15 Martie

 Este a 74-a zi a anului.
 Au mai rămas 291 de zile până la sfârșitul anului. 
 Soarele răsare la 06 h 28 m și apune la 18 h 21 m.

Citatul zilei

“Planul înclinat al politicii se dovedeşte a fi din ce în ce mai primejdios pentru oamenii vieţii noastre publice. Gândiţi-vă, numai, la câţi alunecară pe el în ultimele zile! E adevărat că şi împrejurările au fost tari. Dar, oricum, eu o mărturisesc, tot ar fi fost de aşteptat parcă mai mult echilibru; şi mai multă stăpânire de sine. E o veche convingere a mea că oamenii politici gândesc surprinzător de puţin. Convingerea asta s-a verificat încă o dată acum. Căci toată lăbărţătura demagogică expusă la tribuna Camerei nu e de fapt, decât lipsă de înţelegere a unor situaţii, relativ simple totuşi: oamenii noştri doresc cu orice preţ să facă "carieră", şi cred că drumul cel mai scurt e cel indicat de aplauzele "maselor". Iată unde ei se înşeală; şi încă fundamental.” (Nae Ionescu,  în ziarul "Cuvântul", 23 februarie 1933)

Ziua Mondială a Consumatorului

Ziua mondială a drepturilor consumatorilor ("World Consumer Rights Day") este marcată la 15 martie, în fiecare an. Această zi a fost lansată pentru a se scoate în evidenţă aspecte legate de serviciile de care beneficiază consumatorii.
15 martie, este Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor, zi care marchează aducerea la cunoștiința publica a importanței cunoașterii și protejării drepturilor oamenilor în calitatea lor de consumatori.

Data a fost aleasă ca urmare a discursului ținut la 15 martie 1962 de președintele american John F. Kennedy în care definea pentru prima dată drepturile consumatorului. "Calitatea de consumator prin definiție ne include pe toți. Ei sunt cel mai mare grup din punct de vedere economic, ce influențează și este afectat de marea majoritate a deciziilor economice publice sau private. Cu toate acestea, sunt singurul grup important a cărui opinii nu sunt auzite foarte des", a spus Kennedy ăn discursul său.

Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor a fost celebrată pentru prima dată pe 15 martie 1983 și de atunci a devenit o importantă ocazie pentru mobilizarea cetățenilor în privința cunoașterii și protejării drepturilor ce le revin ăn calitate de consumator. În fiecare an, cu această ocazie este aleasă o temă particulară de discuție în jurul căreia se organizează activitățile caracteristice.

În 15 martie 1962, John Fitzgerald Kennedy, președintele Statelor Unite ale Americii, a trimis o adresă către Congresul S.U.A., în care s-a adresat în mod oficial acestuia pe problema drepturilor consumatorilor, susținând existența a patru drepturi fundamentale:

• dreptul la securitate;

• dreptul la informare;

• dreptul de a fi ascultat;

• dreptul de a alege liber produse şi servicii.

De Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorului, tema națională stabilită de ANPC este „Comerțul online”. Tema a fost aleasă considerându-se că este de mare interes pentru public dată fiind dezvoltarea accelerată a acestui tip de comerț.

În 2018, tema propusă pentru sărbătorirea Zilei mondiale a drepturilor consumatorilor este "Realizarea de pieţe digitale mai echitabile" ("Making digital marketplaces fairer").

Comerţul electronic ("e-commerce") a transformat modul în care oamenii fac cumpărături, oferind consumatorilor tot mai multe opţiuni, dar a generat, de asemenea, probleme globale care nu pot fi rezolvate decât printr-un efort comun.

Până în anul 2021, se aşteaptă ca "e-commerce" să reprezinte peste 15% din totalul vânzărilor cu amănuntul la nivel mondial. Însă, de foarte multe ori, consumatorii se află în imposibilitatea de a avea acces la pieţe digitale de încredere, se menţionează pe site-ul citat.

În 2017, vânzările globale privind comerţul electronic au ajuns la 2,29 trilioane USD, dar aproape 70% dintre consumatori îşi fac griji că plăţile lor în mediul digital sunt nesigure. Într-o lume globalizată, este din ce în ce mai greu să previi escrocheriile on-line şi frauda pe Internet. Potrivit statisticilor, 49% dintre utilizatorii de internet care nu fac cumpărături online consideră lipsit de încredere comerţul electronic.

