2 Martie

 Este a 61-a zi a anului.

Au mai rămas 304 de zile până la sfârșitul anului bisect.

Soarele răsare la 06 h 52 m și apune la 18 h 05 m.

Citatul zilei

”Cele mai crunte înfrângeri sunt renunțările la vis.” (Radu Gyr)

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1716: A apărut lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin.

Lucrarea este alcătuită din trei părţi şi este însoţită de prima hartă a Moldovei.

Fiu al lui Constantin Cantemir si domn al Moldovei (martie-aprilie1693 si 1710-1711), Dimitrie Cantemir, autor, carturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic și scriitor roman, a scris lucrarea "Descrierea Moldovei" în limba latină, la cererea Academiei din Berlin, aceasta fiind prima monografie geografică la români, alcătuita din trei părți.

Descrierea formelor de relief, flora, fauna și bogățiile minerale se regăsesc în prima secțiune a lucrării, consacrată descrierii geografice a Moldovei. Tot aici sunt prezentate târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului, Dimitrie Cantemir elaborând și prima hartă a Moldovei.

Subiectul celei de-a doua părți îl constituie partea politică, vizând organizarea politică și administrativă a țării, cu referiri amănunțite privind forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnitorilor, precum și diverse obiceiuri prilejuite de înscăunarea sau mazilirea domnilor, de logodnă, înmormântări sau nunți.

În partea a treia a lucrării aflam informații detaliate despre graiul moldovenesc, despre slovele folosite, inițial latinești, iar pe parcurs înlocuite cu cele slavonești, referințe despre religie și învățături specifice Moldovei. Sunt enumerate și întruchipări mitologice precum Doina, Frumoasele, Ursitele, Sânzienele, Zburătorul.

Descriptio Moldaviae este un document de o reală valoare atât prin observațiile etnografice și folclorice pe care le conține, cât și prin descrierile amănunțite și temeinice, de natură politică și geografică, cercetări întreprinse de Dimitrie Cantemir, care este și primul nostru cartograf.

• 1905: S-a născut Radu Gyr (pseudonimul  lui Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist.
  
  
  

Un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare - acesta este Radu Gyr.

El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei epoci. L-au prigonit din pricina ei, au vrut să-l nimicească, a căzut dar va via mereu.

Era urât la chip ca un semit degenerat şi era frumos la suflet ca negrăita armonie a spiritualităţii româneşti mioritice. Şi-a trăit viaţa mai mult prin temniţe, când sub burghezi, când sub fascişti, când sub comunişti. A făcut studii strălucite, a fost Profesor universitar. Talentul şi l-a dăruit poeziei, deşi îl atrăgea şi muzica. Gingăşia lui naturală a fost crispată de tragedia vieţii sale şi a cântat toată gama frământărilor şi chinurilor acestui secol.

Nu era un mistic dar credea în Dumnezeu cu toată tăria. Era un naţionalist român, dar nu era şovin, nu a cunoscut ura de rasă şi a iubit oamenii cu putere de sacrificiu.

Opera lui este vastă. A compus zeci de mii de versuri, fără a le scrie, ci memorându-le, căci în temniţă nu se permitea scrisul şi nici cititul. Poeziile treceau din om în om prin închisori şi de acolo în ţară. Toată suflarea românească se regăsea în poezia lui. Ea a constituit factorul ideologic al rezistenţei româneşti, a fost în acelaşi timp mesajul nostru, strigătul nostru de disperare şi descrierea crudei realităţi dar mai presus de toate a fost forţa credinţei şi afirmării noastre.

