15 Aprilie

Este a 105-a zi a anului. 
Au mai rămas 260 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 32 m și apune la 20 h 00 m.

Citatul zilei

”Preţuieşte în viaţă lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată: să lumineze în intuneric.” (Leonardo da Vinci)

Ziua Mondială a Artei

Ziua mondială a artei este marcată anual la 15 aprilie, ca o recunoaştere a contribuţiei oamenilor de artă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale.

Data a fost aleasă în memoria pictorului, sculptorului, arhitectului, inventatorului şi umanistului italian Leonardo da Vinci (15 apr.1452 - 2 mai 1519), considerat un simbol al liberei exprimări, un vizionar în lumea artelor. El este şi autorul celebrului adagiu "În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu".

Începând din anul 2012, la 15 aprilie este sărbătorită Ziua Mondială a Artei, instituită în cadrul celei de a XVII-a Adunări generale a Asociaţiei Internaţionale de Artă - Guadalajara, Mexic. Data a fost aleasă în memoria lui Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452 - 2 mai 1519), considerat un simbol al liberei exprimări, multiculturalismului şi toleranţei, un vizionar în lumea artelor. Este autorul celebrului adagiu: „În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu".

Asociaţia Internaţională de Artă (IAA/AIAP) este o organizaţie nonguvernamentală (ONG) care lucrează în parteneriat oficial cu UNESCO şi cuprinde artişti care aparţin în special domeniilor picturii, sculpturii, tipografiei, dar şi artişti care practică alte forme de creaţie în artele vizuale.

Prin activităţile sale - întâlniri, seminarii, expoziţii - urmăreşte să stimuleze cooperarea internaţională între artiştii din toată lumea, să îmbunătăţească poziţia economică şi socială a artiştilor la nivel naţional şi internaţional, să apere drepturile materiale şi morale ale acestora.

Organizaţia participă activ la programele UNESCO prin educaţia artistică pentru copiii care se confruntă cu violenţă, cu populaţii defavorizate sau care locuiesc departe de centrele educaţionale, în şcoli şi case de copii fără educaţie artistică, precum şi în centre medicale specializate. De asemenea militează pentru ca educaţia artistică să fie recunoscută drept una dintre drepturile omului şi introdusă în Constituţiile naţionale, potrivit sursei amintite.

Asociaţia Internaţională a Artei a luat fiinţă în 1952, la o conferinţă a artiştilor din Veneţia, când 23 de guverne şi 48 de asociaţii de artişti din 19 ţări s-au declarat în favoarea formării unei asociaţii internaţionale de pictori, sculptori şi gravori, astfel că a fost constituit un consiliu provizoriu sub preşedinţa lui Gino Severini (Italia), iar un secretariat a fost deschis la Casa UNESCO din Paris.

Doi ani mai târziu, în 1954 a fost convocată pentru prima dată Adunarea Generală a Asociaţiei, tot la Veneţia, în cadrul căreia şi-a stabilit structura şi obiectivele. La această primă adunare au participat 18 ţări. Printre artiştii care şi-au pus amprenta a supra AIAP/IAA se numără: Joan Miro, Georges Braque, Robert Delaunay, Victor Pasmore, Hans Hartung, Marie Laurencin, André Masson, Victor Vasarely, Cesar Baldaccini, Alexander Calder.

Uniunea Artiştilor Plastici din România este membră a Asociaţiei Internaţionale de Artă.

Arta se prezintă în nenumărate forme, dar categoriile oficiale (stabilite pentru prima oară în Grecia antică) au fost : arhitectura, pictura, sculptura, muzica, literatura şi dansul. Acestora li s-a adăugat, în 1911, cinematograful, considerat cea de a şaptea artă. Despre menirea artei şi sensurile exprimării artistice s-au pronunţat, de-a lungul timpului, filosofi, oameni de ştiinţă, artişti celebri. Iată câteva citate:

„Scopul artei este acela de a spăla, de pe sufletele noastre, praful vieţii de zi cu zi" (Pablo Picasso).

„Scopul artei este de a reprezenta nu înfăţişarea exterioară a lucrurilor, ci sensul lor profund" (Aristotel).

„Dacă auzi în tine o voce spunându-ţi: nu ştii să pictezi, atunci pictează, neapărat, şi vocea aceea se va stinge" (Vincent Van Gogh).

„Pământul are o muzică anume pentru cei care ştiu să asculte" (William Shakespeare).

„Dacă arta e menită să hrănească rădăcinile culturii noastre, atunci societatea trebuie să-l lase pe artist liber să-şi urmeze imaginaţia, oriunde l-ar duce ea" (J.F. Kennedy).

„Niciun mare artist nu vede vreodată lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Dacă le-ar vedea aşa, ar înceta să mai fie artist" (Oscar Wilde).

„Fiecare copil e un artist. Problema e cum să rămână artist şi după ce va creşte" (Pablo Picasso).

„Arta depinde de noroc şi de talent" (Francis Ford Coppola).

„Avem arta ca să nu murim de adevăr" ( Friedrich Nietzche).

Ziua Mondială a Diagnosticării Diabetului

Ziua Mondială a Diagnosticării Diabetului: este în fiecare an, un prilej de a ne reaminti că această afecţiune este o problemă majoră de sănătate publică şi că este foarte important să ne informăm cu privire la prevenția diabetului, să cunoaştem factorii de risc care determină apariţia bolii. Prevalenţa diabetului la nivel mondial este în continuă creştere.

La 14 noiembrie se marchează „Ziua Mondială de Luptă Împotriva Diabetului”.

Potrivit Federaţiei Internaţionale de Diabet, la nivel global, la fiecare 5 secunde, o persoană este diagnosticată cu diabet şi la fiecare 10 secunde o alta moare din cauza acestei afecţiuni. Estimările specialiştilor arată că până în 2030, 522 milioane de persoane vor suferi de diabet, comparativ cu cele 366 de milioane înregistrate în 2011. Anul trecut, s-au înregistrat 4,6 milioane de decese cauzate de diabetul zaharat la nivel mondial.

Diabetul zaharat este una dintre cele mai importante provocări ale secolului XXI. Este principala cauză de orbire, de insuficienţă renală, atac vascular cerebral, infarct de miocard acut, neuropatie diabetică şi picior diabetic. Din păcate, numărul persoanelor care suferă de această boală este în creștere.

