miercuri, 28 noiembrie 2018

28 Noiembrie




Este a 332-a zi a anului. 
Au mai rămas 33 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 7 h 28 m și apune la 16 h 39 m.


Citatul zilei

„Raportul între alfabetism şi analfabetism este constant, dar în ziua de azi analfabeţii ştiu să citească.” (Alberto Moravia)



Ziua Bucovinei


Legea prin care se instituie Ziua Bucovinei a fost promulgată pe 28 octombrie şi prevede că autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice pot organiza evenimente culturale cu această ocazie, fondurile fiind asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale ori ale instituţiilor publice.
După aproape un secol şi jumătate de ocupaţie străină, Bucovina redevenea, la 28 noiembrie 1918, parte integrantă a ţării din care fusese ruptă în 1775.
Ducatul Bucovinei a fost parte a Imperiului Austriac între 1774/5 – 1918. După dezmembrarea imperiului în state naționale, Consiliul Național al Bucovinei (C.N.B.), întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate Unirea cu România.
''Congresul general al Bucovinei'', format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Bucovina, a hotărât, la 15/28 noiembrie 1918, în unanimitate, ''unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu regatul României''.
Acesta este al doilea mare moment din procesul de reîntregire națională a statului unitar român. Un prim act se săvârșise la 27 martie/9 aprilie 1918, când teritoriul cuprins între Prut, Nistru, Marea Neagră, cunoscut sub numele de Basarabia, se unise, prin voința Sfatului Țării, cu România.
În toamna anului 1918, superioritatea economico-militară a Antantei a devenit tot mai evidentă. Deși autoritățile de la Viena încercau cu disperare menținerea Imperiului Austro-Ungar, prin mai multe concesii acordate naționalităților, cursul evenimentelor a dus spre un alt deznodământ.
Evenimentele din Bucovina au avut o strânsă legătură cu evoluția situației din imperiu și cu acțiunile românilor din Transilvania. În octombrie 1918, au avut loc, la Liov, lucrările Adunării Naționale Constituante, convocate de Consiliul Național Ucrainean. Cu această ocazie, s-a pus problema ''independenței'' teritoriului austriac în cadrul Austro-Ungariei, urmând să înglobeze inclusiv Bucovina nord-vestică. Proclamația de la Liov a produs îngrijorare în rândul românilor din Bucovina.


Fruntașii mișcării naționale de aici — Iancu Flondor și Sextil Pușcariu — au luat inițiativa organizării unei adunări naționale. Manifestarea a avut loc la 14/27 octombrie 1918, la Cernăuți, și s-a bucurat de participarea deputaților români din Parlamentul de la Viena și a foștilor deputați din ultima Dietă bucovineană. Participanții au adoptat o Moțiune, care aproba funcționarea unei Adunări Constituante, ce hotăra ''unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări românești într-un stat național independent'' și instituia un Consiliu Național. Acest Consiliu era alcătuit din 50 de membri și avea misiunea de ''a conduce poporul român din Bucovina și a-i apăra drepturile și spre a stabili o legătură între toți românii''. Moțiunea citită de Iancu Flondor a fost acceptată în unanimitate.
Consiliul Național a instituit Consiliul Secretarilor de Stat, compus din 14 membri și un Comitet Executiv, prezidat de Iancu Flondor și în componența căruia mai intrau Dionisie Bejan, Doru Popovici, Sextil Pușcariu, Vasile Bodnărescu, Radu Sbierea și L. Tomoioagă. Deciziile Adunării au fost prezentate guvernatorului Jozeph von Etzdorf, conte, căruia i s-a cerut să predea puterea administrativă noului guvern. Inițiativa Adunării Constituante din Bucovina a avut o importanță deosebită în desprinderea provinciei de Imperiul Austro-Ungar pe baza principiului autodeterminării naționale.
Acest organ reprezentativ pentru Bucovina a decis, în deplină unanimitate, ''unirea Bucovinei cu celelalte țări românești într-un singur stat național independent și va purcede în acest scop în deplină solidaritate cu românii din Transilvania și Ungaria''.
Congresul a decis, în unanimitate: ''Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind investit singur cu putere legiuitoare, în numele Suveranității Naționale, Hotărâm Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României''.
În numele Consiliului Național Polonez a vorbit Stanislas Kwiatowski, care a spus: ''Noi recunoaștem, în întregime, drepturile imprescriptibile ale poporului român asupra teritoriilor de la sud de Nistru în general, și în special asupra Bucovinei''.
În numele Consiliului Național German, delegatul Alois Lebouton a declarat: ''Consiliul Național German, în numele germanilor din Bucovina, se pronunță pentru unirea Bucovinei cu Regatul României''.


