1 Octombrie

Este a 274-a zi a anului.
Au mai rămas 91 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 13 m și apune la 18 h 56 m.

Citatul zilei

„Caută acolo unde nu caută nimeni! Acolo este răspunsul.” (Jimmy Carter)

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice 

(International Day of Older Persons)

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este sărbătorită în fiecare an, în data de 1 octombrie. Cu această ocazie, Thoraya Ahmed Obaid, Directorul Executiv al Fondului ONU pentru Populație ne reamintește cât de valoroși sunt oamenii, indiferent de vârsta lor, iar noi, românii ne putem aminti de cunoscutul proverb "Cine n-are bătrâni să-și cumpere".

1 Octombrie este declarată ziua internațională a persoanelor vârstnice – o zi pentru creșterea gradului de conștientizare cu privire la impactul pe care îl are imbătrânirea populației asupra societății și cu privire la necesitatea ca oamenii să poată îmbătrâni cu demnitate.

Inițial, ziua a fost proclamată pe 14 decembrie 1990 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Tema acestui an este Durabilitatea și Incluziunea în mediul urban a persoanelor vârstnice.

Populația lumii se schimbă gradual. În următorii 50 de ani, numărul peroanelor în vârstă de pe glob va crește de la aproximativ 600 milioane la aproape 2 bilioane.
Potrivit ONU, la nivel mondial, populația de peste 60 de ani este estimată să ajungă la 1,4 miliarde în 2030. La nivel european, speranța de viață atinge, în 2050, valoarea medie de 81 de ani la femei și 75 de ani la bărbați.
Uniunea Europeană în ansamblu se confruntă cu o îmbătrânire a populației. Potrivit unui studiu demografic publicat în anul 2015, de Oficiului European de Statistică (Eurostat), până în anul 2080, aproape 30% din cetățenii Uniunii Europene vor avea vârsta de 65 de ani sau peste, potrivit site-ului http://ec.europa.eu/. Mai mult, se estimează că procentul persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani va depăși 12% din populația totală, până în 2080. Această predicție statistică vine după o alta din 2013, potrivit căreia, pentru prima dată în istoria omenirii se estima că, în 2050, numărul persoanelor peste 60 de ani va fi mai mare, la nivel mondial, decât numărul copiilor.
Și în România, potrivit aceluiași studiu, segmentul populației vârstnice va înregistra o tendință accelerată de creștere. Dacă în 1990, persoanele în vârstă de 60 de ani și peste, reprezentau 10,3% din totalul populației, pentru anul 2080 se preconizează un procent de peste 21,8%.
Acest fenomen al îmbătrânirii populației implică necesitatea acordării unei atenții sporite nevoilor speciale și problemelor cu care se confruntă persoanelor în vârstă, în special în privința riscului sărăciei și excluziunii sociale. 

Ziua Mondiala a Habitatului

In 1985, la recomandarea Comisiei pentru Asezari Umane, Adunarea Generala a desemnat prima zi de luni din luna octombrie ca Zi mondiala a habitatului (rezolutia 40/202 A). Prin sarbatorirea pentru prima data a acestei Zile, in 1986 s-a marcat a zecea aniversare a primei Conferinte internationale Habitat, Conferinta Natiunilor Unite pentru asezari umane (Vancouver, Canada, 1976).

Ziua Mondiala a Habitatului reflecta necesitatea armonizariii asezarilor umane cu mediul natural, deoarece Pamantul nu este doar habitatul oamenilor, ci si al tuturor celorlalte vietati. Aceasta zi reaminteste si de cei fara casa, de cei ce au adaposturi inadecvate, inclusiv de cei ce locuiesc in conditii incompatibile conditiei umane, oferind posibilitaea imbunatatirii asezarilor umane.

Organizația Națiunilor Unite a desemnat ca în prima zi de luni a lunii octombrie a fiecărui an să se marcheze Ziua mondială a habitatului, notează www.urbanoctober.org.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la recomandarea Comisiei pentru Așezări Umane a ONU, a desemnat în 1985, la San Francisco, Ziua mondială a habitatului. Această zi se sărbătorește în orașele din întreaga lume, în prima zi de luni din luna octombrie. A fost sărbătorită prima dată la 6 octombrie 1986, sub genericul "Shelter is my right".

Scopul principal al marcării Zilei mondiale a habitatului este de a aduce în prim-plan situația în care se află orașele lumii și la dreptul fundamental al fiecărui om de a avea o locuință adecvată. În întreaga lume, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare, pornind de la marile orașele și până la cele mai mici așezări, se resimt efectele schimbărilor climatice, ale poluării, ale diminuării resurselor naturale, ale creșterii populației și inegalității economice. În acest context, această zi are rolul de a ne reaminti că toți locuitorii planetei poartă responsabilitatea pentru cum vor arăta în viitor orașele noastre.

O locuință potrivită a fost recunoscută ca parte a dreptului la un standard de viață adecvat în cadrul instrumentelor internaționale, respectiv Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale din 1966.

Locuința este un element esențial al urbanizării și are atribute transformatoare în vederea implementării Noii Agende Urbane. Cel puțin jumătate din terenurile din orașe sunt destinate construcției de locuințe, care se află în centrul tuturor activităților umane, de aceea deciziile de dezvoltare a locuințelor modifică forma orașelor și sunt esențiale pentru realizarea unei dezvoltări urbane durabile și incluzive. O locuință adecvată reprezintă o necesitate umană și totodată o parte integrantă a dreptului la un nivel de trai cât mai bun.

Ziua mondială a arhitecturii

La cea de-a XX-a reuniune a Consiliului Uniunii Internaționale a Arhitecților de la Barcelona (din 1997) s-a decis ca Ziua mondială a arhitecturii să se celebreze la aceeași dată cu ziua dedicată habitatului, în prima zi de luni din octombrie.

În fiecare an, este aleasă o temă dedicată Zilei mondiale a arhitecturii, care vizează atragerea interesului profesioniştilor şi a publicului asupra problemelor legate de oraşe şi locuinţe. În 2018, tema este "Arhitectură... pentru o lume mai bună", iar ţările din întreaga lume vor evidenţia importanţa arhitecturii prin evenimente, expoziţii, prelegeri şi alte activităţi, pentru profesie şi pentru public.

Uniunea Internaţională a Arhitecţilor, singura organizaţie globală de profil, reprezentând 3,2 milioane de arhitecţi din lume, a sponsorizat concursul de design a posterului pentru promovarea Zilei mondiale a arhitecturii, menţionează www.archdaily.com. Juriul a fost compus din designeri de renume mondial: Michael Bierut (SUA), partener la Pentagram; Trix Barmettler (Elveţia) şi Sulki & Min, www.sulki-min.com (Republica Coreea).
 

UIA recomandă organizarea de evenimente, care să evidențieze cultura ca o parte vitală a procesului de arhitectură și să ilustreze potențialul acesteia în rezolvarea provocărilor cu care se confruntă arhitecții în exercitarea profesiei lor. Aceste noi abordări recunosc rolul culturii ca un sistem de valori și resurse pentru construirea și dezvoltarea durabilă, relevând necesitatea de a folosi experiența generațiilor trecute și recunoașterea culturii ca parte a bunurilor comune globale și locale. Puterea extraordinară a culturii poate fi valorificată atunci când există o abordare axată pe oameni și așezăminte, experiența culturală fiind integrată în programele de dezvoltare și inițiativele de consolidare a păcii.