Poezia lui este profund creştină, naţională şi umană. Deşi nu are numai valoare locală şi temporală şi va putea fi citită oricând cu acelaşi interes pe toate meridianele lumii, totuşi nimeni nu o va înţelege ca oamenii care au suferit în acest veac tortura sufletului şi a trupului. Într-o zi această poezie în cătuşe va ieşi la lumină. [și profeția s-a împlinit n.n]

Radu Gyr a făcut puşcărie în vreo 4-5 etape. Prin anii 1955-1958 a avut o fereastră de libertate. Era perioada în care regimul comunist se afirma puternic şi mai avea un singur salt – colectivizarea ţăranilor - pentru a integra deplin întreaga suflare românească. Însă în preajma colectivizării trebuiau luate măsuri de intimidare şi prevedere şi Radu Gyr a fost o primă victimă. O viaţă întreagă a suferit pentru opinia lui pe care şi-a exprimat-o în versuri. Şi de data asta crima lui erau tot versurile lui. Ele deveniseră o forţă socială, şi asta supăra pe stăpânii absoluţi. Astfel că, nici mai mult nici mai puţin, pentru poezia sa „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, socotită „manifest legionar anticomunist”, a fost condamnat la moarte. Tot restul de acuzaţii anexate erau iluzorii.

Poetul era de mult bolnav. Cu lanţuri la mâini şi la picioare a fost ţinut aproape un an de zile la Jilava, în aşteptarea executării pedepsei cu moartea. O aripă întreagă a Jilavei era atunci ocupată de „morţi”, cum le plăcea temnicerilor să-i răsfeţe. „Hai, morţilor, a sosit moartea!”, li se striga zi de zi, ceas de ceas. Nedreptatea şi umilinţa erau strigătoare la cer, căci nici unul dintre condamnaţi nu era vinovat, nu de moarte, dar nici de temniţă. Ei reprezentau cu adevărat sufletul neamului şi neamul întreg vibra în jurul lor – ori tocmai puterea aceasta de influenţă naţională era vina pe care nu le-o puteau ierta tovarăşii lui Marx.

În cele din urmă Radu Gyr a fost graţiat. Au urmat ani de chin, de mizerie, de boală. Oscila între viaţă şi moarte. „De o mie de ori a murit”, cum spunea el undeva (în poezia „Basm”)..., de zeci de mii de ori şi-a dorit moartea, spunem şi noi despre el, ca şi despre noi, dar moartea nu ne-a vrut pe toţi. Printre supravieţuitori a rămas şi poetul. (...)

Prin 1963-1964 comuniştii erau stăpâni necontestaţi în ţară şi au decis eliberarea deţinuţilor politici, pentru a face manevră de deschidere occidentală, mai bine zis de infiltrare în Occident. Lui Radu Gyr i s-a spus:

A fost de mai multe ori laureat, în1926, 1927, 1928, al Societăţii Scriitorilor Români, al Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A susținut un număr însemnat de conferințe, cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual din 1935.

A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare: Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc.

În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940 – ianuarie1941 , Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, a autorizat o trupă de actori evrei sa înființeze în Bucuresti teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioada, în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste.

Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie 1941, cu revista Ce faci astă seară?.

A fost arestat în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea şi a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu și alți intelectuali din perioada interbelică. Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui Ion Antonescu . După eliberarea din detenție, a fost trimis, pentru „reabilitare”, în batalioanele de la Sărata.

Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).

În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.

Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945): Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită. Și a mai spus acuzarea: Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați. Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte.

A revenit acasă în 1956,dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu a aflat aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.

În închisoarea din Aiud , Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281.

Din  1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitatea comunistă.

La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic,  la 29 aprilie 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.

• 1942: S-a născut John Irving, romancier britanic

John Irving (n. 1942) a fost pe rând antrenor de lupte, profesor universitar, actor, prozator și scenarist.

Încurajat de întâlnirea pe care și azi o socotește providențială cu John Yount, un tânăr romancier din sudul Americii, își alege teme atractive, unele surprinzătoare, și debutează cu Setting Free the Bears, un roman despre tentativa unor iubitori de animale de a elibera urșii de la Grădina zoologică din Viena.

Cu un box-office mai bun cu fiecare titlu, publică o serie de cărți care fie cunosc transpuneri cinematografice de calitate (The World According to Garp, The Cider House Rules), fie rămân borne epice ale unui palmares elogiat de revistele literare (The Water-Method Man, The 159-Pound Marriage, A Prayer for Owen Meany, A Son of the Circus, A Widow for One Year).

