii martie   

  În ceea ce privește prevestirea vremii se spune că dacă martie-i cu rouă, după Paști mult plouă, cu cât mai uscat va fi martie, cu atât mai umed va fi aprilie, tunetele în martie arată an mănos, dacă cântă cucul n luna martie, pe la început, are să fie anul mănos, daca în martie nu poți semăna ovăzul de ploi multe, atunci nici toamna nu vei putea semăna grâul de ploi multe.

 În cultura modernă luna Martie este dedicată fetelor și  femeilor, cu toate că atestările documentare, destul de sărace, ne spun caăsemnificatța acesteia era puțin diferită, deoarece pe vremea Imperiului Roman prima zi a primăverii însemna și prima zi a anului. Pe vremea dacilor mărțișorul sau alte simboluri ale primăverii erau confecționate în timpul iernii și se purtau doar după 1 Martie. Mărțișoarele erau, pe atunci, pietricele albe și roșii înșirate pe o ață. Alte surse arătau că mărțișoarele constau în monede care erau atârnate de fire subțiri de lână, negru cu alb. Tipul de monedă din aur, argint sau bronzn indica statutul social al purtătorului. Ele erau purtate pentru a avea noroc și pentru a avea o vreme bună. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumusețe și previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate până când copacii începeau să înflorească și apoi atârnate de crengile lor.

Considerat un simbol al primăverii, mărţişorul, şnurul alb cu roşu pe care românii îl agaţă în piept de 1 Martie, este încărcat de semnificaţii. Purtarea şi obiceiurile legate de mărţişor diferă de la o zonă a ţării la alta. Ştiri pe aceeaşi temă Mărţişorul, pe lista patrimoniului UNESCO Din punct de vedere etnografic, mărţişorul este considerat o superstiţie. Obiceiul purtării mărţişorului de 1 Martie este întâlnit la români şi la bulgari. Mărţişorul este considerat un simbol al renaşterii, iar de-a lungul vremurilor a cunoscut mai multe transformări. Potrivit etnografului vasluian Dan Ravaru, la începuturi, prin mărţisor se înţelegea un şnur răsucit, alb şi negru. Ulterior, şnurul negru a fost înlocuit cu un şnur roşu. ”Culorile nu erau deloc întâmplătoare. Pe de o parte, albul era un simbol al purităţii, iar negrul, al fertilităţii pământului. Totodată, mai existau şi alte semnificaţii: opoziţiile zi-noapte, frig-căldură, întuneric-lumină, etc. Şnurul mărţisorului era văzut ca o funie a anului, reprezentând succesiunea zilelor, săptămânilor, lunilor”, explică Dan Ravaru. Culoarea roşie, care a apărut mai târziu, simbolizând spiritul vital, izbucnirea vietii în primăvară si frumosul. Ulterior, şnurului alb-roşu i s-a adăugat un bănuţ care reprezenta un simbol solar, soarele fiind dominant primăvara. Considerat un talisman solar protector, la mărţişor se renunţă, în funcţie de zona ţării, la date diferite şi în modalităţi diferite: la 9 martie, când începe cucul să cânte, de Buna Vestire sau de Rusalii. Până când se poartă mărţişorul Modalitatea cea mai răspândit de a renunta era în trecut agăţarea mărţişorului de ramurile înflorite ale unui pom de preferat un cireş sau aruncarea într-o apă curgătoare, rostindu-se următoarele versuri: ”Cât de înflorat e mărtişorul, aşa să fie înflorat pomuşorul. De va rodi pomul, sănătos va fi omul. Să dea Dumnezeu să îl împlinească şi de boli să mă ferească”. În alte zone, mărţişorul este aruncat pe apa unui râu, tot cu dorinta de ocrotire, de data aceasta îmbinat cu sentimentul de dragoste, rostindu-se astfel: ”Să nu vă ajungă dorul, cum nu ajung eu mărţisorul. Ca apa de curată să fie dragostea noastră”. Pe lângă simbolistica mărţişorului, luna martie este recunoscută pentru o serie de obiceiuri întâlnite la români din vremuri străvechi. Luna martie coincidea cu curăţenia generală în gospodării şi în casele ţăranilor, care credeau că astfel alungau puricii şi aduceau primăvara în casă. “1 Martie a rămas drept începutul noului an agrar şi este considerat, pe lângă mărţişor, ziua Dochiei sau începutul celor nouă babe. După unele legende, primul mărtişor a fost confectionat de Dochia, care în timpul torsului a scos un fir de lână şi a găurit un ban, prin care a trecut firul respectiv. Numele Dochiei provine de la Sfânta Efdochia, sărbătorită pe 1 martie. Mărţişorul deci se leagă de această divinitate legendară şi de vechiul cult al soarelui”, completează Dan Ravaru. Pe 1 Martie oamenii îşi aleg câte o zi din aşa-zisele Zilele Babelor, care le arătă cum va fi viaţa lor în acel an, luminoasă, noroasă sau posomorâtă. Zilele Babelor sunt de regulă în număr de şapte, dar în unele locuri funcţia oraculară se întinde până la ziua de 9 a lunii, iar în alte regiuni până în ziua de 12 martie după cele 12 luni ale anului.

