18 Noiembrie

Este a 323-a zi a anului 2016. Au mai rămas 43 de zile până la sfârșitul anului. Soarele răsare la 7 h 16 m și apune la 16 h 45 m. - See more at: http://www.palo.ro/a/efemeride-astronomice-18-noiembrie-421772#sthash.Orn06x47.dpuf

Este a 323-a zi a anului 2016. Au mai rămas 43 de zile până la sfârșitul anului. Soarele răsare la 7 h 16 m și apune la 16 h 45 m. - See more at: http://www.palo.ro/a/efemeride-astronomice-18-noiembrie-421772#sthash.Orn06x47.dpuf

Este a 323-a zi a anului 2016. Au mai rămas 43 de zile până la sfârșitul anului. Soarele răsare la 7 h 16 m și apune la 16 h 45 m. - See more at: http://www.palo.ro/a/efemeride-astronomice-18-noiembrie-421772#sthash.Orn06x47.dpuf

Este a 323-a zi a anului 2016.

Este a 322-a zi a anului. 

Au mai rămas 43 de zile până la sfârșitul anului.

Soarele răsare la 7 h 17 m și apune la 16 h 45 m. 

Citatul zilei

„Înţelepciunea nu o primim. Trebuie a o descoperi pentru noi înşine, în urma unei călătorii pe care nimeni nu poate să o facă pentru noi.”  (Marcel Proust, scriitor francez, 10 iulie 1871 – 18 noiembrie 1922)

Ziua Internațională a Comemorării Victimelor din Accidentele Rutiere (World Day of Remembrance)

Anual se comemorează victimele accidentelor rutiere în cel de-al treilea duminic din noiembrie, denumită Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor rutiere (WDR), de un număr tot mai mare de state de pe fiecare continent. Zi dedicată comemorării milioanelor de persoane ucise sau rănite în accidente rutiere, familiilor lor și comunităților, precum și pentru asocierea echipelor de urgență dedicate, profesioniștilor din domeniul medical, polițiștilor, celor care se confruntă zilnic cu consecințele dramatice ale deceselor și accidentelor rutiere. 

De ce este necesar această zi? 

Decesele și accidentele rutiere sunt evenimente grele, violente și traumatice, al căror impact este unul de durată, de multe ori permanent. În fiecare an, milioane de persoane rănite și îndurerate din fiecare colț al lumii sunt adăugate de nenumărate milioane de persoane care suferă deja ca urmare a unui accident rutier.

Povara durerii și a suferinței experimentate de acest număr mare de persoane este cu atât mai mare, deoarece multe dintre victime sunt persoane tinere, deoarece multe accidente ar fi putut fi și ar fi trebuit să fie prevenite și deoarece atitudinea față de decesele și accidentele rutiere este cele mai multe ori inadecvată, lipsită de compasiune și insuficient raportată la pierderea vieții sau a calității vieții.

Ziua specială de comemorare are scopul de a răspunde nevoii majore a victimelor accidentelor rutiere de recunoaștere publică a pierderii și suferinței lor.

 Ziua Mondială de Comemorare a Victimelor Accidentelor de Circulație se marchează în a treia zi de duminică, în fiecare an. Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor de circulație se marchează în 2018, data de la 18 noiembrie. 
Tema anului 2018 este "Drumurile au povești".

La inițiativa RoadPeace (organizație caritabilă din Marea Britanie, ce acordă asistență victimelor accidentelor rutiere), prin Rezoluția privind ameliorarea siguranței rutiere, adoptată la 26 octombrie 2005, Organizația Națiunilor Unite a stabilit ca a treia duminică din luna noiembrie să fie desemnată Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor de circulație, pentru a semnala faptul că acest fenomen a devenit îngrijorător.

Prin instituirea acestei zile se urmărește atragerea atenției asupra faptului că imprudența în trafic poate pune în pericol viața, sănătatea și banii. În această zi, guvernele, ONG-urile și alte instituții ale statului din țările lumii sunt chemate să promoveze atenția în trafic prin activități care au drept scop sensibilizarea tuturor participanților la trafic cu privire la respectarea normelor rutiere în circulația pe drumurile publice, conștientizarea impactului social și al costurilor pe care le presupun accidentele rutiere, a riscurilor la care sunt expuși conducătorii tineri și promovarea acțiunilor legate de factori cheie, inclusiv conducerea sub influența alcoolului, depășirea vitezei legale impuse pe un anumit sector de drum public, depășirea neregulamentară sau neacordarea priorității de trecere vehiculelor sau pietonilor care au acest drept, nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță și căștile de protecție, precum și chestiuni legate de infrastructura rutieră.

