Au mai rămas 149 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 06 m și apune la 20 h 37 m.
Citatul zilei
"Viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele
lui Dumnezeu." (Hans Christian Andersen, scriitor și poet danez, n. 2
aprilie 1805 - d. 4 august 1875)
Evenimente de-a lungul
timpului…
- 1693: Monahul Dom Pérignon a inventat şampania, băutura care a primit acest nume de la regiunea Champagne, din nordul Franţei
Dom Pérignon a exclamat “Venez mes frères, je bois des
étoiles!”
Şampania sau vinul de Champagne este un vin spumant,
produs prin procedee specifice regiunii Champagne din nord-estul Franţei.
Data de 4 august 1693 este cunoscută în istorie ca
ziua în care călugărul benedictin Dom Perignon a inventat şampania, care, de-a
lungul timpului, a devenit o marcă preferată în întreaga lume. Contrar
miturilor, şampania a fost produsă cu mult timp înainte, din vremea regilor merovingieni.
Se spune că cel mai vechi vin spumant consemnat este „Blanquette de Limoux” şi
ar fi fost inventat în 1531, de către călugării benedictini de la Biserica
Saint-Hilaire de lângă Carcassonne.
În 1668, călugarul Dom Pérignon a devenit
responsabilul pivniţelor cu vinuri din mănăstirea Hautvilliers şi a descoperit
acolo modalitatea de a desăvârşi şampania procesând separat strugurii din
diverse sate, apoi amestecând vinul rezultat din mai multe componente diferite.
El a creat astfel şampania în formula cunoscută de noi. Până la sfârşitul
secolului al XIX-lea, şampania devenise sinonimă cu spuma, iar bulele
simbolizau momente de sărbătoare de tot felul, cum ar fi aniversări, nunţi şi
inaugurări de vase. Moët & Chandon a început ca Moët & Cie (Moët &
Co.), stabilit de comerciantul Claude Moët în 1743 şi care a început să îşi
trimită vinul din Champagne spre Paris.
În 47 de ani, condus de observaţiile sale atente,
Pierre Pérignon a inventat şi perfecţionat tehnici clare de productie. Cea mai
revoluţionară a fost producerea vinului alb din struguri… roşii, care aveau
avantajul unei acidităţi mai reduse. Călugărul a continuat cu presarea uşoară a
strugurilor şi separarea mustului pentru a obţine un lichid pur şi clar,
amestecând armonios soiurile Chardonnay şi Pinot Noir. O altă invenţie de-ale
sale a fost îmbătrânirea (maturarea) şampaniei în pivniţă, în sticle
ranforsate, sigilate cu dopuri de plută legate cu sârmă răsucită. Ceea ce a
rezolvat marea problemă a exploziei sticlelor în care îmbutelia spumoasa băutură.
Răbdarea călugărului Pérignon de a dezvolta noi tehnici, de fapt, munca sa de o
viaţă, s-a transformat în ceea ce astăzi se numeşte metoda „champenoise”.
Pentru a face aceste lucruri la sfârşitul secolului al
XVII-lea, era nevoie de viziune şi de ambiţie. Înaintea sa exista doar vinul
din regiunea Champagne. După el, există champagne. Pierre Pérignon a fost
primul care a combinat mai multe soiuri în cupaje, cu scopul de a obţine vinuri
mai bogate în buchet şi arome. Părintele Pérignon avea un obicei: nu gusta
strugurii în vie. Aceştia îi erau aduşi seara, dar nu se delecta cu ei până a
doua zi dimineaţa, înaintea micului dejun, după ce strugurii aşteptaseră în
aerul răcoros al nopţii.
Un secol mai târziu, omul de ştiinţă Christopher
Merret a realizat un procedeu superior de producere a vinurilor spumoase prin
adăugarea de zahăr în vinul finit pentru a crea o a doua fermentaţie. În anul
1662, acesta a prezentat Societăşii Regale documentele în care detalia ceea ce
astăzi este cunoscută sub numele de „metoda champenoise”.