La data de 15 martie 1962, J.F. Kennedy, preşedintele Statelor Unite ale Americii, rostea către Congresul American un mesaj în care susţinea, pentru prima dată, existenţa a patru drepturi fundamentale ale consumatorilor: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul de a fi ascultat şi dreptul de a alege produse şi servicii. 15 martie 1962 reprezintă momentul istoric al naşterii mişcării mondiale a consumatorilor.

Ziua mondială a drepturilor consumatorilor a fost marcată pentru prima dată la 15 martie 1983, de către mişcarea consumatorilor "Consumers International", care, în prezent, cu peste 200 de organizaţii membre în peste 100 de ţări, reprezintă o mişcare internaţională de consum puternică, al cărei scop este de a ajuta la protejarea consumatorilor de pretutindeni.

Ziua mondială a drepturilor consumatorilor a fost proclamată şi prin Rezoluţia nr. 39/248 din 1985 a Adunării Generale a ONU, intitulată "Principiile directoare pentru protecţia consumatorilor". Potrivit rezoluţiei ONU, consumatorul trebuie protejat de pericolul de a achiziţiona produse ce îi pot afecta viaţa, sănătatea, siguranţa. Drepturile consumatorului sunt de a alege, de a fi informat, de a nu fi înşelat, dreptul de a fi despăgubit şi dreptul de asociere. Pentru preţul pe care l-a achitat în condiţii contractuale bine definite, cumpărătorul trebuie să beneficieze de serviciul pe care l-a achiziţionat.

Începe luna dedicată pădurilor  (15 mart. -15 apr.).

Luna Pădurii este unul din cele mai importante evenimente silvice şi reprezintă o măsură de resensibilizare a publicului şi a factorilor decizionali cu privire la importanţa pădurilor, a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic.

Această sărbătoare îşi are începuturile încă din anul 1872, când a debutat organizarea sărbătorii sădirii arborilor în SUA, ca o consecinţă firească  a accentuării despăduririlor. În România, în anul 1902 Spiru Haret, pe atunci ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice, organizează „Sărbătoarea sădirii arborelui”.

Prin “Declaraţia de la Paris” ocazionată de cel de-al 10-lea Congres Forestier Mondial din 1991 s-a conturat conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor. Gestionarea durabilă înseamnă tăierea planificată a arborilor, în funcţie de starea pădurii, de funcţiile sale şi de capacitatea de refacere.

În România, majoritatea ecosistemelor naturale sunt specifice pădurilor şi prezintă o mare diversitate faunistică şi floristică, favorizată de poziţia geografică, de varietatea reliefului, de condiţiile hidrologice, climatice şi evoluţia solului.

Autentice laboratoare ale naturii, pădurile împreună cu celelalte spaţii verzi, reprezintă o bogăţie de nepreţuit pentru fiecare aşezare urbană, fiind, datorită acţiunilor antipoluante, veritabile uzine de sănătate şi de echilibru ecologic.

Datorită tăierilor efectuate de om şi a unor calamităţi naturale, cum sunt furtunile puternice, dar mai ales, incendiile, astăzi există suprafeţe întinse de pe care pădurea a fost nimicită. Efectele sunt:

- eroziunea solului şi, implicit, scăderea fertilităţii lui;

- inundaţiile şi alunecările de teren;

- creşterea concentraţiei CO2 atmosferic şi scăderea concentraţiei de O2;

- reducerea precipitaţiilor prin scăderea cantităţii de apă din atmosfera rezultată din transpiraţia plantelor;

- creşterea frecvenţei şi intensificarea vânturilor datorită absorbţiei căldurii de către terenurile defrişate, care generează diferenţe de temperatură;

- dispariţia multor specii de plante şi animale care populează pădurile.

Suprafaţa fondului forestier din judeţul Constanţa este de 38112 ha, din care ocupată de păduri 32691 ha. Prin acţiunile de împădurire din ultimii ani, a crescut suprafaţa regenerată  cu aproximativ 51%.

Evenimente de-a lungul timpului...

