22 Aprilie

Este a 112-a zi a anului.
Au mai rămas 253 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 20 m și apune la 20 h 09 m.
 

Citatul zilei

„Un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat.”(Immanuel Kant)

Ziua Planetei Pământ

În fiecare an, ziua de 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, ”Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimmy Hendrix, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată ”semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des.

Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri.

După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.

În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde.

Rețeaua Ziua Pământului lansează o Campanie de educație globală pentru mediu și climă până la Ziua Pământului din anul 2020. Campania doreşte ca fiecare absolvent de școală, din întreaga lume, să fie un cetățean educat privind mediul și clima, gata să ia măsuri și să fie o voce a schimbării. Acest obiectiv nu este doar un imens angajament pe viitor, este în același timp critic și necesar în prezent. Semnarea Acordului de la Paris este un pas spre atenuarea efectelor schimbărilor climatice. Educația trebuie să fie o parte esențială a acestui efort.

Anul 2020 marchează a 50-a aniversare a Zilei Pământului. Trebuie să profităm de acest moment pentru a inspira acțiuni globale care protejează pământul împotriva provocărilor fără precedent ale secolului 21. În anii până în 2020, Rețeaua Ziua Pământului va lansa o serie de inițiative tematice îndrăznețe, pentru a stimula o inegalabilă colaborare la nivel mondial.

ISTORICUL ZILEI PĂMÂNTULUI

• Prima Zi a Pământului din 22 aprilie 1970 a inclus un forum educațional pentru americani, cu privire la problemele de mediu și de conservare.

• 20 de milioane de americani au ieșit pe străzi, în parcuri, și săli de conferințe pentru a cere un mediu sănătos și durabil, în largi mitinguri ce au cuprins țara de la un ocean la celălalt. Mii de colegii și universități au organizat demonstrații și forumuri educaționale împotriva deteriorării mediului.

• Ziua Pământului 1970 a activat un spirit care a dus la aprobarea Legilor pentru Aer curat, Apă curată, Specii periclitate. Multe alte legi de mediu inovatoare au urmat în curând.

MESAJE CHEIE PENTRU ZIUA PAMÂNTULUI 2017

• Educația pentru mediu și climă este fundamentul progresului. Scopul este cetățeanul mondial bun cunoscător în conceptele de schimbare climatică și conștient de amenințarea fără precedent la adresa planetei.

• Educația pentru mediu și climă este o condiție necesară pentru promovarea politicilor de mediu și climatice și pentru accelerarea dezvoltării tehnologiilor și locurilor de muncă ecologice.

• Pentru atingerea obiectivului Campaniei de educație globală pentru mediu și climă până la Ziua Pământului din anul 2020, este imperios necesar să se producă o schimbare, atât la nivelul valorilor, abilităților, cât și la nivelul atitudinilor, în mod special al modelelor de gândire, iar această schimbare nu poate realizată decât prin intermediul educației (sub toate fomele sale – formală, non-formală și informală).

Ziua Pământului este menită să inspire publicul în direcţia unei mai bune îngrijiri a mediului şi să-l înveţe să fie mândru de patrimoniul natural. Ziua Pământului reprezintă o zi de informare pentru o mai bună educare a publicului cu privire la impactul oamenilor asupra mediului.

De Ziua Pământului NASA a lansat un site pe care oamenii pot „adopta” părţi ale planetei. Agenţia spaţială a împărţit Terra în 64.000 de zone care pot fi adoptate, iar utilizatorilor care îşi introduc numele pe site le este alocată una la întâmplare.

NASA le oferă celor care participă la acest proiect informaţii (calitatea aerului, vegetaşie, faună) despre „zona lor” pe site-ul Earth Observing System Data and Information System.

Tot pentru a marca Ziua Pământului, NASA va face pe 26 aprilie, în parteneriat cu Amazon, primul livestream video la calitate 4K din spaţiu, în care va arăta cât de frumoasă este planeta noastră, dar şi problemele pe care le are.