În schimb, Dom Perignon a adus contribuţii importante
producţiei şi calităţii şampaniei, printre acestea numărându-se procesarea
separată a strugurilor din diverse sate, rezultând un vin preparat din mai
multe componente diferite.
Şampania sau vinul de Champagne este un vin spumant,
produs prin procedee specifice regiunii Champagne din nord-estul Franţei, şi
anume, prin refermentarea în sticle a unui amestec din diferite soiuri de vin,
cele mai folosite fiind Chardonnay, Pinot Noir şi Pinot Meunier.
Zdrobirea strugurilor aduce compusul de fermentare,
care se găseşte în coaja fructului, în contact direct cu zaharurile din
interiorul acestuia, producându-se astfel fermentaţia, ce transformă zaharul în
alcool şi în gaz carbonic. Dacă se eliberează gazul, vinul este plat, iar dacă
nu, este spumant. Pentru a îndepărta reziduurile de drojdie, se eliberează din
sticlă o cantitate de lichid. Gâtlejurile sticlelor sunt îngheţate prin
scufundarea cu susul în jos într-o soluţie de sare, la -20°C, creându-se un mic
dop de gheaţă în vârful sticlei, care prinde sediment.
Prin intermediul scriitorilor şi artiştilor, şampania
a devenit una dintre cele mai celebre băuturi din lume, consumată mai ales la
evenimentele fastuoase pentru un plus de fineţe şi clasă. Potrivit
Universităţii din Reims, într-un pahar mediu de şampanie se află în jur de două
milioane de bule.
Vinul spumant poate veni de oriunde, însă şampania
adevărată provine numai din regiunea Champagne, din nord-estul Franţei, unde
pământul este calcaros şi acid, ceea ce înseamnă că viţa-de-vie trebuie să
depună un efort dublu pentru a-şi adânci rădăcinile. În medie, durează în jur
de doi ani, chiar trei, să produci un lot de şampanie bun, explicându-se astfel
şi preţul ridicat al acestei băuturi. În acest sens, amintim de o sticlă de Dom
Perignon Rose care a fost vândută la un preţ de 40.000 de dolari la o licitaţie
în anul 2005.
În baza mai multor tratate internaţionale şi legi naţionale, majoritatea ţărilor limitează utilizarea termenului la vinurile produse în această regiune. Pe teritoriul Uniunii Europene, aceasta se stabileşte prin acordarea statutului de denumire de origine protejată.
Vinul spumant este produs prin refermentarea în sticle
a unui amestec soiuri de vin, cele mai folosite fiind: Chardonnay, Pinot Noir
şi Pinot Meunier. Şampania este produsă în exclusivitate într-o regiune
viticolă delimitată exact, pe o suprafaţă de circa 32.000 de hectare.
Majoritatea podgoriilor se află în departamentele
franceze Aisne (2.000 ha), Aube (6000 ha) şi Marne (22.000 ha). Câteva podgorii
se întind şi în departamentele Seine-et-Marne şi Haute-Marne.
Zdrobirea strugurilor aduce compusul de fermentare,
care se găseşte în mod natural în coaja fructului, în contact direct cu
zaharurile din interiorul acestuia. Astfel se produce fermentaţia, care
transformă zaharul în alcool şi în gaz carbonic. Dacă se eliberează gazul,
vinul este plat. Dacă nu, este spumant. Pasul final în prepararea unei sticle
de şampanie este eliberarea din sticlă a unei cantităţi de lichid, o etapă
necesară pentru a îndepărta reziduurile de drojdie. Gâtlejurile sticlelor sunt
îngheţate prin scufundarea cu susul în jos într-o soluţie de sare, la -20°C.
Asta creează un mic dop de gheaţă în vârful sticlei, care prinde sediment.
Sticlele sunt apoi îndreptate, iar astfel rămâne un mic gol de aer între vinul
neîngheţat şi dopul de gheaţă. Capacul sticlei este îndepărtat, dopul din
drojdie şi gheaţa sar. O cantitate mică de vin se pierde în urma acestui
proces, aşa că lichidul din sticle se completează cu liqueur d’expedition, o
soluţie din amestec de zahăr din trestie-de-zahăr şi vin vechi.
