3 August

Este a 215-a zi a anului. 
Au mai rămas 150 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 6 h 05 m și apune la 20 h 38 m.

Citatul zilei

„Când îţi scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieţii tale, soarta cu veşnica ei ironie varsă cerneala peste foile care urmează.” (Veronica Micle, poetă română, n. 22 aprilie 1850 - d. 3 august 1889)

Ziua Municipiului Timișoara

 (este data intrării armatei române în Timișoara în anul 1919)

3 august a fost declarată Ziua Timişoarei, prin hotărârea Consiliului Local Timişoara din anul 1999,  pentru a marca instaurarea primei administraţii româneşti în anul 1919.

O istorie de două milenii

Cu două milenii în urmă pe aceste locuri românii au construit fortăreaţa numită Zambara, apoi a fost o aşezare avară cu numele de Beguey, invadată pe rând de pecenegi, de cumani, bulgari şi valahi, apoi de maghiari care au numit Banat acest teritoriu.

Acum o mie de ani, pe locul actual al Operei, era Fortateaţa Timiş, înconjurată de un canal cu apă, dar cetatea a fost distrusă de tătari şi apoi reconstruită şi colonizată cu germani de către Regele maghiar Bèla al IV-lea.

Prima atestare documentară directă a localitatii Timiş este plasată de specialişti fie în 1212, fie în 1266, dar din 1275 este menţionat comitatul Timiş.

În 1316 Timişoara a devenit capitala Regatului Ungariei, iar un secol mai târziu a intrat în posesia Corvineştilor şi Iancu de Hunedoara a transformat oraşul într-o tabără militară permanentă şi în domiciliul său.

În 1514 armata de ţărani condusă de Gheorghe Doja a asediat Timişoara, dar a fost înfrântă lângă oraş, iar conducătorul ei, executat public. Locul cumplitei execuţii se afla undeva pe locul actualului Hotelul Central de lângă Muzeul Banatului.

În 1552, o armată otomană de 160.000 de oameni a cucerit cetatea, apărată eroic de doar 2.310 de militari, iar comandantul oraşului, Ştefan Losonczy, a fost decapitat. Timp de 164 de ani Timişoara a fost paşalâc, iar musulmanii au ocupat şi transformat complet cetatea şi bisericile, care au devenit moschei.

În 1716 Eugeniu de Savoia a cucerit cetatea care a devenit astfel, pentru doua sute de ani, un oraş al Imperiului Habsburgic. Populaţia română a început să se a se aseaze treptat în cartierul Elisabetin, numit atunci roman şi în 1720 a luat fiinţă cartierul Fabric, pe o parte din ruinele suburbiului Palanca Mare.

La 25 aprilie 1723 a  început construcţia cetăţii moderne Timişoara care a durat până în anul 1765: a fost construită o instalaţie de apă potabilă în cartierul Fabric, unde o maşină hidraulică aducea din Bega apa pe ţevi, s-au canalizat apele râului Bega, s-au dărâmat casele din lemn, insalubre şi nesigure, şi s-a construit cartierul Iosefin pentru locuitorii germani. S-a instalat iluminatul stradal cu 100 de lămpi umplute cu seu.

La 21 decembrie 1781, Timisoara şi-a primit privilegiile şi a fost ridicat la rangul de "municipiu oraş liber regesc".

Între 1848 şi 1849, oraşul a fost asediat de răsculaţi, timp de 107 zile, iar după înfrângerea răsculaţilor de catre armatele imperiale, Banatul a fost desprins de Ungaria şi supus direct stăpânirii austriece.

În  18 ianuarie 1919, la Conferinţa de Pace de la Paris, Banatul era recunoscut ca teritoriu românesc şi intra astfel în graniţele României Mari.

Pe 27 iulie 1919, ultimii militari ai armatei de ocupaţie sârbe părăsiseră teritoriul revenit statului român, iar in ziua urmatoare, generalul francez De Tournadre îl instalase în fruntea judeţului nou constituit Timiş-Torontal pe dr. Aurel Cosma, primul prefect român. În Timişoara se instaura astfel prima administraţia românească.

În 3 august 1919, trupele armatei române, sub comanda colonelului Virgil Economu, intrau în Timişoara pe fosta cale a Recaşului, azi Calea Dorobanţilor, pe sub un splendid arc de triumf.  Flamura tricoloră împodobea casele oraşului şi poporul îmbrăcat în haine de sărbătoare se grăbea să-i salute pe dorobanţii români în piaţă, care de atunci se numeste Piaţa Unirii, unde s-a desfăşurat solemnitatea oficială de primire.  O săptămână mai târziu, bănăţenii au votat unirea Banatului cu România.