Cercetătorii speră, probabil, să arunce o privire la stream şi o posibilă civilizaţie extraterestră avansată, care să ne ajute în viitor să trăim în armonie cu Terra. În acest moment se pare că nu suntem capabili să aflăm singuri cum putem face asta.

Ziua Pământului, sărbătorită pe 22 aprilie, a ajuns în 2018 la al 48-lea an şi este celebrată de peste un miliard de oameni, din 192 de tări. Anul acesta, tema principală este limitarea poluării cu materiale plastice.

Consumul de plastic a crescut de 20 de ori în ultimele decenii şi cel puţin o treime din materiale au ocolit sistemele de reciclare, ducând la poluare, relatează Time. Problema poluării cu plastic nu va fi rezolvată prea curând. E de aşteptat ca folosirea acestui material să se dubleze în următorii douăzeci de ani, pentru că producătorii găsesc metode noi şi variate de a folosi plasticul, susţine un raport al Forumului Economic Mondial. Pe de o parte, folosirea acestui material poate fi bună. Plasticul a ajutat la dezvoltarea civilizaţiei umane şi ne-a oferit anumite facilităţi, de la păstrarea prospeţimii alimentelor şi până la reducerea greutăţii automobilelor (care a avut drept efect o scădere a emisiilor poluante). Însă dacă nu ne schimbăm abordarea în ceea ce priveşte deşeurile din plastic, folosirea unei cantităţi mai mari, ar însemna şi o poluare mai mare. Doar 9% din materialele plastice sunt reciclate în prezent, potrivit unor studii publicate în acest an în jurnalul Science Advances. Deşeurile din plastic omoară peste 100 de milioane de vieţuitoare marine anual şi mai mult de 8 milioane de tone de plastic ajung în oceane în fiecare an, arată un studiu din 2015.

Calculator online pentru poluarea cu plastic

Ca parte a Zilei Pământului 2018 (22 aprilie), Earth Day Network lansează un calculator online pentru poluarea cu plastic. Astfel, consumatorii pot să calculeze cantitatea de plastic de unică folosință pe care o folosesc într-un an și să facă planuri de reducere a deșeurilor.

În prezent, plasticul generează 6,9 miliarde tone de deșeuri doar în SUA și doar 9% sunt reciclate. Lumea este deja incapabilă să gestioneze în mod corespunzător această cantitate enormă de deșeuri, iar producția de plastic va crește de trei ori în următorii 25 de ani. Știm că micro-materialele plastice poluează apa de băut și peștii pe care îi consumăm și, de asemenea, provoacă probleme de sănătate.

Ce putem face la nivel individual pentru a evita sau a diminua poluarea cu materiale plastice? 

În primul rând, nu trebuie să aruncăm deşeurile din plastic la întâmplare, cu atât mai puţin în apropierea căilor navigabile, a plajelor sau a spaţiilor deschise. În plus, trebuie să analizăm cât se poate de responsabil dacă avem cu adevărat nevoie de un anumit obiect din plastic. În cazul în care îl putem înlocui cu altceva, nu trebuie să ezităm să o facem. Dacă, totuşi, este necesar să folosim obiectul respectiv, trebuie să încercăm să-l reciclăm odată ce nu mai avem nevoie de el.

EDN îi încurajează pe consumatori să se alăture luptei pentru reducerea poluării cu plastic. “Mai întâi trebuie să știți unde unde vă aflați”, spune Merino. “Acest calculator pentru poluarea cu plastic vă va ajuta să determinați consumul anual total de articole din plastic de unică folosință.”

Ce poți face pentru a diminua impactul materialelor plastice:

Întreabă-te de fiecare dată când intenționezi să cumperi un articol din plastic de unică folosință: Am absolut nevoie de asta? Pot să îl înlocuiesc cu un alt obiect pe care îl am deja? Pot să cumpăr ceva pe care îl pot folosi pe termen lung?

Nu arunca produsele din plastic în apropierea căilor navigabile, a plajelor sau în spații deschise pentru a împiedica răspândirea acestora.

