13 Octombrie

Este a 286-a zi a anului.
Au mai rămas 79 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 28 m și apune la 18 h 35 m.

Citatul zilei

” Ce este succesul? Cred că este o combinaţie între a avea fler în lucrurile pe care le faci, a şti că acest lucru nu este îndeajuns, că trebuie să munceşti din greu şi să ai un anume simţ al împlinirii.” (Margaret Thatcher, politician britanic, prim-ministru al Regatului Unit, n. 13 octombrie 1925 - d. 8 aprilie 2013)

Ziua internațională pentru reducerea dezastrelor

Ziua internațională pentru reducerea dezastrelor a fost instituită în 1989, la inițiativa Adunării Generale a Națiunilor Unite pentru promovarea unei culturi globale de sensibilizare a riscurilor și de reducere a dezastrelor.

Caravana SMURD "Fii pregătit!" adăspotită de primul Centrul Mobil de Pregătire a Populației și a Personalului de Intervenție din România, aflat în dotarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență ''Horea' al județului Mureș, pornește de la Târgu Mureș pentru pregătirea populației să acționeze în caz de dezastre (iulie 2016)

Marcată la 13 octombrie, din 2009, Ziua internațională pentru reducerea dezastrelor marchează modul în care oamenii și comunitățile din întreaga lume depun eforturi pentru reducerea expunerii la dezastre și pentru conștientizarea gestionării riscurilor cu care se confruntă.

Tema pentru 2018: „Reducerea pierderilor economice ale dezastrelor”. Această temă continuă ca parte a campaniei „Sendai Seven”, axată pe cele șapte obiective ale Cadrului Sendai. Anul acesta se va concentra pe obiectivul C al Cadrului de la Sendai, care va reduce pierderile de dezastre economice în raport cu PIB-ul global până în 2030.

António Guterres, Secretarul General al ONU: „Reducerea pierderilor economice cauzate de dezastre are puterea de a transforma viețile și de a contribui în mare măsură la eradicarea sărăciei. Deoarece marchem Ziua internațională pentru reducerea dezastrelor, să ne reafirmăm angajamentul față de acest demers vital”.

 

În anul 2016 a fost lansată campania "Sendai Seven", care s-a axat pe cele șapte obiective ale Cadrului Sendai, adoptat la cea de-a treia Conferință mondială a ONU pentru reducerea riscului de dezastre. Primul dintre obiective a vizat reducerea ratei mortalității în urma dezastrelor. "Sendai Seven" a fost o oportunitate pentru toată lumea, inclusiv pentru guverne, grupuri comunitare, organizații ale societății civile, pentru sectorul privat, organizațiile internaționale și cele afiliate ONU, pentru a promova cele mai bune practici la nivel internațional, regional și național în toate sectoarele, pentru a reduce riscul de dezastre și al pagubelor materiale generate.

La cea de-a treia Conferință mondială a ONU pentru reducerea riscului de dezastre, care a avut loc în martie 2015, în Sendai, Japonia, a fost tras un semnal de alarmă cu privire la faptul că dezastrele generează cele mai multe efecte la nivel local și au un mare potențial în a provoca pierderi de vieți omenești și probleme sociale și economice grave. Dezastrele cu debut brusc generează deplasarea a milioane de oameni în fiecare an.

La nivel local, capacitățile de răspuns și gestionare în caz de dezastre trebuie consolidate de urgență. Abordarea Cadrului Sendai are în vedere desfășurarea de acțiuni orientate pentru reducerea riscului dezastrelor, a riscului de dezastre la scară mică și la scară largă, cauzate de accidente provocate de om sau din cauze naturale, precum și a celor legate de mediu, a pericolelor și riscurilor tehnologice și biologice.

Prin Rezoluția 44/236 (22 decembrie 1989), Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a instituit Ziua internațională pentru reducerea dezastrelor naturale pentru a fi marcată în cadrul Deceniului internațional pentru reducerea dezastrelor naturale (1990-1999), în cea de-a doua zi de miercuri a lunii octombrie. În 2009, Adunarea Generală a ONU a revenit asupra datei prin Rezoluția 64/200, hotărând ca la 13 octombrie să fie marcată Ziua internațională pentru reducerea dezastrelor.