Organizația Națiunilor Unite recomandă integrarea dimensiunii culturale în mod sistematic în definiții ale dezvoltării durabile și ale creșterii bunăstării, prin politici și programe de dezvoltare naționale și regionale. Diversitatea culturală implică soluții diferite de dezvoltare. O înțelegere a culturii, ca o deschidere spre evoluție și o abordare bazată pe drepturi și respectul pentru diversitate, va permite oamenilor să trăiască așa cum aleg ei, sporind astfel oportunitățile și capacitățile umane, promovând în același timp înțelegerea reciprocă și schimburile între popoare.

Ziua Internațională a Muzicii

Ziua Internationala a Muzicii a fost gandita ca stabilizator al unei armonii globale si a fost pentru prima data sarbatorita pe 1 octombrie 1975, initiativa lansata de violonistul american Yehudi Menuhin.

Prima zi internationala a muzicii a fost organizata de Consiliul International al Muzicii in anul 1975, in urma rezolutiei adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la Lausanne in 1973.

Propunerea a fost făcută de renumitul violonist şi muzicolog Yehudi Menuhin, pe atunci preşedinte al Consiliului Muzical Internaţional al UNESCO (fondat în 1949), şi care a declarat că Ziua Muzicii ‘va constitui o mare realizare printre activităţile noastre şi va deveni un eveniment de propagare pentru o cunoaştere mai bună a artei noastre, un model de consolidare a legăturilor de pace şi de prietenie dintre oameni cu ajutorul muzicii’

Aceasta zi a fost initiata de lordul Yehudi Menuhin cu scopul de a promova arta muzicala catre toti oamenii si de a aplica idealurile UNESCO de pace si prietenie intre oameni si intre popoare, de evolutie a culturilor, de schimb de experienta si de apreciere reciproca a valorilor estetice.

Ziua Internationala a Muzicii a fost gandita ca stabilizator al unei armonii globale si a fost pentru prima data sarbatorita pe 1 octombrie 1975, initiativa lansata de violonistul american Yehudi Menuhin.

Cuvantul Muzica provine din grecescul mousike care inseamna arta muzelor. Asadar, muzica e o arta, care “exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor”. Armonie, ritm, instrumente. Toate se imbina ca sa ne incante noua urechiusele.

De la muzica de camera pana la muzica electronica, arta asta, pe care Pitagora o includea printre “stiintele numarului” e nemuritoare.

In alte tari, de Ziua internationala a Muzicii se organizeaza concerte mari si diverse activitati legate de muzica. De pilda, in Talinn, aceasta zi se sarbatoreste cu recitalul oratoriului lui Hector Berlioz, "La Damnation de Faust"

 Ziua Internaţională de Luptă împotriva Cancerului la Sân

1 octombrie este Ziua Internaţională de Luptă împotriva Cancerului la Sân. Aceasta este o zi a prevenţiei, ziua în care femeile sunt invitate să se gândească la sănătatea lor. În lume, solidaritatea cu femeile care au fost diagnosticate cu această boală se exprimă prin purtarea unei fundiţe roz. Potrivit statisticilor, două treimi dintre femeile care au cancer la sân au peste 50 de ani, iar celelalte au între 39 şi 49 de ani. La fiecare trei minute, o femeie este diagnosticată cu cancer la sân şi la fiecare 14 minute o femeie moare din cauza cancerului la sân, ceea ce înseamnă că una din opt femei din lume moare răpusă de această boală.

Cancerul la sân depistat în stadiu incipient poate fi însă vindecat în proporţie de peste 90%. Tocmai pentru a preveni această boală, 1 octombrie a fost declarată Ziua Mondială de Luptă împotriva Cancerului la Sân. Cu acest prilej, în întreaga lume sunt organizate campanii de conştientizare a pericolului pe care îl reprezintă cancerul la sân şi de informare cu privire la modul în care pot fi depistate primele semne ale cancerului la sân.

Cancerul la sân poate fi depistat prin trei modalităţi simple: mamografie, examenul clinic al sânului şi autoexaminarea sânilor.

Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cancerul la sân este responsabil de peste 500.000 de decese anual.

În România se estimează că numărul bolnavilor de cancer este de aproximativ 400.000 de persoane, dintre care, pe primul loc în cazul femeilor, este cancerul de sân.

În fiecare an, în întreaga lume, se înregistrează aproximativ şapte milioane de cazuri noi de cancer. Se estimează că decesele provocate de cancer vor deveni principala cauză de deces în ţările dezvoltate, incidenţa (cazurile noi pe o perioadă de timp) şi prevalenţa (numărul total de cazuri) va fi în creştere.

Cancerul la sân poate debuta cu formarea unei mici tumori bine delimitate de tip benign, ceea ce însemnă că nu sunt invadate şi alte ţesuturi; alte ţesuturi devin maligne, canceroase, ce au potenţialul de a se răspândi.

Şi bărbaţii pot face cancer la sân, dar numărul lor este foarte scăzut. Cazurile de îmbolnăviri de cancer la sân la bărbaţilor sunt rare şi reprezintă un procentaj de aproape 1% din toate cazurile de cancer la sân. Cei mai predispuşi la cancer la sân sunt bărbaţii care au mai avut în familie antecedente de acest gen sau cancer de prostată, cei care iau hormone, cei care prezintă afecţiuni testiculare, hernii inghinale, sterilitate, pubertate întârziată etc.

Sursa:http://www.sanatateatv.ro/stiri-medicale/1-octombrie--ziua-mondiala-de-lupta-impotriva-cancerului-la-san/
 

Ziua Mondială a Urticariei

Conform unui studiu al Jurnalului Britanic de Dermatologie, dintre pacienții diagnosticați cu urticarie spontană cronică, la nivel european, 86% au prezentat tulburări emoționale, precum anxietate sau depresie, 84% au simțit impactul negativ asupra vieții sociale și 71% au întâmpinat dificultăți în viața de familie din cauza izolării sociale autoimpuse, a stării de tristețe continuă, a lipsei de energie, dar și de somn.

Urticaria spontană cronică este o formă severă a urticariei care se manifestă prin apariția spontană a papulelor roșii și umflate, a mâncărimii și, uneori, prin umflături în straturile profunde ale pielii — angioedem. Spre deosebire de urticaria acută, unde simptomele se diminuează pe măsură ce sunt tratate, în cazul urticariei cronice, acestea pot fi permanente sau pot reapărea și persista timp îndelungat', a declarat prof. Dr. Călin Giurcăneanu, Președinte Societatea Română de Dermatologie (SRD).

Din cauza simptomelor severe ale afecțiunii, calitatea vieții pacienților este drastic redusă: cercetările la nivel european au arătat că indicatorii de sănătate ai pacienților cu urticarie spontană cronică sunt la același nivel cu ai celor care suferă de boli cardiovasculare', a adăugat dr. Alin Nicolescu, Secretar General Societatea Română de Dermatologie (SRD).

Urticaria poate afecta pacienții indiferent de vârstă sau de sex, dar s-a constatat că cel mai des sunt diagnosticate persoanele cu vârste între 20-40 de ani, în cea mai mare parte femei, deoarece acestea au un risc de două ori mai crescut de îmbolnăvire decât bărbații.