Ridică plasticul ori de câte ori îl vezi, în special în iazuri, cursuri, râuri și pe plaje.

Schimbă modul în care îți speli hainele pentru a reduce numărul de microfibre eliminate. Spală hainele sintetice mai rar, cumpără obiecte din fibre naturale atunci când este posibil.

Ziua pământului acasă
Exista o multime de pasi usori pe care ii putem face exact acolo unde locuim pentru a face o diferenta care sa conteze pentru mediul inconjurator. Si multe dintre ele vor face o diferenta si in portofelele noastre!

Acasa…
- opriti echipamentele electronice precum televizorul atunci cand nu le folositi. Acel mic punct rosu de stand-by, arata si faptul ca inca se foloseste energie electrica.

- econimisiti apa: opriti robinetul atunci cand va spalati pe dinti (cand ii periati);
- colectati apa folosita la spalarea fructelor sau legumelor pentru a va uda plantele cu ea;
- reciclati hartia, sticla, plasticul si alte deseuri;
- folositi baterii reincarcabile;
- trimiteti e-felicitari in locul celor de hartie;
La cumparaturi…
- luati-va de acasa pungi sau sacose pentru a aduce acasa cumparaturile.
- orientati-va dupa produse care nu au foarte mult ambalaj.
- cumparati fructe si legume crescute organic, imbracaminte din bumbac, etc.
- nu cumparati sticle de apa daca stiti ca apa de acasa este potabila – transportul apei de la locul de extractie pana la rafturile supermarketului reprezinta o mare cheltuiala de energie, plus ca sticlele de plastic sau sticla se aduna la deja marele munte de gunoaie. Daca totusi cumparati apa imbuteliata, cumparati de la sursele locale (cititi etichetele) si cumparati apa a caror sticle sunt reciclabile.
- alegeti produse biodegradabile pentru curatare (detergenti, etc) pentru ca acele chimicale sa aibe efecte cat mai putin negative asupra solului si sistemului de apa.
- cumparati cele mai economice produse pentru locuinta dumneavoastra.
Imaginati-va ca trebuie sa mergeti la un muzeu pentru a vedea un tigru. Imaginati-va unul dintre nepoti intrebandu-va: "Ce era o padure tropicala?"… Este un fapt ca oamenii sunt responsabili de exterminarea speciilor de 1000 de ori mai repede decat rata naturala observata in evolutie… In urmatorii 100 de ani, aceasta cifra ar putea creste la 10.000. Daca nu avem grija de viitor, de vietile oamenilor ce vor urma, majoritatea lucrurilor pe care le avem azi vor putea fi vazute numai in muzee si se va invata despre ele numai la orele de istorie…

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1370: Era pusă prima piatră la temelia fortăreței Bastilia.

Fortareata construita in Paris, pe locul unde in prezent se afla piata Place de la Bastille, a fost construita in timpul domniei lui Carol al V-lea cel Intelept pentru a apara poarta Saint-Antoine. Construirea a durat din 1370 pana in 1383, iar proiectul a fost facut si supervizat de catre Hugues Aubriot, dupa modelul curent in epoca, cu patru turnuri. Ulterior i s-au mai adaugat alte patru turnuri. Avea lungime de 66 de metri, latimea de 34 de metri si inaltimea de 24 de metri la nivelul turnurilor. Era inconjurata de un sant adanc de 8 m. Cele 8 turnuri purtau nume distincte, si anume: tours de Coin (de colt), de la Chapelle (al capelei), du Trésor (al tezaurului), de la Comté, de la Bertaudière, de la Basinière, du Puits (al putului) si de la Liberté (al libertatii). Intrucat utilitatea militara s-a dovedit insuficienta, a fost construit alt fort pentru apararea Parisului, iar Bastilia a fost utilizata initial pentru pastrarea tezaurului, apoi ca loc de primire pentru Francisc I (1515-1547), pentru ca apoi, cardinalul Richelieu sa-l transforme in inchisoare de stat pentru opozantii regimului, devenind un simbol al monarhiei absolutiste, al opresarii existente in Franta sfarsitului de secol XVIII. Dupa terminarea constructiei, Bastilia a fost folosita pentru pastrarea tezaurului, apoi cardinalul Richelieu a transformat-o in inchisoare de stat pentru opozantii regimului, devenind un simbol al monarhiei absolutiste. Caderea Bastiliei a reprezentat inceputul Revolutiei Franceze. Demolarea a inceput la initiativa unui antreprenor privat, care a vandut o parte din pietre ca suveniruri (dupa ce sculptase pe ele o miniatura a Bastiliei). Majoritatea pietrelor a fost folosita pentru a construi un pod peste Sena, le Pont de la Concorde.