Potrivit OMS, 3.400 de oameni mor în fiecare zi pe drumurile din întreaga lume și zeci de mii de persoane sunt afectate pentru tot restul vieții. La nivel mondial, în fiecare an, 1,2 milioane de persoane își pierd viața în trafic, lăsând în urmă familii și comunități distruse, majoritatea fiind tineri. Impactul unor astfel de evenimente este devastator, iar responsabilitatea de a salva vieți pe șosea privește atât individul, cât și colectivitatea.

În România, potrivit Asociației Victimelor Accidentelor de Circulație, zilnic pe șosele țării își pierd viața 5-6 persoane, 80% dintre accidente fiind produse în mediul urban, iar 60% sunt din cauza traversărilor neregulamentare, se arată pe site-ul asociației, www.avacromania.ro.

Există şi un indice al frecvenţei producerii accidentelor rutiere – cu cât ţara este mai slab dezvoltată cu atât este mai mare letalitatea în rezultatul accidentelor. Printre cauzele principale de accidente rutiere sunt:

–         Viteza excesivă

–         Consumul de alcool la volan

–         Consumul de droguri la volan

–         Copii lăsați nesupravegheaţi

–         Nerespectarea regulilor de circulație

Profilaxia traumatismului rutier se bazează pe o conduită preventivă, care r urmăreşte scopul de a exclude accidentele rutiere şi a minimiza gravitatea traumelor. În organizarea măsurilor de profilaxie intervin numeroşi factori, cei mai esenţiali fiind:

–         modernizarea căilor de comunicaţie şi transport;

–         crearea unor terenuri speciale destinate distracţiei copiilor;

–         educarea deprinderilor de comportament civilizat pe străzi şi în conducerea vehiculelor.

Istoricul Zilei mondiale

Acestă zi a fost stabilită de către organizaţii ale persoanelor vătămate prin accidente rutiere

Începând cu anul 1995, ONG-urile care activează în domeniul siguranţei rutiere, aflate sub umbrela Federaţiei Europene a Victimelor Rutiere – FEVR – au comemorat ziua (iniţiată de organizaţia britanică RoadPeace în anul 1993) – în primă fază ca ziua europeană de comemorare, dar în scurt timp drept Ziua mondială, atunci când s-au alăturat ONG-uri din Africa de Sud, Argentina şi Israel.

OMS şi ONU promovează recunoaşterea mondială

În anul 2003, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a găzduit o întrunire a ONG-urilor care activează în domeniul siguranţei rutiere unde s-a discutat recunoaşterea Zilei mondiale de către ONU. Suportul continuu al OMS şi solicitarea pe parcursul Adunării Generale a ONU din anul 2004 pentru o zi mondială în care să se atragă atenţia asupra numărului victimelor la nivel mondial, a dus la stabilirea Zilei mondiale prin Rezoluţia ONU 60/5 adoptată de Adunarea Generală la data de 26 octombrie 2006, drept „recunoaşterea pentru victimele accidentelor rutiere şi familiile acestora”. Statele membre şi comunitatea internaţională sunt îndemnate să recunoască această zi.

Arhiva demonstrează numărul sporit de state care comemorează această zi în fiecare an, aşa cum o face şi pagina de Facebook a Zilei mondiale (link) şi studiile online.

Sprijinul oficial

Politicienii din mai multe state şi-au exprimat deja sprijinul pentru Ziua mondială în variate modalităţi (a se vedea Recunoaşterea oficială – Parlamente şi Guverne), în timp ce pe două continente – Europa şi Africa – au fost adoptate în anul 2011 rezoluţii atât de către Parlamentul European, cât şi de către Conferinţa Miniştrilor Africani ai Transportului.

Atitudinea autorităţilor din întreaga lume privind apelul ONU pentru recunoaşterea oficială a Zilei mondiale de comemorare evidenţiază seriozitatea cu care sunt tratate problemele critice ale riscurilor rutiere şi reducerea numărului victimelor rutiere, iar angajamentul lor faţă de această cauză este monitorizat atent deopotrivă de victimele rutiere şi de ONG-urile care acţionează în domeniul siguranţei rutiere.