Urticaria spontană cronică afectează pacienții pe fiecare palier al vieții: activitățile zilnice, starea de spirit, viața socială, activitățile din timpul liber, încrederea în sine. Un pacient cu urticarie spontană cronică se izolează de cele mai multe ori pe durata episodelor, îi este rușine să iasă din casă, se luptă singur cu durerea și suferința asociate bolii, iar în perioadele în care viața își reintră în normal, trăiește cu teama că oricând boala poate reveni. Acești pacienți au nevoie de acces la tratamentul care îi ajută să țină boala sub control', a menționat Rozalina Lăpădatu, Președinte Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA).

În ceea ce privește tratamentul, la nivel european, raportul GA2LEN 2014 — Global Allergy and Asthma European Network a relevat faptul că 78% dintre pacienții diagnosticați cu această formă cronică a urticariei iau tratament fără prescripție medicală și dintre aceștia 33% îl iau regulat. Acest fapt se reflectă în creșterea costurilor indirecte sociale care provin din tratamente administrate greșit sau insuficient, care nu ajută pacientul în lupta cu boala și contribuie la deteriorarea stării de spirit a acestuia.

Un studiu de impact economic al urticariei efectuat în SUA a demonstrat că deși prevalența urticariei spontane cronice este scăzută — 0,04% — costurile tratamentelelor sunt uriașe, ajungând la 244 milioane dolari/ an și împovărând astfel sistemul de sănătate.,,

1% din populația globului se luptă cu simptomele și consecințele negative ale urticariei spontane cronice, iar dificultatea este că aceste simptome pot persista și până la 6 săptămâni

Tocmai de aceea este esențial ca pacienții să primească tratamentul corespunzător și să îl urmeze conform indicațiilor medicului. Din păcate, în România, în acest moment, tratamentul care poate ameliora simptomele urticariei cronice și îmbunătăți calitatea vieții pacienților nu este disponibil în regim compensat. Iar acest lucru este resimțit nu doar la nivelul pacientului, ci și la nivel macroeconomic, întrucât costurile de tratament cresc, atât cele directe legate de terapia medicamentoasă prescrisă, dar și cele indirecte cauzate de tulburările emoționale, performanța scăzută, absenteismul la locul de muncă', a concluzionat prof. Dr. Diana Deleanu, Președinte Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică (SRAIC).

Alergiile pot deveni cea mai frecventă cauză a afecțiunilor cronice în Uniunea Europeană, având în vedere că în acest moment, între 44 și 76 milioane persoane suferă de afecțiuni alergice și ale căilor aeriene. Aproximativ 90% dintre pacienți sunt insuficient tratatați sau chiar netratați, ceea ce are un impact socio-economic major din cauza absenteismului și a reducerii productivității muncii cauzate de afecțiunile alergice.

Despre Societatea Română de Dermatologie

Societatea Română de Dermatologie (SRD) este o asociație profesională și științifică a medicilor dermatovenerologi din România care numără în prezent peste 1000 membri. SRD are 86 de ani de când funcționează ca asociație medicală, fiind una dintre cele mai vechi asociații medicale din lume.

Pentru mai multe informații vizitați: http://www.srd.ro/

Despre Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică

Societatea Română de Alergologie și Imunologie Clinică (SRAIC) este o organizație profesională cu caracter științific și educațional. Scopul Societății este de a crea un cadru organizatoric adecvat pentru specialiștii din domeniu în vederea susținerii acțiunilor de menținere și îmbunătățire a sănătății publice din România.

Pentru mai multe informații vizitați: http://www.sraic.eu/

Despre Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune

Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA) s-a înființat pentru a oferi suport persoanelor și familiilor celor afectați de aceste boli. Principalele obiective ale Asociației sunt reintegrarea socială și profesională a pacienților cu afecțiuni autoimune, consilierea de specialitate a pacienților și familiilor lor, precum și impulsionarea responsabilizării structurilor guvernamentale în problematica acestor boli.

Pentru mai multe informații despre APAA vizitați: www.apaa.ro dar și pagina de Facebook a asociației.

Ziua Mondiala a Vegetarianismului

Ziua Mondială a Vegetarianismului (World Vegetarian Day) este marcată, în fiecare an, la 1 octombrie, de toți cei care sunt adepții unei diete vegetariene

Această zi este celebrată din 1977, la inițiativa Societății Vegetarienilor din America de Nord, fiind adoptată ca zi internațională în 1978 de către Uniunea Internațională a Vegetarienilor (UIV), pentru a promova posibilitatea susținerii vieții prin vegetarianism și pentru a exprima compasiunea față de animale. UIV este o rețea globală tot mai mare care cuprinde organizații independente, fondată în 1908, la Dresda, în Germania.

Societatea Vegetarienilor din România (SVR) organizează, în fiecare an, evenimente cu această ocazie, pentru a atrage atenţia opiniei publice asupra  beneficiilor unei diete vegetariene.  SVR este o organizație non-profit, dedicată  informării  despre vegetarianism ca stil  sănătos de viață.

Pe înţelesul tuturor, prin vegetarian se înţelege a fi vegan.

Veganii sunt persoanele care respectă cel mai bine definiţia acestui concept, consumând doar produse din plante.

Există şi lacto-vegetarienii, cei care consumă şi produse lactate, ovo-vegetarienii consumă şi ouă, pesco-vegetarienii care acceptă şi peşte în dieta lor sau polo-vegetarienii care includ şi carnea de pui în alimentaţia lor.

Întâlnim şi vegetarieni „raw food”, care consumă doar fructe şi legume proaspete, ocolind cu desăvârşire mâncarea gătită.

De ce devin oamenii vegetarieni?

Unii aleg acest mod de viaţă din motive de sănătate, fiind conştienţi de faptul că prin excluderea consumului de carne şi grăsimi animale se evită apariţia unor boli precum diabetul, bolile de inimă, obezitatea sau anumite forme de cancer.

Vegetarienii au grijă şi de natură, acest stil de viaţă neconstituind o ameninţare la adresa mediului înconjurător, prin transformarea pădurilor în teren agricol pentru producerea de furaje, evitarea poluării apelor, aerului şi solului cu dejecţiile animale din fermele industriale.

Meniurile restaurantelor şi ofertele magazinelor încearcă să se adapteze cerinţelor vegetarienilor. A trăi vegetarian înseamnă ieftin şi accesibil pentru oricine dar şi un pas mare spre o societate mult mai sănătoasă.

Ziua Scafandrului Român

Ziua Scafandrului Român este sărbătorită anual în data de 1 octombrie. Sărbătoarea a fost instituită cu ocazia înființării Centrului de Scafandri din Constanța, la 1 Octombrie 1976, prima unitate de scafandri din România.

În fiecare an, pe 1 octombrie, în România se marchează Ziua scafandrilor militari, dată la care a fost creată prima unitate de scafandri, la Constanţa.

Înfiinţat în anul 1976, la 1 octombrie, pe structura Grupului 279 Scafandri Mangalia, Centrul de Scafandri din Constanţa este singura instituţie din România autorizată să breveteze scafandri profesionişti şi să autorizeze şi să inspecteze activităţile cu scafandri.

Cu sprijinul tehnologiei franceze, preluată de la firma COMEX, în următorii ani s-au pus bazele activităţii cu scafandri de intervenţie şi lucru la mare adâncime atât în folosul economiei naţionale, cât şi în cadrul Marinei Militare.