Vinul spumant poate veni de oriunde, dar şampania
adevărată provine numai din regiunea Champagne, din nord-estul Franţei.
Regiunea are pământ calcaros şi acid, ceea ce înseamnă că viţa-de-vie trebuie
să depună un efort dublu pentru a-şi adânci rădăcinile. De asemenea, este locul
cel mai nordic unde poate creşte viţa-de-vie, iar din această cauză fructului
îi ia mai mult timp să se coacă. Combinaţia acestor factori conferă un nivel
ridicat de zahăr şi de acid în struguri, care dă fineţe vinului.
Istoria vinului spumant se duce până în anul 1662, dar
până în secolul al XIX-lea bulele erau considerate cel mai adesea un defect al
vinului.
Potrivit Universităţii din Reims, într-un pahar mediu
de şampanie sunt cam 2 milioane de bule. În iulie 2010, 168 de sticle de
şampanie vechi de mai bine de 200 de ani au fost recuperate de pe o epavă din
Marea Baltică. Valorea lor este 70.000 de dolari bucata. În jur de 80-90% din
şampania vândută este non-vintage – un amestec de vinuri variate din recolta
acelui an, plus alte vinuri din ani diferiţi. Vintage este făcută din struguri
recoltaţi în anul specificat pe sticlă. Dacă se consideră că într-un anumit an
nu s-au produs struguri de o calitate bună, şampania nu va fi produsă.
Câteva date
În anul 79 d.Hr., după ce erupţia vulcanului Vezuviu a
distrus podgoriile romane, Domiţian a poruncit ca pământul din Galia să fie
transformat din suprafete agricole în vii. În anul 496 d.Hr, şampania (un vin
roşu fin) este menţionată pentru prima dată în carţile de istorie (la
încoronarea lui Clovis, rege al francilor, în Catedrala din Reims, în ziua de
Crăciun).
În 1743 este fondată Moet & Chandon, una dintre
cele mai bine vândute marci de şampanie. În 1805, Nicole-Barbe Ponsardin
Clicquot preia conducerea fabricii de şampanie. Deşi foarte tânără, văduva
Clicquot se dovedeşte a fi o abilă femeie de afaceri.
În 1863, Moet & Chandon lansează prima marcă
mondială de şampanie, numită „Brut Imperial“, ca un omagiu adus lui Napoleon
Bonaparte. În 1935, Moet lansează Dom Pérignon, prima şampanie cuvée de
prestige, făcută din cei mai buni struguri.
Până în 1909, regiunea Champagne a vândut in jur de 39
de milioane de sticle pe an în toata lumea. Până în 2007, au fost vândute 339
de milioane de sticle pe an. În 2009, după izbucnirea crizei, vânzările au
scăzut până la aproximativ 293 de milioane de sticle pe an. Cu toate acestea,
se prevede, totuşi, o revenire, cererea, în special în Asia, va depăşi în
curând oferta.
Dom Perignon
Dom Pérignon este o marcă de şampanie produsă de Moët
& Chandon. Numele îi vine de la călugărul Dom Pérignon, care a fost un
important pionier în supravegherea calităţii realizării şampaniei, dar care,
contrar miturilor, nu a descoperit metoda ce stă la baza producerii vinului
spumant. Dom Pérignon a fost primul prestigios vin cuvée, în urma ideii propuse
de Englishman Laurence Venn. Primul vintage al Dom Pérignon a fost din anul
1921 şi a fost pus în vânzare abia în 1936. Dom Pérignon este o şampanie
vintage, prin vinatge înţelegându-se că băutura este preparată doar în cel mai
bun an şi toţi strugurii folosiţi sunt recoltaţi în acelaşi an. Multe alte
şampanii, din contră, sunt non-vintage, fiind preparate din struguri recoltaţi
din ani diferiţi.
- 1704: Englezii au cucerit Gibraltarul, în timpul războiului spaniol de succesiune (Tratatul de la Utrecht, Olanda, le-a recunoscut, în 1713, posesiunea).