 

 International No Bra day 

Pe 13 octombrie  se sarbatoreste in intreaga lume ceea ce americanii numesc No Bra Day, în semn de sprijin pentru persoanele care suferă de cancer mamar.

Zi fara sutien pentru femei! Free your breasts for 24 hours.

Doritoarele care vor sa se alature trendului nu vor purta sutien pentru 24 de ore, iar barbatii le pot sprijini prin a purta ceva de culoare mov.

Pe 13 Octombrie, toate femeile sunt invitate sa isi elibereze sanii timp de 24 de ore si sa se simta complet libere. Probabil ca barbatii nu vor avea nevoie de prea multe explicatii ca sa se bucure, dar femeile trebuie sa fie informate.

Ce este mai exact Ziua Fara Sutien?

Ziua Internationala Fara Sutien a fost instituita de catre chirurgul plastician Mitchell Brown si a fost celebrata pentru prima data in 2011. Ea are ca scop educarea si informarea femeilor care iau in considerare reconstructia chirurgicala a sanilor dupa operatia de mastectomie.

Ziua fara sutien mai este dedicata si femeilor cu sani mici care incearca sa ii ascunda folosind buretii unor sutiene mult prea mari. Scopul sarbatorii este cel de a promova frumusetea naturala si de a incuraja femeile sa fie mandre de

In mod curios, aceasta Zi este sarbatorita bianual, atat pe 9 iulie, cat si pe 13 octombrie. Unul dintre motivele celebrarii duble este faptul ca octombrie este luna internationala a preventiei de cancer la san.

In fiecare an, milioane de oameni aleg sa poarte haine si accesorii de culoare roz pentru a-si demonstra solidaritatea cu femeile suferinde de cancer de san. Lupta impotriva acestei boli merita tot sprijinul posibil si tocmai de aceea femeile sunt incurajate sa isi celebreze sanii!

Sutienul ar putea dauna sanatatii sanilor

Studiile au demonstrat ca femeile care nu poarta cu regularitate sutien tind sa aiba sani mai fermi decat cele care aleg sa il poarte zilnic. Explicatia acestui fapt este ca sutienele preiau rolul ligamentelor naturale ceea ce le reduce eficienta. Acest lucru duce la fenomenul de "sani lasati". De asemenea, studiile mai arata ca lipsa unui sutien imbunatateste respiratia si mareste capacitatea plamanilor. Sanatatea sanilor reprezinta intreg scopul Zilei Internationale.

Cum sa te imbraci cand nu porti sutien

Toate femeile cunosc senzatia de usurare care apare cand iti scoti sutienul. Este un sentiment de relaxare si eliberare, foarte benefic pentru sani. Unele rochii, insa, nu se pot purta cu sutien din motive estetice. Indiferent ce decizi sa porti pe 13 Octombrie, este important sa te simti confortabil fara a te expune prea mult.

Cum poti purta mai usor haine fara sutien? Iata 5 sfaturi!

Materialul este foarte important.

Contactul direct cu un material deranjant poate provoca disconfort si iritatii. Incearca sa eviti materialele sintetice care iti pot deranja pielea sensibila. Alege materiale fluide precum matasea, dar fii constienta ca acestea nu vor fi foarte discrete.

Bumbacul organic, de calitate superioara se simte mereu placut pe piele si nu provoaca neplaceri. Poate fi un tricou sau o bluza mai groasa, cu bumbacul nu vei avea niciodata probleme.

Jennifer Aniston este una din vedetele cele mai cunoscute pentru outfiturile libere, fara sutien, si este adesea fotografiata in tricouri lejere de bumbac.

Sfat#2: Foloseste nipple covers ca sa previi orice "accident de garderoba"

Femeile care vor sa sarbatoreasca aceasta zi intr-un mod sigur, fara a-si pune in pericol decolteul, au optiunea de a alege nipple covers. Nipple covers sunt accesorii pentru sani care arata asa si care se aplica direct pe sfarcuri pentru a-i masca cu discretie, si pentru a-i proteja de frigul lunii Octombrie sau de contactul cu materialele.