Din anul 1998, Centrul de Scafandri participă la lucrările Agenţiei de Standardizare NATO (NSA), iar în 2005 devine membru cu drepturi depline în cadrul comisiei UDWG, grup de lucru care se ocupă cu standardizarea operaţională, tehnică şi procedurală în domeniul scufundărilor. Sunt standardizate: tehnicile de scufundare, operaţii pentru înlăturarea obstacolelor subacvatice, operaţii amfibii, operaţii de scufundare de pe nave, operaţii de salvare, operaţii de construcţii subacvatice, asistenţă medicală pentru operaţii subacvatice şi operaţii pe fundul mării la adâncimi mai mari de 50 metri.

Printre realizările de excepţie ale scafandrilor militari se numără: prima scufundare în saturaţie cu amestecuri heliu-oxigen la adâncimea de 301 metri (1981), prima scufundare în saturaţie după o tehnologie proprie cu amestecuri heliu-oxigen la adâncimea de 350 metri (1982), prima scufundare în saturaţie după o tehnologie proprie cu amestecuri azot-oxigen (februarie 1983), omologarea unei tehnologii de scufundare în saturaţie cu amestecuri azot-oxigen şi recordul naţional de scufundare la 500 metri, stabilit la 25 septembrie 1984.

În cele peste trei decenii de activitate, Centrul de Scafandri a format pentru nevoile armatei şi economiei naţionale peste 1.000 scafandri cu diferite specializări.

Sursa:http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/ziua-scafandrilor-militari-123393.html/

Ziua Internațională a Baloanelor

Ziua Internațională a Baloanelor ar trebui să fie un prilej de sărbătoare pentru fiecare dintre noi. Fie că ești copil, adolescent sau adult, baloanele ar trebui să aibă mereu puterea de a te înveseli și de a te face să te bucuri mai mult de copilărie, respectiv să-ți amintească de ea.

Fie că vorbim despre baloanele care se umflă și apoi se lansează în atmosferă, fie că vorbim de toate acele animăluțe interesante care se pot face din balonașe, culoarea și fericirea pe care o stârnesc ele sunt molipsitoare.

Astăzi e o zi perfectă pentru un cadou plin de culoare pentru copii, sau la fel de bine îi poți duce în parc, acolo unde știi că vei găsi de obicei clovnii simpatici care au mereu un balon pentru cei mici.

Astăzi, la nivel internațional, este vorba numai despre fericire, culoare și zâmbete, iar toate acestea se învârt în jurul baloanelor.

Acoperământul Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului este sarbatoarea randuita de Biserica in amintirea aratarii Maicii Domnului in biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911, se facea priveghere in aceasta biserica, pentru salvarea cetatii care era asediata. La ora patru dimineata, Maica Domnului s-a aratat inaintea poporului, stand in vazduh si rugandu-se cu lacrimi. Sfantul Acoperamant era tinut in maini deasupra capetelor credinciosilor. In jurul ei se aflau apostolii, sfintii si mucenicii.

Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis catre ucenicul sau iubit, Epifanie: "O vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor cum se roaga pentru intreaga lume?" Iar Epifanie a zis: "O vad, Parinte, si ma minunez!".

Acesta este evenimentul pe care il prazanuieste Biserica astazi, spre a ne aminti ca prin nevointa si rugaciune, putem primi si noi, in greutatile vietii noastre, neincetatul ajutor al Maicii Domnului.

Sfântul Procoavă

Prima zi a lui Brumărel, aşa cum este cunoscută luna octombrie în popor, era consacrată, cu zeci de ani în urmă, unui sfânt acum aproape necunoscut românilor: Sfântul Procoavă

Numele lui vine din slava veche și înseamnă „văl”, iar, sub influența bisericii, acesta este identificat cu vălul cu care Maica Domnului își acoperea capul.

De aceea, în multe zone din Moldova, fetele se roagă de „Procoave” și Maicii Domnului pentru a le „înveli” cât mai curând cu vălul imaculat de mireasă. Se povestește că, în această zi, Sfântul Andrei a văzut-o pe Maica Domnului plutind în văzduh, cu mâinile întinse, rugându-i-se lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, iar de atunci oamenii o roagă, la rândul lor, să îi acopere cu milă sa și să-i păzească de toate relele.

Traditii si obiceiuri de 1 octombrie- Sfantul Procoava sau sarbatoarea parului.

Adevarul este ca, timp de veacuri, a avut loc un mixaj continuu intre fondul precrestin si crestin, semnificatia sarbatorii de pe 1 octombrie rezumandu-se, in cele din urma, la importanta pe care o aveau feluritele acoperitori (procovete) pentru oameni, in special pentru femei, scrie traditionalromanesc.ro.

De altfel, mai peste tot in spatiul romanesc sarbatoarea Procoavelor era socotita una a femeilor. Despre originalul sfant Procoava se credea ca Dumnezeu l-a sfintit printre primii, dandu-i sarcina de a …acoperi pamantul cu un prim strat de zapada (mai degraba, de bruma!); tocmai de aceea, fecioarele care duceau lipsa de par i se inchinau cu mare evlavie de ziua sa pentru a le … acoperi capul cu par, devenind, dupa credinta lor, mai placute flacailor care indeobste nu le bagau mai deloc in seama ! Speranta nemarturisita a acestor fete era ca astfel se vor marita mai curand, intelegand acum mai bine de ce fetele asteptau cu atata nerabdare ziua ,,sfantului” Procoava!

Deoarece esenta sarbatorii de duminica rezida in rugaciunile fetelor de a avea un par bogat si frumos, amintim, in continuare, cum era perceput parul, mai ales cel al femeii, in comunitatile arhaice.

Primul lucru care trebuie spus e ca a existat o mare grija pentru par, aceasta grija izvorand din convingerea omului de pe vremuri ca intreaga sa putere se afla in parul de pe cap sau in cel al barbii. Astfel, se considera ca parul ramane in legatura cu trupul chiar si dupa ce a fost taiat, de aici interdictia categorica de a arunca parul, acesta trebuind neaparat sa fie ars; o cauza a acestei interdictii venea si din faptul ca o vrajitoare ar fi putut face mult rau avand asupra ei numai cateva suvite din parul cuiva. Pe de alta parte, grija pentru par reiesea si dinspre asemanarea acestuia cu iarba socotita un fel de PAR AL PAMANTULUI, putandu-ne imagina cata grija aratau ierbii populatiile de agricultori si crescatori de animale.

In plan social, parul lung era un insemn al puterii, taierea sa semnificand sacrificiul sau capitularea. Parul fetelor mici, atunci cand tuns prima oara, era pus intr-o baliga sau la radacina unui pom, crezandu-se ca procedand asa va creste lung si frumos! Fetele care vroiau sa le creasca parul mai repede foloseau la spalatul capului canepa si frunze de nuc furate; cele care doreau sa le creasca parul cat mai lung trebuiau sa-l unga cu untura de arici, in vreme ce, pentru a nu le cadea parul, fetele nu trebuiau sa-si puna pe caciula de baiat sau sa manance desletite.

Această sărbătoare era considerată una a femeilor. Fetele care nu prea aveau păr se rugau Sfântului Procoavă pentru a le acoperi capul cu păr. Ele credeau că în acest fel vor deveni mai atrăgătoare pentru flăcăi și se vor mărita mai repede.

