Ecaterina, lumina purității

La multi ani, Ecaterina,  Cătălina, Catinca, Catrina, Caterina, Cati, Catina, Catița, Tincuța, Cătălin!

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

Ecaterina din Alexandria (n. 287 – d. 305, Alexandria), cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina din Alexandria în Biserica Catolică și ca Sfânta Mare Muceniță Ecaterina în Biserica Ortodoxă, este, conform tradiției, o sfântă creștină și fecioară, care a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea în timpul împăratului roman Maxentius (306-312). Potrivit hagiografiei ei, ea a fost o prințesă și o studentă remarcabilă, care a devenit creștină în jurul vârstei de 14 ani, și a convertit sute de oameni la creștinism. A fost martirizată în jurul vârstei de 18 ani. La peste 1.100 de ani de la martiriul său, Ioana d'Arc a identificat-o pe Ecaterina ca fiind unul dintre sfinții care i-au apărut și au sfătuit-o.

Biserica Ortodoxă o venerează ca mare muceniță și o prăznuiește în ziua de 24 sau 25 noiembrie (în funcție de tradiția locală). În Biserica Catolică ea este venerată în mod tradițional ca fiind unul din cei Paisprezece sfinți ajutători. În 1969 Biserica Catolică a îndepărtat ziua ei de sărbătoare din calendarul general romano-catolic. Cu toate acestea, ea a continuat să fie comemorată în Martirologiul Roman la 25 noiembrie. În 2002, sărbătoarea ei a fost restaurată în calendarul romano-catolic ca zi memorială opțională.

Obiceiuri și tradiții

Sfânta Ecaterina este celebrată în special de către femeile care poartă numele sfintei și derivate ale acestuia: Cătălina, Catinca, Catrina, Caterina, Cati, Catina, Catița, Tincuța etc, dar și de cei cu numele Cătălin.

Sfânta Ecaterina este, în credința populară românească, sora Sfântului Nicolae. Ea îi poate apăra pe oamenii gospodari de boli și de nebunie. În această zi nu se lucrează, căci sfânta pedepsește pe cei care nu-i prăznuiesc ziua, trimițând foc asupra lor.

Focul are și acțiuni benefice. Flăcăii din sat aprindeau focuri pe dealuri și săreau peste acestea; astfel ajutau Soarele pentru a începe, înca o dată, urcușul lui pe boltă în căutarea verii. Focul trebuia aprins de feciori fie prin gospodăriile din sat, fie sus la stânile de hotar, acolo unde urmau să pășuneze animalele toată vara următoare. Indiferent de loc, datina impunea aprinderea focului folosind numai lemnul și o bucată de iască, fără cremene și fără chibrituri. Când fumul începea să se ridice, oamenii îl dirijau spre grajdul vitelor pentru a le proteja de strigoi, care încearcă să le fure „mana”.

Din cele mai vechi timpuri se spunea, spre exemplu, că fetele nemăritate care posteau în ziua Sfintei Ecaterina urmau să își găsească sortitul. De asemenea, femeile măritate, dar care aveau probleme în căsnicie, posteau în această zi pentru ca soțul lor să se îndrepte.

În Franța, femeile nemăritate care au trecut de vârsta de 25 de ani, numite odinioară „caterinette”, sărbătoresc această zi într-un mod inedit. Acestea își trimit cadouri între ele, se felicită, iar prietenii le fac bonete în culorile galben (semnificând credința) și verde (semnificând înțelepciunea). Cele care primesc aceste bonete le poartă întreaga zi, participând chiar la parade special organizate.

Femeile singure din Marea Britanie serbează și ele această zi într-un mod deosebit, participând la parade ce se încheie cu focuri de artificii.

