15 Octombrie

Este a 288-a zi a anului. 
Au mai rămas 77 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 07 h 30 m și apune la 18 h 32 m. 

Citatul zilei

„Viața înseamnă a transforma constant în lumină și în flacără tot ceea ce suntem și tot ce întâlnim.” (Friedrich Nietzsche)

Ziua Internațională a Femeilor din Mediul Rural

Zi de sărbătoare pentru multe femei din lumea întreagă, 1,5 miliarde și peste 5 milioane în ţara noastră.

In lume, cel putin 1,6 miliarde de femei traiesc in mediul rural, iar majoritatea dintre acestea lucreaza in agricultura. Nivelul de trai al acestora este, in majoritatea cazurilor, sub medie – dupa 1970, potrivit portalului World Rural Women’s Day numarul femeilor de la sate care traiesc in saracie s-a dublat -, asta desi prin munca lor se produce mai mult de jumatate din cantitatea alimentelor de pe piata mondiala. Pentru rolul-cheie pe care il au femeile de la sate in productia si asigurarea alimentelor, dar si pentru a atrage atentia opiniei publice si a guvernelor din intreaga lume asupra problemelor cu care se confrunta acestea, s-a decis ca Ziua mondiala a femeilor din mediul rural sa fie marcata, anual, in 15 octombrie, cu o zi inainte de sarbatorirea Zilei mondiale a hranei. Ideea acestei sarbatori a luat nastere in cadrul Conferintei Natiunilor Unite de la Beijing, in septembrie 1995, la propunerea organizatiilor The International Federation of Agricultural Producers, Associated Country Women of the World, Network of African Rural Women Associations si Women’s World Summit Foundation.

"Veşnicia s-a născut la sat", spunea L. Blaga - a început cu femeia şi ar sfărşi în absenţa ei.

Nu vă gândiţi că s-a dat calendarul peste cap şi este 8 MARTIE sau că îşi aniversează ziua de naştere sau onomastică. 15 OCTOMBRIE este ZIUA MONDIALĂ A FEMEILOR DIN MEDIUL RURAL. A acelor femei care trudesc din greu, din zori şi până-n noapte, departe de civilizaţie, care nu au timp niciodată să meargă la stomatolog, să ajunga la un cabinet de cosmetică sau să bea în tihnă o cafea cu vecina.

Ideea celebrării, în fiecare an, a unei Zile mondiale dedicate femeilor din mediul rural s-a conturat cu prilejul unei Conferinţe a ONU pentru femei, care a avut loc la Beijing, în septembrie 1995.

În ţara noastră, Ziua Internaţională a Femeii din Mediul Rural a fost sărbătorită pentru prima dată începând cu anul 1999 la Moieciu, judeţul Braşov. Începand cu acel an au fost organizate diverse manifestări cu specific tradiţional, împreună cu Asociaţia Naţională a Femeilor din Mediul Rural-ANFMR- în localităţi-simbol, precum: Moieciu, Braşov, Răşinari, Sibiu; Rucăr, Argeş; Balvanyos, Covasna, Perişor.

Pentru prima dată Ziua internațională a femeilor din mediul rural a fost marcată la 15 octombrie 2008, după stabilirea ei de către Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția 62/136 din 18 decembrie 2007.

Ideea celebrării, în fiecare an, a unei Zile mondiale dedicate femeilor din mediul rural s-a conturat cu prilejul unei Conferințe a ONU pentru femei, care a avut loc la Beijing, în septembrie 1995. Propunerile pentru organizarea unei astfel de zile au venit din partea mai multor organizații: Federația Internațională a Producătorilor Agricoli (IFAP), Asociația mondială a femeilor din zona rurală (ACWW), Rețeaua Asociațiilor femeilor africane din zona rurală (NARWA) și Fundația Summitul Mondial al Femeilor (WWSF).

Femeile din mediul rural reprezintă mai mult de un sfert din populația lumii. Ele contribuie la bunăstarea familiilor lor și la dezvoltarea economiei rurale. Din cauza rolului lor cheie privind producția de alimente și a siguranței acestora s-a decis ca Ziua internațională a femeilor din mediul rural să fie aniversată la 15 octombrie, cu o zi înainte de Ziua Mondială a Alimentației.

La nivel global, femeile produc mai mult de jumătate din hrană: peste 80 la sută în Africa, 60 la sută în Asia şi doar în America Latină şi Europa această proporţie atinge doar 30-40 la sută. Cu toate acestea, femeile dețin doar două procente din pământul pe care-l muncesc şi beneficiază de doar un procent din volumul total al creditelor în agricultură.

Totodată, statisticile la nivel mondial arată că nivelul de trai al femeilor din mediul rural este sub media admisă, iar după 1970 numărul celor care trăiesc în sărăcie s-a dublat.

Femeile dețin doar două procente din pământul pe care-l muncesc, primind doar un procent din creditul agricol acordat.

Doar 5% din toate resursele agricole sunt direcționate către femei. Femeile reprezintă 2/3 din totalul populației analfabete.

Numărul femeilor din mediul rural care trăiesc în sărăcie s-a dublat din

Sursa:http://www.agerpres.ro/ 

Ziua mondială a spălatului pe mâini

La 15 octombrie este marcată la nivel internațional Ziua mondială a spălatului pe mâini (Global Handwashing Day).

Se sarbatoreste din 2008, la initiativa ONU. Potrivit UNICEF, ziua mondiala a spalatului pe maini reprezinta o buna ocazie pentru a promova igiena la nivel mondial in randul copiilor

Creată iniţial pentru copii şi elevi, Ziua Mondială a Spălatului pe Mâini este celebrată acum de peste 200 de milioane de persoane din peste 100 de ţări.