Primul lucru care trebuie spus e că a existat o mare grijă pentru păr, această grijă izvorând din convingerea omului de pe vremuri că întreaga sa putere se află în părul de pe cap sau în cel al bărbii. Astfel, se considera că părul rămâne în legătură cu trupul chiar și după ce a fost tăiat. De aceea, părul tăiat nu se aruncă, ci trebuia neapărat să fie ars; o cauză a acestei interdicții venea și din faptul că vrăjitoarele ar fi putut face mult rău unei persoane dacă avea numai câteva șuvițe din părul acesteia.

Ziua Națională a Republicii Cipru

Republica Cipru, cu o suprafață de 9.251 kmp și cu o populație de 1.189.197 de locuitori (estimare din iulie 2015), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), sărbătorește, la 1 octombrie, Ziua națională - proclamarea independenței, în anul 1960.

Locuit din mileniul X î.Hr., Cipru datorează pecetea etnico-culturală definitorie invaziei aheilor, purtători ai culturii miceniene, refugiați aici din Pelopones la circa 1200 î.Hr. Populația de limbă greacă rămâne din antichitate, timp de trei milenii, elementul etnic majoritar al insulei. Datorită poziției sale favorabile între Europa, Asia Mică și Africa de Nord și zăcămintelor bogate de cupru exploatate din mileniul III î.Hr., (de unde și numele de Kypros), Cipru este un teritoriu, viu disputat, stăpânit succesiv de egipteni, hitiți, perși, macedoneni, seleucizi, lagizi, romani, bizantini, arabi.

Ocupat de Richard Inimă de Leu, în timpul celei de-a III-a cruciade (1191), Cipru devine un regat franc, de sine stătător, condus de familia de Lusignan (1192-1489), intrat apoi în stăpânirea Veneției (1489-1571). În tot acest timp, Cipru joacă rolul unui avanpost al lumii creștine în fața celei musulmane. În 1571 este cucerit de Imperiul Otoman, care aduce numeroși coloniști turci, schimbând astfel structura etnică a insulei.

În 1878, la Congresul de la Berlin, Imperiul Otoman cedează temporar Cipru Marii Britanii, care-l anexează în noiembrie 1914 și-l proclamă la 1 mai 1925 colonie a Coroanei.

Cipru a obținut independența de stat în cadrul Commonwealth-ului Britanic, la 16 august 1960. Primul președinte a fost Arhiepiscopul Makarios (1960-1974).

În contextul conflictului cipriot, Turcia a ocupat militar, în 1974, partea de nord a insulei. În 1983, partea ocupată de turci s-a autoproclamat ''Republica Turcă a Ciprului de Nord'' (RTCN), care nu este recunoscută pe plan internațional decât de Turcia, potrivit www.mae.ro.

Republica Cipru este împărțită în 6 districte: Nicosia, Famagusta, Limassol, Pafos, Larnaca și Kyrenia.

Capitala este Nicosia cu o populație de 251.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Capitala țării încă din secolul al XII-lea, Nicosia sau Lefkosia (în greacă), este un oraș cu o istorie bogată, ale cărei urme sunt vizibile și astăzi, potrivit infotour.ro, precum impresionanta Poartă Famagusta construită de venețieni, în 1567.

Atât în capitală, cât și în împrejurimi există un număr impresionant de muzee și galerii, de la cele de artă la cele de istorie și arheologie. Printre acestea se numără: Muzeul Arheologic — cu o bogată colecție de artefacte descoperite pe teritoriul insulei și nu numai, vechi mărturii ale culturii elene; Muzeul Bizantin situat în Palatul Arhiepiscopal, parte a Fundației Culturale Arhiepiscopul Makarios, are cele mai bogate colecții de artă bizantină de pe insulă; Muzeul Orașului Nicosia prezintă istoria acestui oraș de-a lungul vremii, prin intermediul operelor de artă, obiectelor și documentelor istorice originale, hărților și dioramelor; Muzeul Bijuteriilor din Cipru expune o istorie a artei bijuteriilor, atât de faimoasă în Antichitate.

Palatul Arhiepiscopal, reședința oficială și biroul Arhiepiscopului din Cipru, a fost construit între 1956 și 1960, în stil arhitectural neo-venețian. Chiar dacă nu este deschis publicului, se pot vizita Muzeul Bizantin, Biblioteca Arhiepiscopiei, Muzeul de Artă Populară și Muzeul Național, care se găsesc în același complex, potrivit www.navigator.ro; clădirea Buyuk Han, una dintre cele mai frumoase de pe insulă, a fost construită de otomani în 1572. Începând cu anii 1990, clădirea a fost restaurată, funcționând ca centru de artă, cu multe galerii și ateliere de lucru; Moscheea Selimiye, cunoscută și sub denumirea de Catedrala Agia Sofia, este un lăcaș de cult musulman, fiind situată în partea de nord a orașului. Este cea mai veche clădire gotică din Cipru, construcția sa începând în secolul al XII-lea și terminându-se 150 de ani mai târziu, nefiind însă finalizată.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 331 î.Hr. : Alexandru cel Mare îl învinge pe imparatul Darius al III- lea  al Persiei în bătălia de la Gaugamela.

 A fost una dintre marile batalii din istoria lumii  și a dus la prăbușirea  Imperiului Persan.

 Și-au pierdut viața peste 40.000 de perși, în timp numai câteva sute de macedoneni au căzut victime.

Alexandru cel Mare ( n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut şi sub numele de Alexandru Macedon, a fost  rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.) si  unul dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie.

Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat, iar la moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată.

Alexandru cel Mare a contribuit substanţial la răspândirea civilizaţiei elenistice în întreaga lume.

• 1541: S-a născut „El Gréco”,(Domênikos Theotokópoulos), celebru pictor spaniol de origine greacă.

„El Gréco” era originar din Candia, azi Heraklion / Creta, si a decedat la 7 aprilie 1614, în Toledo / Spania. A fost un pictor spaniol manierist de origine greacă, personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât și din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase și ca portretist, contribuțiile sale în domeniul sculpturii și arhitecturii au fost, din păcate, date uitării.

• 1860: Se înfiinţează Conservatorul de muzică de la Iaşi 

Se înfiinţează la Iaşi Conservatorul de muzică şi declamaţiune, primul director fiind Francisc Serafim Caudella.

Se împlinesc în curând 155 de ani de la 1 octombrie 1860, când primul Domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, semna decretul de înfiinţare a primei institutii de învăţământ superior din Ţările Române, Şcoala de Muzică şi Declamaţiune de la Iaşi, si apoi, doar la câteva săptămâni distanță, în 26 octombrie, decretul prin care se înființa Şcoala de pictură și sculptură, precum şi Muzeul Naţional de Pictură de la Iași.

Universitatea de Arte George Enescu din Iași este o instituție de invățământ superior de stat din Iași, România. Universitatea a fost înființată la 1 octombrie 1860 sub denumirea de „Școala de Muzică și Declamațiune de la Iași”, iar 26 de zile mai târziu se înființează și „Școala de Sculptură și Pictură”. Facultatea există sub denumirea actuală din 1997.