Cărțile lui Irving demontează tabuuri dragi societății americane, propun personaje greu de uitat și radiografiază o viață la care mulți râvnesc fără să-i cunoască dedesubturile.

• 1949: Căpitanul James Gallagher a încheiat cu succes primul zbor non-stop în jurul Pământului. 

Avionul său, Lucky Lady II, a aterizat cu bine la baza Fort Worth din Texas, Statele Unite, după un zbor de 94 de ore şi un minut.

Primul zbor non-stop în jurul lumii a fost făcut de o echipă de aviatori ai Forțelor Aeriene a SUA în 1949. Decolând de la baza aviatică Carswell din Fort Worth, Texas pe 26 februarie, Căpitanul James Gallagher cu un echipaj de 14 oameni s-a îndreptat înspre est în Superfortăreața B-50, numită Lucky Lady II. Au fost realimentați de 4 ori, în aer de avioanele tanc KB-29 din Escadronul 43 de Alimentare în Aer, deasupra la Azore, Arabia Saudita, Filipine si Hawai. Ocolul a fost terminat în 2 martie, după o călătorie de 94 ore și 1 minut, acoperind 37 743 km (23 452 mile) cu o medie de 398 km/h (249 mph).

În 1949 Capitanul James Gallagher cu un echipaj de 14 a dus Lucky Lady II în primul zbor nonstop în jurul lumii. Au fost realimentați de 4 ori în aer de avioanele tanc KB-29.

• 1962: S-a născut  Jon Bon Jovi, cîntăreț American

John Francis Bongiovi, Jr. (n. 2 martie 1962, Perth Amboy, New Jersey), cunoscut ca Jon Bon Jovi, este un actor, cântăreț, chitarist și compozitor american, lider și vocalist al formației Bon Jovi.

A fost ales de revista „People” (SUA) între primii 50 cei mai frumoși oameni din lume în 1996, iar în noiembrie 2000 aceeași revistă l-a desemnat cel mai sexy star rock.

A fost audiat pentru rolul lui Ashe din „The Crow: City of Angels” (1996), dar a pierdut în favoarea actorului francez Vincent Perez.

Are patru copii cu Dorothea Hurley: Rose (b. 1993), Jesse James Louis (b. 1995), Jacob Hurley (b. 2002) și Romeo Jon (b. 2004).

Cântecul „August 7” de pe albumul său solo „Destination Anywhere” a fost dedicat fiicei prietenului și managerului său Paul Korzilius, care a murit la vârsta de 6 ani pe data de 7 august 1996, în circumstanțe misterioase.

Îi place să se uite la filme, să conducă, să doarmă, să mănânce de la fast-food, să meargă la sală, să joace fotbal și, de asemenea, să petreacă timp cu familia și să se joace cu câinele său Copper.

Îi place să poarte blugi și cămăși.

Are ochii sensibili la lumina soarelui și la fumul de țigară, din acest motiv purtând mereu ochelari de soare. Primăvara are mereu alergii și febră ridicată.

A început să fumeze în 1994 în timpul filmărilor pentru „Moonlight and Valentino”. S-a lăsat o vreme, pentru a fuma din nou după turneul din 1996 din simplul motiv că îi place să fumeze. Mama sa este Carol Sharkey, unul dintre primii iepurași Playboy.

Acționar majoritar al Philadelphia Soul (echipa care joacă în Arena Football League). Trupa sa „Bon Jovi” a devenit cunoscută după ce a câștigat un concurs organizat de un post de radio din New York, la începutul anilor `80. Cântecul câștigător a fost „Runaway”. Albumul „Have a Nice Day” a ajuns pe locul I în Australia, Olanda, Austria, Germania și Canada după doar o săptămână de la lansare.

Bon Jovi – Always 

• 1969: S-a efectuat primul zbor al supersonicului franco-britanic de călători, Concorde 001, care a depăşit viteza sunetului la 01.10.1969.

Concorde 001 a efectuat primul zbor de test din Toulouse pe 2 martie 1969 şi a atins viteza supersonică pe 1 octombrie.