Cetatea Hotinului, cel mai important edificiu din sistemul defensiv al Moldovei medievele, face parte din șirul de cetăți, care au stat ca niște pietre de hotar la malul Nistrului.
Actul istoric săvârșit la Cernăuți repara, după spusele lui Constantin Kirițescu, ''nelegiuirea de la 1775. Coroana lui Ștefan cel Mare, pătată de sângele de mucenic al lui Grigore Vodă Ghica se așază strălucitoare pe fruntea lui Ferdinand I, rege al tuturor românilor''.
Unirea Bucovinei cu patria-mamă a fost urmată și încununată de actul istoric de la 1 decembrie 1918, când avea loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care decidea Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.


Ziua Munţilor Bucegi


Puţini oameni, cei aleşi, știu că există o singură zi in fiecare an, când, la apusul soarelui deasupra Sfinxului de pe platoul Bucegi, razele blânde înconjoară chipul straniu sculptat în piatră şi coborându-se spre baza anticei statui, formează o piramidă magică... Există o singură zi din an, o zi sfântă, când soarele îşi coboară razele blânde, în trepte, peste Sfinxul ce străjuieşte mândru Bucegii, într-o piramidă magică… În ziua de 28 noiembrie a fiecărui an, pe Platoul Bucegi se întâlnesc oameni aleşi, veniţi din toate colţurile lumii…


Un fenomen ciudat are loc în fiecare an, la data de 28 noiembrie, când zeci de oameni urca pe Platoul Bucegilor, la celebrul Sfinx, ca să vadă, la apus, cum razele soarelui contruiesc o piramidă energetică, în jurul chipului sculptat în piatră. Unii cercetători spun că Sfinxul ar fi cel mai vechi dintre simbolurile noastre sacre. A existat şi pe vremea regatelor dacice care îl venerau pe Zalmoxis. Fenomentul ciudat care adună în fiecare an, în ziua de 28 noiembrie, zeci de oameni în faţa uriaşului ar fi legat de o legendă. Ar fi apărut în ziua în care Decebal şi-a ucis fiul, chiar în acest loc, ca sacrificiu ritualic, pentru a-l trimite ca mesager zeilor.
Unii spun că Sfinxul ar fi “polul energetic al planetei”. Scepticii spun însă că nu este vorba de niciun fenomen ciudat, ci doar de o anume poziţionare a razelor solare, specifică acestei zi din an”.



ELSA Day



ELSA Day este un eveniment internațional, organizat pe 28 noiembrie, o zi în care toată rețeaua ELSA realizează diferite activități pe tema ”Migration law”. Problema libertăților de circulație și discriminarea imigranților sunt niște subiecte controversate care, în lumina recentelor acțiuni, au dus la o criză inevitabilă, iar scopul evenimentului este evidențierea importanței respectului drepturilor refugiaților.

Această zi a implicat participarea tuturor grupurilor internaţionale, naţionale şi locale din Reţeaua ELSA, având ca tema centrală “Human rights”.

ELSA (The European Law Students` Association) a fost înfiinţată în 1981 de studenţi la Drept din Austria, Germania, Polonia şi Ungaria, fiind cea mai mare organizaţie internaţională a studenţilor la Drept şi a tinerilor jurişti. În prezent, ELSA există în 41 de ţări europene, în cadrul a peste 300 de universităţi, reunind peste 35.000 de membri.

Ce este ELSA București?

ELSA România este singura asociaţie a studenţilor la drept care activează la nivel Naţional. Parte a ELSA România, grupul local ELSA București contribuie prin cele trei departamente principale (Activităţi Academice, Seminare & Conferinţe, Student Trainee Exchange Programme) la dezvoltarea culturală şi profesională a studenţilor şi a tinerilor jurişti.

ELSA București contribuie prin cele trei departamente principale (Activităţi Academice, Seminare & Conferinţe, Student Trainee Exchange Programme) la dezvoltarea culturală şi profesională a studenţilor şi a tinerilor jurişti. Implicând stagii de practică, seminare şi conferinţe, publicaţii sau procese simulate, ELSA are un singur scop, acela privind evoluţia tinerilor în sistemul juridic.


Albania: Ziua naţională. 
Proclamarea Independenţei de Stat (1912) Ziua steagului.