Diabetul zaharat reprezintă creşterea glicemiei peste limitele normale din cauza producţiei insuficiente de insulină. Alimentele şi băuturile consumate joacă un rol important în sănătate, excesul de produse cu zahăr determinând o creştere alarmantă a glicemiei. Specialiştii spun că atunci când organismul nu produce suficientă insulină pentru a transporta glucoza în celule, creşterea glicemiei sanguine şi scăderea cantităţii de glucoză din celule determină simptomele şi complicaţiile caracteristice diabetului zaharat.

În cazul diabetului zaharat, din cauza producţiei insuficiente de insulină, creşte foarte mult concentraţia de glucoză din sânge. Atunci când pancreasul încetează să mai funcţioneze ca atare, oboseala, starea de somnolenţă şi greaţă, ne dau de ştire. Totodată, dacă observaţi că slăbiţi brusc, aveţi privirea în ceaţă, urinare excesivă şi simţiţi nevoia să beţi câtă mai multă apă, nu amânaţi vizita la medic.

Categoriile de persoane care trebuie să îşi controleze în mod regulat sănătatea: persoanele obeze; cei cu antecedente de boală în familie; Hipertensivii; Femeile care au dat naştere unor copii cu greutatea mai mare de patru kilograme.

Simptomele specifice diabetului sunt sete exagerată, senzaţie puternică şi permanentă de foame, urinare frecventă, scădere inexplicabilă în greutate, probleme de vedere sau valorii ale glicemiei foarte crescute. Dacă prezentaţi cel puţin două dintre aceste simptome, este cazul să vă adresaţi medicului specialist.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1452: se năștea în Italia, nu departe de Florența, copilul nelegitim al unei țărănci, Catarina, și al lui Pietro, fiul notarulului din orășelul Vinci. 

Leonardo Da Vinci, pictor, sculptor, arhitect, inventator şi umanist italian; considerat o întruchipare a tipului de „om universal” al Renaşterii (m. 1519).

A avut parte de cea mai buna educatie, dar, bastard fiind, nu a putut urma cursurile unei universitati. La 14 ani, uimea prin talentul sau de desenator. A fost ucenicul lui Andrea del Verrocchio, considerat cel mai bun pictor si sculptor al acelor vremuri. Om de spirit universal, artist, om de stiinta, inventator si filozof, Leonardo ramane una dintre cele mai importante personalitati ale Renasterii.

A realizat lucrări pătrunse de un adânc umanism, pline de poezie şi de mister: portrete (Mona Lisa sau Gioconda; Doamna cu hermina; Buna Vestire), compoziţii (Sf. Ieronim în pustie; Madona în grotă), picturi murale (Cina cea de taină; Bătălia de la Anghiari), esene, unele artistice (schiţe, ca celebrul Autoportret, studii de expresie cum sunt Portretele groteşti), altele cu caracter ştiinţific. Ca sculptor, a realizat statuia ecvestră a lui Francesco Storza.

Este autorul unui celebru Tratat despre pictură. A adus contribuţii în numeroase ramuri ale ştiinţei: mecanică, optică, hidrotehnică, anatomie, botanică. A proiectat numeroase maşini (de spălat, tipografice), cuptoare metalurgice etc.

Una dintre cele mai importante figuri din epoca sa, da Vinci intruchipeaza spiritul universalist si idealurile umaniste ale Renasterii. “Cina cea de taina” (1495-1498) si “Mona Lisa” (circa 1503-1506) sunt printre cele mai cunoscute si totodata impozante picturi ale Renasterii. Caietele sale dezvaluie spiritul stiintific si ingeniozitatea lui in mecanica, astronomie, anatomie sau geometrie, situandu-l cu mult inaintea timpului sau. Acestea insumeaza mii de pagini marunt scrise si bogate in schite (continand numeroase referiri la descoperiri si inventii ale timpurilor moderne, precum: elicopterul, bicicleta, mitraliera, moara de apa, aeroplanul, echipamente medicale, dizpozitive de inginerie mecanica), fiind cea mai cuprinzatoare mostenire lasata vreodata de un pictor. 

Faima neasemuita de care Leonardo s-a bucurat in timpul vietii a ramas neatinsa pana in zilele noastre, datorandu-se in mare masura neobositei sale dorinte de cunoastere care i-a indrumat gandirea. In plan personal, nu exista nicio dovada sa fi avut relatii intime sau stranse prietenii cu femei, toata viata fiind inconjurat de barbati, mai ales ucenici, discipoli sau asistenti tineri (este celebru episodul din 1476 cand a fost acuzat de relatii sodomice cu un baiat in varsta de 17 ani, Jacopo Saltarelli). Drept urmare, se crede ca a fost homosexual. Oricum, Leonardo da Vinci a fost numit “punctul culminant al Renasterii”, un geniu multilateral, fara pereche.

Om de spirit universal, în același timp artist, om de știință și inventator, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renașterii și rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din acea epocă. Aportul său deschizător de drumuri în artele plastice și forța lui de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei, sunt caracteristice uriașei sale personalități, de care a fost permanent conștient. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morții, cuvintele cu vibrație de bronz: „Io continuerò” („Voi dăinui”).

Nici o prezentare a creației lui Leonardo da Vinci nu poate face abstracție de preocupările științifice ale genialului florentin. Leonardo avea dorința ambițioasă de a nu lăsa să-i scape nimic din cele ce se petrec în universul accesibil omului. Întrepătrunderea atitudinii științifice cu cea artistică este un rezultat al concepției care s-a maturizat de-a lungul anilor, despre rolul pe care trebuie să-l aibă arta, culme a activității spirituale creatoare, în cunoașterea lumii și înțelegerii sufletului omenesc.

S-au scris volume întregi despre Leonardo, înaintaș de seamă în astronomia modernă, în geometrie și mai ales în mecanică. Construirea geometrică a diferitelor forme ornamentale îl atrăgea mai mult decât rezolvarea empirică a problemei. Aici intervenea impulsul de constructor de instrumente: elaborează tot felul de unelte, îndeosebi compasuri bazate pe folosirea paralelogramului articulat, compasuri parabolice, eliptice, proporționale. Se susține că Leonardo a inițiat metoda dublă în cinematică și ar fi constatat că, în mișcarea hipocicloidă, un punct de pe arcul mobil ar descrie o elipsă. Aceasta este metoda pe care se bazează strungul eliptic, al cărui desen se găsește în manuscrisele lui Leonardo.

Înainte de Copernic și Galilei, Leonardo însemna în jurnalul său: „Pământul este un astru asemănător Lunii…el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie Soarele, nici în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru i-ar apărea că îndeplinește același rol ca și Luna pentru noi”. (Ms.D., fol.41). Oricare din aceste afirmații ar fi fost suficientă pentru a-l duce pe rugul inchiziției, așa cum s-a întâmplat cu Giordano Bruno, așa cum era să se întâmple cu Galilei.