Aerospatiale-BAC Concorde a fost un avion supersonic de pasageri, un proiect comun al guvernului francez şi al celui britanic. În total au fost construite 20 de aeronave, la costuri foarte mari suportate de cele două guverne, din bani publici.

Concorde a zburat pentru prima dată în 1969, intrând în serviciul comercial în 1976. Aeronava a operat zboruri transatlantice din Heathrow, Londra (British Airways) şi Charles de Gaulle, Paris (Air France) către JFK, New York şi Dulles, Washington, zburând la viteze record. Practic, Concorde reuşea să parcurgă distanţa dintre destinaţiile de mai sus în mai puţin de jumătate faţă de timpul mediu al celorlalte avioane.

Un accident din 25 iulie 2000, efectele economice ce au urmat evenimentelor din 11 septembrie 2001, precum şi alţi factori au făcut ca zborurile să înceteze pe 24 octombrie 2003.

Caracteristicile tehnice ale avioanelor Concorde

Concorde a adus multe inovatii in domeniul industriei aerospatiale, pe langa depasirea vitezei supersonice. Printre acestea trebuie mentionate:

-a fost primul avion comercial care a folosit circuite hibride;

-aripile cu forma specifica;

-a beneficiat de un precursor al actualului FADEC pentru controlul motoarelor;

-forma specifica a botului, pentru o vizibilitate mai buna la aterizare;

-atingea viteza maxima de 2.179 km/h (Mach 2,04);

-era construit in mare parte din aluminiu, pentru a avea o greutate redusa;

-pilot automat de la decolare pana la aterizare;

-sistem analog de control al zborului.

Caracteristici generale:

-echipajul: 3 persoane (2 piloti, 1 inginer de bord)

-capacitate: intre 92-120 pasageri

-lungime: 61,66 metri

-anvergura aripilor: 25,6 metri

-inaltime: 12,2 metri

-greutate: 78,700 kg

-motoare: 4 Rolls-Royce/SNECMA Olympus 593 Mk 610 turbojet

-capacitate maxima combustibil: 95,680 kg

-comsum: 13,2 kg/km

Daca in mod normal un avion de pasageri are nevoie de 8 ore sa zboare de la Paris la New York, o aeronava supersonica parcurgea aceasta distanta in doar 3,5 ore.

Altitudinea la care zbura Concorde era de 18.300 de metri, fata de 10.000 in cazul unui avion obisnuit, iar viteza de croaziera ajungea la 2.140 km/h.

Primele curse de pasageri au inceput in ianuarie 1976, pe ruta Londra-Bahrain si Paris-Dakar-Rio, ulterior fiind introdusa si cursa Paris-Caracas. In Statele Unite, avioanele Concorde aveau drept de aterizare doar pe anumite aeroporturi, din cauza poluarii sonore, iar India a interzis atingerea vitezei supersonice deasupra spatiului sau aerian.

Cum decurgea un zbor supersonic, la bordul Concorde

Criza petrolului din 1979 a afectat și mai mult profitul acestor avioane, care consumau mult combustibil. În plus, nici pasagerii nu erau prea mulțumiți, având în vedere că prețul unui bilet era extrem de piperat.

Spre deosebire de alte avioane, Concorde avea numai 100 de locuri, dispuse într-o singură clasă și organizate câte 4 locuri pe lățime, separate două câte două de un culoar. Înălțimea tavanului era foarte mică, de maximum 1,8 metri, nu era loc suficient pentru bagajele de mână, iar scaunele de piele erau înghesuite, locul pentru picioare fiind comparabil cu al unei clase economice.

Confortul pasagerilor care își permiteau să cumpere bilete la un Concorde lasa în mod clar de dorit, dar nici experința zborului supersonic nu era memorabilă, așa cum se așteptau călătorii. Momentul în care se depășea viteza sunetului era anunțat de pilot și apoi afișat pe un ecran, altfel pasagerii nu simțeau nimic deosebit.

Existau însă detalii care compensau aceste aspecte nedorite. Serviciul la bord era impecabil, iar altitudinea de croazieră permitea să fie observată ușor curbura Pământului. Nici turbulențele nu erau o problemă la acea înălțime.