"Nipple covers vin in diferite culori si modele, de la cele clasice, la modele mai sexy. Ele pot fi de unica folosinta sau pentru o folosire mai indelungata. Sunt produse destinate pentru femeile care nu simt nevoia sa isi acopere sanii in totalitate, dar care au nevoie de putina protectie. Materialul din care sunt produsi depinde de provenienta, dar sunt ganditi astfel incat sa nu irite pielea si zonele sensibile." spune echipa Laris Fashion, care adus si in Romania acest accesoriu.

Sfat#3: Foloseste strategic culorile si suprapunerile vestimentare

Cand iesi fara sutien, mai ales daca nu esti obisnuita sa faci asta, trebuie sa alegi haine din materiale potrivite si sa iei in considerare si aspecte precum grosimea si culoarea hainei. Hainele nepotrivite te vor face sa te simti stinghera, inconfortabila in mediul in care te afli si probabil vei resimti si frigul. Opteaza pentru o idee stilata cum sunt suprapunerile vestimentare. O geaca, un cardigan, chiar si un sacou pentru o zi la birou, sunt moduri in care te poti simti relaxata in timp ce lasi sutienul acasa.

Pentru cele care abordeaza o tinuta mai casual, o camasa sau un tricou, acoperite de un pulover sau un hanorac asigura discretie, dar si libertate si permite mobilitate completa pe tot parcursul zilei.

Culoarea este si ea un factor important. Albul, sau majoritatea culorilor deschise ar putea parea o idee buna, dar odata ce iesi din casa va fi foarte vizibil pentru toata lumea ca nu porti un sutien. Cel mai bine este sa te orientezi catre culori mai inchise.

Sfat#4: Accesorizeaza-ti decolteul cu bijuterii statement

Un colier atragator de tip statement mascheaza cu discretie si eleganta zona bustului si confera un aspect elegant unui outfit.

Incearca sa accesorizezi look-ul tau cu diferite lantisoare, margele sau coliere care iti vor masca decolteul. In functie de marimea decolteului poti alege si lungimea colierului astfel incat sa nu ramai niciodata expusa.

Sfat#5: Ai grija la temperatura

O temperatura scazuta inseamna ca sanii tai vor fi inevitabil mai vizibili prin hainele pe care le porti. Pe acestea le poti proteja prin nipple covers, insa daca vrei sa nu folosesti nimic, ramai relaxata si imbraca-te mai gros atunci cand lasi sutienul acasa pentru a evita sa atragi atentia in mod nedorit. Spre exemplu o camasa de bumbac sub un pulover crosetat vor crea un strat protector de caldura si confort pentru sani.

Daca porti o rochie de seara cu decolteu, nu vei petrece mult timp pe afara, dar poti sa iti iei o jacheta in mod preventiv. Decolteul atrage in mod natural toate privirile asa ca, pentru a te simti complet relaxata, asigura-te ca ai ceva cu care sa te acoperi. In lipsa unei geci care sa mearga cu rochia ta, poti opta pentru un sal elegant.

Nu uita, indiferent de marime sau de forma sanii tai sunt minunati si trebuie sa ai mereu grija de ei! Sanatatea este cel mai valoros lucru, asa ca informeaza cat mai multa lume cu privire la pericolele cancerului de san.

Îți dorim o Zi Internațională fără Sutien cât mai lejeră!

Ziua Internațională a Trombozei

World Thrombosis Day a ales ziua de 13 octombrie ca Ziua Internațională a Trombozei, zi mondială de luptă împotriva trombozelor.

În fiecare an în Europa mor aproximativ o jumătate de milion de pacienți din cauza trombozei.

Tromboza este un cheag de sânge care se formează în artere sau vene și este o tulburare care cauzează moartea. După atacul de cord și accidentele vasculare cerebrale, tromboembolismul venos (TEV) se situează pe locul 3 în lume în cazul deceselor de cauză cardiovasculară. Tromboza apare cel mai des la picioare și în plămâni.