Mai mult ca orice știință, avea să-l atragă pe Leonardo mecanica. Pe această bază a proiectat diferite dispozitive complicate pentru construcții tehnice, și-a imaginat posibilitatea unor mașini de zburat în urma studiilor sale asupra zborului păsărilor.

Curiozități despre Leonardo Da Vinci

–  Deși un lucru de-a dreptul neobișnuit pentru vremurile sale, Leonardo da Vinci era vegetarian. Alesese acest mod de viață din considerente umanitare. De asemenea, obișnuia să cumpere păsări în colivie de la diverși comercianți și să le elibereze.

–  Ea un perfecționist desăvârșit și ducea în suflet o neliniște continuă. Cele mai multe, dacă nu toate operele sale, au rămas neterminate. În timp ce lucra la o invenție sau la un tablou, îi veneau în minte alte și alte idei, astfel lăsa neterminat ce începea.

–  Nu exista sculpturi ce pot fi atribuite fără îndoială lui Leonardo da Vinci.

–  Toate însemnările sale sunt scrise invers. Se pare că făcea acest lucru pentru a nu-i fi furate ideile. A dezvoltat atât de bine această tehnică încât nu mai avea nevoie de oglindă pentru a scrie astfel.

–  Era dislexic, dar acest lucru nu l-a împiedicat să devină un geniu universal, și ambidextru, fiind capabil să scrie cu o mână și să deseneze cu cealaltă, în sensuri diferite, în același timp.

–  Era fascinat de corpul uman și de găsirea acelui loc din trup în care sălășluiește sufletul. A disecat multe cadavre, iar în urma acestor experimente a rezultat unul dintre cele mai faimoase desene ale sale, Omul Vitruvian.

–  Era obsedat de război. Multe dintre invențiile sale, cum ar fi tancul sau mitraliera, au legătură cu acest domeniu.

– A fost primul care a dat o explicație pentru faptul că cerul este albastru. Acesta aparenţă este determinată de felul în care se reflectă lumina Soarelui în atmosfera Pământului.

– A dezvoltat noi tehnici de pictură și formule de vopsele. Din acest motiv, unele dintre operele sale s-au deteriorat mai repede decât ar fi trebuit. Este şi cazul “Cinei cea de taină”, care a început să se dezintegreze aproape imediat ce a fost creată. În cazul frescei, artistul nu a urmat tehnica tradițională, totodată eficientă, a culorilor pe bază de apă aplicate direct pe gips ud, ci a folosit culori pe bază de ulei pe o suprafață realizată în mare parte din gips, bitum și rășină. Opera s-a fărâmițat și cojit atât de mult, încât la un moment dat s-a crezut că nu mai poate fi salvată.

– Leonardo nu și-a făcut niciun autoportret în tinerețe, de aceea specialiștii au fost nevoiți să ia în considerare și să testeze unele teorii conform cărora artistul și-ar fi inclus chipul în câteva dintre operele sale.Leonardo Da Vinci

– Bill Gates a cumpărat cu 30,8 milioane de dolari, un manuscris vechi de 500 de ani aparținând lui Leonardo da Vinci. Manuscrisul reprezintă un studiu amănunțit al proprietăților apei.

– Mona Lisa este poate cea mai controversată pictură realizată de Leonardo. S-au emis teorii conform cărora ar fi existând chiar două tablouri reprezentând-o pe aceasta. Tabloul este expus astăzi la muzeul Luvru din Paris. Există multe speculaţii asupra identităţii personajului reprezentat în pictură, dar cei mai mulţi istorici consideră că femeia ar fi Lisa Gheraldini, soţia lui Francesco del Giocondo, un comerciant din Florenţa. S-a spus despre portet că ar fi femeia ideală sau un bărbat deghizat în femeie, autoportretul artistului sau chiar iubitul acestuia, Gian Giacomo de Caprotti. S-au emis şi teorii conform cărora portretul ar fi cel al unui androgin, jumătate femeie, jumătate bărbat, sau chiar chipul mamei artistului

– Avea un simţ estetic deosebit, care s-a reflectat şi asupra felului în care privea îmbrăcămintea. Era un critic aspru al conformismului şi considera că veşmintele trebuie să fie confortabile şi plăcute văzului. Se pare că printre schiţele sale s-a descoperit desenul unei genţi elegante şi practice. Aceasta era decorată cu motive florale şi spiralate, iar forma şi sistemul de închidere arătau obsesia maestrului asupra detaliilor.

– Leonardo și Michelangelo au fost contemporani și au trăit amândoi în Italia. În ciuda faptului că ambii au fost artiști neîntrecuți și ar fi putut lucra împreună, s-au urât de moarte, insultându-se ocazional chiar în văzul tuturor.

• 1755: Poetul, jurnalistul și lexicograful britanic Samuel Johnson a publicat la Londra „Dicționarul limbii engleze”, primul mare dicţionar englez cu citate ilustrate.

Samuel Johnson, sau Dr Samuel Johnson, născut la 7 septembrie (sau la 18 septembrie stil nou) 1709 și mort la 13 decembrie 1784, este unul din principalii autori ai literaturii engleze din secolul XVIII: poet, eseist, bibliograf; lexicograf și de asemenea unul dintre cei mai fini critici ai acestei literaturi. A fost editor al operelor lui Shakespeare și al revistelor The Rambler și The Idler.

A fost ultimul mare reprezentant al clasicismului englez prin a cărui operă a dominat viața literară a Angliei acelei epoci.

• 1843: S-a născut Henry James, scriitor şi critic literar american naturalizat britanic (m. 1916).

Scriitorul și criticul literar Henry James, cel care la doar 25 de ani era considerat cel mai bun nuvelist din Statele Unite, s-a născut la 15 aprilie 1843, la New York. A copilărit la Albany, statul New York.

A călătorit des, împreună cu familia, în marile orașe europene din Anglia, Italia, Elveția, Franța și Germania. A citit multă literatură clasică europeană, modelele sale literare fiind Balzac, Flaubert, Maupassant, Prosper Merimee, George Eliot și George Sand. Înainte de izbucnirea războiului de secesiune (1861-1865), familia James a revenit în America, de astă dată la Newport, unde Henry James l-a cunoscut pe pictorul John La Faye, cel care l-a încurajat să scrie.