Celebrităţilor li se cere să participe la această zi şi să ridice o mână pentru a cere politicienilor să finanţeze cât mai multe programe de igienă, potrivit pagini dedicate zilei globalhandwashing.org.

În fiecare an, peste 200 de milioane de persoane sunt implicate în acțiuni desfășurate în peste 100 de țări din întreaga lume. Aceste sunt susținute de instituții guvernamentale și internaționale, organizații ale societăților civile, ONG-uri, companii private sau persoane fizice.

Ziua mondială a spălatului pe mâini este adresată în special copiilor, avându-se în vedere bolile de care suferă aceștia, precum cele diareice și respiratorii. În țările în curs de dezvoltare, astfel de infecții pot deveni chiar mortale. Cu toate acestea, spălatul mâinilor cu săpun este rareori practicat și dificil de promovat.

Spălatul mâinilor cu săpun înainte de masă și după folosirea toaletei ar putea salva mai multe vieți decât orice vaccin sau intervenție medicală. În acest fel, ar putea fi reduse cu două treimi decesele în rândul copiilor sub vârsta de cinci ani, până în 2015.

Pentru prima dată, Ziua mondială a spălatului pe mâini a fost marcată în 2008, anul care a fost declarat de Națiunile Unite — Anul Internațional pentru Canalizare.

Potrivit unor studii recente:

- Doar jumatate dintre noi ne spalam dupa ce folosim toaleta. In general, femeile sunt mult mai constiincioase decat barbatii la acest capitol. Unele murdarii pot fi un vehicul pentru foarte  multe boli infectioase, unele foarte grave.

- Unul din patru adulti nu se spala pe maini dupa ce schimba scutecele sau pampersii sugarilor.Aceasta ii expune la un risc mai mare in fata unor boli.

- Mai putin de jumatate dintre noi ne spalam pe maini dupa ce ingrijim un animal (de companie sau din gospodarie) sau dupa ce facem curatenie in urma lui.

- Doar unul din trei-patru adulti se spala pe maini dupa ce stranuta sau tuseste.

- Unul din sase adulti se spala pe maini dupa ce intra in contact cu bani, desi acestia sunt un purtator major de microbi cauzatori de boala.

Sursa:

http://www.agerpres.ro/

http://www.info-sanatate.ro/

Ziua Internaţională a Nevăzătorilor 

Denumită şi Ziua Bastonului Alb,a fost instituită de Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor, în anul 1993, la Varşovia (Polonia). În fapt, ziua de 15 octombrie a fost proclamată Ziua Bastonului Alb de către preşedintele SUA, Lyndon B. Johnston, la 6 octombrie 1964. Ulterior acest eveniment a căpătat un caracter internaţional, ziua fiind sărbătorită pe întregul mapamond.

 Conform unei statistici publicate la 30 iunie de către Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în România trăiesc 3.200 de copii şi 106.588 adulţi cu handicap vizual. Dintre aceştia, 1.116 copii şi 54.559 adulţi sunt încadraţi la gradul "grav" de handicap.

Ziua Internaţională a Nevăzătorilor a fost instituită de Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor în 1993, la Varşovia (Polonia). Marcarea acestei zile a generalizat sărbătorirea la nivel mondial a "Zilei bastonului alb", instituită de preşedintele american Lyndon Johnson, în 1964.

Bastonul alb este un instrument necesar persoanelor fără vedere şi, totodată, un simbol al independenţei. De secole nevăzătorii foloseau bastonul numai ca instrument ajutător în călătorii. Abia în secolul al XX-lea, în perioada dintre cele două războaie mondiale, el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că purtătorul este nevăzător, începând din Europa şi apoi răspândindu-se în America de Nord.

James Biggs, un fotograf englez din Bristol, susţine că el este inventatorul bastonului alb, în 1921. În urma unui accident care l-a costat vederea, artistul a hotărât să-şi vopsească bastonul în alb pentru a fi văzut mai uşor de către şoferi. Nu au trecut zece ani şi bastonul alb şi-a făcut prezenţa în societate.

În februarie 1931, Guilly d'Herbemont a lansat o mişcare naţională privind folosirea bastonului alb de către nevăzătorii francezi. Campania fiind mediatizată pe larg în ziarele englezeşti, ea a fost adoptată şi de Marea Britanie, acţiunea fiind sponsorizată de către Cluburile "Rotary".

Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internaţional "Lions", când, în 1930, un membru al clubului George A. Bonham a realizat că bastonul negru nu este prea bine văzut de şoferi. Clubul "Lions" a decis să vopsească bastonul în alb pentru a fi cât mai vizibil pentru conducătorii auto.

În 1931, clubul a început un program naţional, în SUA, de promovare a utilizării bastonului alb de către nevăzători. În anii '20-'30, nevăzătorii mergeau ţinând bastonul diagonal în faţa lor într-o poziţie fixă. Dar atunci când veteranii orbi din Al Doilea Război Mondial s-au întors în America, forma şi modul de utilizare a bastonului alb au fost iarăşi schimbate, în încercarea de a-i ajuta pe veterani să se reîntoarcă la o viaţă activă.

La începutul anilor 1960, mai multe organizaţii statale şi agenţii de readaptare, care ofereau servicii nevăzătorilor şi celor cu deficienţe de vedere, au făcut presiuni asupra Congresului american pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca 'Ziua bastonului alb' în toate statele din SUA. Pe 6 octombrie 1964, Congresul SUA a emis Rezoluţia HR 753, prin care îl autoriza pe preşedintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca fiind "Ziua bastonului alb".

Sursa:http://www.doxologia.ro

Ziua Internațională a Comemorării Bebelușilor și a Copiilor (Valul de Lumină)

In fiecare an, pe 15 octombrie se celebreaza “Ziua Internationala a Comemorarii Bebelusilor si a Copiilor”, eveniment ce se desfasoara anual in Statele Unite, Canada, Australia, Japonia, dar si in cateva tari europene.