În 16 decembrie 1989, la Timişoara a pornit revoluţia împotriva regimului comunist şi în 20 decembrie Timişoara a fost declarată de către demonstranţi primul oraş liber de comunism din România. În 11 martie 1990 a fost emisă Proclamaţia de la Timişoara, una dintre cele mai importante Proclamaţii din istoria modernă a României.

Oraşul premierelor

-În 1718 a fost construită prima fabrică de bere de pe teritoriul actual al României;

-În 1728 a începutul canalizarea râului Bega, care a devenit astfel primul canal navigabil din României,

-În 1760, Timişoara a fost primul oraş al imperiului habsburgic cu străzile iluminate cu lămpi;

-În 1771 a apărut primul ziar de pe teritoriul actual al României şi totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;

-În  1815 s-a înfiinţat prima bibliotecă publică de împrumut cu sală de lectură din Imperiul Austriac;

-În 1854 s-a instalat primul serviciu telegrafic de pe teritoriul actual al României;

-În 1855 Timişoara a fost primul oraş al Imperiului Habsburgic cu străzile iluminate cu gaz;

-În 1869 a început să circule primul tramvai cu cai din România;

-În 1881 la Timişoara s-a instalat prima reţea de telefonie de pe teritoriul actual al României;

-În 1884, pe străzile Timişoarei au fost instalate 731 de lămpi electrice de iluminat, fiind astfel primul oraş din Europa continentală cu străzile iluminate electric;

-În 1886 s-a inaugurat prima staţie de salvare din Ungaria şi România;

-În 1889 la Timişoara s-a jucat primul meci de fotbal european din România;

-În 1895 s-a asfaltat prima stradă de pe teritoriul de azi al României;

-În 1897 s-au facut primele proiecţii cinematografice pe teritoriul actual al ţării noastre;

-În 1953 Timişoara a devenit singurul oraş european cu trei teatre de stat în română, maghiară şi germană;

-În 1992  au fost făcute primele intervenţii chirurgicale laparoscopice în ginecologie şi primele operaţii plastice mamare cu proteză din România;

-În 1995 s-a realizat prima fertilizare in vitro şi embriotransfer uman în România;

-În 1996 s-a născut la Timişoara primul copil conceput in vitro, în România, şi primul copil prin embriotransfer la mamă purtătoare, realizată de echipa profesorului Ioan Munteanu;

-În 2001, prima operaţie pe inimă, cu laser, din România;

-În 2002, s-a introdus în premieră naţională sistemul de plată a taxelor şi impozitelor prin Internet.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1492: Cristofor Columb a început prima sa călătorie spre America din portul spaniol Palos de la Frontera. 

Expediția se va încheia la 15 martie 1493.

Prima călătorie 3 august 1492 – 15 martie 1493

Prima expediție pleacă din portul Palos de la Frontera cu navele Santa Maria - de aproximativ 30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina - două caravele mici de aproximativ 15 m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martín Alonso Pinzón și fratele său Vicente Yañez Pinzón și cu 90 de oameni. Este ales pentru traversarea oceanului drumul alizeelor.

Prima întâlnire a lui Cristofor Columb cu locuitorii Lumii Noi, 12 octombrie 1492.

La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana - un marinar de pe Pinta zărește pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt descoperite insulele: Santa Maria Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio-Española. Pe 15 martie 1493 Columb revine triumfător în Spania. Columb a explorat la fel și coasta de nord-est a Cubei (a acostat pe 28 octombrie), și coasta nordică a Hispaniolei, din 5 decembrie. Aici a eșuat Santa Maria, în dimineața de Crăciun 1492, echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. El a fost primit de localnicul cacique Guacanagari, care i-a permis lui Columb să își lase câțiva din oamenii săi în acel sat când va pleca. Columb a lăsat 39 de oameni și a întemeiat așezarea La Navidad, care astăzi este o localitate din Haiti. Înainte de a se întoarce în Spania, Columb a răpit între zece și douăzeci și cinci de indieni, pe care i-a luat cu el. Doar șapte sau opt din ei au ajuns vii în Spania, ei făcând o impresie deosebită la Sevilia.

• 1596: David Fabricius descoperă variaţia de lumină a stelei Mira, prima stea variabilă din istorie descoperită. 

 
Teolog pasionat de astronomie, Fabricius descoperă Mira în 1596, dar consideră că este un astru la fel ca toate celellalte. Când acesta capătă o nouă intensitate a luminii în 1609, lui Fabricius îi devine limpede că descoperise un nou tip de astru. Astrele variabile se deosebesc de cele obişnuite prin faptul că intentitatea luminii pe care o percepem de pe Pământ se schimbă constant, fie din cauza luminozităţii oscilatorii a stelei, fie din cauza luminii care ajunge efectiv să fie observată de pe Pământ. 