Ziua europeană a informării despre antibiotice

Ziua europeană împotriva abuzului de antibiotice: prima dată fiind sărbătorită în 2008. Conceptul evenimentului a fost dezvoltat de Centrul Calendarul zilei - 18 noiembrie. Pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC), această zi fiind sărbatorită în toată Europa.

Scopul Zilei Europene de sensibilizare cu privire la folosirea antibioticelor este de a informa publicul larg despre modul in care se administreaza antibioticele si momentul in care trebuie utilizate. ECDC a lansat si un film care explica importanta sanatatii publice oferita de cresterea rezistentei in fata multor microbi datorita antibioticelor.
Este un eveniment anual desfășurat sub coordonarea Centrului European pentru Controlul Bolilor. Manifestarea se axează pe problema rezistenței la antimicrobiene, un inamic al sănătății publice mondiale care necontracarat, prin politici ferme la nivelul medicinii de familie și la nivel spitalicesc, se estimează că va conduce la 10 milioane decese în 2050. În Europa, consumul total de antibiotice a rămas foarte ridicat în intervalul 2012-2015. Aproximativ 25.000 decese sunt provocate anual de infecțiile cauzate de rezistență la antimicrobiene, iar costurile de asistență medicală și pierderile economice generate de incapacitatea de muncă cauzată de rezistența la antimicrobiene ajung la peste 1,5 miliarde euro. (potrivit, Antimicrobial resistance surveillance in Europe 2015. Stockholm, January 2017: ecdc.europa.eu).
Pentru a face față acestei situații alarmante, World Health Assembly a adoptat, în mai 2015, Planul Global de Acțiune privind Rezistența la Antimicrobiene. Planul de acțiune recunoaște importanța unor sectoare, precum: medicina umană și veterinară, agricultura, mediul financiar, protecția consumatorilor și ia în considerație resursele variate pe care națiunile le au la îndemână pentru a combate rezistența la antimicrobiene, cât și factorii economici care descurajează comercializarea sub noi denumiri a unor antimicrobiene clasice de către industria farmaceutică. Obiectivele Planului, detaliate în informarea privind celebrarea Zilei europene a informării despre antibiotice 2017, sunt centrate pe creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a rezistenței antimicrobiene, atât la nivelul profesional cât și la cel al publicului larg.

Mesajul Zilei de 18 noiembrie este clar si simplu: rezistenta la antibiotice este una dintre cele mai mari amenintari la adresa sanatatii publice in cadrul Uniunii Europene. Daca folosirea abuziva de antibiotice va continua, vom pierde mijloace de a trata boli infectioase grave.

Abuzul de antibiotice, un pericol real

Abuzurile de orice fel atrag în mod implicit repercursiuni negative care pot fi uneori fatale. Abuzul de antibiotice nu îţi face rău doar pe moment ci efectele pot fi pe termen lung .

Administrarea de antibiotice atunci când nu este cazul duce la creşterea rezistenţei bacteriere astfel încât o infecţie cauzată de o bacterie poate deveni imună la un antibiotic la care ar ceda în condiţii normale. Creşterea imunităţii bacteriilor nu este singurul risc al abuzului de antibiotice. Foarte grave sunt reacţiile adverse pe care aceste medicamente le produc, printre care: infecţii micotice, tulburări gastrointestinale sau reacţii alergice.

Ce sunt antibioticele?

Antibioticele sunt substanţe naturale sau sintetice care acţionează în scopul distrugerii bacteriilor sau în scopul limitării dezvoltării (reproducerii) acestora. De aceea, sunt utilizate pentru a trata anumite tipuri de infecţii bacteriene.

Rezistenţa bacteriilor la antibiotice

Rezistenţa la antibiotice este cu atât mai mare cu cât utilizăm un număr mai mare de antibiotice.

Rezistenţa bacteriilor nu este singurul risc al utilizării excesive a antibioticelor. Antibioticele folosite azi sunt relativ sigure, dar pot avea anumite efecte adverse. Acestea variază de la infecţii micotice uşoare şi deranjamente stomacale la diaree severă şi reacţii alergice ce pot fi mortale.

Dacă vreodată un pacient a primit un antibiotic pentru tratarea unei gripe, inseamnă că aparuse deja o suprainfecţie bacteriană, adică prezenţa virusului a facilitat pătrunderea în corp a unei bacterii sau ca medicul a greşit.