Idele lui Marte

• 44 î.Hr.: Idele lui Marte (idele erau jumătatea fiecărei luni). -  Asasinarea lui Cezar
  
  

ÍDE s.f.pl. (Ist.) A cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie și octombrie și a treisprezecea zi a celorlalte luni din calendarul roman. ◊ Idele lui Marte = data morții lui Iulius Caesar; dată fatidică. [< lat. idus, fr. ides].

La Idele lui Marte, acum 2060 de ani, Caius Iulius Caesar cădea sub pumnalele complotiștilor, printre care se număra și fiul său de suflet. Cuvintele adresate acestuia, cu mâhnire și stupoare au rămas celebre și sunt expresia încrederii înșelate, a trădării supreme: ,,Și tu, Brutus?“

44 î.Hr., adică la idele lui Marte, Iulius Cezar nu prea s-ar urni din casă – starea sănătății sale nu era prea grozavă în ultima vreme. Se gândește chiar să-și amâne prezența în fața Senatului, căruia trebuia să-i prezinte niște propuneri înainte de plecarea spre Parția, campanie programată să înceapă pe 18 martie. Se hotărăște abia când senatorii îi transmit că s-au adunat în curia teatrului lui Pompei și că nimic nu i-ar bucura mai mult decât compania îndrăgitului părinte al patriei. Cezar se urnește.

Pe drum, cineva îi dă un bilet cu numele conspiratorilor, însă Cezar îl pune alături de restul hârtiilor primite fără să-l citească. Ba chiar se oprește să facă mișto de haruspexul Spurrinna, care îl avertizase în timpul unui sacrificiu „să se ferească de un pericol care îl va paște nu mai târziu de idele lui Marte”, pe motiv că, iată, idele lui martie sosiseră fără nici un pericol. „Încă nu au trecut”, a mormăit Spurinna.

În fine, numeroase alte semne, parte dintre ele închipuite probabil de autorii antici, îl previn pe Cezar că prietenii lui îi pregătesc o petrecere surpriză. Și atunci, înnebunise Cezar?

În realitate, cam tot ce s-a petrecut pe 15 martie 44 î.Hr. e cât se poate de firesc și nimic nu a fost o întâmplare nefericită, așa cum pare la prima vedere. Încă din 15 februarie, Cezar renunțase la garda personală. De ce renunțase Cezar la escortă e greu de spus cu exactitate și decizia trebuie pusă probabil în seama unui cumul de factori. În primul rând, după încheierea războiului civil, Cezar nu și-a urmărit dușmanii, ci, dimpotrivă, a încercat să și-i apropie și să-i integreze în mecanismul noului stat roman, rupând astfel cutuma sfârșitului Republicii potrivit căreia învingătorii își suprimau fizic adversarii politici. Dând dovadă de clemență, Cezar s-a crezut îndreptățit să spere că vechii săi adversari nu vor avea impolitețea să-l asasineze. E posibil și să se fi crezut intangibil, dar la fel de bine se poate să fi considerat că prezența gărzii i-ar putea jigni pe cei din jurul său – deși avea momente când era arogant (de altfel, făcea niște glume excelente pe seama altora; dacă scria „Commentarii de Bello Gallico” în serial pentru Daily Cotcodac, rupeam), în general se purta cu multă deferență față de toată lumea, inclusiv cu oameni de rând.

Revenind la evenimentele de la idele lui Marte, Cezar nu citise biletul cu numele conspiratorilor, însă chiar dacă l-ar fi citit, probabil n-ar fi schimbat mare lucru – nu și-a ucis decât foarte rar dușmanii (trebuia să-l scoți rău de tot din sărite, probabil să faci mișto de calul lui sau să-i înjuri echipa preferată), iar măsura pe care o lua atunci când descoperea vreun complot împotriva sa era să afișeze numele conspiratorilor în For, ca să-i facă de căcat. Cât privește popularitatea sa în rândurilor senatorilor, să notăm că învingătorul războiului civil îi iertase pe învinși și nu-i cocoloșise prea tare pe învingători, așa încât ajunseseră să-l cam urască în egală măsură și unii, și alții.