Citeste mai mult: adev.ro/p4u8pd

Considerat un simbol al primăverii, mărţişorul, şnurul alb cu roşu pe care românii îl agaţă în piept de 1 Martie, este încărcat de semnificaţii. Purtarea şi obiceiurile legate de mărţişor diferă de la o zonă a ţării la alta. Ştiri pe aceeaşi temă Mărţişorul, pe lista patrimoniului UNESCO Din punct de vedere etnografic, mărţişorul este considerat o superstiţie. Obiceiul purtării mărţişorului de 1 Martie este întâlnit la români şi la bulgari. Mărţişorul este considerat un simbol al renaşterii, iar de-a lungul vremurilor a cunoscut mai multe transformări. Potrivit etnografului vasluian Dan Ravaru, la începuturi, prin mărţisor se înţelegea un şnur răsucit, alb şi negru. Ulterior, şnurul negru a fost înlocuit cu un şnur roşu. ”Culorile nu erau deloc întâmplătoare. Pe de o parte, albul era un simbol al purităţii, iar negrul, al fertilităţii pământului. Totodată, mai existau şi alte semnificaţii: opoziţiile zi-noapte, frig-căldură, întuneric-lumină, etc. Şnurul mărţisorului era văzut ca o funie a anului, reprezentând succesiunea zilelor, săptămânilor, lunilor”, explică Dan Ravaru. Culoarea roşie, care a apărut mai târziu, simbolizând spiritul vital, izbucnirea vietii în primăvară si frumosul. Ulterior, şnurului alb-roşu i s-a adăugat un bănuţ care reprezenta un simbol solar, soarele fiind dominant primăvara. Considerat un talisman solar protector, la mărţişor se renunţă, în funcţie de zona ţării, la date diferite şi în modalităţi diferite: la 9 martie, când începe cucul să cânte, de Buna Vestire sau de Rusalii. Până când se poartă mărţişorul Modalitatea cea mai răspândit de a renunta era în trecut agăţarea mărţişorului de ramurile înflorite ale unui pom de preferat un cireş sau aruncarea într-o apă curgătoare, rostindu-se următoarele versuri: ”Cât de înflorat e mărtişorul, aşa să fie înflorat pomuşorul. De va rodi pomul, sănătos va fi omul. Să dea Dumnezeu să îl împlinească şi de boli să mă ferească”. În alte zone, mărţişorul este aruncat pe apa unui râu, tot cu dorinta de ocrotire, de data aceasta îmbinat cu sentimentul de dragoste, rostindu-se astfel: ”Să nu vă ajungă dorul, cum nu ajung eu mărţisorul. Ca apa de curată să fie dragostea noastră”. Pe lângă simbolistica mărţişorului, luna martie este recunoscută pentru o serie de obiceiuri întâlnite la români din vremuri străvechi. Luna martie coincidea cu curăţenia generală în gospodării şi în casele ţăranilor, care credeau că astfel alungau puricii şi aduceau primăvara în casă. “1 Martie a rămas drept începutul noului an agrar şi este considerat, pe lângă mărţişor, ziua Dochiei sau începutul celor nouă babe. După unele legende, primul mărtişor a fost confectionat de Dochia, care în timpul torsului a scos un fir de lână şi a găurit un ban, prin care a trecut firul respectiv. Numele Dochiei provine de la Sfânta Efdochia, sărbătorită pe 1 martie. Mărţişorul deci se leagă de această divinitate legendară şi de vechiul cult al soarelui”, completează Dan Ravaru. Pe 1 Martie oamenii îşi aleg câte o zi din aşa-zisele Zilele Babelor, care le arătă cum va fi viaţa lor în acel an, luminoasă, noroasă sau posomorâtă. Zilele Babelor sunt de regulă în număr de şapte, dar în unele locuri funcţia oraculară se întinde până la ziua de 9 a lunii, iar în alte regiuni până în ziua de 12 martie după cele 12 luni ale anului.