Antibiograma

În unele cazuri, nu se poate şti care este antibioticul potrivit în lipsa antibiogramei. Aceasta este o analiză de laborator care apreciază sensibilitatea unui germene faţă de un anumit antibiotic.

Foloseşte antibioticele cu înţelepciune  !

• Nu lua antibiotice de fiecare dată când eşti bolnav. Ele nu pot trata toate infecţiile şi uneori nu poţi face decât să aştepţi ca boala să treacă.

• Ia antibioticul aşa cum ţi-a fost prescris. Urmează întocmai instrucţiunile medicului, inclusiv numărul de pastile care trebuie luate zilnic, intervalul la care trebuie luate şi numărul de zile. Este interzis să scurtezi tratamentul, chiar dacă te simţi mai bine. Scurtând tratamentul, nu faci decât să elimini bacteriile mai slabe, permiţând supravieţuirea celor mai puternice, care vor deveni şi rezistente la antibiotic.

• Nu lua niciodată antibiotice fără reţetă . Fiecare antibiotic acţionează asupra anumitor bacterii, deci este posibil ca medicamentul pe care îl iei să nu aibă niciun efect asupra bolii tale.

• Protejează-te împotriva infecţiilor. Este mai simplu să previi decat să tratezi, iar asta e valabil şi în cazul infecţiilor. Punctul de pornire este igiena: spală-ţi bine mâinile cu apă şi săpun, în special după ce foloseşti toaleta şi după ce atingi carnea crudă pentru mâncare. Deşi există substanţe antibacteriene pentru curăţat, banalul săpun este de ajuns pentru a elimina germenii.

Rezistența la antibiotice este capacitatea microorganismelor de a combate acțiunea unuia sau mai multor antibiotice. Nu oamenii și animalele devin rezistenți la tratamentele cu antibiotice, ci bacteriile prezente în organismele lor. 

Evenimente de-a lungul timpului…

• 401: Vizigoţii condusi de regele Alaric I, traverseaza  Alpii şi a invadeaza nordul Italiei.

Alaric (Alarich) s-a născut în Insula Peuce (denumirea antică a Deltei Dunării), probabil în anul 370.

A devenit rege al vizigoților între 395–410 și a fost primul conducător germanic care a cucerit Roma.

A fost convins de Wulfila (“Micul Lup”, traducătorul Bibliei în limba goților) să se convertească la creștinism, împreună cu toate triburile vizigote.

După moartea împăratului Theodosius (395),si a  împărțirii imperiului între cei doi fii ai acestuia, Honorius și Arcadius, Alaric jefuiește regiuni întregi ale zonei orientale.

Atacurile sale sunt stopate de generalul roman de origine vandală, Stilicon.

În  anul 396 Arcadius îi oferă postul de guvernator al Iliriei, însă Alaric refuză, iar  anul 401 invadează partea de nord a Italiei. Este învins de același general Stilicon în două lupte (Palentia și Verona) în anul  403.

În urma asasinării lui Stilicon, Alaric atacă din nou, iar în anul 408 asediază Roma.

 În urma celui de-al doilea asediu (24 august 410) Roma este cucerită de vizigoți și  este jefuita timp de 3 zile.

A murit la Cosenza in anul 410, fiind succedat de Ataulf.

• 1307: După legenda lui Aegidius Tschudi, arestat pentru nesupunere în fața unui nobil, Wilhelm Tell este condamnat să tragă cu arbaleta într-un măr așezat pe capul fiului său, pentru a-și salva viața.

Acţiunea legendei (scrisă de Friedrich Schiller) se petrece în Elveţia, Ţara Cantoanelor, pe vremea aceea aflată sub stăpânire habsburgică. Wilhelm Tell, un om curajos care visa ca ţara lui să scape de habsburgi şi să fie liberă, i-a dovedit guvernatorului Gessler că este cel mai bun arcaş al întregului ţinut. Refuzând – spune legenda – să-l salute pe guvernator, Tell a fost condamnat de acesta să tragă cu arcul într-un măr asezat pe capul copilului său. Sigur pe braţul şi pe ochii săi de vultur, a acceptat provocarea stăpânului său. A ţintuit mărul aşezat pe capul fiului cu privirea îndreptată spre chipul nevinovat al băiatului, a scos săgeata din tolbă, si-a încordat arcul, a ţintit mărul şi… a tras. Și a nimerit mărul! Acesta a fost primul pas către eliberarea Elveţiei de sub jugul habsburgic.