Ziua Internațională a Educației în Penitenciare

Începând cu anul 2014, a fost desemnată ziua de 13 octombrie, ca Ziua Naţională a Educaţiei în Penitenciare, subliniind astfel importanţa funcţiei educative a instituţiilor de detenţie şi esenţa intervenţiei recuperative, organizate şi derulate cu persoanele care execută sancţiuni privative de libertate.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1307: În Franța, sute de cavaleri Templieri au fost arestați în același timp, torturați și uciși din ordinul regelui Filip cel Frumos

Ordinulului Templierilor, acuzat de erezie si desfiintat, i  s-au confiscat toate proprietatile si bunurile.

Ulterior, o bulă a Papei Clement al V-lea cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să facă același lucru și să pună sechestru pe averile templierilor.

La peste 700 de ani de la desfiinţarea Ordinului Templierilor (1119-1312), celebrii „călugări-războinici” medievali exercită încă o puternică fascinaţie asupra imaginaţiei populare. Asociaţi cu practicile oculte, cu francmasoneria sau cu diferitele „coduri ale lui da Vinci”, templierii au intrat de mult timp în domeniul legendei.

În ziua de joi, 12 octombrie 1307, Jacques de Molay, Mare Maestru templier, fusese invitat să fie unul dintre purtătorii sicriului la înmormântarea cumnatei regelui. Onoarea acordată de Filip s-a dovedit a fi o capcană. În ziua următoare, vineri, 13 octombrie 1307, toţi templierii din Franţa au fost arestaţi. Gestul a căzut ca o lovitură de trăsnet în toată lumea creştină occidentală. Filip le-a scris tuturor suveranilor catolici, pentru a le expune punctul său de vedere şi a le solicita sprijinul împotriva membrilor Ordinului din ţările respective. Însă cei mai mulţi monarhi au refuzat, pur şi simplu, să creadă acuzaţiile incredibile aduse de regele francez. Cu toate acestea, Filip s-a bucurat de sprijinul decisiv al papei Clement al V-lea. Născut în Franţa, acesta a ajuns pe scaunul pontifical cu ajutorul lui Filip, fiind încoronat papă la Lyon, în 1305. Având o poziţie precară – el şi-a exercitat pontificatul la Avignon, nu la Roma – Clement nu le-a luat apărarea membrilor Ordinului.

Templierii, acuzaţi de peste 100 de crime

Arestarea templierilor avea să conducă la unul dintre cele mai răsunătoare procese din istoria civilizaţiei occidentale, desfăşurat între 1307 şi 1314, când a fost ars pe rug ultimul Mare Maestru templier, Jacques de Molay. Cavalerii au fost acuzaţi de peste 100 de crime. Învinuirile aduse acestora au fost legate în principal de erezie, sodomie, idolatrie, precum şi de lepădarea de Hristos. Acuzaţiile se bazau preponderent pe mărturiile informatorilor regelui şi pe confesiunile smulse sub tortură. Aceasta era o metodă de interogare acceptată în procesele medievale, care nu aveau ca scop aflarea adevărului, ci dovedirea acuzaţiilor. Sub presiunea unor torturi inimaginabile, Marele Maestru Jacques de Molay, care avea o vârstă înaintată în momentul arestării, a recunoscut acuzaţiile care i se aduceau pe 24 octombrie 1307. O zi mai târziu, alţi 30 de lideri templieri importanţi au cedat şi ei în faţa inchizitorilor, pecetluind soarta Ordinului. Sub presiunea lui Filip, Clement al V-lea a emis o bulă prin care le cerea suveranilor catolici să îi aresteze pe templierii din regatele lor, însă în numele papei.