Albania, este un stat suveran din sud-estul Europei. Se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu Macedonia la est și cu Grecia la sud și sud-est. Are ieșire la Marea Adriatică spre vest, și la Marea Ionică spre sud-vest. Se află la mai puțin de 72 km de Italia, de care o desparte strâmtoarea Otranto ce leagă Marea Adriatică de Marea Ionică. Albania este membră a ONU, NATO, a OSCE, a Consiliului Europei, a Organizației Mondiale a Comerțului, a Organizației pentru Cooperare Islamică și unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Mediteranei. Albania este recunoscută din ianuarie 2003 drept potențial candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, și și-a depus oficial candidatura pentru aderare la 28 aprilie 2009.
Albania este o democrație parlamentară, cu economie în tranziție către economia de piață. Capitala Albaniei, Tirana, este locuită de 421.286 dintre cei 2.831.741 de locuitori. Reformele economice au deschis țara către investițiile străine, în special în domeniul dezvoltării energetice și a infrastructurii de transport. Albania a fost clasată pe locul 1 în lista efectuată de Lonely Planet cu primele 10 țări de vizitat în 2011.


Mauritania: Ziua naţională. 
Aniversarea proclamării independenţei (1960)

Mauritania, oficial Republica Islamică Mauritania, este o țară din regiunea Maghreb, în nord-vestul Africii, mărginită cu Oceanul Atlantic în vest, Senegal în sud-vest, Mali în est și sud-est, Algeria în nord-est și Sahara de Vest (teritoriu controlat de Maroc) în nord. Numele de „Mauritania” provine de la „Mauretania”, vechi regat berber.
Capitala și cel mai mare oraș al țării este Nouakchott, localizat pe coasta atlantică.


Evenimente de-a lungul timpului…

  • 1520: Exploratorul portughez Ferdinand Magellan a trecut prin strâmtoarea de la sudul Americii de Sud, care-i poarta numele.


Fernando Magellan (în unele surse, Ferdinand Magellan) a rămas cunoscut în istorie ca fiind primul explorator european care condus o expediție în jurul lumii, primul care a descoperit o cale de acces din Atlantic către „Marea Sudului a lui Balboa” (Pacificul) prin periculoasa strâmtoare din Țara de Foc și primul care s-a încumetat să traverseze imensa și pustia întindere de apă a oceanului Pacific.


28 noiembrie 1520: După ce a navigat prin strâmtorarea periculoasă din America de Sud care astăzi îi poartă numele, navigatorul portughez Ferdinand Magellan a ajuns în Oceanul Pacific, devenind astfel primul european care a ajuns în Pacific traversând Atlanticul.
Magellan a plecat din Spania în septembrie 1519, pornind într-o expediție al cărei scop era să descopere o rută vestică spre Insulele Moluce din zona Indoneziei de astăzi, cunoscute pe atunci drept Insulele Condimentelor. Expediția era formată din cinci nave și 270 de oameni aflați sub comanda lui Magellan. Pornind către Afria de Vest și traversând apoi Atlanticul către Brazilia. De aici, Magellan a navigat spre sud de-a lungul coastei sud-americane în căutarea unei strâmtori care să-l ducă de partea cealaltă a continentului, în Pacific. Inițial, Magellan s-a îndreptat Rio de la Plata, marele estuar de la sud de Brazilia, unde spera că va găsi ceea ce căuta. Ulterior, a continuat spre sud de-a lungul coastei Patagoniei. La sfârșitul lui marti 1520, oamenii și-au stabilit tabăra de iarnă în Portul Sf. Iulian.


Continuând expediția după trecerea iernii, în luna octombrie, Magellan a găsit în sfârșit strâmtoarea pe care o căuta. Astăzi cunoscută drept Strâmtoarea Magellan, ea se află în sudul extrem al continentului, separând Arhipeleagul Țara Focului de Chile. Din cele cinci nave, una s-a scufundat, iar alta a renunțat, astfel că doar trei nave au reușit să traverseze strâmtoarea. 


Drumul prin strâmtoarea Magellan a durat 38 de zile. Pe 28 noiembrie, navele lui Magellan intrau în Oceanul pe care navigatorul avea să-l denumească „Pacific” datorită apelor sale calme. Patru luni mai târziu, în martie 1521, oamenii au ajuns în insula Guam, iar zece zile mai târziu în insula Cebu din Filipine, la doar 600 km distanță de insulele pe care le căutau. Însă Magellan nu avea să ajungă niciodată acolo. După ce promite să-l ajute pe liderul insulei Cebu în cucerirea unui trib rival, Magellan moare în bătălie din cauza unei săgeți otrăvite.
După moartea șefului expediției, supraviețuitorii (adunați acum pe doar două nave) au continuat drumul către Insulele Moluce, după care una din nave a încercat, fără succes, să se întoarcă pe drumul pe care venise. Cealaltă navă și-a continuat drumul spre Vest sub comanda navigatorului de origine bască Juan Sebastian de Elcano. Acesta a navigat prin Oceanul Indian, către Capul Bunei Speranțe, și s-a întors în Spania în septembrie 1522. Era prima navă care reușise să navigheze în jurul globului!