• 1392: Prima mențiune documentară a stolnicului (dregator personal al domnului) în Moldova.

Stolnicul era responsabil pentru depozitarea produselor alimentare în cadrul curţii domneşti, ca să asigure masa domnitorului cu mâncare. Formal, el răspundea de masă Domnitorului, dar avea în grija sa şi moşiile de unde se asigurau cu hrană.

În împrejurări mai deosebite sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia, spre a dovedi că nu erau otrăvite. El, de asemenea, trebuia să ştie câte şi ce bucate să fie puse pe masa de ospăţ, pentru câţi musafiri,  şi avea o echipă numeroasă cu care lucra.

• 1626: Bazilica Sfântul Petru din Roma este sfințită de Papa Urban al VIII-lea, după o perioadă de construcție de 120 de ani.

Bazilica Sfântul Petru (în italiană: “Basilica di San Pietro in Vaticano”) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este unul din cele importante lăcașe ale creștinătății. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.

Bazilica este rezultatul unor lucrări de-a lungul mai multor secole. La început a fost doar un monument comemorativ în locul unde Sfântul Apostol Petru, considerat drept primul papă al Romei, ar fi fost martirizat și înmormântat, în apropierea circului lui Nero. Între anii 319 și 329 împăratul Constantin cel Mare a construit pe acest loc o mare bazilică. În secolul al XV-lea, clădirea era în stare de ruină și papa Iuliu al II-lea hotărăște construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construirea edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârșește în anul 1612 în timpul papei Paul al V-lea. Bazilica a fost sfințită la 18 noiembrie 1626 de către papa Urban al VIII-lea. Numeroși arhitecți și artiști de prestigiu au contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante inițiază primele lucrări, Michelangelo execută proiectul cupolei, Rafael Sanzio modifică planul originar dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno completează fațada, Bernini desenează planul pieței cu faimoasele colonade.

• 1786: S-a născut Carl Maria von Weber, compozitor german (d. 1826), creatorul operei romantice germane.

La vârsta de numai 13 ani, în anul 1798, pe când locuia la München în casa de pe Sendlingerstraße 23, Weber a compus prima sa operă, Die Macht der Liebe und des Weins ("Forța dragostei și a vinului"), operă între timp dispărută. Și-a desăvârșit cunoștințele prin contactul cu viața muzicală din diferite orașe, în care a ocupat diverse funcții: Kapellmeister în Breslau, director muzical al operei din Praga, apoi al operei din Dresda. Pianist și dirijor remarcabil, Weber s-a afirmat totodată în domeniul teatrului muzical, fiind - pentru spațiul de cultură germană - cel mai important compozitor de opere înainte de Richard Wagner și creatorul operei romantice. Cele mai cunoscute dintre cele opt opere ale sale, "Freischütz" (1821), "Euryanthe" (1823) și "Oberon" (1826), au influențat creația succesorilor săi în acest gen. Atmosfera evocatoare, coloritul feeric, conturarea precisă a caracterelor, construcția de ansamblu și sugestivitatea tratării orchestrale conferă operelor sale un farmec deosebit. Weber a mai compus și două simfonii, uverturi, concerte pentru diverse instrumente și orchestră (pian, fagot, clarinet), sonate și piese pentru pian (celebra "Invitație la dans", orchestrată mai târziu de Hector Berlioz).

• 1820: Comandantul american Nathaniel Palmer a descoperit Antarctica.

Antarctica este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată în regiunea antarctică din emisfera sudică, aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic. Având 14,0 milioane de km pătrați, este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa, America de Nord și America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km.