Cu siguranţă că Filip şi-ar fi dorit ca procesul templierilor să se încheie cât mai repede, însă papa, care nu a avut curajul să-l înfrunte direct pe suveran, a reuşit să-l prelungească mai mulţi ani. În 1311, Clement al V-lea a prezidat Conciliul de la Viena, care a declarat că Ordinul Templierilor nu se făcea vinovat de acuzaţiile aduse, având în vedere că acestea nu au putut fi dovedite. Cu toate acestea, anii de procese şi torturi au distrus Ordinul, care nu mai avea cum să fie funcţional. În anul 1312, Clement a emis o bulă papală care dizolva Ordinul, iar la scurt timp, o altă bulă care transfera toate bunurile templierilor unui alt ordin religios, cel al ospitalierilor, nu unui conducător laic.

• 1479: Bătălia de la Câmpul Pâinii

1479 a avut loc bătălia de la Câmpul Pâinii din apropiere de localitatea Șibot, la 25 de kilometri de Alba Iulia, dintre o puternică armată turcească condusă de Ali Mihaloglu, paşa de Vidin şi o armată creştină din care făceau parte trupele voievodului Transilvaniei Istvan Báthory şi un corp de călăreţi ce avea în frunte pe comitele Timişoarei, Pavel Chinezul. La începutul lui octombrie 1479, turcii au invadat Transilvania din mai multe direcții cu o armată de peste 45.000 de soldați, care s-au deplasat cu rapiditate, jefuind și arzând totul în cale. În fața acestui pericol, Pavel Chinezul comitele Timișoarei şi comandantul armatelor din sudul Regatului Maghiar, a fost însărcinat de regele Matia Corvin să vină în ajutorul voievodului transilvănean Istvan Báthory. Alături de un prim corp de armată turcesc, ce a trecut Dunărea pe la Giurgiu, s-a aflat și un corp de oaste muntean condus de Basarab Ţepeluş, care va înainta pe Valea Oltului, până la confluenţa cu Lotrul, după care se va uni cu oastea turcească condusă de Ali Bey ce cobora pe Valea Sebeşului , așteptând o altă armată condusă de Iskender Bey ce venea dinspre Caransebeş prin Haţeg. Astfel, după ce atacă şi jefuiesc Haţegul şi Hunedoara, otomanii se îndreaptă spre Alba Iulia și fac joncţiunea armatelor pe Valea Mureşului lângă Orăştie. Turcii vor întâlni armata creştină la Câmpul Pâinii în apropiere de Șibot, loc unde va avea loc o luptă sângeroasă și unde oștenii lui Pavel Chinezul vor lupta cu o deosebită vitejie și vor obține o mare victorie. Astfel, mai mult de jumătate din oastea otomană va cădea pe câmpul de bătălie, iar o legendă populară spune că după această luptă și după marele ospăț care a avut loc după aceea, comitele Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un cap de turc, iar un al treilea cap de turc ținându-l în dinți.

• 1792: George Washington a pus piatra de temelie a „Casei Albe” (White House), sediul administraţiei prezidenţiale a Statelor Unite ale Americii şi reşedinţa oficială a preşedinţilor americani; 

 

Locul clădirii, care se află în Washington D.C, a fost ales de George Washington, dar acesta nu a locuit niciodată aici; construcţia a început la 1.XI.1792 şi a fost finalizată la 1.XI.1800; primul „locatar” al Casei Albe a fost preşedintele John Adams (clădirea se numeşte „White House” deoarece pereţii acesteia au fost zugrăviţi în alb încă din timpul lucrărilor de construcţie).

Piatra de temelie a Casei Albe, care a devenit sediul administrației prezidențiale și reședința oficială a președinților Statelor Unite ale Americii, a fost pusă la 13 octombrie 1792.

