Mistere populare, la sfârşit de Răpciune

Însuşi numele arhaic al lunii Septembrie, Răpciune, stârneşte nedumerire. Denumirea vine de la cea mai mare sărbătoare de toamnă a tracilor, Echinocţiul, care la români se numeşte ”Târ-înainte, Târ-înapoi” şi coincide cu începutul Zodiei Cumpenei, la 23 Septembrie.

Unii etnologi sunt de parere ca Teclele au preluat numele si data Sfintei Mucenice Tecla din calendarul crestin ortodox, altii cred ca sarbatoarea Teclelor a fost asimilata de biserica iar zeitatile pagane au fost transformate in Sfanta Tecla. Greu de spus, greu de demonstrat. Cert este ca in satele de munte, pe 24 septembrie, inca se mai respecta credinte si practici magico-rituale ce apartineau societatilor arhaice, precrestine. Considerata ca facand parte din ciclul sarbatorilor rele de foc si de lupi, Teclele reprezinta un fel de anticipare a Filipilor de Toamna. Reprezentari mitice demoniace, acestea pot fi imbunate doar daca oamenii respecta interdictiile de munca si comportament impuse de sacralitatea pagana a zilei: sa nu coasa, sa nu toarca, sa nu prelucreze piei de animale, sa nu mature, sa nu dea cenusa afara din casa, sa nu plece la padure cu caruta, sa nu dea nimic cu imprumut… In caz contrar, lupii le vor prada turma si le vor omori berbecii. De altfel, sarbatoarea se mai numeste si Teclele Berbecilor, prefigurand Zilele Berbecarilor din intervalul imediat urmator, cuprins intre 26 si 29 septembrie. Toate aceste zile erau respectate cu mare strictete in mediul pastoral, pentru ca turma sa fie aparata de lupi in una dintre cele mai importante perioade de peste an, atunci cand are loc "Nunta oilor" sau "Slobozitul berbecilor".

Tracii serbau la Echinocţiul de Toamnă E RACTUM sau E RICHTONIOS ”Înălţarea”, de unde vine şi denumirea românească de Răpciune. Spuneau strămoşii noştri că, la Echinocţiu, Cei Doi Gemeni Divini, care se născuseră şi trăiseră în Dacia, s-au ridicat la cer. Sărbătoarea se mai numea şi AGAL INGUS ”Aceeaşi Mărime; Înălţarea Gemenilor; Gemenii Slăviţi” sau KO IKO DI-LA ”Când au plecat Cei Doi”. Este evident că tâlcurile de ”Aceeaşi Mărime” se referă atât la asemănarea Celor Doi Fraţi Divini cât şi la egalitatea dintre zi şi noapte, la Echinocţiu.

La 24 Răpciune, românii serbează Teclele sau Teclele Berbecilor, denumiri inexplicabile dacă nu ar fi moştenite din calendarul dacic, anume din DE C-U-LUS ”După ce (când) S-au înălţat Cei Doi”, BEB RYCES ”Jeluirea Crailor; Dorul de Regi!; BE BRYC ES ”Când vine Frigul”. În popor, se spune că ”Teclele păzesc, cu mare străşnicie, crezându-se ca sunt rele de foc şi de lupi. La casa celui care va îndrăzni să lucreze lupii vor veni şi vor mânca berbecii şi oile”.

Ziua de 25 e de răgaz, dar de la 26 până la 28 Răpciune se serbează trei Filipi sau Berbecari, iar în acest răstimp nu se coase, nu se împunge în piele, nu se dă împrumut, nu se duce la moară, nu se împrumută foc vecinilor, nu se mătură în casă, nu se lucrează nimic, că e rău de lupi. Se mai spune că aceste zile se ţin ca să nu ai primejdii şi ca să nu adormi pe veşnicie.

La 26 Septembrie, tracii serbau, cu alte tâlcuri decât mai sus, BEB RYCES ”Licoare din Belşug”; PHI LIP POS ”Cu Licoarea (Vinul) în Vase”; PHILIP-POS ”Vasele cu Licoare (Vin); Poloboacele” sau PHI LIP PI ”Când se bea Licoare; Când se bea vârtos”.

La 27 Septembrie, tracii serbau iar BEB RYCES, care se mai tălmăcea şi prin ”În Cinstea Suveranilor; Rugăciuni (Închinare) către Crai; Băutura Regală”; în această zi, românii ţin Berbecarii.

În ziua ce corespunde actualmente cu 28 Septembrie, tracii se rugau pentru ARE TAON ”Arăturile de Toamnă”, pe când românii serbează Haritonul. Ziua aceasta este ţinută de femei, crezându-se ca acel care lucrează înnebuneşte; e rău de trândăveală; se mai ţine şi pentru a nu crăpa călcâiele.

La 29 Septembrie, tracii serbau MAIO NIA ”Domnul Corăbiilor; Vasele Pline; Umplerea Butoaielor”, iar românii numesc această sărbătoare Mioi, Vara lui Mioi, Vara lui Mihai, Vara lui Sân-Mihai, Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor. Se spune că, în această zi, Cel-de-Sus se îndură de rugăciunea unui cărăuş sărac, ca să-i dea şi lui ”câtă vară”, să-şi poată treiera grâul. Mioi este chiar numele acestui cărăuş. Cât despre vreme, se zice astfel: ”De cade grindina înainte de Sânt-Mihai, iarna se pune curând”. Folcloriştii explică denumirile de ”Nunta Oilor” şi ”Năpustitul Berbecilor” prin faptul că în aceste zile se slobozesc berbecii în turmele de oi pentru împerechere.

În fine, la 30 Septembrie, tracii serbau iarăşi BE BRYC ES ori BEB RYCES, iar românii sărbătoresc Berbecii sau Arieţii. În această zi, e rău de lupi. Ca şi alte dăţi, am preluat unele informaţii, cu privire la sărbătorile populare, din ”Calendarul poporului român” de Antoaneta Olteanu, apărut în Editura Paideia.

Articol preluat de pe: http://epochtimes-romania.com