A început să publice schițe și nuvele în diferite reviste încă din vremea studenției. La 19 de ani, s-a înscris la Facultatea de Drept de la Harvard, dar și-a dedicat timpul de studiu pentru a-i citi pe Charles Augustin Sainte-Beuve, Honoré de Balzac și Nathaniel Hawthorne. Prima lui povestire "A Tragedy af Error" (1864) a apărut în publicația lunară "The Continental Monthly" din New York , iar primele sale comentarii critice au apărut în "North American Review". Când William Dean Howells a devenit editor al "The Atlantic Monthly", James a găsit în el un prieten și mentor care l-a publicat în mod constant.

La 20 de ani, James a fost considerat ca fiind unul dintre scriitorii americani cei mai abili în povestiri scurte. A scris povestiri, recenzii și articole aproape un deceniu înainte de a încerca să scriem un roman.

După doi ani la Boston, doi ani în Europa, în principal la Roma și o iarnă în New York, Henry James s-a convins că el ar putea scrie mai bine și să trăiască mai ieftin în străinătate. Între 1875-1876, a locuit la Paris și a scris scrisori literare pentru "New York Tribune". Primele lui narațiuni "Roderick Hudson" (1875) și "The American" (1877) pot fi caracterizate în termenii romanului realist tradițional, dar pe măsură ce s-a apropiat de sfârșitul carierei, a pus tot mai hotărât accentul pe recrearea interioară a lumii în psihologia eroului.

În 1881, s-a întors în America dar în anul următor s-a stabilit definitiv în Anglia. Din această perioadă datează legăturile sale de prietenie cu scriitori și artiști renumiți, precum Ivan Turgenev, Robert Browning, Edmund Gosse, Alphonse Daudet, Joseph Conrad, H.G.Wells, Rudyard Kipling, Edith Wharton, John Singer Sargeant ș.a.

Cariera lui Henry James a fost una dintre cele mai lungi și mai influente din istoria literaturii americane. Este autorul a 20 romane, 112 basme, 12 piese de teatru, câteva volume de călătorie eseuri și critică literară.

În 1915, în semn de loialitate pentru patria de adopție, dar și de protest împotriva politicii americane de neutralitate, Henry James a devenit cetățean britanic. A murit la Rye, la 28 februarie 1916, lăsând neterminate cel de-al treilea volum autobiografic "The Middle Years" (1917) și romanele "The Ivory Tower" și "The Sense of the Past". În 1915, a fost decorat cu Ordinul de Merit de către regele Regatului Unit George al V-lea.

Deși Henry James este mai ales cunoscut pentru romanele, nuvelele și povestirile sale care sunt scrise din punctul de vedere al conștiinței personajelor sale, celebritatea sa literară se datorește opticii sale novatoare asupra literaturii, corelată cu evoluția filozofiei și psihologiei.

Fiind un scriitor extraordinar de productiv, James a scris și publicat cărți semnificative de călătorie, biografii, autobiografii, cărți de ficțiune și de critică de artă, alături de romanele, nuvelele și eseurile sale de critică literară.

• 1870: A avut loc debutul literar al lui Mihai Eminescu în revista Convorbiri literare, cu poezia Venere şi Madonă.

Mihai Eminescu, poet, prozator, publicist şi economist, a fost unul dintre exponenţii de seamă ai gîndirii social-economice din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cea mai însemnată parte a activităţii sale a fost dedicată gazetăriei şi politicii. Din 1876, a devenit ziarist profesionist – ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii.

Opera poetică eminesciană a fost divizată de destinul poetului în două secţiuni, prima, cea antumă a fost publicată în timpul vieţii poetului de Titu Maiorescu la editura Socec. Cea mai mare parte a creaţiei sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române, unde au fost folosite iniţial de Perpesscius pentru ediţia critică, iniţiată în 1939, la Editura Fundaţiilor Regale Regele Carol al II-lea, şi finalizată abia în anul 2000.

Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite, criticii au considerat că ele conţin bruioane sau simple schiţe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nici nu şi-a pus problema posibilei lor editări.

Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care şi-a susţinut doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla şi care a recompus imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat iniţial la Editura Fundaţiilor Regale Regele Carol al II-lea, pentru Literatură şi Artă, în perioada 1934-1936.

• 1891: A fost prezentat publicului cinetoscopul, o maşină ce proiecta imaginile pe un perete alb şi le punea în mişcare, de către inventatorul american Thomas Edison.

Kinetoscopul, este aparatul care redă imagini în mișcare din lumea reală obținute cu ajutorul unui kinetograf, mai pe înțeles un aparat de filmat cu suport fexibil de 35 mm cu perforații.

Kinetoscopul este inventat și realizat de Edison în anul 1890 și prezentat pentru prima dată la Expoziția Mondială de la Chicago. Pentru a crea senzația de mișcare, folosește un tambure dințat cu rotație sacadată imprimată de un sistem de transport sacadat, astfel că fiecare imagine va sta în fața vizorului un anumit timp pentru a fi pecepută, după care obturatorul o va acoperi făcând posibilă aducerea următoarei. Deplasare se făcea cu o frecvență de 46 imagini pe secundă.

Aparatul a fost conceput pentru vizionare unei singure persoane. Începe producerea lui în serie din 1893. Edison a făcut și o încercare de sonorizare a filmulețelor, asociind kinetoscopul cu o altă invenție de a lui fonograful. Pentru durata filmulețelor, circa 1 minut, a fost o mare reușită, ținând cont și de tehnologiile de atunci.

Oricum, cu toate că aplicația lui, a kinetoscopului nu a fost de durată a însemanat un pas important spre invenția fraților Lumière, cinematograful.

De la prezentarea invenției au trecut 125 de ani, iar pentru mulți munca depusă de Thomas Edison rămâne o necunoscută.

• 1896: Ceremonia de închidere a primei ediții a Jocurilor Olimpice Moderne, Athens, Grecia.

Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne s-a desfășurat la Atena, Grecia în perioada 6 aprilie – 15 aprilie 1896. Aceste jocuri au fost primele Jocuri Olimpice care s-au desfășurat de când împăratul roman Teodosiu I a interzis Jocurile Olimpice în 393. Din inițiativa lui Pierre de Coubertin, la primul congres al Comitetul Internațional Olimpic (CIO) din 18-23 iunie 1894 de la Paris s-a hotărât ca orașul Atena din Grecia să fie gazda Jocurilor Olimpice din 1896.

Au participat 14 țări și 241 de sportivi care s-au întrecut în 43 de probe din 9 sporturi. Deși numărul de participanți a fost mic după standadele de azi, pentru acea vreme a fost cea mai mare participare internațională la un eveniment sportiv. Ceremonia a fost deschisă de regele George I al Greciei chiar în ziua în care se sărbătoreau 75 de ani de la obținerea independenței Greciei.