Pe 15 octombrie, la ora 19.00 (ora locala din fiecare tara) se aprind lumanari, in memoria copiilor plecati prea curand dintre noi. Timp de o ora lumanarile sunt lasate sa arda si astfel, datorita diferentei de fus orar, se creeaza un „Val de Lumina” care face inconjurul globului si dureaza 24 de ore.

Organizatia E.M.M.A. va celebra pe data de 15 octombrie - “Ziua Internationala a Comemorarii Bebelusilor si a Copiilor”, eveniment aflat la a patra editie in Romania si care are cea mai mare amploare din lume. Evenimentul se desfasoara in Statele Unite, Canada, Australia, Japonia, dar si in cateva tari europene.

In aceasta zi, la ora 19.00 (ora locala din fiecare tara) se aprind lumanari in memoria copiilor plecati prea curand dintre noi. Lumanarile sunt lasate sa arda timp de o ora creand astfel, datorita diferentei de fus orar, un„Val de Lumina” care va face inconjurul globului si va dura 24 de ore. In Romania, evenimentul s-a organizat pentru prima data in 2010, la initiativa Biancai Brad, fondatoarea Organizatiei E.M.M.A si a avut loc in Bucuresti, in fata Ateneului Roman si in alte 12 orase din tara si 4 din strainatate. In acest an, evenimentul va avea loc in 19 orase din tara si 2 din strainatate. Pentru Bucuresti locatia de desfasurare va fi in fata Cercului Militar National (Casa Centrala a Armatei), cu incepere de la ora 19:00. Detalii despre eveniment si celelate locatii se gasesc pe pagina dedicata acestui eveniment, de pe sit-ul E.M.M.A., precum si pe pagina oficiala de pe Facebook. Miscarea de sprijinire a celor care trec prin pierderea unei sarcini sau a unui copil a inceput in Statele Unite in anul 1988 cand presedintele Ronald Reagan a declarat oficial luna octombrie ca fiind luna comemorarii bebelusilor si copiilor decedati. In 2002, la initiativa unui grup de parinti, ziua de 15 octombrie a fost declarata in toate statele americane Zi oficiala pentru comemorarea bebelusilor si copiilor. An de an miscarea s-a extins ajungand acum sa acopere toate continentele.

Va asteptam sa ne fiti alaturi pentru a comemora toti copii plecati multi prea devreme dintre noi.

Pentru mai multe informaţii puteti scrie pe contact@organizatiaemma.ro

***

Organizatia E.M.M.A. - Eternul Miracol Materna Alinare, este o organizatie neguvernamentala non-profit, neafiliata politic sau religios, a carei activitate se desfasoara pe baza de voluntariat.Misiunea sa este de a reduce mortalitatea infantilă si de a oferi sprijin familiilor care trec prin drama pierderii unui copil si, in mod special, celor care isi pierd copilul inainte ca acesta sa se nasca, durerea acestora fiind cel mai putin inteleasa.

E.M.M.A. a fost infiintata in 2008, fiind prima organizatie din Romania care a venit in ajutorul mamelor/familiilor indoliate dar, pentru o mai buna reusita, E.M.M.A. are nevoie de sprijin de orice fel si din partea oricui doreste si are puterea de a-i sustine demersurile, fie ca e persoana fizica sau juridica.

In 2007 si 2010 Romania s-a clasat pe primul loc in U.E. in privinta mortalitatii infantile, rata din Romania fiind de peste 2 ori mai mare decat media europeana. In 2011 s-au nascut 811 copii fara viata si 1850 de copii au murit inainte de a implini varsta de 1 an.Numarul declarat al copiilor nascuti fara viata nu reflecta realitatea, cele mai multe cazuri nefiind raportate, acesti copii fiind considerati „avortoni” si arsi, aruncati la gunoi sau folositi in experimente de laborator.Mișcarea de sprijinire a celor care trec prin pierderea unei sarcini sau a unui copil a început în Statele Unite în anul 1988 cand președintele Ronald Reagan a declarat oficial luna octombrie ca fiind luna comemorării bebelușilor și copiilor decedați.

În 2002, la inițiativa unui grup de părinți, ziua de 15 octombrie a fost declarată în toate statele americane „Zi oficială pentru comemorarea bebelușilor și copiilor.” An de an mișcarea s-a extins ajungând acum să acopere toate continentele.

Pentru a afla mai multe informaţii, despre eveniment și despre locațiile din țară, intrați pe www.Organizatiaemma.ro

          Sfântul Mucenic Luchian

Sfantul Mucenic Luchian s-a nascut din parinti nobili, in cetatea Samosata (Siria). Ramas orfan la varsta de 12 ani, si-a daruit averea saracilor.

De tanar se hranea doar cu paine si apa o data pe zi, iar uneori nu gusta nimic toata saptamana. Datorita invataturii si sfinteniei sale a fost hirotonit preot in Antiohia. A indreptat multe texte evreiesti, pe care ereticii le strambasera.

Sfantul Luchian s-a aflat pe lista celor pe care imparatul Maximian dorea sa-i omoare in vremea persecutiilor. In timp ce era adus spre a fi judecat, converteste  la crestinism 40 de soldati, persoane care vor primi moarte muceniceasca.

Sfantul Luchian a fost aruncat in temnita si supus regimului de exterminare prin infometare.

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, au venit cativa crestini in temnita unde era prezent Sfantul Luchian cu paine si vin.

Cand acestia l-au intrebat unde anume sa puna painea si vinul pentru savarsirea Sfintei Liturghii, acesta le-a raspuns: ”Pe pieptul meu sa le puneti si va fi pristol viu al Dumnezeului celui viu”. Si asa s-a savarsit dumnezeiasca Liturghie in temnita, pe pieptul sfantului. A doua zi de la acest minunat eveniment, a trecut la cele vesnice.