Casa Albă se află în Washington D.C., capitala SUA, și este sediul administrației prezidențiale a Statelor Unite ale Americii

Prin votul din 16 iulie 1790, Congresul a aprobat legea privind construirea unui oraș care să devină noua capitală a SUA. Pentru prima dată în istorie, un oraș urma să fie construit exclusiv cu destinația de capitală, avându-l ca arhitect pe inginerul francez Pierre Charles l'Enfant (1754-1825), potrivit volumului ''Enciclopedia Statelor Lumii'' (2016). George Washington, cel care avea să devină primul președinte al SUA, anunța la 24 ianuarie 1791, amplasarea permanentă a noii capitale, pe un teritoriu aflat la confluența râurilor Potomac și Anacostia, care a devenit, ulterior, Districtul Columbia. Matematicianul și astronomul Benjamin Banneker și inginerul topograf Andrew Ellicott au realizat hărți topografice ale terenului pe care urma să se construiască capitala, precizează www.scholastic.com. În 1800, instituțiile guvernamentale au fost mutate de la Philadephia în noul oraș federal, care a primit numele primului președinte al SUA.

Președintele George Washington (1789-1797), care dealtfel nici nu a locuit la Casa Albă, a ales împreună cu arhitectul francez Charles l'Enfant locul viitoarei reședințe prezidențiale, care este de peste 220 de ani simbolul național al acestei țări.

Pentru ridicarea acestei clădiri, Thomas Jefferson (1801-1809) a sugerat organizarea unui concurs de proiecte de clădiri, fiind date anunțuri în ziare din întreaga țară, amintește sursa citată mai sus. Dintre proiectele înscrise în concurs, o comisie l-a ales pe cel cu un design simplu, dar elegant, un proiect realizat de James Hoban, un tânăr arhitect american de origine irlandeză. Potrivit surselor, se pare că Leinster House din Dublin i-a servit drept model.

Din momentul în care a fost pusă piatra de temelie, la 13 octombrie 1792, au trecut opt ani până când clădirea a putut fi locuită, chiar dacă lucrările nu erau în totalitate încheiate. John Adams, cel de-al doilea președinte al SUA (1797-1801) și soția sa, Abigail, s-au mutat în clădirea neterminată în luna noiembrie a anului 1800. Casa Președintelui, cunoscută și sub numele de Conacul Executivului, a fost numită Casa Albă abia din 1812.

Construită din gresie alb-gri, clădirea contrasta puternic cu cărămida roșie folosită la clădirile din apropiere. Președintele Thomas Jefferson (1801-1809) s-a mutat la Casa Albă în 1801, majoritatea structurilor externe fiind în acel moment terminate. Casa Albă era cea mai mare casă rezidențială din America. Președintele a comandat tapet și mobilier elegant din Franța. De atunci, fiecare familie prezidențială a comandat lucruri speciale pentru această reședință, unele dintre acestea putând fi văzute de cei care vizitează Casa Albă.

În timpul mandatului lui James Madison (1809-1817) a avut loc războiul dintre SUA și Marea Britanie, aceasta blocând comerțul naval al SUA. Războiul a început în 18 iunie 1812 și a durat până în 23 martie 1815. Washingtonul a fost ocupat în 1814, iar în ultimele luni ale războiului, trupele britanice au incendiat Casa Albă. Clădirea a fost reconstruită și extinsă după planurile aceluiași arhitect, James Hoban, și a fost ocupată de către James Monroe, cel de-al cincilea președinte al SUA (1817-1825), în 1817.

Casa Albă se află în Washington D.C., capitala SUA, și este sediul administrației prezidențiale a Statelor Unite ale Americii

Următoarea extindere majoră a ''Conacului Executiv'' a avut loc în timpul președintelui Theodore Roosevelt (1901-1909). Când a preluat mandatul în 1901, în urma asasinării președintelui William McKinley, el era cel mai tânăr președinte de până atunci, potrivit www.whitehousehistory.org. Având o familie numeroasă, cu șase copii, întregul etaj doi unde se aflau birourile a fost transformat, devenind spațiu de locuit pentru familia prezidențială. În 1901, președintele Theodore Roosevelt a adoptat oficial termenul de Casa Albă. De asemenea, în aceeași perioadă a fost ridicată Aripa de Vest, destinată birourilor prezidențiale, între care faimosul Birou Oval, dar și personalului care se ocupa de nevoile președintelui și de întreținerea casei, care se mărea cu fiecare an.

În 1927, un al treilea etaj a fost adăugat, iar în 1934 a început construcția Aripii de Est, în care au fost organizate alte birouri, un adăpost antiaerian și un cinematograf.