În spiritul tradiției antice grecești, femeile nu au luat parte la aceste prime întreceri olimpice. Stamata Revithi poreclită Melpomene după muza tragediei în mitologia greacă a protestat alergând maratonul pe 11 aprilie, a doua zi după proba desfășurată de sportivii bărbați. După jocuri, De Coubertin și CIO împreună cu regele George I și alți competitori de la Atena au cerut ca toate Jocurile Olimpice să se desfășoare la Atena. Totuși Jocurile Olimpice de vară din 1900 erau planificate să aibă loc la Paris și excluzând așa numitele Jocuri Olimpice Intercalate din 1906, Olimpiada a revenit la Atena abia în anul 2004.

• 1912: Vasul britanic de pasageri Titanic se scufundă în Atlanticul de Nord la ora 2:20 a.m., la două ore și 40 de minute după coliziunea cu un iceberg. 

Din cei 2.227 de pasageri plus echipaj aflați la bord numai 770 vor supraviețui.

Titanicul, cel mai mare pachebot din lume din acele vremuri, s-a scufundat in noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912 dupa ce s-a ciocnit de un aisberg. Tragedia a avut loc in largul insulei Terra Nova, in cursul voiajului sau inaugural pe ruta Southampton (Marea Britanie) – New York (SUA).

Datele tehnice ale celebrei nave erau impresionate pentru vremea respectivă destea a făcut înconjurul lumii şi presa internațională a relatat cu lux de amănunte nefericitul accident în care şi-au pierdut viaţa 1.517 persoane dintre cele 2.227, câte se aflau la bordul navei. eoarece Titanicul măsura 269 metri lungime, avea o lăţime de 28 de metri şi o greutate de 46.328 de tone, putând transporta un număr de 3.547 de persoane, pasageri plus membri ai echipajului. Şi la capitolul opulenţă Titanicul îşi surclasa toate rivalele în materie de transport maritim, deoarece pasagerii de la clasa întâi se bucurau de facilităţi inedite pentru epoca respectivă, având cafenele, bazin de înot, sală de sport, lifturi electrice,restaurante. Şi cum banii arată cel mai bine cât se plătea acest lux, cel mai scump bilet pentru călătoria inaugurală la clasa întâi a costat 875 de lire sterline, adică 64.204 lire sterline la nivelul de azi. După ce Titanicul a lovit aisbergul care i-a provocat o tăietură în carenă pe o lungime de 90 m, au trecut 2 ore şi 40 minute până când nava s-a scufundat rupându-se în două părţi, iar 1.517 de oameni au murit în apa îngheţată a Atlanticului.

Titanic H.M.S., un vas de pasageri despre care s-a spus ca nu se poate scufunda, a devenit astfel o legenda, despre tragica poveste a scufundarii transatlanticului fiind scrise mii de pagini si fiind un film, cu acelsai nume, regizat de James Cameroon – care a facut la randul sau istorie dupa un triumf la gala premiilor Oscar si unul in box-office. Epava a fost descoperita zacand la 4 km adancime, in septembrie 1985, de o echipa de cercetatori franco-americana.

Nava a plecat in 10 aprilie 1912 in prima sa cursa in urale si acordurile fanfarei, fara ca nimeni sa se gandeasca la tragedia care avea sa urmeze. Pe cand se afla la 400 de leghe marine de tarm, mai multe semnale radio trimite de pe un alt vas informa ca sloiuri si bucati mari de gheata plutesc in deriva in apele recei ale Atlanticului. John Phillips, radiotelegrafistul de pe uriasul pachebot, nu a luat in seama alerta, iar Titanicul a mers mai departe in drumul spre moarte.

Ciocnirea de iceberg a fost fatala pentru gigantul Titanic.

In seara zilei de 14 aprilie, la ora 23.40, un aisberg a lovit lateral nava, care si-a inceput scufundarea lenta, dupa ce un marinar a strigat cat a putut de tare: “Iceberg, drept inainte!”. Primul ofiter William Mcmaster Murdoch a ordonat o intoarcere rapida spre stanga, o manevra care nu a putut evita coliziunea la tribord. Chila a fost strapunsa in citeva locuri, sub nivelul de plutire, pe o lungime de 91 de metri, permitind apei sa inunde cinci compartimente, devenind atit de grele incit nava a inceput sa se incline, ducind la inundarea altor compartimente.

Titanicul si-a continuat inaintarea in acordurile orchestrei, care de la muzica de antren a trecut la intonarea unui imn religios, care prevestea sfarsitul. Apoi s-a auzit in difuzor vocea capitanului Edward John Smith, care a anuntat ca nava se scufunda: ”Echipaj si ofiteri ai Titanicului, sunteti eliberati de orice sarcina. V-ati facut datoria, dovedindu-va a fi demni de numele britanic. Sa scape cine poate. Dumnezeu sa fie cu voi.” La circa 30 de minute, s-a dat comanda lansarii la apa a celor 20 de barci de salvare (care aveau capacitate doar pentru 1.178 de persoane) si au fost trimise semnale de ajutor prin radio.

In 15 aprilie 1912, la ora 2.10 dimineata, pupa s-a ridicat din apa, iar unul dintre cosurile vasului s-a rupt si a cazut peste punte, inghitand oameni si obiecte de pe Titanic. Transaltanticul s-a scufundat dupa 2 ore si 40 de minute de la ciocnirea de iceberg.

Doar doua din cele 20 de barci s-au intors sa salveze si alti pasageri, ale caror vieti se scurgeau incet din trupurile prinse in menghina apelor inghetate. Vasul Carpathia a venit prima la locul catastrofei dupa patru ore de la impact, reusind sa salveze 700 de oameni.

La 1 septembrie 1985, la ora 1.00, submersibilul Argo a fotografiat pe fundul oceanului resturile navei, in cadrul unei expeditii conduse de geologul marin Robert Ballard. Peste un an, a doua expeditie a reusit sa prezinte imagini mai detaliate ale epavei Titanicului si cateva obiecte de lux de pe nava. Ulterior, la pupa epavei a fost montata o placa memoriala, iar Congresul Statelor Unite a declarat situl subacvatic un memorial al victimelor, fiind interzise “modificarea, deteriorarea sau salvarea” acestuia.