   Legenda Babei Dochia

Conform tradiției se spune că prima zi a primăverii este ziua Babei Dochia, care este o bătrâna zeiță agrară, ce moare de 1 martie și renaște de Mucenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeiță Terra Mater și poate fi asociată cu Diana și Iuno de la romani șicu Hera și Artemis de la greci. Legenda babei Dochia ne povestesșe despre o femeie bătrână, Dochia, care avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarnă geroasă, Dochia i-a dat o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Pe măsuraăce o spăla, haina devenea tot mai neagră. Înghețată de frig și cuprins ăde disperare, fata plângea când a apărut Marțișor, un bărbat tânăr care i-a oferit o floare magică și a sfătuit-o să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă, pânza era albă ca și neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să îți creadă ochilor. Văzând floarea roșie, prinsă în părul fetei, Dochia a crezut că primăvara a revenit și a plecat cu turma de oi pe munte. Urcând muntele, vremea s-a fcăut frumoasă, așa că Dochia a renunțat, pe rând, la cojoacele pe care le purta. Când a ajuns în vârf, vremea s-a transformat în vifor și atunci s-a arătat Marțișor: "Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeală" a grăit el, "tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele haine în râul înghețat." Bătrâna rămasă pe munte, într-un ger năpraznic a înghețat și s-a transformat în stană piatră. De atunci roșul și albul simbolizează lupta între bine și rău, între iarnă și primăvară.

Babele de primavara - cum calculezi baba ta

Creştinii ortodocşi o sărbătoresc pe 1 Martie pe cuvioasă muceniţă Evdochia, care a trăit în cetatea feniciană Heliopolis în timpul domniei împăratului Traian.

Legenda spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. Traian, cuceritorul Daciei se îndrăgosteşte de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture şi se refugiază împreună cu a ei popor pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. Dându-şi seama că nu poate scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zamolxis, care o transformă împreună cu turma sa în stâncă.

O altă variantă povesteşte despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său

Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinţei ei. Pentru a-şi necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.

Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soţul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale şi i-a dat o floare roşie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulţumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reuşit să ducă la bun sfârşit această sarcină grea fata se întoarce acasă.

Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărţişor îi putuse oferi o floare fetei. Porneşte îmbrăcată în 12 cojoace (unele variante povestesc de 9) în căutarea primăverii. Baba Dochia începe să se scuture de cele 12 cojoace, cu care s-a îmbrăcat când a plecat cu oile la munte. Se spune că, de fapt, cele 12 cojoace simbolizează şase zile bune şi şase rele. Legenda babei Dochia reprezintă de fapt lupta dintre Bine şi Rău, dintre primăvară şi iarnă, luptă din care mereu iese victorios Binele.

Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să îşi scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc şi Baba Dochia îngheaţă.