Gibraltarul se află in Europa de sud-vest, la sud de Spania, mărginind strâmtoarea Gibraltar, care leagă Mediterana cu Oceanul Atlantic. Gibraltar este singurul teritoriu britanic situat în partea continentală a Europei. Acesta nu este un stat, ci doar un teritoriu dependent de Marea Britanie.
Grecii antici numarau Stanca Gibraltarului printre
Coloanele lui Hercule, dar ei n-au facut prea multi purici pe aici. Au venit
apoi romanii care au infiintat o asezare temporara, si dupa ei vandalii ce s-au
comportat la fel, plecand in scurt timp. Cel care a ocupat locul si i-a dat de
altfel si numele, este Gibel Tariq Ibn Ziyad, seful triburilor de berberi
africani, acesta punand bazele unei asezari permanente si ale unui cap de pod
spre Europa. Dupa aproape un secol de batalii, spaniolii recuceresc definitiv
teritoriul Gibraltarului in timpul regelui Ferdinand al IV-lea, in 1462. Ramane
sub stapanirea spaniolilor vreme de trei secole, pana la 25 august 1704, cand a
fost cucerit de fortele navale britanice conduse de amiralul George Rooke, fapt
recunoscut de Spania in anul 1713, prin tratatul de la Utrecht. Datorita
pozitiei strategice deosebite, Gibraltarul a fost folosit de Marea Britanie in
toate razboaiele pe care le-a purtat in ultimii trei sute de ani si continua sa
o faca si azi, chiar daca prezenta militara a fost redusa foarte mult.
Spaniolii nu s-au impacat niciodata cu gandul ca au pierdut Gibraltarul, dar
acum e destul de tarziu sa mai faca ceva. In urma presiunilor pe care guvernul
spaniol le-a facut, in 1967, pe 10 septembrie, a fost organizat un referendum
in randul populatiei din Gibraltar, dar majoritatea covarsitoare a respins
revenirea la Spania. Ba mai mult, aceasta zi istorica a devenit sarbatoarea
nationala a Gibraltarului. Englezii ii acorda o atentie deosebita, astfel ca,
printre altele Gibraltarul este scaun episcopal anglican, iar Diaceza de
Gibraltar cuprinde toate parohiile din diaspora engleza continentala.
Pe numai 6,8 kilometri patrati se inghesuie aproape 30.000 de locuitori. Stanca-oras-stat este condusa (onorific) de un Parlament cu 17 membri ce provin din 3-4 partide. Aici se pare ca ne-au copiat, pe fiecare strada inseamna ca au cel putin un partid. In Gibraltar limba oficiala este engleza, dar se vorbeste si Llatino, o amestecatura de spaniola si engleza, cu influente din partea limbilor tuturor populatiilor care au locuit sau locuiesc pe Stanca. Moneda folosita este lira sterlina, dar deja se poate folosi la fel de bine si euro la cursul oficial al zilei.
- 1792: S-a născut Percy Bysshe Shelley, figura principala a romantismului englez alaturi de John Keats si Lordul Byron, unul dintre cei mai de seama poeti ai literaturii engleze.
A devenit celebru datorita poemelor: “Craiasa Mab” (“Queen Mab”, 1813), “Alastor” (1816), “Revolta islamului” (“The revolt of Islam”, 1817), “Oyzmandias” (1818), “Oda vantului de apus” (“Ode to the West Wind”, 1819), “Oda unei ciocarlii” (“To a Skylark”, 1820), “Prometeu descatusat” (“Prometheus Unbound”, 1820), “Adonis” (1821), “Mascarada anarhiei” (“The Masque of Anarchy”, 1832).
Shelley a fost de asemenea celebru pentru prieteniile
sale cu John Keats și Lordul Byron. Cea de-a doua soție a lui Shelley a fost
romanciera Mary Shelley, autoarea lui Frankenstein.