În timpul vitezei supersonice, din cauza forței de frecare a aerului, învelișul exterior al avionului se încălzea la peste 100 de grade Celsius, iar geamurile erau călduțe la atingere, deși afară aerul avea -60 de grade.

Tragediile care au îngropat un proiect inovator

Concorde a fost cel mai sigur avion din lume până la tragedia din 25 iulie 2000, când toți cei 100 de pasageri și-au pierdut viața după prăbușirea zborului Air France 4590 în Gonesse, Franța. În timpul decolării, o piesă matalică, pierdută de la un alt avion, a tăiat o roată, aceasta a luat foc, iar incendiul a dus la explozia în flăcări a aeronavei.

Accidentul a fost pentru Concorde începutul sfârșitului. Constructorii au fost nevoiți să aduca numeroase îmbunătățiri, pentru evitarea altor accidente. Cu toate acestea, pasagerii au început să evite aceste avioane, specticismul lor crescând și mai mult după tragedia din 11 septembrie 2001 de la WTC.

Astfel, în 2003, Air France și British Airways au anunțat că vor scoate din circulație avioanele Concorde. Ambele companii aeriene invocau lipsa clienților și costurile foarte mari pentru intreținere. Imediat după aceste declarații, Sir Richard Branson s-a oferit să cumpere aeronavele cu câte 5 milioane de lire fiecare, pentru compania sa aeriană, Virgin Atlantic. Oferta lui a fost însă refuzată.

În decursul scurtei sale existențe, Concorde a stabilit câteva recorduri mondiale care nu vor fi doborâte prea curând. Pe 7 februarie 1996 a zburat de la New York la Londra în numai 2 ore, 52 de minute și 59 de secunde, iar în august 1995 a făcut ocolul Pîmântului în doar 31 de ore, 27 de minute și 49 secunde, incluzând 6 opriri pentru realimentare.

În ciuda eșecului Concorde, proiectul unui avion supersonic nu a fost abandonat. În 2003, EADS, compania care deține Airbus, a anunțat că vrea să realizeze un urmaș al Concorde, mai mare și mai rapid.

Doi ani mai târziu, agenția japoneză de explorări spațiale a spus că testează deja un avion supersonic cu o capacitate de 300 de pasageri. Proiectul ar putea să devină realitate în jurul anului 2020.

În 2008, compania Aerion a primit deja pre-comenzi ale avionului supersonic Aerion SBJ, în valoare totală de 3 miliarde de dolari.

În anul 2011 a fost prezentat proiectul ZEHST, o aeronavă hipersonică, realizată de Japonia în colaborare cu EADS. Aceasta poate atinge viteza de 4.800 km/h.

• 1972: Pioneer 10 a fost lansată pe orbita planetei Jupiter. Aceasta a fost prima sondă de explorare în afara spaţiului terestru.

Misiunea a fost un real succes, Pioneer 10 fiind prima sondă spaţială care, după ce în decembrie 1973 a trecut prin centura de asteroizi a lui Jupiter, s-a apropiat la numai 130.000 de kilometri de imensa planetă şi a transmis imagini cu prim-planuri.

La 10 ani după acest eveniment, Pioneer 10 a depăşit sistemul solar şi a efectuat primele transmisiuni din spaţiul interstelar.

Pe 31 martie 1997, misiunea a fost declarată oficial închisă, însă sonda a continuat să trimită date spre Terra.

Pe 23 ianuarie 2003, sonda a transmis ultimele mesaje, dată după care NASA a anunţat că Pioneer 10 nu mai are resurse energetice pentru a efectua transmisiuni către planeta noastră.

 

*** 

Antiteze 

de Radu Gyr

N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi;

surâd numai acei care suspină

Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi

de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai

cu mâna ta n-ai unge răni străine

N-ai jindui după un colţ de rai

de n-ai purta un strop de iad în tine.

Căci nu te-nalţi în slăvi până nu cazi

cu fruntea grea în pulberea amară.

Şi dacă-nvii cu cântecul de azi

e c-ai murit cu lacrima de-aseară.

Să aveți o zi frumoasă! 

Bon Jovi - It's My Life