Cum se calculează baba de primavară

În familiile tradiționale, când personalitățile feminine se întâlneau, adesea se întâmpla ca acestea să intre în conflict. Astfel, „Baba" nu simboliza o bătrană urâtă și rea, ci o femeie care își câștigă propria autoritate. Pentru că primele zile ale lunii martie au prezentat întotdeauna o instabilitate atmosferică crescută, asocierea fiecărei femei cu una dintre cele nouă zile era percepută înainte ca o responsabilizare și o metodă de educare spre autocontrol și conștientizare a propriilor îndatoriri în cadrul familiei. Fiecare dintre cele nouă zile, în funcție de vremea pe care o aducea, dezvaluia caracterul, calitățile și defectele fiecărei femei în parte.

Îți poți calcula Baba în funcție de ziua de naștere. Dacă ziua se află între 1 și 9 ale oricărei luni atunci și baba va fi în ziua respectivă, de exemplu daca este cineva născut pe 7 Februarie Baba lui va fi pe 7 Martie ; dacă data nașterii este formată din doua cifre atunci se procedează astfel : de exemplu cineva este nascut pe 29 Decembrie, ziua în care îi pică Baba se calculeaza astfel 2 + 9 = 11 => 1 + 1 = 2, deci Baba este pe 2 Martie.

     Sfinții 40 de Mucenici: tradiția cere ca la această sărbătoare să se facă colăcei (mucenici) în forma cifrei 8, în Moldova, ei se fac din aluat dospit și se coc în cuptor, după care se ung cu mire iș se dau prin nucă, în Muntenia, ei sunt din aluat nedospit și se fierb în apă, după care se adaugă zahăr și nucă în zeama fiartă. 

 

Numărul lor trebuie să fie de 40 sau 44. O altă tradiție din aceasta zi este să se bea 40 de pahare de vin sau de țuică pentru ca să fii sănătos și să nu se lipească bolile.

 Luna Martie este luna în care strigoii și vârcolacii "umblă mai tare", drept pentru care creștinii afuma casele cu tămâie spre a fi feriți de duhurile rele sau vise urâte.

Buna Vestire: numită popular Blagovițtenie sau Ziua Cucului, este sărbătorită în fiecare an pe 25 martie, ziua în care Fecioara Maria a primit înștiințare prin arhanghelul Gavriil că va națte un prunc, fiu al Domnului. 

Pentru cei care mai păstrează traditiile, Blagovițtenia este prilej pentru o serie de ritualuri și obiceiuri populare. La țară se spune c ă"învie musca și începe a crește iarba", căci tot pământul este blagoslovit. În această zi aducătoare de veste minunată, este păcat ca oamenii să se certe... cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. Aceasta zi, situată imediat după echinocțiul de primăvara, se mai numește și "Ziua cucului", când se dezleagă limba tuturor păsărilor pentru a cânta, dar mai ales a cucului. Cucul, perceput ca încarnare a strămoșului mitic, pasăre cu un pronunțat substrat erotic, anunță sosirea efectivă a primăverii. La primul cântec al cucului, tinerii îl întreabă peste câți ani se vor căsători. Tăcerea păsării echivalează cu o căsătorie grabnică, în vreme ce fiecare tril vine socotit ca un an de așteptare. Daca pasarea îi cânta cuiva din față, se spune că toată vara îi va merge bine, dar dacă pasărea cânta din spate sau lateral-stânga, atunci semnul era potrivnic pentru cel care îl asculta.

 Legenda spune că pe timpuri cucul avea pene de aur și pe nevasta lui o chema Sava. Și Sava s-a iubit cu privighetoarea, iar cucul supărat i-a spus că pleacă. Plină de părere de rău, Sava l-a întrebat unde să-l caute, iar el i-a răspuns că va fi pe undeva de la Blagoveștenie până la Sânziene. De atunci Sava îl caută peste tot strigând "cucu, cucu", timp de o lună.

 Potrivit tradiției, în această zi se pun pe pragul casei pâine ți sare, pentru hrana îngerilor. În unele sate, se pune grâu la încolțit în blide iar dacă boabele vor încolți, atunci și holdele vor fi bogate.