  • 1757: S-a născut William Blake, pictor, gravor, poet reprezentativ pentru prima generaţie a creaţiei lirice romantice engleze (“Cântecele inocenţei”, “Schiţe poetice”); (d.12.08.1827).



În mare parte nerecunoscută în timpul vieții sale, opera diversă și profundă a lui William Blake este astăzi considerată esențială și semnificantă atât în istoria poeziei cât și a artelor vizuale.
Arta sa vizuală a făcut ca unul din criticii contemporani de artă să îl proclame “ de departe cel mai mare artist pe care Britania l-a produs”. Deși a trăit în Londra întreaga sa viață, cu excepția a trei ani petrecuți în Felpham, a creat o operă diversă și bogată în simboluri care consideră Imaginația ca “trupul lui Dumnezeu” sau “existență umană în sine”. Pentru Blake Imaginația nu este sinonimă imaginarului în înțelesul obișnuit al cuvântului, care înseamnă ceva nereal, dimpotrivă, la fel ca și la Coleridge, reprezintă realitatea supremă, viziunea divină sau putere creatoare a lui Dumnezeu.
Blake a ajuns sa fie considerat una dintre primele și cele mai mari figuri ale Romantismului, unul dintre cele mai mari genii ale lumii moderne. A fost ignorant însă în mare măsură de contemporani, care îl considerau nebun, pentru că era sincer și idealist. A trăit aproape toata viața în sărăcie și a murit în timp ce încă lucra la gravuri(cele ce ilustrau Divina Comedie a lui Dante).
Blake este însă foarte prețuit de către critici mai târziu pentru expresivitatea și creativitatea sa și pentru filonul filozofic și mistic al operei sale.Adept al Bibliei dar ostil bisericii engleze – și tuturor formelor organizate ale religiiei – Blake a fost influențat de idealurile și ambițiile revoluțiilor franceze și americane, dar și de gânditorii mistici precum Jakob Böhme și Emanuel Swedenborg. În ciuda acestor influențe cunoscute, unicitatea operei lui Blake îl face greu de clasificat. Savantul secolului 19, William Rossetti îl consideră pe Blake o “stea glorioasă” și "un om care nu a fost anticipat de predecesori, nici nu a putut fi încadrat contemporanilor, nici înlocuit ușor de vreun succesor cunoscut sau ipotetic." 
A fost comparat cu Michelangelo, Dante, Brâncuși sau Dürer, cu Byron sau Walter Scott.
Blake este și creatorul sintagmei Toate religiile sunt Una(All religion are One), titlul unei serii de aforisme filozofice reprezentative. Este deasemenea renumit și pentru viziunile sale cu Dumnezeu, îngeri și demoni sau personalități ce au murit.
Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conținând 100 dintre cei mai importanți britanici ai tuturor timpurilor.


  • 1837: S-a născut John Wesley Hyatt, inventator american, posesor a peste 200 de inventii, printre care si fabricarea bilelor de biliard din celuloid; (d.10.04.1920).


Celuloidul, cunoscut inițial ca xilonită și derivat din celuloză și camfor alcoolizat a fost inventat de americanul John Wesley Hyatt ca substitut pentru fildeșul folosit în bilele de billiard. În afara acestei aplicații, celuloidul a devenit faimos ca fiind primul film fotografic flexibil întrebuințat în fotografie și pentru realizarea imaginilor în mișcare. Fiind un material foarte inflamabil și cu descompunere ușoară, sfera întrebunțărilor sale a fost mult restrânsă.

John W. Hyatt și fratele său, Isaiah, obțin, în 1870, brevetul pentru un nou material, celuloidul, considerat primul plastic sintetic.


  • 1866: S-a născut Henry Bacon, arhitect american, cunoscut ca designer al clădirii “Lincoln Memorial Washington D.C.” ;(d.17.02.1924).


Monumentul lui Lincoln (în engleză: Lincoln Memorial) din Washington, D.C., SUA, a fost construit între anii 1915 - 1922 în cinstea lui Abraham Lincoln, al 16-lea președinte al Statelor Unite. Proiectul monumentului a fost întocmit de architectul Henry Bacon.
Cel care s-a ocupat de construirea cladirii în care este situată statuia lui Abraham Lincoln este arhitectul Henry Bacon. Fraţăi Piccirilli au inserat câteva elemente romane în sculptura lor, doua coloane romane înfasurate în fâşii de lemn aflate în lateralele scaunului, pe care Lincoln îşi propteste braţele. Acestea simbolizând puterea de-a lungul secolelor.