De-a lungul timpului Universitatea din Iași a purtat următoarele denumiri:

•        1960 -- „Școala de Muzică și Declamațiune de la Iași”

•        1861–1931 -- Școala de Belle-Arte

•        1931–1948 -- Academia de Belle-Arte

•        1948–1992 -- Institutul de Artă

•        1992–1997 -- Academia de Arte „George Enescu”

•        din 1997 -- Universitatea de Arte „George Enescu”

http://cultural.bzi.ro/istoria-casei-bals-notre-dame-de-sion-foto-2721

http://www.arteiasi.ro/

• 1864: În temeiul decretului domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu denumirea de „Şcoală de Ponţi şi Şosele, de Mine şi Arhitectură”, a fost înfiinţat Învăţământul de Arhitectură;

În aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societăţii Arhitecţilor Români, a luat hotărârea să constituie, sub auspiciile sale, o şcoală particulară de arhitectură; aprobată în august 1892 şi condusă de Ion Socolescu, Şcoala de Arhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români a funcţionat cu regularitate timp de 5 ani; această şcoală particulară a fost oficializată ca învăţământ de stat, sub denumirea de Şcoala Naţională de Arhitectură, secţie a Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, prin reforma învăţământului iniţiată de ministrul Spiru Haret, în decembrie 1897; prin Hotărârea CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri al RPR cu privire la construcţia şi reconstrucţia oraşelor şi organizarea activităţii din domeniul arhitecturii din 14 noiembrie 1952, Facultatea a devenit cunoscută sub denumirea de Institutul de Arhitectură. Prin Decretul nr. 147/1953 Institutului i s-a conferit numele lui Ion Mincu. Sub această titulatură instituţia a funcţionat până în anul 2000 când, în urma hotărârii Senatului universitar, denumirea a fost modificată în Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, care este şi în prezent titulatura oficială

• 1869: Oficiul Poştal din Austria a emis primele cărţi poştale din lume.

O carte postala aniversara,emisa  in onoarea lui Emmanuel Herrmann, la 25 de ani de la aparitia primei carti postale.

• 1875: Au început lucrările de construire, în Bucureşti, a Catedralei romano-catolice, cu hramul Sf.Iosif (terminată în 1883).

„Sfântul Iosif” este catedrală metropolitană și arhiepiscopală, ctitorul ei fiind Episcopul Ignatius Paoli, din Congregația Călugărilor Pasioniști, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de București. Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioșii din București, de la diverse personalități înstărite, dar și de la binefăcători din străinătate, cunoscuți sau prieteni ai Episcopului Paoli.

Lucrările au fost conduse de către călugărul pasionist olandez Alfons Zegers, arhitect prin formație. El fusese chemat la București de la mănăstirea pasioniștilor din Dublin (Irlanda), de către Episcopul Paoli. Începând cu anul 1880, lucrările în regie proprie au fost conduse de priceputul arhitect Carol Berisch.

Piatra folosită la construcție a fost adusă din carierele de la Rusciuc (Bulgaria), iar cărămizile au fost achiziționate din București și localitățile învecinate.

Lucrările de construcție au început în zona absidei altarului, cu ample amenajări pentru consolidarea terenului și ridicarea nivelului acestuia.

Lipsa de fonduri și izbucnirea Războiului de Independență din 1877 au făcut ca lucrările să înainteze foarte greu, în etape, până în anul 1883. În toamna târzie a acestui an construcția a fost încheiată.

• 1880:  Prima fabrică de lampă electrică a fost deschisă de către Thomas Edison.

Edison a început să lucreze la becul electric în primăvara anului 1878. Avea 31 de ani şi şi-a luat o vacanţă împreună cu George Barker, un alt lector de la colegiu. Edison era deja celebru pentru inventarea fonografului, iar Barker a sugerat că Edison ar trebui să-şi concentreze eforturile înspre proiectarea unui bec electric pentru uz casnic. Lui Edison i-a surâs ideea şi când s-a întors la „fabrica lui de invenţii” din Menlo Park, New Jersey, a convocat o echipă de lucru şi a anunţat impetuos că aveau să-şi atingă scopul propus în şase săptămâni. De fapt, le-a luat mult mai mult.

Specificaţiile lui Edison erau exigente. Becul trebu.a să aibă o durată mare de viaţă, să funcţioneze cu un curent electric slab şi să rămână funcţional chiar dacă alte becuri din circuit erau decuplate. O problemă majoră cu becurile înainte de Edison era aceea că filamentele se ardeau sau se topeau rapid. In aer liber aceasta se întâmpla în câteva secunde, drept care s-a înţeles de la bun început, înainte chiar ca Edison să-şi pună în minte să rezolve problema, că filamentul trebuia închis într-un glob de sticlă din care trebuia scos aerul. Edison a folosit o pompă Sprengal, foarte eficientă în crearea unui vid aproape absolut.

Apoi Edison s-a ocupat de producerea filamentului perfect. Filamentele de platină rezistau numai 10 minute, după care se topeau, iar platina era oricum un metal scump. Edison a încercat filamente de carbon şi a reuşit să facă unul care lumina timp de două ore înainte de a se arde. în cele din urmă a născocit un filament fragil făcut dintr-un fir de bumbac carbonizat. Acesta a fost filamentul care a fost folosit în exponenta reuşită din noaptea zilei de 21 octombrie 1879.

Filamentul a devenit incandescent, emiţând o lumină roşiatică slab probabil echivalentul unui watt. Nu era ceva spectaculos, dar nu stins. A continuat să lumineze. Edison a mărit curentul, ceea ce a mărit strălucirea, şi becul a continuat să funcţioneze. Filamentul a cedat i cele din urmă, dar numai după peste treisprezece ore.

Experienţa a marcat începutul erei luminii electrice. În următorii trei ani, Edison a înfiinţat Compania de Lumină Electrică Edison, a construit o centrală electrică pe strada Pearl din oraşul New York şi a instalat o reţea de fire electrice prin vechile ţevi de gaze pentru a ajunge în locuinţele clienţilor. În 1900, un milion de oameni aveau acasă lumină electrică. Lumina a revoluţionat vieţile oamenilor, transformând noaptea în zi, dându-le posibilitatea să stea până târziu, să citească, să studieze, să facă muzică. Dar a adus şi posibilitatea lucrului în schimbul de noapte în condiţiile aproape echivalente schimbului de zi, expunându-i pe muncitori la un potenţial abuz din partea patronilor. Lumina electrică a reprezentat o ameninţare serioasă la adresa timpului liber, aşa cum fusese înainte iluminatul cu gaz.

• 1881: S-a născut William Boeing, pionier al aviației, constructor de avoane american  (d. 1956)

William Boeing, născut la Detroit, pe 1 octombrie 1881, este creatorul companiei ce avea să devină cea mai mare producătoare de avioane din lume.

Tatăl său, Wilhelm Böing, originar din Hagen-Hohenlimburg, s-a îmbogăţit prin exploatarea minieră, deţinea numeroase terenuri şi avea şi o afacere secundară de comercializare de cherestea. Boeing şi-a anglicizat numele în William Boeing după ce s-a întors de la studiile în Elveţia în 1900 pentru a se înscrie la Universitatea Yale. Trei ani mai târziu, a părăsit universitatea pentru a intra în afaceri. A cumpărat păduri şi a intrat şi el în afacerea cu cherestea.