• 1500: Navigatorul portughez Pedro Álvares Cabral a descoperit Brazilia.

"Pământ!" - Astfel au strigat pe 22 aprilie 1500 marinarii celor 13 corăbii conduse de navigatorul portughez Pedro Alvares Cabral. Știați că între București și Rio de Janeiro sunt, cu aproximație 10.256 km? Ne separă doar un întreg continen european și un ocean!
La 21 aprilie au fost văzute alge, ceea ce i-a făcut pe marinari să creadă că se apropie de coastă. A doua zi după-amiază, miercuri, 22 aprilie 1500, bănuiala li s-a confirmat atunci când au ancorat lângă ceea ce Cabral a botezat Monte Pascoal („Muntele Paștelui”, întrucât era săptămâna Paștelui). Acest punct se află pe coasta nord-estică a Braziliei de astăzi.

Flota aflată sub comanda lui Cabral, care avea 32–33 de ani a plecat din Lisabona la 9 martie 1500 la orele prânzului. Cu o zi înainte, ei fuseseră centrul unei ceremonii de drum-bun compusă dintr-o liturghie și o sărbătoare cu participarea regelui, curții și a unei mulțimi mari. În dimineața de 14 martie, flotila a trecut de Gran Canaria, cea mai mare insulă din arhipelagul Canarelor. A continuat drumul spre Capul Verde, o colonie portugheză aflată pe coasta Africii de Vest, unde a ajuns la 22 martie. A doua zi, un nau comandat de Vasco de Ataíde cu 150 de oameni la bord a dispărut fără urmă. Flota a trecut Ecuatorul la 9 aprilie și s-a la distanță cât mai mare spre vest de continentul african în așa-numita tehnică volta do mar („turul mării”). La 21 aprilie au fost văzute alge, ceea ce i-a făcut pe marinari să creadă că se apropie de coastă. A doua zi după-amiaza, miercuri 22 aprilie 1500, bănuiala li s-a confirmat atunci când au ancorat lângă ceea ce Cabral a botezat Monte Pascoal („Muntele Paștelui”, întrucât era săptămâna Paștelui). Acest punct se află pe coasta nord-estică a Braziliei de astăzi.

Descriere romantică a primei acostări a lui Cabral pe Insula Adevăratei Cruci (Brazilia actuală). Poate fi văzut pe țărm (centru) stând în fața unui soldat în armură care poartă un drapel al Ordinului lui Hristos.

Portughezii au observat localnici pe mal, și toți căpitanii vaselor s-au adunat pe nava-amiral a lui Cabral la 23 aprilie.[58] Cabral i-a ordonat lui Nicolau Coelho, un căpitan cu experiență participant la călătoria lui Vasco da Gama în India, să meargă la țărm și să ia legătura cu ei. El a pus piciorul pe uscat și a făcut schimb de daruri cu indigenii. După întoarcerea lui Coelho, Cabral a dus flota la nord, după care a călătorit circa 65 km de-a lungul coastei, ancorând la 24 aprilie în ceea ce comandantul a botezat Porto Seguro (Portul Sigur). Acel loc era un liman natural, iar Afonso Lopes (pilot al navei amiral) a adus la bord doi localnici să discute cu Cabral.