 Se spune că dacă în ziua de Blagoveștenie timpul va fi frumos, așa va fi și de Paște. Tot acum, gospodarii adună lucrurile de prisos de prin curți și le dau foc, ritual cunoscut sub numele Noaptea focurilor în Maramureș. Noaptea focurilor este, de fapt, o curățenie de primăvară, care durează până târziu, după miezul nopții, sau până în zori.

Un alt obicei transmis din moși-strămoși de Bunavestire este de a arunca toate ouăle din această zi, pentru ca din ele ar ieși pui diformi. Se altoiesc pomii și se scot stupii de la iernat, iar turmele de oi se stropesc cu "apă de omăt" și se afumă cu tămâie pentru a alunga boala și a fi fertile.

Pentru gospodine această zi mai are și o altă semnificație. Astăzi se gătește pește după o perioadă în care s-a mâncat numai de post. Se spune că acela care va gusta pește de Buna Vestire se va simți tot anul ca peștele în apă.

În calendarul popular, Buna Vestire reprezintă momentul trezirii la viață a tuturor ființelor închise în pâmânt peste iarnă.

Martie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Februarie cu excepția anilor bisecți și ca Noiembrie în fiecare an. Echinocțiul de primăvară în emisfera nordică, respectiv echinocțiul de tomnă în emisfera sudică, (data când ziua este egală cu noaptea), este o dată care variază de la 19 martie la 21 martie.

Sărbătorile lunii martie

Prima lună a calendarului roman și a treia a celui iulian și gregorian, este dedicată lui Mars zeul războiului. Denumirile zonale ale lunii — Mart, Mărțișor, Martiu — păstrează rădăcina lingvistică a cuvântului originar sau exprimă trezirea la viață a naturii înconjurătoare și încolțirea seminței semănate — Germinar, Geminariu.

Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie. La 1 Martie, în calendarul ortodox, este ziua Evdochiei, o femeie martir, numită și Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creștine, iar Dochia este un personaj păgân. Legendele spun că Baba Dochia era, printre altele, o femeie care aducea zilele urâte de la începutul lunii martie, numite și Zilele Babei.

Celebrarea mărțișorului are loc în prima zi a lunii martie, considerată și prima zi a primăverii.

Următoarea sărbătoare a lunii martie în ordine calendaristică este sărbătoarea celor 40 de Mucenici, numită popular Măcinicii. În această zi sunt celebrați cei 40 de Sfinți din Sevastia.

Tot în această lună, în ziua a 17-a, se sărbătorește Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, numită popular Ziua Șarpelui. Legenda spune că Dumnezeu tocmai curățase pământul de gângănii și le pusese într-un cufăr. Alexie care a trecut pe acolo a primit sarcina de a arunca cufărul în mare. Dar, curiozitatea l-a împins pe acesta să deschidă cufărul și toate gângăniile au țâșnit și s-au risipit pe pământ. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu l-a transformat în cocostârc pentru a le putea aduna mai bine.

În luna martie începe aratul, semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se ''retează'' fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară.

Pe 25 martie e sărbătoare mare: creștinii proslăvesc Buna Vestire. Această sărbătoare este foarte importantă, moment în care îngerul Gavril îi vestește Fecioarei Maria că-L va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Sărbătoarea era dedicată fertilității și consta în stropitul rădăcinii prunilor cu țuică. De Blagoveștenie se poate ara pământul, dar nu și semăna, pentru că se crede că păsările vor mânca boabele.

Tradiția populară are mai multe preziceri pentru această lună a anului. 

Superstițiile lunii martie sunt legate în special de vreme: dacă în luna martie bat vânturi, atunci luna mai va fi frumoasă; dacă în luna martie tună și fulgeră, atunci anul va fi unul mănos; dacă în martie plouă mult, atunci toamna va fi una ploioasă; dacă cântă cucul în luna martie, atunci anul va fi unul bogat și rodnic, etc.