Titanic – cel mai mare vas transatalantic era inalt cat un bloc cu 15 etaje

Titanic avea un tonaj de 66.239 tone, dimensiuni de 259,83 x 28,19 metri, patru cosuri inalte de 19 metri, unul nefunctional insa, doua catarge, un motor cu opt cilindri tripli si turbine pe baza de abur. Viteza maxima pe care o putea atinge era de 23 de noduri. Vasul putea transporta la bord 1.034 de pasageri – clasa I, 510 – clasa a II-a si 1.022 pasageri – clasa a III-a. Proprietarul vasului Titanic, compania White Star Line, a etichetat vasul ca fiind “nescufundabil”. Constructia sa din otel masiv si marimea sa grandioasa i-a determinat pe toti sa creada ca acesta poate rezista oricarei infruntari.

Echipajul de pe Titanic a fost total nepregatit sa navigheze in apele inghetate ale Atlanticului de Nord. De asemenea, echipajul a avut un numar insuficient de binocluri si proceduri neclare de monitorizare a conditiilor din traficul maritim, precum si un numar insuficient de barci de salvare. Mai mult, capitanul se pare ca a fost convins de proprietari sa mareasca viteza vasului pentru a ajunge in port cat mai repede, dar si pentru a-i proba performantele, toate acestea contribuind la producerea dezastrului.

• 1918: Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă a fost declarată muzeu, devenind prima casă memorială din România.

Bojdeuca lui Ion Creangă este o casă din cartierul Țicău, Iaşi, în care a locuit între anii 1872 și 1889 marele povestitor Ion Creangă. Pragul acestei case a fost trecut și de Mihai Eminescu, bun prieten al lui Creangă. Căsuța, având două camere dispuse de o parte și de alta a unui antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 și 1985. Casa este înscrisă în Lista monumentelor istorice.

Bojdeuca lui Ion Creangă este prima casă memorială din România. Primul muzeograf care a prezentat Bojdeuca celor ce veneau să o viziteze a avut dreptul să locuiască în mica bucătărioară din stanga intrării, împreună cu soția, trei copii și bunica.

La vremea sa, Ion Creangă era recunoscut pentru faptul că la căsuța sa din Țicău deținea un grup destul de mare de pisici (aproximativ 30), iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viața sa. Spre exemplu, întotdeauna a avut o pisică pe nume Marioara ca și mătușa sa zgârcită din satul natal Humulești.

• 1923: Insulina a început să fie utilizată la scară largă în tratamentul diabeticilor.

Insulina - unicul tratament pentru diabet a fost inventat de românul Nicolae Paulescu.

Fiziologul roman Nicolae Paulescu descoperă în 1916 pancreanina - insulina - dupa 30 de ani de cercetari în laborator. Din cauza Primului Razboi Mondial, a fost constrans să întrerupă cercetările, în perioada 1916-1918, când Bucureștiul era ocupat de către nemți.

Pe 10 aprilie 1922 a obținut brevetul de invenție acordat de Ministerul Comerțului și Industriei din România. Modelul experimental folosit de Paulescu a fost următorul: dupa anestezia câinelui cu cloroform se extirpa pancreasul, țesutul pancreatic era mărunțit și amestecat cu apă distilată, apoi pus la gheață 24 de ore, lichidul rezultat era strecurat prin muselina și se adaugă o cantitate mică de sare.

Animalul era adormit din nou, se recolta o proba de sange și apoi se injecta lent filtratul de tesut pancreatic printr-o canula întrodusa în vena jugulara externa. Probe de sange erau obtinute prin punctia arterei carotide, iar probe de urina printr-un sondaj vezical.

Descoperirea sa, bazată pe noua experimente, o publică cu lux de amanunte (26 de pagini) in "Comptes Rendus Hebdomadaires des Seances et Memoires de la Societe de Biologie et de ses Filiales" (23 iulie 1921, Paris).

Drept urmare...

La reuniunea anuala a Societatii Americane de Fiziologie, care a avut loc în New Haven, Connecticut, în timpul sarbatorilor de Craciun din 1921, medicul militar Frederick Grant Banting (30 de ani) si biochimistul, Charles Herbert Best releva faptul ca au descoperit insulina, celebra pancreanina a lui Paulescu, dar sub o alta titulatura.

Banting a devenit extrem de interesat de diabetul zaharat dupa ce a citit un articol despre pancreas in presa medicala franceza. "Descoperirea" insulinei de catre acestia in doar trei luni, a avut un impact major in domeniul stiintei medicale a timpului.

Primul pacient tratat pe 11 ianuarie 1922 cu insulina a fost un copil in varsta de 14 ani, Leonard Thompson. Acesta cantarea mai putin de 32 de kilograme si traia cu o dieta de 450 de calorii pe zi.

Pentru procedeul de extract pancreatic Banting si Best au primit Premiul Nobel in 1923.

Patentul insulinei a fost vandut Universitatii din Toronto pentru un dolar.

Familiile oamenilor de stiinta americani au incearcat sa-i inabuse lui Paulescu plangerile. Acesta a cerut cu insistenta sa fie creat un tribunal international, care sa judece fraudele stiintifice, dupa cum exista unul care lupta contra fraudelor literare.

• 1924: Americanul Rans McNally a publicat primul atlas turistic.

La 15 aprilie, 1924  Rand McNally a publicat  Auto Chum, care mai târziu a deveni Road Atlas. Auto Chum auto avea incluse hărți desenate manual, fără autostrăzi (nu erau) și fără un index, dar era un reper pentru călătoriile auto.

• 1931: S-a dat în folosinţă, la New York, Empire State Building, având 102 etaje şi o înălţime de 381 metri.

 Pentru construcţie s-au utilizat 60.000 tone oţel, 10 milioane cărămizi şi 3 milioane cărămizi pentru faţadă.

Empire State Building este un zgârie-nori și se află la intersecția dintre Fifth Avenuee și West Street 34. Clădirea a fost cea mai înaltă clădire din lume pentru mai mult de 40 de ani, între anii 1931 și 1972. A fost terminată în 1931 și a rezistat pe primul loc în top până ce a fost construit World Trade Center. În urma atacurilor teroriste cu bombe și distrugerea World Trade Center în 2001, Empire State Building a devenit din nou cea mai înaltă clădire din New York City. Empire State Building a fost numită de către Societatea Americană a Inginerilor civili ca una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne.

Empire State Building este în prezent al doilea cel mai înalt zgârie-nori din New York(după One World Trade Center) și este pe locul 15 în topul internațional.