Amintim ca pe mormantul Sfantului Luchian, Sfanta Elena, mama Sfantului împarat Constantin cel Mare, a ridicat o biserica.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 70 î.Hr.: S-a născut Publius Vergilius Maro 

 cunoscut în limba română ca Virgiliu, poet latin, autor al epopeii în versuri Aeneis ("Eneida"), considerată epopeea națională a romanilor. Multe din datele biografice nu sunt sigure, cele mai multe informații datează din perioada antică târzie sau provin din legende ale evului mediu timpuriu.

Eneida (Aeneis), alcătuită din hexametri în 12 cărți, este considerată epopeea națională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiței Venus), după căderea Troiei și lungi peregrinări, ajuns în Latium pe țărmurile Italiei, fondează o colonie, din care va rezulta mai târziu Roma. Conform legendei, fiul său, Ascanius, va întemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetăți, Rea Silvia, va da naștere celor doi gemeni, Romulus și Remus, fondatorii Romei.

Virgiliu a murit înainte de a-și desăvârși opera. Augustus o dat ordin legatarilor testamentari ai poetului, Varius și Tucca, să nu distrugă manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci să-l publice ca atare, cu un minimum de prelucrări. Chiar neadusă la perfecțiune, Eneida a fost recunoscută de la început drept una din capodoperele literaturii, alături de epopeele homerice, Iliada și Odiseea, care i-au servit ca model, influențând generațiile ulterioare de scriitori, până în perioada umanismului.

Născut cu numele Publius Vergilius Maro, pe data de 15 octombrie 70 î.Hr., în apropierea oraşului Mantua, acest poet – cel mai mare dintre poeţii romani, fiul unui prosper fermier şi cunoscut cel mai bine datorită poemului său epic Eneida – a murit cu o luna înainatea împlinirii  vârstei de 51 de ani din cauza unei febre contactate în timpul unei călătorii în Grecia.

În momentul morţii sale, Vergiliu terminase doar 12 cărţi ale Eneidei. Lucrarea preamăreşte naşterea umană şi divină a Romei şi exprimă credinţa că Imperiul Roman a fost desemnat de o forţă supremă să conducă lumea, răspândindu-şi civilizaţia, legea şi artele.

Vergiliu a cerut ca executorii săi, prietenii Varius şi Tucca, să-i distrugă după moartea sa capodopera neterminată. Totuşi prietenii l-au convins pe poet, aflat pe patul morţii, să şteargă această clauză din testament. Vergiliu a murit, iar epopeea a fost publicată, fascinând pe romanii alfabetizaţi.

În tinereţe, Vergiliu nu s-a bucurat de o sănătate prea robustă. Deşi armatele lui Cezar erau implicate într-o serie de războaie civile, poetul timid şi tăcut s-a eschivat de la stagiul militar şi a devenit practic un pustnic, necăsătorindu-se niciodată. Treptat, poezia sa, care canta priveliştile rurale ale imperiului şi oamenii lor pitoreşti, i-a adus celebritatea, dar şi amiciţia celor mai influenţi romani.

În anul 31 î.Hr., Octavian Augustus a pus capăt războaielor civile prin victoria de la Actium împotriva forţelor lui Antoniu şi Cleopatrei. Vergiliu, asemeni multor altor romani, a resimţit o mare uşurare şi a început să scrie un poem epic – extins mai târziu în epopeea Eneida, care reflecta admiraţia poetului pentru Augustus şi bucuria produsă de renaşterea Romei. De fapt, acesta a fost poemul ce avea să-i provoace moartea.

Preocupat de această lucrare timp de 11 ani, Vergiliu a plecat în anul 19 î.Hr. într-un tur pe mare al Greciei. El avea de gând să petreacă încă trei ani revizuind şi rafinând poemul, iar călătoria în Grecia o făcea tocmai pentru a capta direct culoarea locală, în scopul revizuirii acelor părţi ale poemului plasate în apele greceşti. În timpul unei furuni, el a fost udat până la piele, a răcit şi s-a întors acasă la Brundisium (actualmente Brindisi), în Italia, unde a şi murit.

Adevărată sau nu, legenda spune că executorii testamentari ai lui Vergiliu nu au fost singurii care au încercat să-l convingă pe poet să renunţe la ideea de a-şi arde capodopera. Se spune că însuşi Augustus, admirator al lui Vergiliu, a fost informat despre intenţiile poetului şi a emis un decret prin care nici una dintre scrierile acestuia nu putea fi distrusă, în special Eneida, care era, în fond, un poem ce preaslăvea imperiul.

Citate

"Pot deoarece cred că pot."

"Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi."

"Exerciţiul şi gândul pot treptat să dea naştere la multe arte."

” Nu aveţi încredere în cal, troienilor! Orice ar fi, mă tem de greci chiar şi atunci când aduc daruri.”

” Cu cât o zi e mai bună, cu atât ea fuge iute din viaţa sărmanilor muritori.”

Sursa: https://istoriiregasite.wordpress.com/

• 1608: S-a născut fizicianul italian Evangelista Torricelli, matematician si fizician italian.

A inventat barometrul cu mercur (1643) si a dedus formula care-i poarta numele; (d.25.10.1647).

S-a născut în Faenza și a rămas orfan de tată de la o vârstă fragedă. A fost crescut de unchiul său, care era călugăr, și care în anul 1627 l-a trimis la Roma pentru a studia cu benedictinul Benedetto Castelli (1577-1644), profesor de matematică la Collegio della Sapienza din Pisa și apoi la Roma.