Antarctica, în medie, este cel mai rece, uscat și vânturos continent, și are cea mai mare altitudine medie dintre toate continentele. Antarctica este considerată un deșert, cu precipitații anuale de numai 200 mm de-a lungul coastei și mult mai puține spre interior. Pe continent nu există nicio rezidență umană permanentă, dar între 1.000 și 5.000 de oameni locuiesc pe parcursul anului la stații de cercetare împrăștiate pe întreg continentul. Numai plantele și animalele adaptate la rece supraviețuiesc acolo, iclusiv pinguini și pinipede, nematode si multe tipuri de alge și alte organisme, precum și vegetație de tundră. Deși miturile și speculațiile despre un Terra Australis („Ținut de Sud”) datează din antichitate, prima reperare confirmată a continentului a avut loc în anul 1820 de către expediția rusă a lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mikhail Lazarev. Totuși continentul a rămas în mare măsură neglijat pentru restul secolului al XIX-lea din cauza mediului său ostil omului, a lipsei de resurse și izolare. Tratatul Antarctic din 1959 a fost semnat inițial de 12 țări; până în prezent au semnat tratatul 46 de țări. Tratatul interzice activități militare și mineritul de minerale, susține cercetările științifice și protejează ecozona continentului. În medie peste 4.000 de oameni de știință de multe naționalități și cu diferite interese de cercetare efectueză diverse experimente.

Prima utilizare formală a numelui „Antarctida” („Antarctica”) drept nume de continent este atribuită cartografului scoțian John George Bartholomew în 1890. Numele „Antarctica” este versiunea romanizată a compusului din limba greacă ἀνταρκτική, antarktiké, femininul lui ἀνταρκτικός, antarktikos, însemnând „opusul nordului”.

• 1840: Se înfiinţează la Sibiu, Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor - Uniunea meseriaşilor.

La 18 / 30 noiembrie 1840 se înfiinţează la Sibiu, Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor (Uniunea meseriaşilor), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841), Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avînd drept scop sprijinirea meşteşugarilor pentru a se putea adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale.

• 1864: Este discutată și aprobată în Consiliul orașului, nouă stemă a Capitalei, având ca element principal imaginea Sfântului Dimitrie Basarabov, desemnat patronul orașului.

La data de 7 decembrie a aceluiaşi an, prin decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza,  la propunerea ministrului Mihail Kogalniceanu, s-a hotarat noua imagine a stemei capitalei tarii. In centru era asezat Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul orasului Bucuresti.

Numai că în privinţa stemei avem o poveste oarecum amuzantă…sau poate cu un anumit tâlc duhovnicesc.

Echipa de specialişti în heraldică a comis o eroare, astfel că sfântul care apare în stema valabilă şi în zilele noastre este Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel care este prăznuit pe 26 octombrie, cu o zi înaintea Sfântului Dimitrie cel Nou, adevăratul protector al Bucureştilor, care este serbat pe data de 27 octombrie şi are moaştele în Catedrala patriarhală.

Poate confuzia de demult a heralzilor este rodul unei smeriri cereşti a Cuviosului Dimitrie cel Nou, care a dorit să-şi cedeze locul în favoarea mucenicului.

Sfantul Dimitrie pe stema Capitalei Bucuresti

Deci, dintr-o confuzie, sfântul din stema Capitalei este purtător de suliţă, şi nu cu Psaltirea în braţe. Stema a fost schimbată în vremea comunismului, pentru a nu apărea în ea elemente religioase, dar după Revoluţie a fost readoptată în varianta iniţială, deci tot cu Mucenicul Dimitrie.

• 1906: S-a născut Corneliu Baba, pictor și grafician roman. 

S-a nascut in Craiova si a urmat Facultatea de Litere si Filosofie, iar in paralel a studiat si la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti.

Din 1934 si pana in 1938 a studiat la Iasi, avandu-l ca profesor pe Nicolae Tonitza.

Artistul a expus in intreaga lume, iar picturile sale, infatisand tarani, muncitori, dar si artisti romani celebri, au fost apreciate de critici. In plus, pictorul a surprins prin prezentarea bruta a vietii de la tara, pe care a insistat mult in lucrarile sale.

Corneliu Baba a fost recompensat cu mai multe distinctii, in 1958 el primind titlul de Maestru Emerit al Artei. A fost membru corespondent al Academiei de Arta din Berlin si al Academiei “Tommaso Campanella” din Roma.

 Incepand cu 1946 a inceput sa predea la Universitatea din Iasi, iar din 1958 a devenit profesor universitar la Bucuresti.

Artistul roman s-a stins din viata la varsta de 91 de ani. in ziua de 29 decembrie 1997.

• 1906: S-a născut părintele Mini

Sir Alexander Arnold Constantine Issigonis a fost un designer auto, greco-britanic, care a desenat primul automobil Mini, lansand distinctivul model cu doua usi.