Și iată-i pe senatori înconjurându-l bucuroși în teatrul lui Pompei, să-i aducă omagiul. Unul se apropie din față, să-i spună ceva, altul îi apucă toga din spate. Cezar se întoarce spre senatorul Cimber și-i strigă: „Asta e violență!”, moment în care Casca scoate pumnalul și confirmă că măritul Cezar nu se înșeală, e chiar violență. Marcus Brutus, unul dintre favoriții săi, dă și el, moment în care se spune că Cezar ar fi rostit celebrele vorbe. Se dă la grămadă, iar Cezar își acoperă capul cu toga, probabil să nu apuce să-i vadă chiar pe toți ăia pe care îi grațiase lovindu-l cu pumnalele.

Vorbe memorabile:

"Am venit, am văzut, am învins!" (Veni, vidi, vici!).

“Atât timp cât a mai rămas ceva de făcut, socoteşte că n-ai făcut nimic”.                             

“Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător”.

“Prefer să fiu primul om aici, decât al doilea la Roma!”

“Cel mai mare duşman se ascunde acolo unde vei căuta mai puţin”.

“În război, evenimente extraordinare sunt rezultatul unor cauze banale”.

• 1493: Cristofor Columb se întoarce în Spania din prima sa călătorie în Emisfera Vestică.

Prima întâlnire a lui Cristofor Columb cu locuitorii Lumii Noi avea loc la 12 octombrie 1492.

La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana - un marinar de pe Pinta zăreşte pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt descoperite insulele: Santa Maria Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio-Española.

Pe 15 martie 1493 Columb revine triumfător în Spania. Columb a explorat la fel şi coasta de nord-est a Cubei (a acostat pe 28 octombrie), şi coasta nordică a Hispaniolei, din 5 decembrie. Aici a eşuat Santa Maria, în dimineaţa de Crăciun 1492, echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. El a fost primit de localnicul cacique Guacanagari, care i-a permis lui Columb să îşi lase câţiva din oamenii săi în acel sat când va pleca. Columb a lăsat 39 de oameni şi a întemeiat aşezarea La Navidad, care astăzi este o localitate din Haiti. Înainte de a se întoarce în Spania, Columb a răpit între zece şi douăzeci şi cinci de indieni, pe care i-a luat cu el. Doar şapte sau opt din ei au ajuns vii în Spania, ei făcând o impresie deosebită la Sevilia.

Expresia celebră "Oul lui Columb" - este o rememorare a unei lecţii de modestie pe care a dat-o Cristofor Columb după descoperirea Americii, atunci când realizarea sa a fost minimalizată de nobilimea spaniolă. Nobilii i-au replicat că, de vreme ce India exista, trebuia să te gândeşti să pleci într-acolo. Atât!

La acest afront, Columb a luat un ou de pe masă şi le-a propus comesenilor să-l aşeze pe oricare dintre cele doua vârfuri ale sale. Nobilii au încercat, fără să reuşească, şi-atunci Columb, spărgând uşor coaja la capăt, l-a aşezat în echilibru pe farfurie. Au izbucnit strigăte: Asta ştim şi noi ! Zâmbind, Columb a răspuns: Trebuia să vă vină numai acest gând. Atât! 

Maxima este amintită persoanelor care susţin că o rezolvare este simplă şi uşoară, deşi nu le-a trecut prin minte.

• 1812: S-a născut, la Iaşi, Maria Burada (m.1886), traducătoare română. 

Soţia cărturarului Tudorachi Burada (1800-1866) şi mama lui T. T. Burada (1839-1923). A fost prima femeie din Moldova care a tradus piese de teatru (Clopotarul de la Sf. Pavel, de J. Bouchardn, 1847). A înfiinţat şi a condus un pension de fete la Iaşi (1831), primul de acest fel fondat de români.

• 1848: La Budapesta se declanseaza revolutia maghiara impotriva dominatiei habsburgice.

Poetul național, Sándor Petőfi, a citit mulțimii adunate în fața Muzeului Național o listă cu cele 12 puncte importante pentru independență.

Au urmat evenimente sângeroase în Pesta și Buda (demonstrații în masă care l-au forțat pe guvernatorul imperial să accepte toate cele cele 12 puncte ale actului revoluției), urmate de diverse răscoale în țară, care au permis reformiștilor maghiari să formeze noul guvern condus de primul ministru Lajos Batthyány.