Pentru Fabricius, a însemnat doar începutul experimentelor, iar doi ani mai târziu i se alătură în observaţii şi fiul său cel mare, recent întors de la studiile universitare din Olanda. Acesta aduce cu el şi un nou tip de telescop, pe care cei doi îl îndreaptă spre Soare. Treptat, încep să îşi noteze cu regularitate observaţiile şi inventează de asemenea o camera obscura, pentru a putea observa detaliile de pe suprafaţa Soarelui. Cei doi analizează pentru prima oară cu atenţia petele întunecate de pe suprafaţa astrului şi postulează de asemenea că Soarele are o mişare de rotaţie pe o axă fixă, fapt deja propus dar niciodată studiat cu atenţie. David Fabricius publică, legat de acest subiect, una dintre primele lucrări, în iunie 1611. Dar lucrarea este eclipsată repede de studiul lui Christoph Scheiner, pe tema zonelor întunecate de pe suprafaţa Soarelui şi de lucrărea lui Galileo Galilei, ambele publicate în 1612.

                                               

• 1778: A fost inaugurat Teatrul Scala din Milano, una dintre cele mai faimoase teatre de operă din lume.

Celebrul teatru de operă La Scala din Milano, una dintre cele mai apreciate scene ale lumii, şi-a deschis porţile la 3 august 1778, cu spectacolul ''L'Europa riconosciuta'', a lui Antonio Salieri, pe un libret de Mattia Verazi.

Teatro alla Scala (ori, adeseori, doar La Scala) din Milano, Italia, este una din cele mai faimoase teatre de operă din lume.

Teatrul Scala din Milano a fost înființat sub auspiciile Împărătesei Austriei, Maria Tereza, cu scopul de a înlocui Teatrul Ducal, distrus într-un incendiu care a avut loc la 26 februarie 1776. Numele teatrului provine de la locul unde a fost reconstruit, respectiv pe terenul unde se afla biserica Santa Maria alla Scala.

Proiectat de către celebrul arhitect neoclasic Giuseppe Piermarini, Teatrul Scala și-a deschis porțile la 3 august 1778, cu spectacolul ''L'Europa riconosciuta'', a lui Antonio Salieri. La vremea aceea, era una dintre minunile epocii. Tehnologia scenică putea prezenta efecte speciale precum taifun, cutremur și bătălii.

Istoric

Inaugurarea oficială a companiei de operă a avut loc la 3 august 1778 sub numele de Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala prin prezentarea operei Europa riconosciuta a compozitorului Antonio Salieri.

Stagiune

Sezonul tradițional al operei La Scala începe în ziua de 7 decembrie, ziua Sfântului Ambrozie, sfântul patron al orașului Milano. Toate spectacolele trebuie să se termine înaintea miezului nopții; ca atare, toate spectacolele mai lungi încep atât de devreme cât este necesar. După începerea spectacolului, intrarea spectatorilor nu mai este permisă.

Muzeul La Scala, în original, Museo Teatrale alla Scala, care este accesibil din foaierul clădirii teatrului liric, conține o colecție extraordinară de picturi, schițe, statui, costume și alte documente referitoare la compania de operă La Scala, respectiv la istoria companiei și a clădirii.

La Scala găzduiește de asemenea Accademia d’Arti e Mestieri dello Spettacolo (într-o traducere în spiritul limbii române, Academia pentru studiul artelor dramatice), al cărei scop declarat este de a pregăti noi generații de muzicieni și personal tehnic, respectiv de balerini la Scuola di Ballo del Teatro alla Scala, una din diviziile Academiei.

De asemenea, teatrul deţine şi „Muzeul La Scala”, care conţine o colecţie extraordinară de picturi, schiţe, statui, costume, etc

• 1858: A fost descoperit Lacul Victoria de către exploratorul britanic John Speke.

John Hanning Speke (n. 4 mai 1827, Bideford - d. 15 septembrie 1864, Corsham) a fost un explorator britanic al Africii de Est.

În anul 1858, John Hanning Speke va deveni primul european care a poposit pe malurile Lacului Victoria și îi va da numele reginei de atunci a Marii Britanii. Descoperind râul Kagera în 1861 și sursa Nilului Alb în 1862, Speke a dezlegat misterul izvoarelor Nilului, care i-a preocupat pe cercetătorii Continentului Negru ani îndelungați

El a fost ofiter al armatei britanice în India și a efectuat trei expediții în Africa.

Lacul Victoria este situat în Africa de est, în Tanzania, Uganda şi Kenya, la o altitudine de 1113 metri deasupra nivelului mării, fiind cel mai mare lac de pe continentul african ca suprafaţă.

Lacul a fost numit dupa regina Angliei de atunci, regina Victoria, de către cercetătorul englez John Speke, cel care a descoperit şi Nilul Alb, care se scurge din lac şi care este unul dintre izvoarele celui mai mare fluviu al Africii.