Cât despre exteriorul monumentului, Bacon a aprobat că planul construcţiei să cuprindă  şi elemente de arhitectura grecească clasică, şi anume coloanele dorice, inspirat fiind de Partenon. John Rusell Power aduce in acel moment un nou plan de construire a memorialului. Acesta era total opus planului initial, în viziunea sa constucţia având influente ale ziguratului Mesopotamian şi a piramidelor egiptene. Acest plan nu a fost aprobat si s-a mers pe planul original.
Un monumet de o grandoare extraordinară a prins viaţă prin implicarea unui grup de oameni cu o viziune si o iscusinţă deosebită. Prin îmbinarea ideilor unor oameni dedicaţi, astazi în Washington tronează unul dintre cele mai impunatoare şi semnificative monumente ale istoriei si ale zilelor noastre.


A durat mai mult de 50 de ani până când construcţia monumentului a fost posibilă. La doi ani dupa asasinarea liderului american, în 1867 se hotaraste începerea  construirii monumentului.  Potrivit National Parck Service, elementele  arhitecturale necesare au fost finisate în 1917. Odată cu primul Razboi Mondial, progresul construcţiei a încetinit, astfel ca inaugurarea lui a avut loc în 1922.


Arhitectul constructiei, new-yorkezul Henry Bacon a realizat o intrare sobra dar impresionanta alcatuita din 36 de coloane dorice, inalte de 13,5 metri, cu un diametru de 2 metri. Acestea simbolizeaza cele 36 de state care alcatuiau SUA in momentul mortii lui Lincoln. Friza evoca insa 48 de state, inca 12 fiind adaugate Statelor Unite in momentul inaugurarii monumentului. Pentru realizarea constructiei a fost folosita piatra din diferite colturi ale tarii: marmura alba din Colorado pentru exterior, calcar din Indiana pentru interior, marmura roz din Tennessee pentru podea si marmura din Alabama pentru tavane.


 Intrarea este dominata de statuia presedintelui inalta de 6 metri. Este opera sculptorului Daniel Chester French iar in apropierea statuii sunt inscriptionate doua discursuri ale lui Lincoln, cel de la Gettysburg din 1863 si cel de la preluarea mandatului in 1865. Peretii de marmura sunt de asemenea impodobiti cu picturile lui Jules Guerin: „Eliberarea sclavilor”, „Unirea Sudului cu Nordul” si altele. Memorialul a fost adesea folosit ca loc de intâlnire pentru protestele politice. De pe scarile sale, in 1963, Martin Luther King si-a tinut celebrul sau discurs „I Have a Dream” („Eu am un vis”).


  • 1874: S-a născut Jean Bart (Eugeniu P. Botez), scriitor român (d. 1933)


Jean Bart este pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (n. 28 noiembrie 1877, Burdujeni, județul istoric Botoșani - d. 12 mai 1933, București), împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea. A fost membru corespondent (din 1922) al Academiei Române.
Eugeniu P. Botez a fost fiul lui Panait Botez, general, și al Smarandei. La școala primară din Păcurari (Iași) l-a avut ca dascăl pe Ion Creangă. A absolvit Școala de Ofițeri de marină fiind instruit și la bordul bricului Mircea și a îndeplinit diferite funcții în administrația navală și portuară din epocă, fiind membru fondator al Revistei Maritime și întemeind Liga Navală Română.

Jean Bart rămâne un nume important pentru proza română, un scriitor autentic și original, care a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marină - acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui - iar prin Europolis, care i-a încoronat opera, ne-a dăruit primul și cel mai realizat roman al unui port românesc. Aducând în proza română „candida navă cu pânzele desfăcute”, o dată cu terminologia marinărească, utilizată pentru prima dată într-o operă literară, Jean Bart a încetățenit la noi literatura vieții maritime și fluviale, a portului și a largului marin.
Opera: Jurnal de bord (1901) Datorii uitate (1916, memorii de război),  În cușca leului (1916, memorii de război),  Prințesa Bibița (1923, roman),
În Deltă...(1925), Peste Ocean  (1926),  Însemnări și amintiri (1928), Pe drumuri de apă (1931), Europolis (1933, roman).


  • 1877: Capitularea lui Osman Pașa, căderea Plevnei.