Acesta a adoptat o serie de reforme, cunoscute sub numele de Legile din Aprilie, care au creat un sistem politic democratic în Ungaria.

Din cauza revoluției din Viena, austriecii au trebuit sa accepte la început guvernul maghiar, dar după ce revoluția austriacă a fost înfrântă și Franz Joseph I l-a înlocuit pe tronul Austriei pe unchiul său Ferdinand I al Austriei, care era handicapat mintal, nu au mai recunoscut guvernul revolutionar maghiar.

Ruptura finală între Viena și Pesta a avut loc atunci când mareșalului Lamberg i-a fost dat controlul întregii armate a Ungariei.

Câteva zile mai târziu Lamberg a fost atacat și ucis la sosirea în Pesta de către o mulțime revoluționară, la care, drept răspuns, Curtea Imperială a ordonat dizolvarea guvernului maghiar, ca incapabil să păstreze ordinea publică.

Acesta a fost punctul de ruptură și începutul războiului între revoluționarii din Ungaria și trupele imperiale austriece, la comanda cărora a fost numit feldmareșalul croat Josip Jelačić (în locul generalului Franz Lamberg, care fusese asasinat).

La 29 mai 1848, la Cluj, Dieta Transilvaniei (formata din 116 de maghiari, 114 secui 114 și 35 sași), a ratificat unirea cu Ungaria.

Românii și germanii nu au fost de acord cu aceasta decizie.

La 10 iunie 1848, ziarul Wiener Zeitung scria: ” În orice caz, unirea Transilvaniei, nu este valabila, iar întreaga lume trebuie să recunoasca justețea protestului poporului român.

La 25 februarie 1849 reprezentanții populației românești au trimis la Viena imparatului austriac Memorandumul națiunii române din Marele Principat al Transilvaniei, Banatului, din teritoriile învecinate în Ungaria și Bucovina, cerand unirea Bucovinei, Transilvaniei și Banatului sub aceeasi guvernare (…) unirea tuturor românilor din statul austriac într-o singură națiune independenta sub conducerea Austriei.

Datorită succesului revoluției maghiare, imparatul Franz Joseph a trebuit să ceară ajutor de la „jandarmul Europei”, țarul Nicolae I al Rusiei, in martie 1849.

Rușii au trecut de Sud trecătorile montane carpatice (de-a lungul frontierei de Transilvania și Țara Românească).

La 18 iulie, trupele imperiale austriece au capturat Buda și Pesta.

Trupele Rusiei au înregistrat la rândul lor succese în est, astfel că situația revoluționarilor maghiari a devenit din ce în ce mai disperată. 

Generalul revoluționar de origine poloneză Josef Bem a fost înfrântpe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara.

Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, acesta a luat parte pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși.

La 13 august, după mai multe înfrângeri amare, revoluția maghiară a fost înfrântă, iar armata revoluționară a capitulat la Șiria.

Generalul Józef Bem a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa.

Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați pentru înaltă trădare, 13 generali revolutionari fiind executati la Arad.

Prim-ministrul Batthyány a fost executat în aceeași zi la Pesta.

Practic, evenimentele revoluționare și războiul revoluționar din anii 1848-49, au reprezintat unul din cele mai importante conflicte militare din istoria maghiară.

Lajos Kossuth de Kossuth si Udvard (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino), revoluționar, avocat, jurnalist, președinte-regent al Regatului Ungariei în timpul revoluției de 1848-1849.

Mulți dintre  liderii și participanții la revolutie, incluzându-i pe Lajos Kossuth, István Széchenyi, Sándor Petőfi, József Bem, fac parte din randul celor mai respectate personalități ale Istoriei  Ungariei, iar aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una din cele trei sărbători naționale maghiare.

• 1876: A apărut, la București, ziarul "Timpul", organul de presă al Partidului Conservator, la care au lucrat Mihai Eminescu, Ion Slavici și I.L. Caragiale.

Timpul a fost un important ziar apărut la Bucureşti între 15 martie 1876 şi 17 martie 1884, apoi între 13 noiembrie 1889 şi 14 decembrie 1900, precum şi între 1919 şi 1922, ca organ oficial al Partidului Conservator. 