Ca și prima întâlnire, aceasta a fost una amicală și Cabral le-a făcut localnicilor daruri. Localnicii erau vânători-culegători aflați în epoca pietrei, care aveau să fie denumiți generic de europeni „indieni”. Bărbații adunau hrană prin vânătoare, pescuit și cules, în vreme ce femeile practicau o agricultură rudimentară pe scară mică. Ei erau împărțiți în nenumărate triburi rivale. Tribul cu care s-a întâlnit Cabral se numea Tupiniquim. Unele din aceste grupuri erau nomade, iar altele erau sedentare—cunoșteau focul, dar nu și prelucrarea metalelor. Câteva triburi practicau canibalismul. La 26 aprilie, întrucât își făceau apariția din ce în ce mai mulți localnici prietenoși, Cabral a ordonat oamenilor săi să construiască un altar pe uscat unde avea să se țină prima liturghie creștină pe pământul viitoarei Brazilii. Cabral a participat, împreună cu echipajul navei sale.

Zilele următoare au fost petrecute adunând apă, hrană, lemne și alte provizii. Portughezii au construit și o cruce de lemn uriașă—probabil de 7 m lungime. Cabral a certificat că noul pământ se află la est de linia de demarcație dintre Portugalia și Spania specificată în tratatul de la Tordesillas. Teritoriul era, deci, în sfera alocată Portugaliei. Pentru a oficializa revendicarea pământului în numele Portugaliei, crucea de lemn a fost ridicată și s-a ținut la 1 mai o nouă slujbă religioasă. În cinstea crucii, Cabral a denumit noul pământ descoperit Ilha de Vera Cruz (Insula Adevăratei Cruci). A doua zi, o navă de provizii comandată fie de Gaspar de Lemos, fie de André Gonçalves (conform diferitelor surse) au revenit în Portugalia să-i dea regelui de veste despre descoperire.

• 1509: Henric al VIII-lea era încoronat rege al Angliei. 

Henric este faimos datorită faptului că a avut șase soții. De prima, Catherine de Aragon, văduva fratelui său, a divorțat. Pe cea de a doua, Anne Boleyn, a acuzat-o de trădare și a executat-o, pentru a se căsători după numai câteva zile cu Jane Seymour. Jane i-a născut un băiat, care va deveni rege al Angliei, dar ea va muri la 12 zile după naștere, în urma unei septicemii. Cea de-a patra soție, o prințesă germană, a avut diplomația de a obține anularea căsătoriei, dar cea de-a cincea va fi acuzată de adulter și executată. Soția cu numărul 6 îi va supraviețui lui Henric.

• 1724: S-a născut Immanuel Kant, filosof german (d. 1804)

Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Königsberg/Prusia Orientală - d. 12 februarie 1804, Königsberg), a fost un filozof german, unul din cei mai mari gânditori din perioada iluminismului în Germania. Kant este socotit unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant.

• 1766: S–a născut scriitoarea franceză Germaine Necker, cunoscută sub numele de Madame de Staël, cunoscută drept o luptătoare neobosită pentru libertate. 

Pe numele sau adevarat Anne-Louise-Germaine Necker, baronesa de Stael-Holstein, doamna de Stael a fost o scriitoare care a influentat cultura europeana a vremurilor sale. Este cunoscuta, printre altele, si pentru salonul pe care il detinea si in care organiza intalniri pentru intelectuali. Doamna de Stael este unul dintre teoreticienii romantismului.

Scriitoarea a susţinut că există o legătură condiţionată între literatură, dezvoltarea socială, momentul istoric şi climă. Prin opera şi viaţa sa pasionantă, prefigurează romantismul („Corinne sau Italia”, „Şapte ani în exil”, „Consideraţiile despre Revoluţie”).

• 1850: S-a născut Veronica Micle, poetă română (d. 1889)

A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi un volum de poezii. Este cunoscută datorită legăturii sale cu poetul Mihai Eminescu.