În timpul mandatului celui de-al 33-lea președinte al SUA, Harry S. Truman (1945-1953), în urma examinării structurii clădirii de către arhitecți și ingineri, a ordonat o renovare completă a Casei Albe. Pereții au rămas intacți, dar interiorul a fost în întregime demontat. Buldozerele au săpat în subsolul casei, fiind turnată o nouă fundație stabilizându-se astfel pereții existenți de gresie. Timp de câțiva ani, președintele și Prima Doamnă au locuit la Blair House vis-a-vis de Casa Albă. Renovarea s-a încheiat în 1952, iar președintele a invitat televiziunea să facă un tur al noii Case Albe. Astfel, pentru prima dată milioane de americani au văzut în detaliu casa președintelui, potrivit www.whitehousehistory.org.

Casa Albă a fost deschisă spre vizitare publicului larg, în 1805, de către președintele Thomas Jefferson. De asemenea, până în 1930, au fost organizate recepții cu prilejul zilei de 4 iulie — Ziua Independenței — ziua națională a SUA, precum și de Anul Nou. Ușile acesteia au rămas deschise mereu, mai puțin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și mai târziu, în urma atacurilor din 11 septembrie 2001.

5.000 de vizitatori pe zi sau 1.825.000 pe an trec pragul Casei Albe, potrivit www.whitehousemuseum.org.

Casa Albă are 6 etaje (5.100 metri pătrați, 2 niveluri subterane), 132 de camere, inclusiv 16 camere de oaspeți, trei bucătării și 35 de băi. Construită pe un teren de 18 hectare, Casa Albă este înconjurată de o serie de grădini, precum Rose Garden, Kennedy Garden sau Children's Garden, dar și de un teren de tenis și unul de baschet, precum și de o piscină.

• 1860: A fost făcută prima fotografie din spațiu, dintr-un aerostat suspendat la înălțimea de de 700m deasupra orașului Boston.

Americanul James Wallace Black reusea, cu ajutorul navigatorului Samuel A. King si al aerostatului acestuia numit Queen of the Air (Regina aerului) sa faca prima fotografie de la inaltime. “Subiectul” a fost orasul Boston. Fotograful, James Wallace Black, a numit-o "Boston, asa cum il vad vulturul si gasca salbatica".

• 1884:  Observatorul astronomic de la Greenwich (în estul Londrei) a devenit  sediul „meridianului zero”.

În cadrul Conferinţei Internaţionale de Astronomie de la Washington din 1 octombrie (la care au participat delegaţi din aproximativ 25 de state) s-a hotărât ca, începând de la această dată, Observatorul astronomic de la Greenwich (în estul Londrei) să fie sediul „meridianului zero”, adică punctul zero al timpului de referinţă pentru definirea fusurilor orare; denumit Greenwich Mean Time (GMT), meridianul Greenwich desemnează punctul de start al fiecărui fus orar din lume, timpul universal

S-a convenit atunci ca timpul de referinta sa fie stabilit cel de la meridianul zero, care trece prin cartierul Greenwich din Londra, situat la sud de fluviul Tamisa, se arata in infoniac.ru.

GMT si UTC

O conventie in acest sens era necesara. Pana dupa jumatatea secolului al XIX lea, domnea o confuzie generala privind masurarea originii timpului. Aproape fiecare isi avea propriul sau "meridian zero", de la Paris in Franta si pana la Pulkovo in Rusia.

Cei mai afectati de aceasta situatie erau marinarii, supusi la confuzii in comunicarile dintre ei. De la acestia a pornit initiativa meridianului zero, care trece prin Observatorul Regal din Greenwich. Initial, marinarii o convenisera intre ei, fara o reglementare oficiala.

Reusita marinarilor a determinat si caile ferate din Anglia sa se alinieze in 1847 la acest sistem. Practic, ora Greenwich era deja folosita in unele zone chiar si inainte de 1884, cand problema s-a reglementat printr-o conventie internationala.