Torricelli a fost primul care a măsurat presiunea atmosferică cu ajutorul barometrului cu mercur, aparat pe care l-a inventat în anul 1643. Acest aparat era format dintr-un tub de sticlă lung de 1 m umplut cu mercur, închis la un capăt; acoperind capătul deschis, Torricelli l-a întors și l-a scufundat cu gura în jos într-un vas în care se afla tot mercur. Eliberând capatul deschis al tubului, nivelul mercurului în tub a coborât, formându-se deasupra mercurului un spațiu numit „camera barometrică”. Intotdeauna nivelul mercurului se oprea in jurul valorii de 75 cm indiferent de vreme.

Moartea lui Torricelli, în 1647, a fost cauzată de febră tifoidă.

O unitate de măsură a presiunii, torr, a fost denumită în onoarea sa: 1 torr este presiunea exercitată de o coloană de mercur de 1 mm înălțime. Unitatea de măsură a presiunii reținută însă de Sistemul Internațional de Unități este însă pascalul, denumită astfel în onoarea lui Blaise Pascal care a folosit barometrul lui Torricelli ca altimetru, demonstrând variații ale presiunii exercitate de aer prin variația înălțimii camerei barometrice în timpul ascensiunii muntelui Puy de Dôme de lânga orașul Clermont-Ferrand.

Numele său a fost dat unui asteroid, anterior clasificat sub numărul (7437).

• 1783: Cei doi frați Montgolfier, inventatorii balonului cu aer cald, își înălțau, pentru prima dată cu oameni la bord, inedita creație.

 Cei doi temerari care au urcat in balon au fost fizicianul Pilatre de Rozier si ofiterul Marquis d’Arlandes, iar evenimentul a avut loc in prezenta regelui Ludovic al XVI-lea. Zborul a dura 25 de minute si nu au fost incidente. Se preconizase ca experimentele sa se efectueze cu detinuti, dar din cauza protestelor s-a renuntat la aceasta idee. Prima ascensiune a balonului in prezenta regelui avusese loc cu o luna in urma, cand fusesera inaltate trei animale: un miel, o rata si un cocos.

• 1793:  Regina Maria-Antoaneta a Franţei este judecată într-un  proces  rapid de un tribunal revoluționar fiind declarată vinovată de trădare

În aceeași zi, părul ei a fost tăiat și a fost plimbată prin Paris într-un coș deschis purtând o rochie albă simplă. La 12:15 pm, cu două săptămâni jumătate înainte de a împlini 38 de ani, a fost executată,în Piața Revoluției.

Ultimele sale cuvinte au fost „Iertați-mă, domnule, n-am vrut” adresate călăului Sanson, pe care îl călcase pe picior. Corpul ei a fost aruncat într-un mormânt nemarcat în cimitirul Madeleine (care a fost închis anul următor).

 Fiul ei a murit în închisoare în 1795. Fiica ei s-a întors în Austria printr-un schimb de prizonieri, s-a căsătorit și a murit fără a avea copii în 1851.

Atât corpul ei cât cel și al regelui Ludovic al XVI-lea au fost exhumate la 18 ianuarie 1815 în timpul Restaurației, când contele de Provence a devenit regele Ludovic al XVIII- lea.

 Înmormântarea rămășițelor regale a avut loc trei zile mai târziu, la 21 ianuarie 1815 , după 22 de ani de la executarea regelui Ludovic al XVI-lea, la biserica St Denis.

• 1814: S-a născut Mihail Iurievici Lermontov, scriitor romantic rus.

În scurta lui viață a fost un dușman declarat al țarismului, al asupririi și nedreptății, întreaga lui operă fiind un aspru și necruțător rechizitoriu la adresa celor care, la adăpostul puterii, erau deasupra legii.

În ultimii ani ai vieții 1840-1841, conflictul dintre poet și despotismul țarist se ascute la maximum. Scandalizat peste măsură în momentul plecării în al doilea surghiun - unde, ca și marele său premergător Pușkin, își va găsi moartea într- un duel absurd - poetul este copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun de la acea Țară de robi și de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanțe adânci și bogate, a vibrat pentru tot ce este simțire înaltă și gând înaripat, iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui romantism activ de factura revoluționară, poetul și-a închinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel și generos a iubit-o cu toată puterea sufletului său furtunos.

La fel ca-n teatru scena lumii este - Mihail Lermontov

La fel ca-n teatru scena lumii este.

Jucăm într-un balet fără de veste:

Când cineva ar vrea fierbinte

Să-şi facă drum spre titluri mai propice,

Nu-i bai să-şi obosească mintea -

De-ajuns piciorul să-şi ridice.

• 1844: S-a născut Friedrich Wilhelm Nietzsche, cel mai important filozof a secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filozofice a generațiilor ce i-au urmat.

Filosofia lui Nietzsche a avut o influență considerabilă asupra culturii secolului al XX-lea și a unor reprezentanți ai ei: Thomas Mann, André Gide, Hermann Hesse, Sigmund Freud, Martin Heidegger sau Emil Cioran.

Nietzsche este considerat precursorul curentului postmodernist prin ideea ca nu există un centru de la care se revendică toate valorile general umane. El este autorul care sparge conceptul de dogmă, înțeleasă ca limita dincolo de care nu se mai poate trasa niciun orizont. Fărâmițarea valorilor prin filiera nietzscheană

Friedrich Nietzsches-a impus ca un concept major în curentul postmodernist.

Citate

"Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici."

"Viaţa nu e oare de o sută de ori prea scurtă, pentru a ne îngădui luxul de a ne plictisi?"

"Libertatea înseamnă să fim responsabili pentru noi înşine."

„Uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai mare înţelepciune.”

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.”

„E greu să trăieşti printre oameni fiindcă-i greu să taci.”

„Trebuie să-ți dorești să fii puternic. Altfel, nu vei ajunge așa niciodată.”

„Nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor.”

„Îmi cunosc limitele. Dar pur şi simplu le ignor.”