Veronica Micle (n.Câmpeanu), poetă română (22 apr. 1850 – 3 aug. 1889, manastirea Varatec).

La 7 august s-a  căsătorit  cu  profesorul  universitar Stefan Micle,  devenit mai tarziu rector al Universitatii din Iasi.

În primăvara anului  1872 face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat MKihai Eminescu. Tot în  1872 debutează în revista Noul curier român cu două scrieri în proză.

În timpul Razboiului de Independenta  a fost soră de caritate, a făcut parte din „Comitetul central pentru ajutorul oastașilor români răniți” și i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor.La 4 august 1879 moare soțul ei  si Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reușească, să-și întemeieze o familie.

 Veronica donează Manastirii Varatec casa din Targu Neamt   moștenită de la mama ei.

La 3 august 1889 se sinucide cu arsenic la Mănăstirea Văratec.

• 1867: A fost adoptată Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale, prima lege monetară din România, prin care se adoptă ca unitate monetară Leul, compus din 100 de bani. 

El va fi marcat cu valoarea sa şi armele ţării, fără vreun semn distinctiv al puterii suzerane, cum prevedea firmanul din octombrie 1866 (22 aprilie).

Legea monetară din 22 apr./4 mai 1867 prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 şi 1 lei, precum şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2, 1 bani).

Baterea monedei din aur şi argint a fost întârziată nu numai de lipsa mijloacelor financiare, dar şi de natura relaţiilor de dependenţă a statului român faţă de Imperiul otoman.

Luând în consideraţie aceste dificultăţi, legea monetară din anul 1867 prevedea ca, pentru început, să se bată doar monede de bronz. Astfel, până la înfiinţarea Monetăriei Statului în anul 1870, a fost comandată baterea de monede la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, precum şi la monetăria din Bruxelles.

În primul deceniu de la legea monetară au fost bătute monede din aur în cantităţi mici (102 000 lei), faţă de cele din bronz (4 mil. lei doar la prima comandă din 1867) şi de cele din argint (cca 14 mil. lei între 1873-1876).

Până atunci  in Romania nu exista cu adevărat un sistem monetar. Principele  Alexndru Ioan Cuza a încercat să facă o monedă naţională, numită “român” sau “romanat”, un “român”, având 5 grame şi fiind din argint, dar nu a reuşit  din cauza piedicilor puse de Imperiul Otoman, care nu a acceptat ca un stat vasal să aibă monedă naţională.

Dar de unde vine denumirea de “leu”?

Până în secolul XVII, inclusiv, pe teritoriul principatelor circulau multe monede străine, iar leul era o unitate de cont,  cu ajutorul careia  se aduceau la acelaşi numitor celelalte monede străine.

Leul era o fostă monedă olandeză de argint, numită talerul – leu, sau Lowenthaler, care avea imprimat pe revers un leu ridicat în două labe. Această monedă avea o largă circulaţie pe teritoriul ţării noastre, datorită comerţului dintre Imperiul Otoman şi Vestul Europei.

Din secolul XIII, talerul – leu a dispărut din circulaţie.

Prin legea din 1867 s-a introdus, practic, bimetalismul aur – argint. Unitatea monetară era leul de argint de 5 grame. S-au bătut apoi monedele  de argint de 2 lei, de 1 leu şi de 0, 50 de bani. S-au mai bătut monede de aur de 5, de 10 şi de 20 lei, şi monede de cupru de 1, de 2, de 5 şi de 10 bani.

Prima Monetarie a fost infiintata la data de 24 februarie 1870 intr-un sediu de pe Soseaua Kisselef, eveniment desfasurat in prezenta domnitorul Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu si a lui I.C. Bratianu.

• 1876: Piotr Ilici Ceaikovski termina de “Lacul lebedelor”

“Lacul lebedelor” a fost compus la cererea administratorului Teatrului Imperial Rus din Moscova, care l-a platit pe compozitor cu 800 de ruble. Premiera, care a avut loc in acelasi an, a fost un esec, din cauza unei puneri in scena nepotrivite.
Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette - Odillia, Rotbart ș.a.) și a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac). Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit față de cel original.

Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare.

P. I. Ceaikovski - Lacul lebedelor

• 1894: S-a născut Camil Petrescu, scriitor român, romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet (d. 1957)

El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, 
în special, ca inițiator al romanului modern. Nicolae Manolescu scria că „Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului”.

Este cunoscut pentru volumele „Jocul ielelor”, „Suflete tari”, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust” şi „Teze şi antiteze”.

A debutat  în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.

Între 1916 – 1918 a  participat  ca ofițer la primul război mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). În 1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit.

După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier.

În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează “în șoaptă” eu rămîn vecinic absent”. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman.

În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București.

Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stînga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, „Patul lui Procust”.

În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.

Moare la 14 mai 1957, la București, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu „Un om între oameni” rămânand  neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza romanul, drept „o întreprindere jalnică”. Motivul este simplu, Camil Petrescu îmbrățișase principiile realismului socialist și a devenit unul dintre cîntăreții noului regim comunist.

Cu toate acestea nu i se pot nega  contribuțiile novatoare în poezie si în tehnica romanului și in  teatrul românesc.

Iată câteva lucruri inedite despre viața acestuia.

    A rămas orfan încă de la naștere.

    ” Copilăria mi-a fost umbrită de dispariția părinților. Tatăl meu a dispărut înainte de a mă naște eu, iar mama s-a dus curând după el. M-am văzut copilul fără rude, fără familie, crescând de capul meu.”

    A fost încredințat unei doici care s-a ocupat de educația lui.

   A studiat la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, având rezultate bune la învățătură.

    În 1913 a urmat cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București.

    Între anii 1916-1918 a fost înrolat ca ofițer în Primul Război Mondial, iar experiența trăită atunci se regăsește în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

    În timpul războiului, a explodat o bombă lângă el și a surzit. A purtat un aparat auditiv.

    Operele lui semnificative sunt „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust”, „Un om între oameni”, „Jocul ielelor”.

    În 1939 a fost numit directorul Teatrului Național din București, unde a rezistat doar 10 luni.

    În 1947 a fost ales membru al Academiei Române.

    S-a îmbolnăvit de inimă. A avut două infarcte, iar ultimul i-a fost fatal. A decedat, iar romanul  „Un om între oameni”, închinat lui Nicolae Bălcescu, a rămas neterminat.

    Fiul cel mare al acestuia, Camil Aurelian Petrescu, povestește într-un interviu că tatăl lui a fost un bărbat șarmant cu tinerele doamne din jurul lui, dar un tată sever cu copiii lui. A adorat șahul și matematica. A fost pasionat de fotbal.

• 1904: S-a născut Jacob Robert Oppenheimer, fizician, „părintele” bombei atomice. 

Pe 22 aprilie 1904 s–a născut fizicianul Jacob Robert Oppenheimer, “părintele” bombei atomice. Printre importantele realizări ale lui Oppenheimer se numără aproximarea Born-Oppenheimer şi lucrările privind teoria electron-pozitron. Oppenheimer a murit pe 18 februarie 1967, la vârsta de 62 de ani.

J. Robert Oppenheimer, directorul laboratorului Los Alamos în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, este creditat cu invenţia bombei atomice, însă aceasta n-ar fi fost posibilă fără munca lui Albert Einstein.

În ciuda asocierii sale cu formaţiuni de stânga, Oppenheimer a salutat oprtunitatea de a juca un rol în efoturile de război. Ulterior, însă, a ajuns să fie aibă sentimente incercte în legătură cu bomba atomică.

”Nu am niciun fel de remuşcare în legătură cu fabricarea bombei... În legătură cu felul în care am folosit-o, înţeleg de ce s-a întâmplat aşa şi apreciez nobleţea cu care oamenii cu care am lucrat au luat decizia. Dar nu am sentimentul că nu s-a procedat corect. Ultimatumul dat Japoniei a fost plin de platitudini pioase... guvernul nostru ar fi trebui să fi spus lumii şi Japoniei cu mai multe claritate ce înseamnă bomba”, a spus el.