Shelley nu a trăit suficient să se bucure de succesul
operei sale. Unele lucrări ale sale au fost publicate, dar nu puține, au fost
mai apoi interzise după tipărire. Se spune că în timpul vieții nu a încasat mai
mult de 50 de lire sterline din scrierile sale. Doar 50 de cititori,
aproximativ, i-au citit lucrările până la moarte. În 1813, la vârsta de 21 de
ani, a tipărit primul său poem Crăiasa Mab (Queen Mab), un poem radical și
revoluționar, în 250 de exemplare. Crăiasa Mab a fost scrisă folosind excesiv un
limbaj tehnico-stiințific și imortalizând recomandări morale pentru societatea
oropsită din lumea industrializată.
A scris versuri închinate fraternității și luptei pentru înlăturarea tiraniei: Crăiasa Maab; Laon și Cythna care a fost denumit apoi Revolta Islamului, Masca Anarhiei.
În poezia lirică poetul depășește de obicei
problematica individuală, integrând fapte, idei și emoții personale
într-un vast cadru natural, cu care
stabilește o permanentă comuniune. Această concepție apare în odele închinate
naturii: Odă vântului de apus (1819), Odă unei ciocârlii (1819), Norul (1820).
Poemul liric Alastor
sau duhul singurătății, tratează tema romantică a singurătății poetului,
însetat de frumos și peregrinările sale în căutarea idealului.
Poemul dramatic Prometeu
descătușat, capodoperă a creației sale, este cea mai izbutită realizare
modernă a mitului prometeic, după Goethe. Shelley reușește să facă din prometeu
un simbol al victoriei umane asupra forțelor răului.
Viața lui Shelley a fost tumultoasă ca și opera sa,
plină de răzvrătiri și romantism , dar aici vorbim doar despre opera sa.
- 1821: S-a născut Louis Vuitton, francez, producatorul celebrelor marci de genti Vuitton ( d.27.02.1892).
Louis Vuitton (Lavanse-sur-Valouse, 4 august 1821-27
februarie 1892) a fost un antreprenor francez care a fondat în 1854 la Paris
firma de pielărie Louis Vuitton Company. Firma aparține companiei
mulținaționale Moët Hennessy Louis Vuitton SA (LVMH) și este marca cea mai
importantă a acesteia. Vuitton s-a născut în Cons-le-Sannier, în Franța. În
1837 a ajuns la Paris, unde a început sǎ lucreze ca și ucenic pentru
fabricantul de valize Monsieur Marechal.
Louis Vuitton a fondat marca omonimǎ în 1854 la Paris și dupǎ puțin timp a devenit foarte imitat. În 1867, marca a participat la expoziția universală din Paris. În 1885, Vuitton a deschis primul magazin în Londra, pe Oxford Street. Apoi, datorită numeroaselor imitații, în 1888 Vuitton a creat imprimeul Damier (tablă de dame) la care a adăugat un logo în care scrie "marque L. Vuitton dépossé", adicǎ "marcǎ înregistratǎ L. Vuitton". În 1892 L.Vuitton a murit, iar administrarea grupului a trecut în mâna fiului său, Georges.
Pentru a promova la nivel internațional compania,
Georges Vuitton a expus produsele la Chicago World's Fair în 1893. În 1896 a
fost lansat celebrul imprimeu Monogram care a devenit emblema companiei. Pe
langa monograma LV apăreau și alte simboluri grafice (flori, trifoi) inspirate
de influențele japoneze și orientale din târzia eră Victoriană. În același an
Georges a vizitat mai multe orașe în Statele Unite (New York, Philadelphia,
Chicago) vânzând produsele Vuitton. În 1901 compania a lansat prima Steamer
Bag, un mic bagaj creat pentru a încăpea în cufărele de călătorie Louis
Vuitton.
În 1913 a fost deschis istoricul boutique pe
bulevardul Champs-Élysées, în Paris. La începutul Primului Război Mondial,
Louis Vuitton avea magazine în New York, Washington, Londra, Bombay, Alexandria
(Egipt) și Buenos Aires. În anii succesivi au fost introduse Keepall Bag (1930)
și Noé Bag (1932). Aceasta din urma a fost creatǎ inițial pentru a transporta
sticle de șampanie. La puțin timp a fost introdusǎ și Speedy Bag, unul dintre
cele mai vândute modele. În 1936 Georges Vuitton a murit și fiul sǎu
Gaston-Louis Vuitton a preluat controlul firmei familiei.