La alegerile din iunie 1876, liberalii au preluat puterea, rămânând la conducerea ţării vreme de 12 ani. Astfel, Timpul, dintr-un ziar al puterii, a ajuns (aproape peste noapte) un ziar al opoziţiei.

Redacţia ziarului a fost iniţial în vechiul Palat Dacia (intersecţia Căii Victoria cu strada Lipscani , apoi s-a mutat pe strada Covaci nr. 14. Clădirea de pe Covaci (nici cea de pe Lipscani nu străluceşte) este astăzi în stare avansată de degradare.

Pe la sfârşitul anului 1877, Ioan Slavici, rămas atunci printre puţinii redactori la Timpul, îi scrie lui Mihai Eminescu, aflat la Iaşi, să vină la Bucureşti. „Dacă m-ar hotărî cineva să viu la Bucureşti, ai fi tocmai tu. Dar n-am cu ce veni. Asta m-a făcut să-mi ţiu gura pân-acum - 100 de fr. am pe lună; din ce dracu să plec? Am şi bagaje: cărţi, manuscripte, cioboate vechi, lăzi cu şoareci şi molii”, îi scria Eminescu lui Slavici. Ajunge însă la Bucureşti prin toamna anului 1877.

Eminescu a lucrat la Timpul între noiembrie 1877 şi iunie 1883. Munca la gazetă îi consuma aproape tot timpul, ceea ce îi şi spune tatălui său într-o scrisoare din martie 1881: „Aş dori din toată inima să vin acasă, să văd dac-aş găsi vr-un om de încredere, care să-mi ţie locul, căci negustoria asta, pe lângă că n-aduce nimic, nici nu te îngăduie să închizi dugheana şi să mai iei lumea în cap, ci toate zilele omul trebuie să-şi bată capul ca să afle minciuni nouă”.

La Timpul a reuşit să-i deranjeze pe câţiva lideri importanţi din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriţi-l pe Eminescu ăsta!”.

• 1892: A fost patentată prima scară rulantă de către Jesse W. Reno din New York
  
  
  

Inițial, scara rulantă nu a fost concepută ca mijloc de transport, ci în scopuri distractive. În 1892, Jesse Reno a brevetat ''scara mișcătoare'' sau ''liftul înclinat'', cum și-a botezat invenția, mecanism pe care l-a folosit ca atracție într-un parc de distracții.

Inventia sa, mentionata ca "lift inclinat", a aparut in 1891 si a fost utilizata la New York.

• 1906:A luat fiinţă compania Rolls Royce.

În această zi Charles S. Rolls şi Henry F. Royce înregistrează compania Rolls-Royce Ltd. Henry Royce era specializat în inginerie şi se ocupa de construirea maşinilor, în timp ce Charles Rolls se pricepea foarte bine în a vinde maşini, fiind dealer în Londra. Cei doi au consfinţit astfel faptul că domnul Royce va face maşinile, iar domnul Rolls le va vinde, iar modelele produse se vor numi Rolls-Royce.

La scurt timp după ce compania a fost înfiinţată, a apărut şi primul automobil, modelul cu motor în 6 cilindri 40/50 Silver Ghost. Autovehiculul a fost primit cu succes de către presa britanică, numindu-l cea mai bună maşină din lume. Silver Ghost a fost păstrat în producţie 20 de ani, 7206 unităţi fiind produse în total şi a fost automobilul care a poziţionat Rolls-Royce pe segmentul de superlux. Compania este foarte cunoscută şi pentru motoarele de avion pe care le produce şi tot, ca fapt divers, în 1931 Rolls-Royce a preluat Bentley şi cele două mărci au fost înfrăţite până în 1998, modelele celor două mărci fiind foarte aproape identice în acea perioadă.

• 1990: Modelul Ford Explorer este prezentat publicului în această zi. 

Acest model este considerat unul dintre primele SUV-uri lansate de constructorii americani, fiind mai mic şi mai sportiv decât modelele tot-teren fabricate până atunci. Explorer a fost şi printre primele SUV-uri căruia i-au fost dedicate versuri într-o piesă rap, Ice Cube, în piesa Down for Whatever, cântând la începutul anilor '90 astfel: "I put the pedal to the floor of my two-tone Ford Explorer".

Să aveți o zi frumoasă!