Din 1884, Ora Meridianului Greenwich (GMT), recunoscuta in intreaga lume, a servit ca referinta unica a timpului vreme de multi ani, pana in 1972, cand a fost inlocuita cu Timpul Universal Coordonat (UTC), un criteriu de inalta precizie, foarte aproape de cel dintai, dar cu o anumita deosebire privind baza de masurare.

Timpul atomic

In timp ce GMT are la baza rotatia Pamantului, care inregistreaza anumite variatii, sistemul UTC se bazeaza pe timpul atomic, mult mai precis, capabil sa elimine influenta variatiilor provenind din rotatia Pamantului.

Publicul larg insa adesea nu cunoaste amanuntul privind timpul atomic, folosind si astazi termenul Greenwich. Nu greseste prea mult, intrucat diferetele sunt foarte putin sensibile, de ordinul secundelor sau al fractiunilor de secunda.

Pornind deci de la ora UTC (pana de curand GMT), fiecare zona si-a adaptat si ora proprie, in functie de fusul orar. Fireste, limita fuselor nu coincide cu frontierele tarilor, ceea ce determina anumite aproximatii, intr-un cadru destul de larg.

Harta din imaginea de mai sus prezinta sistemul orelor locale in tarile europene, dupa trecerea pe orarul de iarna, care va avea loc chiar in luna aceasta.

Romania se inscrie intr-o zona de fus orar care porneste din Finlanda, acopera toate tarile Europei de Est (inclusiv Ucraina si Belarus) si continua pana in Turcia, Liban, Israel.

Rusia reprezinta un caz aparte al planetei sub acest aspect. Ea se intinde pe 9 fuse orare. Pontru o coordonare interna, acolo s-a introdus un nou criteriu local, numit "Ora Moscovei", in diferitele regiuni practicandu-se ora locala. Astfel, intr-un oras din Siberia indepartata, institutiile folosesc dubla masura a timpului: ora Moscovei si ora locala.

Cea dintai este utila pentru comnicarile telefonice intre diferitele zone ale tarii (fiecare cu ora sa locala), dar si in transporturi (indeosebi aeriene), iar cea de a doua in relatiile directe intre cei locali.

Chiar daca ora Meridianului Greenwich este depasita astazi de ora atomica, importanta conventiei incheiata la Wasinghton la 13 octombrie 1884 ramane cruciala in ce priveste masurarea timplui in lume, fiind prima reglementare care atragea atentia asupra necesitatii de a avea un criteriu unic global.

Astazi, statia de la Greenwich nu mai are aceeasi importanta ca altadata, dar originea timpului nu s-a schimbat de fapt, pentru ca meridianul zero a ramas tot acolo.

• 1923:  Ankara devine capitala Republicii Turcia

Turcia este o republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în anul 1923 formându-se din rămășițele Imperiului Otoman.

Ankara este capitala şi totodată, al doilea mare oraş Turciei, dar este considerabil mai mic şi mai puţin faimos decât Istanbulul, capitala din perioada pre-republicană.

Ankara este un oraş cu o istorie impresionantă, fiind cunoscut în trecut sub numele de Angora, până în anul 1930. Aşezarea a fost întemeiată în jurul anului 2000 i.e.n., modernizându-se abia după ce a devenit capitală.

Mustafa Kemal Atatürk, primul președinte al Republicii Turcia, a ales în mod voit Ankara drept capitala noului stat, deoarece Istanbulul reprezenta sediul fostului mare imperiu.

Ankara este construită pe doua dealuri, fiind caracterizată prin strazile abrupte şi şerpuitoare. Principalul sit istoric este Kale, o fortăreaţă cu vedere către oraş. În jurul oraşului Ankara se află rămăşiţe din timpurile romanilor, templul augustin, care a devenit faimos printre istorici datorită “Monumentum Ancyranum”, moştenirea Împaratului Augustus.

Chiar dacă la nivel naţional Ankara se situează pe locul doi după vestitul Istanbul, capitala Turciei se află pe locul întâi în lista capitalelor țărilor europene după suprafață.

Să aveți o zi frumoasă!