„Ajută-te pe tine însuți și toată lumea te va ajuta.”

„Dacă vrei să ajungi sus, folosește picioarele tale. Nu te lăsa purtat, nu te cățăra pe spinarea sau pe capul altora.”

„Nu sunt supărat pentru că m-ai mințit. Sunt supărat pentru că de acum nu te mai pot crede.”

"Libertatea înseamnă să fim responsabili pentru noi înșine."

• 1888: Polițiștii londonezi primeau una dintre cele mai celebre scrisori din lume, intitulată “From Hell” (Din Iad) și atribuită lui Jack Spintecatorul.

Lovita de criza economica, Anglia Victoriana se transformase intr-un loc populat de violatori, hoti si criminali. Totusi, niciun altul dintre ei nu a reusit sa instaleze o asemenea teroare in sufletul englezilor. Cel cunoscut in istorie drept Jack Spintecatorul, pentru ca asa isi semna scrisorile, isi alegea victimele din clasa de jos a societatii, mai exact din randul prostituatelor. Cinci crime in serie starnisera oroarea in districtul Whitechapel, din Londra. Mutilate de o mana care parea sa aiba o precizie iesita din tiparul unui criminal in serie, cele cinci femei aveau trei lucruri in comun: sexul, meseria si modul in care urmau sa moara. In cursul anchetei asupra crimelor comise la Londra, in 1888, politistii erau convinsi ca asasinul provenea din inalta societate, intrucat isi anunţa atacurile prin scrisori. Criminalul trimitea epistole catre Agentia Centrala de Stiri (ACS), batandu-si joc de ancheta poliţiei. In disperare de cauza, ;politistii au facut o miscare gresita: au luat decizia de a afisa reproduceri ale epistolelor trimise de criminal, pentru ca sperau ca ii va recunoaste cineva scrisul. Urmarea a fost o avalansa de 600 de scrisori scrise in aceeasi maniera si semnate Jack Spintecatorul, dar agramate in mare majoritate, care i-au ţinut ocupaţi pe politisti. Seria crimelor s-a intrerupt brusc, iar identitatea lui Jack Spintecatorul a ramas o enigma. Inspirati de poveste, Sir Arthur Conan Doyle, Jean-Louis Barrault, Colin Wilson si altii au hotarat sa faca din povestea lui Jack una nemuritoare, cu ajutorul operelor si a filmelor. In 2006, cititorii revistei BBC History il declarau, in cadrul unui sondaj, pe Jack Spintecatorul cel mai rau britanic din istorie.

• 1893:  S-a născut la Sinaia Prințul Carol, (primul copil al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria), rege al României (1930-1940)

Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940.

Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și a rămas străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit tronul la moartea regelui Ferdinand, în 1927.

Pe 10 februarie 1938, Carol al II-lea a desființat partidele politice. În locul acestora, a creat organizația politică totalitară Frontul Renașterii Naționale. Fondatorii respectivului partid unic au fost Armand Călinescu, Grigore Gafencu, Petre Andrei, Mihai Ralea, M. Ghelmegeanu (excluși din PNȚ), C. Angelescu, M. Cancicov, Mitiță Constantinescu, Victor Iamandi, Victor Slăvescu, D. Alimănișteanu, C.C. Giurescu (dintre liberali), Ștefan Ghițescu, N. Miclescu, Alex. Hodoș, Anibal Teodorescu, Ionescu-Sisești, Vasilescu-Karpen, D.V. Toni (iorghiști), I. Gr. Periețeanu, V. V. Tilea (vaidiști), C. Garoflid, I. Gigurtu, I. Bujoiu (industriași), generali: N. Samsonovici, Gh. Rusescu, N. Rujinski, I. Sichitiu, Gh. Manu, oameni de cultură: C. Rădulescu-Motru, I. Petrovici, D. Gusti, Iuliu Hațieganu, V. Vâlcovici, Lucian Blaga. Consilierii regali: Miron Cristea (patriarhul), mareșalul Prezan, generalul Văitoianu, G. G. Mironescu, N. Iorga, Gh. Tătărescu, C. Argetoianu, E. Balint. Nu au aderat: Iuliu Maniu, Madgearu, M. Popovici, Iunian, Lupu, Dinu Brătianu, Gh. Brătianu.”

Doi ani mai târziu, în anul 1940, forțat de presiunea politică a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei și a Ungariei horthyste să cedeze părți din teritoriul României Întregite, Carol a acceptat în consiliul de coroană cedarea teritoriilor și a fost mai târziu obligat să abdice în favoarea fiului său Mihai, care a avut până în 23 august 1944 un rol strict ceremonial sub administrația pro-germană a generalului Ion Antonescu.

Carol a rămas în exil tot restul vieții sale. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cât și în perioada postbelică, Carol a făcut anumite încercări de a-și recupera Tronul, dar nu a avut nici un sprijin politic intern sau extern. S-a stabilit în final în Portugalia. Carol și Elena Lupescu s-au căsătorit la Rio de Janeiro, în Brazilia, pe 3 iunie 1947, transformând-o pe aceasta în Prințesa Elena de Hohenzollern.

Carol a murit în Portugalia, fiind îngropat la capela Regilor Portugaliei din Estoril.

• 1917: Dansatoarea exotica Mata Hari a fost ăprin împușcare, după ce a fost judecată și acuzată de spionaj în favoarea Germaniei. 

Pe numele adevarat Margaretha Geertruida Zelle, s-a nascut la 7 august 1876 in Olanda. A ramas orfana de mama de mica si a intrat in grija unei rude.

A fost nevoita sa renunte la scoala dupa ce a avut o idila amoroasa cu unul dintre profesori. S-a casatorit cu un ofiter olandez si a plecat impreuna cu acesta in Indiile de Vest. Casnicia ei nu a rezistat, astfel incat Mata Hari a fost nevoita sa gaseasca o solutie pentru a se intretine.