Istorie

Primele informații despe Lacul Victoria au provenit de la negustorii arabi de sclavi sub denumirea de Ukerewe. Lacul a fost descoperit de cercetătorul englez John Hanning Speke în anul 1858 care numește lacul după numele reginei Angliei de atunci, regina Victoria. Tot el a găsit Nilul Alb, care se scurge din lac și care este unul dintre izvoarele celui mai mare fluviu al Africii. Până în acel moment, cunoștintele europenilor despre teritoriile situate dincolo de coastele estice ale Africii nu erau cu mult mai bogate decât informațiile consemnate de Ptolemeu, geograful grec al Antichității. Înainte de descoperirile lui Speke, relatările exploratorilor izvoarelor Nilului vorbeau despre triburi de canibali și despre maniferele de dimensiuni monstruoase care ar fi trăit aici. Aceste povești au fost tratate de contemporanicu o suspiciune la fel de mare ca cea rezervată relatărilor despre triburile de pigmei de pe malurile lacului uriaș.

La începutul secolul XIX, numeroși geografi de renume au refuzat să dea crezare celor doi misionari germani, care povesteau cu încântare despre muntele acoperit de zăpadă din mijlocul savanei arse de soare (aceștia se refereau fără îndoială la Kilimanjaro). descoperirile lui Speke au fost întâmpinate cu o reacție la fel de plină de dispreț. De abia după moartea sa, ziaristul și exploratorul american Henry Morton Stanley a confirmat existența uriașului lac din Africa în anul 1875. Stanley a ajuns pe malurile Lacului Victoria la 27 februarie 1875 și a explorat lacul, pe care l-a înconjurat cu barca în 48 de zile. Formându-se din Lacul Victoria, Nilul este în acest loc doar un "izvor", a cărui lățime nu mai depășește o sută de metri.

Geografie

Lacul este situat pe podișul de est african, la o distanță de 560 km de vulcanul Kilimanjaro cea mai mare parte a lacului fiind în Tanzania, urmat de Uganda. Acest lac în urmă cu milioane de ani fost mult mai mare. În partea de vest a lacului se varsă fluviul Kagera, în nord fiind Nilul Alb (Nilul Victoriei), care se scurge din lac, din această cauză era considerat (greșit) lacul ca izvor al Nilui. În partea sudică a lacului se află insula cea mai mare Ukerewe cu o suprafață de 560 km². Țărmurile lacului fiind mlăștinoase planta dominată fiind papirusul.

• 1875: Times publică un reportaj despre unul dintre cele mai răsunătoare procese ale epocii victoriene. 

 
Colonelul Valentin Baker (fratele cunoscutului călător englez Sir Samuel White Baker, cel care a explorat Africa centrală şi a descoperit lacul Albert), prieten al prinţului de Wales, este declarat vinovat de a fi „agăţat“ o onorabilă domnişoară în trenul ce îl ducea spre gara Waterloo. Tribunalul l-a pedepsit la 12 luni de închisoare şi la o amendă de 5oo lire sterline. După ispăşirea pedepsei, Baker a emigrat în Imperiul otoman, unde, destul de repede, devine un membru de încredere al Paşei Mehmed Ali. După participarea la numeroase conflicte de partea sultanului rămâne în slujba sultanului, ca gardă personală. Ocupă, la câţiva ani după accea un post de conducere al armatei Armeniei, unde se ocupă de instrucţia noilor trupe. Ajunge general, ocupând chiar postul de comisar al poliţiei din Egipt, ce-i drept, pentru scurtă vreme, acolo unde se dedică pregătirii noilor jandarmi, forţe pe care le consideră instrumentale pentru ajutorul armatei. Într-una dintre aceste ocazii se îmbolnăveşte însă de tifos şi moare, ceea ce naşte multe discuţii la curtea de la Londra. Regina Victoria, adepta unui mod puritan de viaţă, deşi regretase hotărârea tribunalului, nu a ordonat repunerea în drepturi a colonelului, dar a acceptat să fie inmormântat cu onoruri militare.

• 1914: A fost inaugurat Canalul Panama, care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic şi Pacific.

Construcţia canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigaţiei, deoarece navele nu au mai trebuit să treacă prin Trecerea Drake şi Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud.

Deşi conceptul unui canal în Panama a dat de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcţie a avut loc începând cu 1880 sub conducerea franceză. Lucrul a fost terminat însă de Statele Unite, şi canalul s-a deschis în 1914. Construcţia canalului, de o lungime de 77 km, a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile şi enormele alunecări de teren. Se estimează că la construcţia canalului au murit până la 27500 de muncitori.

Să aveți o zi frumoasă!