• 1915: Folosirea pentru prima data a gazelor toxice de luptă.

Pe 22 aprilie 1915, adversarii din Primul Război Mondial, soldații germani și francezi se aflau față în față în apropierea orașului Ypres, în partea de nord-vest a Belgiei. Orașul a fost asediat de trupele germane și pentru că nu au reușit să-l cucerească, în noaptea zilei de 22 aprilie 1915 germanii decid să arunce asupra pozițiilor armatei franceze o armă fatală nefolosită până atunci: gazul toxic de luptă. Astfel, ei eliberează în atmosferă 180 de tone de clor lichid, iar în câteva minute se formează un nor imens de culoare galbenă, care purtat de vânt, este dus spre pozițiile franceze total nepregătite pentru un astfel de atac. Când norul toxic a ajuns peste pozițiile franceze, se produce o mare tragedie, deoarece orbiți si sufocați, soldații francezi agonizează, iar peste 5000 de oameni mor și din cauza gazului toxic, iar alți 7000 de oameni, care chiar dacă vor supraviețui, vor rămâne cu sechele grave ce-i vor marca pe întreaga viață. Astfel la data de 22 aprilie 1915, a avut loc prima folosire pe scară largă a armei chimice pe frontul de vest din timpul Primului Război Mondial, chiar dacă folosirea gazelor otrăvitoare în luptă fusese interzisă de Convenția de la Haga din 1899. Atacul cu gaz otrăvitor al germanilor a fost repetat două zile mai târziu și a cauzat o retragere de 5 kilometri a trupelor franceze, însă succesul acestui atac nu s-a mai repetat, pentru că aliații și-au echipat rapid militarii cu măști de gaze și au luat și contramăsuri de respingere a acestor atacuri  cu arme chimice.

• 1916: S-a născut Yehudi Menuhin, violonist, elev al lui George Enescu (d. 1999)

Sir Yehudi Menuhin (n. 22 aprilie 1916, New York - d. 12 martie 1999, Berlin) a fost un celebru violonist și dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigrați din Rusia. Pe lângă cetățenia americană, a dobândit ulterior și cetățenie elvețiană (1970) și britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d'Abernon. Sir Yehudi Menuhin a avut una din cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea.

În 1927 Yehudi Menuhin a venit în România, la vila Luminiș, locuința din Sinaia a lui George Enescu, pentru a lua de la acesta primele lecții de vioară.

În tinerețe, Yehudi Menuhin a plecat la Paris pentru a studia vioara cu George Enescu. O prietenie profundă i-a legat pe cei doi până la moartea lui Enescu, în 1955.

• 1918: La Iaşi a fost emis decretul regal de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia) cu România. 

Decretul a fost semnat de regele Ferdinand I al României şi contrasemnat de Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Dem. Dobrescu, ministru de justiţie.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării  votase unirea cu România. Pentru unirea cu România au votat favorabil 86 de deputaţi, 3 împotrivă, 36 s-au abţinut, iar 13 deputaţi au lipsit. Proclamaţia Sfatului Ţării stipula: „Republica Democrată Moldovenească Basarabia, în hotarele ei dintre Prut şi Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”.

Prim-ministrul Alexandru Marghiloman declara: „În numele poporului român…cu mândrie iau act de declaraţia Domniilor voastre pentru unire şi declar că Basarabia este de acum unită pe vecie cu România, unită şi nedespărţită…Am luat act de declaraţia dumneavoastră şi în numele guvernului român declar că o primesc”.

Regele Ferdinand a transmis un mesaj telegrafiat: „Un vis frumos s‘a înfăptuit. Din suflet mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o mângâiere, să văd – după o sută de ani – pe fraţii noştri basarabeni revenind la Patria Mamă”.

• 1932: A fost adoptată legea pentru organizarea învăţământului universitar din România.

 Să aveți o zi frumoasă!