Proiectare și construcție

Empire State Building a fost proiectat de William Frederick Lamb de la firma de arhitecturǎ Shreve. Lamb și Harmon au produs desenele clădirii în doar două săptămâni, cu ajutorul desenelor și modelelor sale de mai devreme pentru construcția Reynolds în Winston-Salem, Carolina de Nord și Carew Tower în Cincinnati, Ohio ca bază. În fiecare an, personalul de la Empire State Building trimite de Father's Day o felicitare personalului de la Building Reynolds în Winston-Salem pentru a aduce un omagiu rolului său ca predecesorul al Empire State Building. Clădirea a fost proiectatǎ de sus în jos. Contractanții generali au fost frații Starrett și Eken, iar proiectul a fost finanțat în principal de către John Jay Raskob și Saint Pierre du Pont.

Excavarea terenului a început pe 22 ianuarie 1930, și construcția clǎdirii în sine a început simbolic pe 17 martie (mai exact de St.Patrick 's Day). Proiectul a implicat 3400 muncitori, majoritatea imigranți din Europa. Potrivit datelor oficiale, cinci muncitori au murit în timpul construcției. Nepoata guvernatorului Smith taie panglica la 1 mai 1931.

Arhitectura

Empire State Building se ridică 381m, la etajul 102 și incluzând vârful de 62m înǎlțimea ajunge la 443.09m. Acesta are o punte de observație în aer liber și în interior la etajul 86. Restul de 16 etaje reprezintă turnul, care este acoperit de un observator la etajul 102. Vârful turnului este 62m. O mare parte din el este acoperit de antenele de difuzare, cu un paratrăsnet în partea de sus.

Empire State Building a fost prima clădire care avea mai mult de 100 de etaje. Acesta are 6500 de ferestre și 73 de lifturi și are o suprafață totală de 257.211 m2. Construcția are inclusiv propriul său cod poștal. Începând din 2007, aproximativ 21.000 de angajați lucrează în clădire în fiecare zi, făcând Empire State Building al doilea cel mai mare complex de birouri unice în America, după Pentagon.

• 1944: A avut loc primul bombardament de noapte al aviatiei britanice asupra Romaniei, cand 83 de bombardiere Wellington au atacat Turnu-Severin. 

La cateva ore, a avut loc un alk doilea bombardament anglo-america, de aceasta data asupra capitalei Bucuresti – Universitatea fiind distrusa partial.

La 15 aprilie 1944, (în noaptea de Paști), este efectuat primul bombardament al aviației anglo-americane asupra Severinului. Cu ocazia bombardamentelor din 15 și 16 aprilie, sunt lovite grav portul, instalațiile portuare, gara, regimentul, aerodromul și parțial orașul, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu benzină incendiate, parcul de vagoane și locomotive distrus în proporție de 2/3. Bombardamentul din 21 aprilie a avut ca obiectiv principal centrul orașului și cartierul “nemțesc”. De la 15 aprilie pâna la 22 august 1944, forțele aeriene anglo-americane efectuează asupra Severinului un număr de 11 bombardamente. Bombardamentele din 6 mai și, respectiv, 6 iunie 1944, au fost și ele extrem de violente din cauza numărului mare de bombardiere folosite. Scopul bombardamentelor asupra Severinului urmărea deopotrivă distrugerea concentrării de refugiați civili, universitari și industriali sosiți din Bucovina și Moldova.

• 1944: A avut loc cel de-al doilea mare bombardament anglo-american asupra Capitalei, cu utilizarea şi de bombe incendiare.

Au fost distruse o parte a clădirii Universităţii, clădirea „Cărţii Româneşti” ş.a.

La 15 aprilie 1944 a avut loc alt bombardament masiv asupra Capitalei. S-au folosit si bombe incendiare de aceasta data, supranumite "ciorchini aprinsi" si care dadeau o imagine apocaliptica. A fost grav afectata Universitatea si distrusa cladirea de alaturi, a "Cartii Romanesti", precum si alte cladiri. In ceea ce priveste totalul bombardamentelor aeriene intreprinse deasupra Romaniei, in conformitate cu datele existente, in perioada aprilie-august 1944, au avut loc 50 de raiduri ale aviatiei americane si britanice, cu 83 de atacuri asupra obiectivelor de pe teritoriul Romaniei, cea mai vizata zona fiind Ploiesti-Prahova, din care 67 atacuri de zi si 16 atacuri de noapte. Detalii care faceau razboiul mai suportabil: daca americanii isi alintau bombardierele cu porecle cu tenta erotica, in schimb englezii isi numeau bombardierele vopsite in negru "vaduvele negre".

La 15 aprilie 1944 a avut loc cel de al doilea bombardament masiv asupra Ploieştilor, alte 1000 de imobile fiind afectate, dintre care 250 complet distruse, 25 de străzi blocate. În apropierea Haleleor şi-au găsit sfârşitul 20 de oameni pentru că adăposturile improvizate nu ofereau deloc protecţie împotriva bombelor, ci doar evetual al schijelor şi gloanţelor (nu erau din beton armat, ci doar nişte gropi). La 22 aprilie aproape 85% din populaţia oraşului a părăsit oraşul: „Multe familii erau rupte, deoarece bărbaţii trebuiau să rămână în oraş, fiind mobilizaţi la rafinăriile unde lucrau, iar femeile şi copii erau trimişi în refugiu în comunele din judeţul Prahova.” 

Societatea încerca totuşi să facă faţă.„În fiecare mahala a oraşului se constituise câte o comisie formată din preotul paroh, un magistrat, un delegat al parohiei şi un profesor, fiecare echipă având obligaţia să îşi înceapă activitatea după fiecare atac aerian, fiind primele care urmau să acorde ajutor sinistraţilor. Membrii trebuiau în primul rând să cerceteze fiecare casă din zona şi să stabilească cine a fost afectat de bombardament, iar dacă victimele nu aveau posibilităţi financiare de existenţa, să primească 3000 de lei.” Muncitorii rafinăriilor nu mai avea deloc încredere în adăposturile antiaeriene, având în vedere că ele nu oferea nici o protecţie în faţa unor bombe de 500 de kilograme, astfel încât fugeau pe câmpurile din apropiere atunci când se dădea vreo alarmă, chiar dacă acestea se dovedea false. Afectată era producţia.

La 15, 16 si 21 aprilie 1944, a fost bombardat Turnu-Severin, fiind lovite grav portul, instalatiile portuare, gara, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu benzina incendiate, parcul de vagoane si locomotive distrus in proportie de doua treimi. Iar la 16 aprilie a fost randul Brasovului sa suporte efectele bombardamentelor, suferind pierderi materiale si umane insemnate, fiind lovite grav gara, anexele si fabricile din zona. De asemenea, orasele Craiova si Pitesti au fost atacate si ele la 6 mai 1944.