Issigonis s-a nascut intr-o comunitate greceasca din Smyrna, actualul Izmir, din Imperiul Otoman.Deoarece Alec si parintii sai erau supusi britanici, au fost evacuati in Malta de catre British Royal Marines  in septembrie 1922, ininte de marele incendiu din Smirna si reintrarea teritoriului in posesia Turciei, in urma razboiului greco-turc din 1919-1922.

Dupa moartea tatalui sau, in 1922, Alec si mamalui s-au mutat in Marea britanie in 1923. Alec a studiat ingineria la Battersea Polytechnic in Londra.

Issigonis a intrat in industria auto ca inginer si designer, lucrand pentru Humber, o companie auto britanica, unde a concurat cu succes in cursele auto intre anii 1930 si 1940.

In 1955 issigonis a fost recrutat de presedintele BMC, Sir Leonard Lord, pentru a desena o noua familie de trei masini.

Numele de cod al masinilor era XC(exeprimental car) si anume: XC/9001 - pentru o masina mare si confortabila, XC/9002 - o masina de familie,  marime medie si XC/9003 - o masina mica pentru oras. In perioada anului 1956 Issigonis s-a concentrat pe cele doua modele mari, producand cateva prototipuri pentru teste.

L asfarsitul anului 1965, din cauza rationalizarii benzinei, Issigonis i-a cerut lui Lord sa lanseze masina cea mica cat mai repede posibil.

La inceputul anului 1957, prototipurile deja rulau, iar in august 1959 masina a fost lansata de catre Morris Mini Minor si Austin Seven, care curand a devenit Austin Mini, masina cunoscuta simplu ca Mini.

Mini avea sa devina cea mai bine vanduta masina britanica, cu o productie de 5.3 milioane de unitati.

Alec Issigonis a murit in anul 1988, in casa sa din Edgbaston, Birmingham, la varsta de 82 de ani.

• 1926: George Bernard Shaw refuză sa accepte banii pentru Premiul Nobel, spunând: „Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică a putut să inventeze Premiul Nobel”.

George Bernard Shaw a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.

 Motivația Juriului Nobel: „pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică „.

• 1928: Mickey Mouse, cunoscutul personaj din desenele animate ale lui Walt Disney, și-a făcut pentru prima oară apariția la „Colony Theatre” din New York, în filmul intitulat „Steamboat Willie”.

 Mickey Mouse este unul dintre cele mai îndrăgite personaje create de către regizorul și desenatorul american Walt Disney. Debutând în anul 1928 cu filmul de animație Plane Crazy, acest șoricel îmbrăcat în pantaloni roșii a devenit unul dintre simbolurile cinematografiei și culturii americane. Este de asemenea și protagonistul în primul desen animat cu sunet sincronizat cu animația „Steamboat Willie”, care a avut premiera în noiembrie 1928. Deși lui Walt Disney îi era frica de soareci, Mikey Mouse este personajul principal al Walt Disney Word…

• 1969: La 18 noiembrie 1969 astronauţii americani pentru prima dată în istoria omenirii au păşit pe Lună.

Plecaţi în data de 14 noiembrie de pe Pământ au ajuns pe Lună peste 4 zile.Charles Conrad şi Alan Bean au reuşit din a doua încercare să coboare pe Lună. Astronauţii au rămas pe suprafaţa Lunii în decursul a 31 de ore şi jumătate, timp în care au realizat diverse experimente ştiinţifice. Conrad şi Bean au aterizat la sol cu ALSEP (Apollo lunar surface experiment package), o staţie de cercetare automată destinată pentru multiple experimente, şi care a fost de asemenea utilizată în misiunile următoare. De asemenea s-au recoltat 34,4 kg de probe lunare. Locul ales pentru aterizarea modulului pe lună a fost cel al sondei spaţiale Surveyor 3, pe care astronauţii au regăsit-o şi de pe care ei au au prelevat diverse piese.

Reîntoarcerea pe Tera a avut loc pe 24 noviembrie 1969.onauţii americani pentru prima dată în istoria omenirii au păşit pe Lună.

• 1991: Asediul oraşului Vukovar a fost o luptă care a durat 87 de zile, desfăşurată în oraşul din estul Croaţiei. 