Prin urmare, in 1905 s-a dus in Paris ca sa danseze in localurile pariziene. A avut succes, in acea perioada alegandu-si pseudonimul de inspiratie malaeziana “Mata Hari”, care s-ar traduce “Ochiul zilei”.

 In timpul Primului Razboi Mondial a devenit o faimoasa curtezana, lista sa de iubiti incluzand ofiteri de rang inalt de diferite nationalitati. in februarie 1917, autoritatile franceze au arestat-o pentru spionaj si au inchis-o la “St. Lazare” din Paris.

Un tribunal militar a condamnat-o la moarte, sentinta fiind pusa in aplicare in octombrie.

Mata Hari nu a fost marea spioana a Primului Razboi Mondial, probele aduse impotriva ei nefiind convingatoare, autoritatile franceze au incercat prin acuzarea ei sa isi justifice pierderile suferite pe front.

• 1922: La Alba Iulia a avut loc încoronarea lui Ferdinand Victor Adalbert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al tuturor românilor - Ferdinand I (1914-1927).

La Alba Iulia au avut loc ceremoniile de încoronare a lui Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (1914-1927), ca rege al tuturor românilor si a Mariei, ca regina.

Serbarile au tinut trei zile, între 15-17 octombrie;La 15 Octombrie 1922, avea loc în Catedrala episcopală din Alba Iulia, zisă de atunci A Reîntregirii, încoronarea Suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I si Regina Maria, catedrală sfintită cu acea ocazie de Mitropolitul - Primat al României - Dr. Miron Cristea.

Coroanei regale de oţel a regelui Carol I al României, ce amintea de Plevna, i se adăugau însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, simbolizînd actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh.

Cu acest prilej, regele Ferdinand se adresează către ţară cu o proclamaţie. “Punînd pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioasele lupte am făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care în toate vremurile şi pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas de simţire de la Tisa şi pînă la Nistru şi pînă la Mare“.

A doua zi s-a desfăşurat  la Arcul de Triumf din Bucureşti un spectacol, evocînd lupta poporului român pentru unitate statală.

La festivităţi au participat reprezentanţi din peste 20 state europene, Statele Unite ale Americii şi Japonia, fapt ce semnifică o largă recunoaştere internaţională a noii realităţi naţionale statale.

Regele Ferdinand I, intregitorul  de tara a domnit intre anii 1914-1927.

La festivitătile încoronării au luat parte personalităti religioase si civile românesti - între care Primul Ministru Ion I. Brătianu (liberal) cu membrii Guvernului -, precum si numerosi invitati din străinătate - Familiile Regale din Grecia si Iugoslavia, maresalul Foch, generalul Berthelot, reprezentanti civili si militari ai Aliatilor etc.

A doua zi, 16 Octombrie 1922, Suveranii României Mari s-au întors la Bucuresti, unde-i astepta o multime imensă. După trecerea pe sub Arcul de Triumf, au urmat serviciul religios din biserica Mitropoliei si defilarea tuturor drapelelor regimentelor Tării, din campaniile 1877-1878 si 1916-1918, precum si cea a celor 10000 de primari din toate comunele României.Regele Ferdinand I Întregitorul, „cel mai de seamă Rege al României” (Guy des Cars, Les Rois de coeur, Paris, 1965), a domnit până în 1927. Îsi doarme somnul de veci în mormântul de la Curtea de Arges, alături de Regina Maria (+1938), de Regele Carol I (+1914) si de Regina Elisabeta (+1916).

“Încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite la 15 octombrie 1922 în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, a reprezentat un eveniment semnificativ, urmărind să consacre statul român în forma sa existentă după 1918, adică cea de stat naţional unitar. După realizarea marelui ideal al Unirii, toţi oamenii politici s-au arătat preocupaţi de evoluţia statului român. În concepţia acestora, încoronarea regelui la Alba Iulia trebuia să simbolizeze actul unirii tuturor românilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. Problema încoronării a fost discutată în cadrul Consiliului de Miniştri întrunit la Sinaia la 24 august 1922. Acest eveniment trebuia « să consfinţească pentru vecie unirea tuturor românilor sub sceptrul regelui Ferdinand».

Ca şi regele Carol I, Ferdinand nu s-a născut în România, ci la Sigmaringen, lângă Dusseldorf, în Germania. Lipsit de moştenitori, Carol I îşi îndreptase atenţia spre fiul fratelui său, Leopold. În 1889, Ferdinand intră arborele genealogic și devine, astfel, principele moştenitor al României, iar în septembrie 1914, rege.

„Avea o cultură foarte întinsă şi merg până la a spune că a fost un om de carte, cel mai cultivat dintre regii noştri. Aici nu pot sa nu observ interesul lui și competența în ştiinţă ca botanica, limbile străine, paleografia. În schimb, temperamental era un timid, ceea ce unchiul lui a observat imediat cu enervare pentru că ar fi vrut să îl vadă mai energic și mai hotărât”, spune istoricul Andrei Pippidi.

Licenţiat în drept la Tubingen, observator atent, curajos în momente-cheie, Ferdinand a fost un om al datoriei şi regulilor. La Consiliul de Coroană din 14 august 1916, Ferdinand e de acord ca România să intre în război contra Germaniei natale şi alături de Franţa, Anglia şi Rusia. Interesele României în Transilvania erau servite mai degrabă de legăturile dinastice ale Reginei Maria. Era nepoata de frate a regelui Angliei, iar ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei era vărul ei. Dar decizia l-a costat scump pe rege.