În timpul celui de-al Doilea Rǎzboi Mondial,când
Franța era sub ocupația germanilor, LV a colaborat cu naziștii. Jurnalista
francezǎ Stephanie Bonvicini a publicat în 2004 o carte, Louis Vuitton, une
saga française, în care povestește cum membrii familiei Vuitton au ajutat în
mod activ guvernul fantomă condus de Philippe Pétain și cum au înmulțit averea
familiei facând afaceri cu germanii. Un purtător de cuvânt al companiei LVMH a
comentat: "Asta este o poveste veche. Cartea acoperǎ o perioadă când era o
afacere de familie și cu mult timp înainte sǎ devină o parte din LVMH. Noi
suntem diverși, toleranți și cu toate calitǎțile unei companii moderne".
- 1859: S-a născut Knut Hamsun, scriitor norvegian, reprezentant al realismului psihologic,
în primul rând prin capodopera sa, romanul „Foameaˮ (1890), cunoscut pentru rolul important în modernizarea romanului european. În 1920 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
Romanul „Foameaˮ este o lucrare semiautobiografică, în
care sunt descrise apropierile de nebunie, din cauza foamei şi a sărăciei, a
unui tânăr scriitor din Kristiania, Norvegia. În opinia specialiştilor, romanul
a influenţat opera lui Franz Kafka şi a altor romancieri din secolul XX, prin
folosirea monologului interior şi a logicii bizare.
- 1900 : S-a nascut Louis Armstrong, interpret american de jazz (d. 06.07.1971).
Louis Armstrong (1901- 1971), născut în New Orleans (Louisiana) a avut o copilărie zbuciumată, una în care părinții săi s-au despărțit la puțin timp după nașterea sa. În tinereţe, Armstrong a încercat pe rând diferite meserii: de la căruțas şi lăptar, până la vânzator ambulant şi lustragiu.
În 1922 pleca la Chicago, unde pentru a-şi întâlni mentorul,
King Oliver, şi spre a alătura trupei acestuia. În ciuda eşecurilor şi deselor
certuri cu managerii, Armstrong lansează numeroase hit-uri, începându cu anii
’20 .
Abia la sfârşitul anilor ’40, artistul îşi va găsi un
manager valoros, ajungând astfel pe afişul unor filme cu succers la public, dar
şi în numeroase turnee de-a lungul şi de-a latul Europei.
În scurt timp, graţie piesei “Hello, Dolly”, Louis
Armstrong avea să-i întreacă în topuri chiar şi pe faimoşii Beatles…
- 1919: Armata română a ocupat fără lupte Budapesta, în cadrul războiului româno-ungar de la 1919, operaţiune condusă de comandantul Gheorghe Mărdărescu.
Capitala Ungariei a fost ocupată de trupele române fără niciun ajutor militar aliat. A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta, în cursul Primului Război Mondial, considerând războiul româno-ungar, din 1919, ca parte a acestuia sau consecinţă imediată a lui. Meritul armatei române a fost unul imens, ţinând cont că în toată istoria modernă, România a dus război doar în coaliţie, această acţiune militară fiind singura în care România a acţionat singură, fără aportul aliaţilor. Acest lucru a fost posibil datorită atât trupelor franco-sârbe din sud, cât şi a celor cehoslovace, care s-au mişcat mult mai târziu şi fără lupte, doar ocupând zone de securitate în Ungaria, după ce armata bolşevică ungară a fost zdrobită de cea română.
Cu atât mai importantă a fost victoria românească, cu cât România, în acea perioadă, ducea un război pe două fronturi, al doilea front fiind în est, pe linia Nistrului, împotriva bandelor bolşevice, care făceau dese incursiuni în Basarabia, încercând să răscoale populaţia şi să reia teritoriul dintre Prut şi Nistru în marea „familie sovietică”, aşa cum au făcut cu Ucraina şi Georgia.
Să aveți o zi frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!