Asedierea oraşului s-a făcut de Armata Populară Iugoslavă, sprijinită de diverse forţe paramilitare sârbe, cu intenţia de a desprinde localitatea de Croaţia şi de a o anexa Republicii Sârbe Krajina, care să formeze o uniune cu Serbia şi Muntenegru. Asediul s-a desfăşurat între august şi noiembrie 1991, în timpul Războiului Croat de Independenţă. Asediul s-a terminat cu înfrângerea Gărzii Naţionale Croate, distrugerea Vukovarului, moartea a cel puţin 3.000 de persoane, precum şi purificarea etnică a cel puţin 20.000 de croaţi din oraş şi din împrejurimi. A fost primul oraş european ras de pe faţa pământului de la Al Doilea Război Mondial încoace. Oficialii croaţi au estimat costul pagubelor la 2,5 miliarde de dolari. Deşi bătălia a reprezentant o pierdere semnificativă şi simbolică pentru Croaţia, care nu a recâştigat controlul oraşului decât în 1998, când refugiaţii croaţi au putut, în sfârşit, să se întoarcă la casele lor, a fost totuşi o victorie foarte costisitoare pentru Armata Populară Iugoslavă şi a câştigat sprijin internaţional pentru independenţa Croaţiei. De asemenea, este considerată un punct de cotitură în desfăşurarea războiului din spaţiul ex-iugoslav

• 2002: Se deschide primul Muzeu de matematică din lume la Gießen.

Gießen este un oraș universitar și centrul administrativ al districtului cu același nume orașul fiind pe locul 8 ca mărime în landul Hessen, Germania. Cetatea Gießen este întemeiată de Wilhelm von Gleiberg în anul 1152 mutându-se din cetatea Gleiberg aici, la nord-vest la distanța de 5 km de localitate o parte din cetatea veche există și azi. In secolul VIII – X este sub stăpânirea francilor de est (Konradinilor), după care urmează domnia Casei de Luxemburg (secolul XI – XIII) prin moștenire va fi obținut o parte din ținutul de pe Lahn de Wilhelm von Gleiberg. Primele dovezi scrise despre localitate datează din 1197, iar în 1248 este Gießen pentru prima oară menționat ca oraș. In anul 1264 aparține localitatea de principatul Hessen (un principat de pe cursul mijlociu al Rinului și Neckarului cu rezidența în Gudensberg ulterior în Kassel) în 1300 va fi întemeiată cetatea de azi, în 1325 este întemeiat „orașul nou” iar din 1370 există în oraș un primar cu un consiliu. Privilegiille comerciale ale unui oraș sunt acordate în anul 1442, primăria veche (din 1450) vor fi distruse prin bombardamentele din 1944. 

În 1535 Philipp der Großmütige (1504 – 1567) consolidează fortificația cetății, în același an i-a naștere „Cimitirul vechi” și „Cetatea Nouă”. La data de 27 mai 1560 un incendiu distruge partea de nord a orașului. In 1605 este înființat liceul „Gymnasium Ludovicianum” cu o secție de limbă latină, iar în timpul lui împăratului Rudolf II (1552 – 1612) la data de 19 mai 1607 se înființează Universitatea, doi ani mai târziu i-a naștere „Grădina Botanică” (cea mai veche din Germania) Intre anii 1634 – 1635 o epidemie de pestă decimează populația orașului, în secolul XVIII regiunea este de mai multe ori stăpânită de trupe străine și pustiită de războaie.   

Orașul devine în 1803 capitala provinciei „Oberhessen” din cadrul principatului „Hessen”. In anii 1824 – 1852 predă la Universitate chimistul Justus Liebig (1803 – 1873). Febra Revoluției din 1848 a cuprins și orașul Gießen un student fiind omorât, un an mai târziu orașul este legat la rețeaua de cale ferată. O dezvoltare economică cu o extindere a orașului are loc în timpul primarului August Bramm (1875-1889), în 1855 este înființată organizația pompierilor voluntari, iar din 1867 staționează în localitate o garnizoană militară. Intre anii 1879 – 1888 predă la Universitate Wilhelm Conrad Röntgen (fizician german descoperitorul Razelor Roentgen (1845 – 1923)). În 1893 este sfințită biserica evanghelică „Johanneskirche”, iar în 1907 este deschis un teatru, din 1894 funcționează sistemul de circulație a orașului prin omnibuse trase de cai, iar din 1909 apare primul tramvai electric.

Să aveți o zi frumoasă!