La data de 28 noiembrie 1877, armata otomană condusă de Osman Paşa, a capitulat la Plevna după un îndelung asediu al române și ruse. Înainte de capitulare situaţia forţelor otomane încercuite la Plevna devenise critică, deoarece proviziile erau pe sfârşite şi cu toată raţionalizarea severă impusă de comandanții turci, hrana oamenilor şi a animalelor nu mai putea fi asigurată. Lipsa de medici şi de medicamente au contribuit  declanșarea diferitelor epidemii ce au dus la creşterea considerabilă a mortalităţii, atât în rândul trupelor, cât şi în acela al populaţiei civile. Astfel, pentru Osman Paşa, cu tot prestigiul imens de care se bucura, devenea din ce în ce mai dificil să menţină moralul, ordinea şi disciplina ostaşilor săi, iar starea de spirit a trupelor otomane a fost și mai serios afectată de înfrângerile suferite de armata lui Muktar Paşa pe frontul din Asia. După ce tentativa lui Osman Paşa de a sparge încercuirea româno-rusă şi de a-şi retrage armata spre Sofia a eșuat, un fapt accidental a precipitat capitularea trupelor turcești. Astfel, Osman Paşa, a fost rănit de o schijă de obuz la piciorul stâng, iar după ce a fost transportat şi adăpostit de către însoţitorii săi, într-un mic canton de lângă şoseaua spre Sofia, Osman Paşa s-a decis să capituleze. 



Un ofiţer turc s-a prezentat colonelului român Mihail Cerchez şi i-a comunicat condiţiile capitulării. Peste aproximativ o jumătate de oră, un emisar al comandamentului armatei ruse a cerut ca predarea armatei otomane să se facă fără condiţii. Aflat într-o situaţie fără ieşire, Osman Paşa a acceptat, dar a remis totuși generalului rus Ganeţki, sosit între timp în zonă, că se va preda numai armatei române. Căderea Plevnei a avut o importanță decisivă asupra desfăşurării ulterioare a războiului, deoarece ca urmare a capitulării armatei otomane comandate de Osman Pașa, forţele române şi ruse au putut continua ofensiva pe întregul teatru de operaţii din Peninsula Balcanică, iar contribuţia armatei române la câștigarea războiului s-a bucurat de o largă apreciere internaţională.


  • 1881: S-a născut Stefan Zweig, scriitor


Stefan Zweig s-a născut la data de 28 noiembrie 1881 la Viena, ca fiu al unui industriaş evreu. În cariera sa de scriitor a fost puternic influenţat de psihanaliza contemporanului Sigmund Freud, pe care o va transpune în mod excelent şi în scrierile sale. De asemenea există o influenţă directă şi din partea lui Dostoievski, care a reprezentat şi marele său model literar.
Impresionanta opera a lui Zweig cuprinde lucrări de ficţiune – Scrisoarea unei necunoscute, Amoc, Spaima: romanul unui adulter, Simţuri rătăcite, Suflete zbuciumate, Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei –, biografii şi eseuri pe teme istorice – Orele astrale ale omenirii, Maria Antoaneta, Maria Stuart, Erasmus de Rotterdam, Magellan – şi memorialistică – Lumea de ieri .
„Istoria comite un act de nedreptate socială ocupându-se numai de dramele celor puternici, descriind triumfurile şi dezastrele suveranilor şi prinţilor, ale stăpânilor de ţări şi de popoare. Ea trece însă indiferentă sub tăcere mizeriile îndurate de cei mărunţi, anonimi, ca şi cum suferinţele şi chinurile omeneşti n-ar fi la fel de greu de îndurat pe toate treptele sociale.” - Stefan Zweig


  • 1907: S-a născut Alberto Moravia, scriitor italian (d. 1990)


Operele sale explorează problemele sexualități moderne, alienarea și existențialismul. Moravia este probabil cel mai bine cunoscut pentru romanul său de un pronunțat caracter anti-fascism, Conformistul (în original, Il Conformista), care a constituit baza scenariului filmului omonim, Conformistul, regizat de Bernardo Bertolucci. Alte romane ecranizate ale lui Moravia includ Disprețul (titlul original, Il Disprezzo), regizat de Jean-Luc Godard în 1963 sub numele de Le Mépris și La Ciociara (cunoscut și ca Două femei, regizat de Vittorio de Sica în 1961, film datorită căruia Sophia Loren a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță a anului respectiv.

Se remarcă înclinația pentru analiza morală și radiografia conduitei umane surprinse în dezorientare și indiferență, făcând concesii pentru personaje, expresii ale egoismului dur și cinismului crud, atât în viața politică și în cea socială, cât și în raporturile matrimoniale, în care instinctul prevalează, într-o interpretarea adesea freudistă, asupra intelectului. Tehnica cinematografică, de o obiectivitate complexă, imediată este desfășurată pe mai multe planuri, pe un stil predominant intelectualist, cu accente ironice.