„Ferdinand a avut de suferit personal foarte mult, consecințele pentru el personal au fost foarte dure. La insistențele împăratului german Wilhelm al II-lea va fi excomunicat de către Papă ceea ce pentru un catolic fervent cum era și Ferdinand a fost o grea lovitură. În al doilea rând, Wilhelm al II-lea, şeful Casei de Hohenzollern l-a șters pur și simplu din registrul Casei”, explică istoricul Alin Ciupală.

Dinastia română pierde în acest fel numele de Hohenzollern și, în plin război pentru reîntregire, primeşte numele „de România”. Cât despre excomunicare, Papalitatea îşi adusese aminte brusc că Ferdinand şi Maria îşi botezaseră ortodox toţi cei şase copii, nu numai pe principele moştenitor Carol, aşa cum obliga Constituţia.

Dar era numai începutul. În urma înfrîngerii României, autorităţile se retrag la Iaşi. Regele Ferdinand este chemat la negocieri cu trimişii Puterilor Centrale, lângă Galaţi şi i se înfăţişează un tratat dezastruos, cu pierderea Dobrogei. Dar refuzul său de a nu ratifica pacea de la Buftea din mai 1918 şi manevrele de englezoaică influentă ale reginei Maria au făcut ca România să revină în octombrie de partea Antantei. 



Iar în 1919, Regina Maria a înclinat categoric balanţa negocierilor de la Paris în favoarea recunoaşterii României Mari. Când premierul Ionel Brătianu reuşise să enerveze pe toată lumea cu revendicările României, regina Maria s-a întâlnit în virtutea rangului cu premierul francez George Clemenceau, cu preşedintele Franţei, Raymond Poincare, cu premierul britanic Lloyd George şi cu președintele american Woodrow Wilson.

„Cea mai fascinantă a fost întâlnirea cu George Clemenceau care a apreciat-o foarte mult pe Regina Maria și în urma acestei întâlniri a făcut declarații ulteriore unor politicieni prezenți la negocieri că și-a schimbat părerea cu privire la România. Și era evident că în acel moment imaginea României avea fața Reginei Maria”, afirmă Diana Mandache, istoric.

Peste doi ani, la 15 octombrie 1922, regele Ferdinand şi regina Maria sunt încoronaţi regi ai României Mari la Alba Iulia - unul dintre puţinele momente astrale din istoria României.

Este momentul de maxim al statului român - cu toate provinciile istorice în interiorul graniţelor, cu o bună reputaţie externă şi uriaş potenţial economic. Cu un an înainte, Ferdinand Întregitorul semnase reforma agrară, promisă soldaţilor pe front. Iar în 1923 va fi adoptată o nouă Constituţie, cu extinderea dreptului de vot.

Regele Ferdinand a trăit însă spre sfârşitul vieţii o mare dezamăgire. Fiul său, Carol renunţase de două ori la tron din cauza unor relaţii amoroase. Şi el, Ferdinand, fusese îndrăgostit în tinereţe de o româncă, Elena Văcărescu, dar spre deosebire de fiul său, respectase Constituţia ca să ofere României o dinastie influentă prin Maria de Edinburg, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii. Principele Carol se dovedea mult mai slab.

„E un moment de cumpănă în care Regina Maria a reacţionat cu toată hotărârea printr-o scrisoare care pe urmă a devenit publică, a fost publicată în ziare, în care îşi arăta indignarea pentru purtarea fiului ei”.

Ferdinand s-a stins în 1927 şi a fost înmormântat la Curtea de Argeş. I-a urmat la tron nepotul său, Mihai I, în vârstă de cinci ani, căruia i-a lăsat moştenire prin testament şi castelul Peleş.

• 1956: Aparea limbajul de programare Fortran. 

Numele sau isi are originea in “Formula Translator”. Limbajul a fost adoptat pe scara larga de catre oamenii de stiinta.

Fortran (sau FORTRAN) este un limbaj de programare născut în anul 1950 și care este încă folosit după jumătate de secol de existență. Numele său își are originea din "Formula Translating System". Versiunile mai vechi ale acestui limbaj erau cunoscute drept FORTRAN, dar după Fortran 90 numele nu a mai fost scris în întregime cu majuscule.

Deși la început a fost un limbaj procedural, cele mai recente versiuni au inclus suport pentru programarea obiectuală.

Primul compilator FORTRAN a fost dezvoltat pentru IBM 704 în 1954–57 de o echipă IBM condusă de John W. Backus. Acesta a fost un compilator de optimizare, deoarece autorii considerau că nimeni nu ar fi folosit limbajul dacă performanțele sale nu ar fi fost comparabile cu Assemblerul.

Limbajul a fost adoptat pe scară largă de către oamenii de știință pentru scrierea programelor ce foloseau numere în mod intensiv, fapt ce a încurajat autorii de compilatoare să producă soft-ul lor în așa fel încât să genereze cod mai rapid. În special includerea unui tip de date numeric complex în limbajul FORTRAN l-a făcut potrivit pentru folosirea în știința computațională.

Numeroase standarde ale limbajului au apărut: FORTRAN II în 1958, FORTRAN IV în 1961, FORTRAN 66 în 1966, FORTRAN 77 în 1977 , Fortran 90 în 1990, Fortran 95 în 1995, și Fortran 2003 în 2003. Fortran III a fost creat în 1958, lăsând posibilitatea includerii de cod asamblare de tip Inline în programele sale; dar nu a fost niciodată dat spre folosință deoarece conceptul de portabilitate al unui limbaj de nivel înalt ar fi fost pierdut.

Elementele limbajului

Alfabetul limbajului este format din următoarele caractere:

    literele mari ale alfabetului latin: A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X, Y, Z

    cifrele arabe: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

    caractere speciale:

        + plus

        ' apostrof

        − minus

        ( paranteză deschisă

        / slash

        ) paranteză închisă

        = egal

        * asterisc

        . punct

        blanc

        , virgulă

        & și

        $ dolar american

Să aveți o zi frumoasă!