În timp ce era preşedinte la Greenwood Timber Company, Boeing a călătorit la Seattle, unde, în cadrul expoziţiei Alaska-Yukon-Pacific din 1909, a văzut prima „maşinărie“ zburătoare pilotată de om. A fost fascinat de aceasta, iar în scurt timp şi-a cumpărat un avion de la compania Glenn L. Martin şi a luat lecţii de zbor de la Martin însuşi. Boeing a lovit însă aeronava şi, când i s-a sps că vor trece mai multe luni până când piesele pentru repararea acesteia vor fi disponibile, i-a spus prietenului său George Conrad Westervelt: „Am putea construi un avion mai bun noi înşine şi am putea să-l construim mai rapid“.

William Boeing a decis astfel să intre în industria aviaţiei. A cumpărat un atelier vechi de bărci din apropiere de Seattle, unde şi-a construit fabrica. A fondat afacerea în 1916 alături de prietenul său George Conrad Westervelt, denumind-o Pacific Aero Products Co., iar primul avion produs de companie a fost Boeing Model 1. Odată cu intrarea Americii în primul război mondial, în aprilie 1917, Boeing a schimbat numele companiei în Boeing Airplane Company. Compania a livrat Marinei Americane 50 de aeronave. La sfârşitul războiului, William Boeing a început să se concentreze pe aeronavele comerciale şi a construit o operaţiune de servicii poştale de succes, iar ulterior una de zboruri de pasageri ce a evoluat în United Airlines.

În aprile 1917, când SUA au intrat în Primul război mondial, compania lor, redenumită Boeing Airplane Company, a furnizat 50 de avioane Marinei americane. După război, Boeing s-a orientat spre fabricarea de avioane comerciale, punând monopol pe piaţa americană.

În 1933, William prezenta publicului modelul Boeing 247, primul avion de linie modern, cu două motoare, cel mai sigur al acelor timpuri.

În 1934, guvernul SUA l-a acuzat pe Boeing de practici monpoliste. În acelaşi an, Poşta Aeriană a obligat companiile aviatice să îşi separe operaţiunile de zbor de cele de dezvoltare şi producţie. Compania lui William Boeing a fost spartă în trei companii diferite: United Aircraft Corporation (în prezent United Technologies Corporation), Boeing Airplane Company (devenită Boeing Company), United Airlines pentru zboruri. În consecinţă, William Boeing şi-a vândut acţiunile şi a părăsit compania. După ce s-a retras din industria aviaţiei, şi-a petrecut restul vieţii pentru a dezvolta proprietăţi şi a creşte cai.

La 53 de ani, William Boeing se retrăgea în glorie din istoria aviatică, preferând să se dedice afacerilor imobiliare şi creşterii cailor. William Boeing a murit la 29 septembrie 1956, în urma unui infarct, în timp ce se afla pe yacht-ul său, cu un an înaintea zborului primului avion comercial cu reacţie Boeing 707. Compania pe care o fondase a fost dus mai departe de urmaşii săi, care au făcut din Boeing cel mai mare producător mondial de aeronave după comenzi şi după livrări.

De asemenea, Boeing este cel mai mare exportator al SUA. În 2010, Boeing Company avea active în valoare de 68,5 miliarde de dolari, un profit de 3,3 miliarde de dolari şi peste 160.000 de angajaţi în întreaga lume.

• 1882: Inginerul H. Ilade a inaugurat în Bucureşti prima „fabrică de curenţi electrici” din România, instalată pe Calea Victoriei.

O lună mai târziu funcţiona cea de–a doua uzină, la Gara de Nord. Uzina din centru deservea Palatul Regal şi Teatrul Naţional. Sistemul introdus de Ilade, utilizarea lămpilor cu arc, la tensiuni ridicate  nu a dat rezultate mulţumitoare. În 1885, inginerul american de origine română Francisc Jelle, asistentul lui Thomas Edison, a venit în ţara noastră, unde a construit o uzină mai reuşită.

• 1890:  A fost fondat Yosemite-Nationalpark, unul din cele mai cunoscute parcuri naţionale din SUA, care se distinge printr-o floră cu specii unicat și prin cascada Yosemite, aflată la cea mai mare altitudine de pe continentul nord american.

Parcul Național Yosemite (în engleză Yosemite National Park este un parc național aflat în regiunea central-estică a statului american California, Statele Unite ale Americii, la aproximativ 300 km est de San Francisco.

Parcul național Yosemite are suprafața de peste 3.081 km 2 și se întinde de-a lungul versantului vestic al munților Sierra Nevada, la locul de întâlnire a trei comitate californiene, Madera, Mariposa și Tuolumne, relativ aproape de granița statului Kalifornien California cu statul Nevada Nevada.

Anual, parcul național este vizitat de peste trei milioane de turiști, care se deplasează mai ales de-a lungul văii Yosemite, situată în regiunea centrală a parcului. În anul 1984, Yosemite, care cuprinde un masiv stâncos impunător din granit, cu pâraie cu ape limpezi și cascade, a fost inclus în Patrimoniul mondial UNESCO. Parcul are altitudinea de 400 - 4000 m deasupra n.m., prezentând cinci sisteme ecologice. Aici există pâlcuri de arbori sequoia și o floră (3500 specii de plante) și faună bogată.

Parcul Național Yosemite este situat în regiunea centrală a munților Sierra Nevada în California, din San Francisco se poate ajunge în cca. 6 ore cu autoturismul. Pe teritoriul parcului se află lacuri, (Lacul Mono), râuri și trasee de drumeție (1300 km) numeroase. Cele mai importante ape curgătoare sunt Merced și Tuolumne, care curg spre vest prin Valea Centrală Californiană și se varsă în râul San Joaquin.

Valea Yosemite reprezintă doar 1 % din suprafața parcului, dar acolo se găsesc cei mai mulți vizitatori.El Capitan, o proeminentă stâncă din granit care veghează asupra văii,este una din cele mai populare destinație destinate escaladatului stâncilor datorită diverselor rute de cățărare și disponibilitatea pentru cățărări în tot anul. Domurile din granit, cum ar fi Sentinel Rock și Half Dome se ridică la 900 și 1.450 metri, respectiv.

Partea înaltă a Parcului Yosemite conține peisaje superbe, cum ar fi: Tuolumne Meadows, Dana Meadows, Clark Range, Cathedral Range și Kuna Crest. Creasta Sierra și Pacific Crest Tail strabat Yosemite, cu porțiuni de rocă metamorfozată, cum ar fi Mount Dana și Mount Gibbs și porțiuni de granit,cum ar fii Mount Conness.Mount Lyell este cel mai înalt punct al parcului.

Parcul are 3 specii de copaci Sequoia Uriaș: Mariposa Grove (200 copaci), Tuolumne Grove ( 25 copaci) și Merced Grove (20 copaci). Sequoia uriașă este una din cele mai înalte și longevive specii de copaci. Coast Redwoods, înrudite cu Sequoia Uriașă, trăiesc de-a lungul coastei Californiei de Nord și sunt cei mai înalți, iar Basin Bristlecone Pine sunt cei mai vechi. Acești copaci erau mult mai răspândiți înainte de

• 1908:  Automobilul popular Model T, poreclită „Tin Lizzy” („Lizzy-tinichea”), promis de producătorul de automobile Henry Ford, s-a pus în vânzare, la preţul de 850 $. 

Maşina avea suspensie triplă, era făcută dintr-un aliaj de oţel uşor şi rezistent, motor cu patru cilindri, de 20 de cai putere şi circula cu o viteză de 40 km/h .