  • 1908: S-a născut  Claude Lévi-Strauss, reprezentant al antropologiei structurale, etnolog şi scriitor francez; lucrările sale “Antropologie structurală”, “Gândirea sălbatică”, au adus o metodologie nouă în antropologie; (d.30.10.2009).


Claude Lévi-Strauss (n. 28 noiembrie 1908, Bruxelles - d. 30 octombrie 2009, Paris) a fost un antropolog francez, teoretician al structuralismului etnologic. A fost membru al Academiei Franceze.
S-a născut din părinți francezi, de etnie evrei alsacieni, care pe atunci locuiau în Brussel, unde tatăl lucra ca pictor. A copilărit la Paris.
În timpul Primului Război Mondial a locuit la bunicul matern care era rabin la o sinagogă din Versailles. A urmat liceele Janson de Sailly și apoi Condorcet.
Studiază la Sorbona Dreptul și Filozofia.
În 1931, obține doctoratul în filozofie și, după ce activează câțiva ani ca profesor secundar, intră ca participant la o misiune culturală a Franței în Brazilia. Acolo, în 1935, este numit profesor de sociologie la Universitatea din São Paulo, în timp ce soția, Dina, activa acolo ca profesor de etnologie.
Organizează mai multe expediții în Mato Grosso și bazinul amazonian. Va relata aceste experiențe în Tropice triste și Gândirea sălbatică. Din 1959, este titularul catedrei de Antropologie socială de la Collège de France. Se pensionează în 1982. În 1973, devine primul etnolog primit în Academia Franceză.
Unul dintre discipolii săi a fost romanciera și filozoful Catherine Clément. Aceasta, referindu-se la metoda structuralistă aplicată de Lévi-Strauss faptelor simbolice, avea să declare:
    "Când ne spune că «gândirea sălbatică» este în fiecare din noi,  nu vrea să spună că ar exista o deosebire de funcționare mentală între primitivi și noi."


  • 1918: Ziua Unirii Bucovinei cu Romania



Astazi este ziua Unirii Bucovinei cu Romania ! Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă. Acum 96 de ani, la 28 Noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei - la 27 Martie - şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.
Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă. La 28 Noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei – la 27 Martie – şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.
Bucovina, în traducere “Pădure de fag”, este numele dat Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de austrieci în 1775. După pacea încheiată la Kuciuk-Kainargi în 1774, în urma războiului ruso-turc început în 1768, austriecii, ca recompensă că i-au ajutat pe turci, cerură “o rectificare de frontieră în sudul Galiţiei”, necesară trecerii din Transilvania în Galiţia, nou anexată.
La 28 Noiembrie 1918, în sala de marmoră a Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi, 74 membri ai Consiliului Naţional au început lucrările Congresului, alături de 7 delegaţi germani, 6 polonezi şi 13 din comunele ucrainene. Erau de faţă şi reprezentanţii Basarabiei, în frunte cu Pan Halippa.


Şeful guvernului, Iancu Flondor, dădu apoi citire DECLARAŢIEI DE UNIRE, care preciza că “de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găsesc vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei ţări (…) au apărat de-a lungul secolelor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat opresiunile unei ocârmuiri străine care îi nesocotea drepturile naţionale; că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgice; că 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici, pe toate câmpurile de bătaie din Europa, sub steag străin, pentru gloria Austriei; că a sosit ceasul ca Ţările Române dintre Nistru şi Tisa să formeze un singur stat unitar (…), hotărâm unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României” (Ion Nistor, “Istoria Bucovinei”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 396-397).


Congresul a ales o delegaţie de 15 persoane care, a doua zi, 29 Noiembrie, a prezentat, la Iaşi, Regelui Ferdinand Actul Unirii. Duminică 1 Decembrie 1918, Suveranii români au dat o masă de gală la Palatul Regal din Bucureşti, în timpul căreia a sosit şi telegrama de la Alba Iulia vestind unirea Transilvaniei cu România. Entuziasmul acestor zile sfinte din istoria României a întrcut orice aşteptare.
Apoi, actul Unirii Bucovinei cu Ţara a fost adus la cunoştinţa guvernelor din Iaşi, Paris, Londra, Roma şi Washington.
La 31 Decembrie 1919, apare Decretul-lege privitor la unirea Bucovinei cu România cu următorul cuprins: “Bucovina, în cuprinsul graniţelor sale istorice, este şi rămâne de-a pururi unită cu Regatul României”. Semna Regele Ferdinand I si Ion I.C.Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru al afacerilor externe. Tot la acea dată fu semnat şi Decretul-lege privind administraţia Bucovinei, care instituia un secretariat administrativ cu 9 secretariate de serviciu.
Unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de la Saint Germain, care preciza că Austria renunţă la fostul Ducat al Bucovinei în favoarea României. Camera şi Senatul român au ratificat la Bucureşti, la 31 Decembrie 1919, Unirea Bucovinei cu Ţara iar prin recunoaşterea Unirii de către Congresul de pace de la Paris şi prin includerea ei în Constituţia României din 1923, memorabilul act al Unirii Bucovinei cu Regatul României din 28 Noiembrie 1918 a rămas definitiv.