• 1949: S-a născut Alla Pugacheva, cântăreață rusă.

Cu o cariera de peste 40 de ani in muzica si in film, acest superstar al U.R.S.S. si apoi al Rusiei, dupa Perestroika, este parca o persoana venita din alta lume, viata si activitatea ei nu au nimic obisnuit, a excelat in viata profesionala si in cea personala, a cautat intotdeauna perfectiunea si nu s-a putut multumi nicicum cu mediocritatea. Pentru rusi, este deja un clasic in viata, pentru romani este prea putin cunoscuta.

A scos numeroase albume de muzica, a jucat in opt filme, a primit atatea premii incat cu siguranta ca nu le mai tine minte pe toate.

A creat un adevarat brand intr-o lume in care multa vreme s-a tins catre uniformizare.

A fost casatorita de nu mai putin de patru ori si de tot atatea ori a divortat, a trecut prin numeroase aventuri amoroase cu celebritati ale vietii rusesti, material bogat pentru tabloidele vremii. Are o fiica, pe nume Kristina Orbakaite, cu primul ei sot, Mykolas Orbakas, artist de circ de origine lituaniana, iar aceasta ii calca pe urme, fiind cantareata si actrita la randul ei.

Alla Pugacheva - Arlekino.

• 1951: A avut loc, la Londra, pentru prima data, concursul „Miss Univers” (Miss of the World).

Dedicat femeilor tinere şi frumoase, concursul de Miss este una dintre cele mai… bătrâne competiţii din lume. În America a apărut în 1921, în România, 8 ani mai târziu, însă trebuie să călătorim, se pare, până în secolul al 19-lea pentru a-i descoperi rădăcinile…

În anul 1880, un american din Beho- both Beach s-a gândit să-şi promoveze afacerea şi să atragă clienţi cu ajutorul femeilor frumoase. Micul său truc de marketing, cum i-am spune acum, a fost unul din primele concursuri de frumuseţe din istoria SUA.

Titlul de ''Miss Universe'' are o istorie și mai veche decât concursul propriu-zis, fiind folosit în cadrul competiției internaționale de frumusețe Pulchritude (International Pageant of Pulchritude), desfășurată între 1926 și 1935, când Marea Depresiune și evenimentele premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial au determinat încetarea sa. Concursul Miss Universe a fost fondat după ce Yolande Betbeze, câștigătoarea Miss America 1951, a refuzat să pozeze în costumul de baie pus la dispoziție de sponsorul Catalina Swimwear.

În 1951, la Londra, o suedeză a devenit “Miss World”, prima şi singura câştigătoare încoronată într-un costum de baie din două piese, extrem de sexy pentru acea perioadă.

Încântate de amploarea fenomenului şi văzând în concursurile de Miss un mijloc bun de promovare, tot mai multe companii au început să le sponsorizeze.

Anul cu cele mai puține concurente a fost 1953, când au participat 26 de câștigătoare ale titlurilor naționale. Dintre acestea, reprezentanta Franței, Christiane Martel, a fost desemnată Miss Universe, la 17 iulie 1953.

Anii cu cel mai mare număr de participante au fost 2011 și 2012, când în concurs au intrat 89 de concurente. Leila Lopes, din Angola, a câștigat la 12 septembrie 2011 și Olivia Culpo (SUA), la 19 decembrie 2012.

• 1955: Deschiderea primului restaurant McDonalds

McDonald's Corporation (listată la Bursa de valori din New York sub codul MCD) este cel mai mare lanț de restaurante de tipul fast-food din lume, vânzând cu prioritate hamburgeri, pui, cartofi prăjiți, amestecuri de băuturi răcoritoare pe bază de lapte (așa numitele milkshake-uri) și băuturi carbo-gazoase. Mai recent, a început să ofere și salate, fructe, snack wraps și carrot sticks. McDonald's este și cel mai mare retailer global din domeniul serviciilor alimentare, cu peste 32.000 de restaurante în 117 țări. În anul 2011 compania a încasat 27 de miliarde de dolari.

Afacerea a început în 1940, cu un restaurant deschis de frații Dick și Mac Macdonald în San Bernardino, California. Introducerea "Sistemului de Servire Rapidă" în 1984 stabilea principiile restaurantelor fast food. Corporația prezentă își datează fondarea din timpul deschiderii restaurantului franciză de către Ray Kroc, din Des Plaines, Illinois din 15 aprilie 1955, acesta fiind al nouălea restaurant McDonald's. Kroc a cumpărat mai târziu drepturile legale ale fraților McDonald asupra companiei și a condus expansiunea sa în toată lumea.

Odată cu extinderea plină de succes a companiei McDonald's pe multe piețe internaționale, compania a devenit un simbol al globalizării și al răspândirii stilului de viață american. Proeminența sa în influențarea masivă a modului de a mânca al diferitelor categorii sociale, a creat de asemenea un frecvent subiect de dezbatere publică legat de obezitate, etică corporatistă și responsabilitatea față de consumator. A creat, ca un produs secundar și un jargon specific, așa cum ar fi expresia junk food în loc de fast food, adică mâncare gunoi în loc de mâncare rapidă.

• 1964: S-a deschis cel mai lung pod din lume, care traversează golful Chespeake (SUA), de 17,5 mile.

Chesapeake Bay Bridge din Maryland este un pod cu un design dual, are lungimea de aproximativ 7 km si face legatura intre stat si regiunile aflate pe coasta de Est si Vest a tarii. Forma sa ciudata, asemanatoare literei "L" i-a adus o faima deosebita, fiind o atractie a zonei.

Construit timp de 42 de luni între anii 1958 şi 1964, acesta a fost deschis traficului auto la 15 aprilie 1964. Complexul face legătura, peste golful-estuar Chesapeake din NE S.U.A., între oraşul Norfolk şi Cape Charles şi este format dintr-o alternanţă de poduri şi tunele. Patru insule artificiale marchează capetele celor două tuneluri săpate sub canalele maritime Thimble Shoal şi Chesapeake; ambele tuneluri au mai mult de 1 500 m fiecare, mai lung fiind tunelul de sub Thimble Shoal Channel (1750 m). Întregul pod are o lungime de 17,4 mile, adică 28,320 metri.

A fost denumit ca si cel mai infricosator pod deoarece are benzi inguste si trece peste ocean. Un tanar a inceput o mica afacere, ajutand oamenii sa treaca peste pod. Pentru 25 $ acesta se ofera sa conduca masinile oamenilor speriati de acest pod, ajutandu-i astfel sa il traverseze.

Să aveți o zi frumoasă!