Masina avea suspensie tripla, era facuta dintr-un aliaj de otel usor si rezistent, motor cu patru cilindri, de 20 de cai putere, si circula cu o viteza de 40 km/h.

În 1908, Ford a proiectat Modelul T, special conceput pentru a face apel la mase. Era usor, rapid, si puternic. Henry a descoperit și folosit oțelul vanadiu în cadrul Modelului T, care a fost mult mai puternic decât orice alt oțel disponibil la momentul respectiv. De asemenea, toate model T au fost vopsite în negru, pentru că culoare vopselei se usca cel mai rapid. Deoarece Modelul T a devenit repede atât de popular încât a fost vandut mai repede decât a putut produce Ford, a început să caute modalități de a accelera procesul de fabricație.

În 1913, Ford a adaugat o linie de asamblare cu motor în instalație. Centurile motorizate transportoare au fost întrebuințate lucrătoriilor, care adăugau acum fiecare o componentă a mașinii noi dintr-o mașină mai veche. Linia de asamblare motorizata reducea semnificativ timpul și, astfel, costul de fabricație pentru fiecare masina. Ford a trecut pe aceste economii pentru client. Deși Modelul T a fost vândut pentru suma de $ 850, în cele din urmă prețul a scăzut la sub $ 300.

Ford a produs Model T din 1908 până în 1927, fabricând 15 milioane de mașini. Deși modelul T l-au făcut pe Henry Ford bogat și faimos, el a continuat să susțină accesul la masini pentru mase. În 1914, Ford a instituit o crestere de salariu pe zi de 5 $ pentru lucrătorii săi, care a fost aproape dublu față de muncitorii din alte fabrici auto . Ford credea că, prin ridicarea plății muncitorilor, muncitorii ar fi mai fericiți (și mai rapizi și mai eficienți) la locul de muncă, soțiile lor ar putea sta acasă să aibă grijă de familie, iar muncitorii au mai multe sanse sa stea la Ford Motor Company (ceea ce duce la atragerea lucrătorilor și distrugerea competiției).

Ford a creat, de asemenea, un departament sociologic în fabrică, care examina viețile lucrătorilor pentru bunăstare. Din moment ce el a crezut că știa ce era mai bine pentru muncitorii săi, Henry a fost împotriva sindicatelor.

Henry Ford Model T Documentary

• 1924:  A fost adoptat Calendarul Gregorian de către Biserica Ortodoxă Română, după ce instituțiile statului român îl foloseau încă din 1919, ca urmare a Decretului-Lege nr.1053 a Consiliului de Miniștri.

În Regatul României calendarul pe stil nou a fost introdus în anul 1919 de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu.

Astfel, în Vechiul Regat data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919. În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus în anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773.

În Grecia acest calendar a fost adoptat în 1924.

Această măsură nu a fost adoptată și de bisericile ortodoxe răsăritene. În loc de aceasta, în mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit care tăia 13 zile ale acelui an și adopta o nouă regulă pentru anii bisecți care făcea ca să nu fie nici o diferență între cele două calendare până în anul 2800.

Bisericile ortodoxe din Grecia, Bulgaria, România, Polonia și altele din zona est-mediteraniană (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Cipru) au adoptat calendarul iulian revizuit.

Aceste biserici, care folosesc noul calendar, vor sărbători Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului gregorian până în anul 2800. Bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia, Ierusalim și câțiva episcopi din Grecia nu au acceptat calendarul iulian revizuit și vor continua să sărbătorească Nașterea lui Cristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian – 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100.

Toate celelalte biserici răsăritene, care nu sunt ortodoxe, (bisericile coptă, etiopiană, nestoriană, siriacă și armenească), vor continua să folosescă propriile lor calendare.

Toate bisericile răsăritene continuă să sărbătorească Paștele iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care a adoptat paștele gregorian.

• 1924: S-a născut în localitatea Plains din statul american Georgia, Jimmy Carter, al 39-lea preşedinte al SUA (între anii 1977-1981), laureat al Premiului Nobel pentru pace pe anul 2002 .

S-a inscris in Academia Navala si pana in 1953 a facut parte din structurile armatei.
 A fost nominalizat candidat la presedintie de catre democrati in 1976, invingand un concurent puternic, pe Gerald Ford. Dupa investire, pe plan intern s-a evidentiat mai mult prin promisiuni decat prin initiative puse in practica, insa pe plan international a fost responsabil de semnarea tratatului istoric de la Camp David dintre Israel si Egipt, in 1979. Popularitatea s-a a scazut dramatic din cauza problemelor economice intampinate de SUA, astfel incat la urmatoarele alegeri a pierdut batalia cu Ronald Reagan.

A fost recompensat cu un premiu Nobel pentru pace in anul 2002 pentru eforturile sale de a aplana conflictele internationale si de a apara drepturile omului. A fost primul presedinte american care a scris un roman, “The Hornet’s Nest”, aparut in anul 2004.

• 1958 : Este fondata in Statele Unite,  Administratia Nationala pentru Problemele Aeronauticii si Cercetarii Spatiului Cosmic – NASA.

Primele programe NASA au fost cercetări privind zborul spaţial cu echipaj uman şi au fost conduse sub presiunea competiţiei între SUA şi URSS (Cursa spaţială) în timpul Războiului rece. Programul Mercury, iniţiat în 1958, a plasat NASA pe calea explorării spaţiului cosmic de către om cu misiuni desemnate să descopere dacă omul poate supravieţui în spaţiu. La 5 mai 1961, astronautul Alan B. Shepard Jr. a devenit primul american în spaţiu când a pilotat Freedom 7 într-un zbor suborbital. John Glenn a fost primul american pe orbită în jurul Pământului la 20 februarie 1962 într-un zbor de 5 ore cu Friendship 7. Cea mai recentă realizare a NASA, o zi istorică pentru savanţi, este amartizarea robotului spaţial Curiosity, la data de 6 august 2012, ora 8:32 (ora locală), după o călătorie de aproape opt luni şi 567 de milioane de kilometri. Acest sofisticat robot spaţial, practic un laborator mobil, a început căutarea eventualelor semne de viaţă pe Marte, pentru a perioadă de doi ani. Curiosity este primul laborator ştiinţific, cu propulsie nucleară, trimis către o altă planetă. Are o greutate de o tonă şi a intrat în atmosfera planetei Marte cu o viteză de peste 21 de mii de kilometri pe oră

• 1966: Consiliul de Stat al R.S.Romania, a emis Decretul 770 (completat prin Legea 6/1973), iniţiat de Nicolae Ceauşescu, prin care se interzicea întreruperea cursului sarcinii (avortul), măsură abuzivă care a determinat numeroase decese şi înrăutăţirea sănătăţii femeilor ca urmare a unor intervenţii avortive în condiţii de clandestinitate.

• 1998: A intrat în vigoare statutul oficial al „Europol”, organism al poliţiilor europene, cu sediul la Haga, ce operează sub egida Uniunii Europene (statut devenit operaţional de la 1.VII.1999); 

Convenția de instituire a Europol, în temeiul articolului K3 din Tratatul de la Maastricht, a fost aprobată în 1995 și, după ratificarea de către statele membre, a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998. În conformitate cu Convenția de la fiecare stat membru a fost obligat să desemneze o unitate națională pentru a face legătura între propriile autorități competente și Europol.

Să aveți o zi frumoasă!