  • 1919: România semnează la Washington o serie de acorduri internaționale cu privire la stabilirea zilei de lucru de 8 ore și a săptămânii de lucru de 48 de ore în stabilimentele industriale, vârsta minima de admitere a copiilor în muncile industriale, lucrul de noapte al femeilor și copiilor, munca femeilor înainte și după naștere.


  • 1919: Lady Astor a devenit prima femeie aleasa membru al Parlamentului Marii Britanii.


Lady Astor, cum era cunoscută contesa Nancy Witcher Langhorne, a fost prima femeie care a obţinut un loc în Camera Comunelor a Parlamentului englez. 
Americanca, ajunsă nobilă prin căsătoria cu un vechi membru al aristocraţiei britanice, şi care nu îl prea avea la inimă pe Churchill, i-a spus odată acestuia: ”Dacã ai fi soţul meu, ţi-aş pune otravã în cafea”, la care Winston Churchill a rãspuns: ”Dacã ai fi soţia mea, aş bea-o”.😂

 😂😂😂
***
Winston Churchill: - O femeie in Parlament este ca un o intrusa in baia mea!
Lady Nancy Astor: - Stati linistit, nu sunteti destul de chipes pentru a va teme!
***
Winston Churchill: - Oare cum ar trebui sa ma deghizez pentru balul mascat?
Lady Nancy Astor: - Veniti treaz, domnule Prim-Ministru!
***
Lady Nancy Astor: - Domnule, sunteti beat!
Winston Churchill: - Iar dumneavoastra sunteti urata! Eu insa maine voi fi treaz!
***
Când s-a trezit pentru o scurtă perioadă de timp din boala care o chinuia și i-a văzut pe membrii familiei in jurul patului, Nancy Astor a întrebat: “Mor sau este ziua mea?”


  • 1943: A avut loc conferinta de la Teheran, unde premierul britanic Winston Churchill, presedintele american Franklin D. Roosevelt si dictatorul comunist sovietic Iosif Stalin au discutat strategia pentru continuarea luptelor in cel de-al Doilea Razboi Mondial.


Conferinţa a durat 3 zile pînă pe data de 1 decembrie. În cadrul acestei conferinţe au fost luate două decizii importante: 1. organizarea unei debarcări în Normandia(provincie Franceză), proiect botezat ca “Operaţiunea Overlord” şi a fost fixată pentru mai 1944 (întîrziată la 6 iunie), şi respingerea de către Salin şi Roosevelt a proiectului britanic de ofensivă în Mediterană şi Balcani.
Soarta Germaniei şi Poloniei au fost egal evocate în cadrul conferinţei şi s-a convenit la crearea unei organizaţii mondiale de securitate cu participarea celor patru (viitoarea ONU): SUA, Marea Britanie, U.R.S.S. şi China.


  • 1948: S-a născut Mariana Nicolesco, soprana de origine română.


A inceput sa studieze muzica de la sase ani, dupa ce mama sa a inscris-o la clasa de vioara a Scolii de Muzica din Brasov.
Dupa terminarea liceului s-a inscris la Conservatorul din Cluj, la clasa profesorului Mircea Breazu ca mezzosoprana, dupa care a castigat o bursa la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, unde a avut-o ca indrumator pe Jolanda Magnoni.
Dupa ce a castigat cel mai important concurs de canto din lume, organizat la Milano, a decis sa nu se mai intoarca in tara si sa isi continue activitatea in strainatate, astfel incat autoritatile romane au condamnat-o, in lipsa, la cinci ani de inchisoare.
Mariana Nicolescu a debutat la Teatrul Scala din Milano, dupa care a concertat pe marile scene ale lumii. In 1989, a decis sa revina in Romania, iar doi ani mai tarziu a sustinut primul ei concert in tara natala.
Soprana este membra de onoare a Academiei Romane, iar mai multe universitati I-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa.
In Franta a fost decorata cu Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter, iar autoritatile romane i-au acordat ordinul Steaua Romaniei in grad de Mare Ofiter. In plus, celebra artista a fost distinsa pentru activitatea sa cu medalia UNESCO.

Să aveți o zi frumoasă!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!