Etimologie

Specialistii nu au cazut de acord asupra originii si semnificatiei numelui Ecaterina. Grecescul Ekaterine este considerat, de unii, femininul lui Hekateros (atestat la Hesiod, prin Strabon, ca supranume pentru satiri si nimfe), forma inrudita fie cu un supranume al lui Apollo - Hekatos (folosit de Homer in Iliada si explicat prin cuvantul hekatebolos - care loveste de la distanta), fie cu numele zeitei subpamantene Hekate. Numele Ecaterina se poate explica si prin alte limbi, de exemplu prin egipteana, unde un cuvant cu forma asemanatoare inseamna coroana.

Raspandirea numelui se datoreaza si etimologiei populare, prin apropierea de adjectivul katharos - pur. De altfel, etimologia populara se pastreaza in grafia numelui in Occident (unde este scris cu -th-).

Prima atestare a numelui in documentele romanesti dateaza de la 1495, sub forma Catalina (nume purtat de sotia lui Radu cel Mare).

Derivate de la prenumele Ecaterina:

Caterina, Catrina, Trina, Catina, Catinca, Tinca, Tincuta, Cati, Catita, Catiusa, Lina, Catarina, Kitty, Catalina, Catalin

Personalitati cu numele Ecaterina sau cu nume derivate:

Ecaterina Teodoroiu (1894-1917), Ecaterina Andronescu (n. 1948), Ecaterina Szabo (n. 1966), Catalina Ponor (n. 1987)

Regina Caterina de Medici (1547-1559), Imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei, supranumita Ecaterina cea Mare (1762-1796), Katharine Hepburn (1907-2003), Catherine Deneuve (n. 1943), Katarina Witt (n. 1965), Kate Middleton, Ducesa de Cambridge (n. 1982)

Predispozitii ale persoanelor cu numele Ecaterina:

Persoanele cu numele Ecaterina sunt firi pentru care latura emotionala are o importanta deosebita. Se spune despre ele ca sunt creative, inzestrate cu o intuitie iesita din comun si pasionate de mister si miraculos. Sociabila si sentimentala, Ecaterina este o romantica innascuta, care viseaza la un Fat-Frumos. Din cauza timiditatii care o caracterizeaza, poate parea distanta si rezervata. Despre persoanele cu numele Ecaterina se crede in general ca au o memorie excelenta si au calitatile necesare unui fin observator. Pot manifesta inclinatii pentru stiintele umaniste, dar si pentru domeniul audiovizual, pentru turism sau arta (Foto: Wikipedia, Wikipedia).

Ecaterina Teodoroiu, prima femeie ofiter din armata romana

Nume frecvent si raspandit astazi in toata Europa, Ecaterina provine de la grecescul Ekaterine. In onomastica crestina, numele a devenit popular datorita cultului unei fecioare martire din Alexandria, decapitata in anul 307: Sfanta Mucenita Ecaterina, sarbatorita anual la 25 noiembrie. In izvoarele grecesti, numele martirei apare sub forma Aikaterine. In istoria romanilor, personalitatea cea mai marcanta cu acest nume este Ecaterina Teodoroiu, prima femeie ofiter din armata romana care a cazut pe campul de lupta, in Primul Razboi Mondial. Ecaterina Teodoroiu s-a nascut pe 17 ianuarie 1894, la Vadeni (astazi cartier al orasului Targu Jiu), numele ei adevarat fiind Catalina Toderoiu. A plecat pe front impreuna cu fratele ei, Nicolae, inca de la intrarea Romaniei in razboi. La inceput, a fost infirmiera la spitalul din Targu Jiu, apoi, dupa ce fratele ei a fost rapus pe front, a cerut sa fie inrolata in armata, in locul lui. Astfel, Ecaterina Teodoroiu a devenit prima femeie din armata romana care a luptat in linia intai.

A fost luata prizoniera de nemti si dusa in lagarul de la Targu Carbunesti, de unde evadeaza si se reintoarce in mijlocul fratilor ei de arme. La sfarsitul anului 1916, Regele Ferdinand ii confera doua dintre cele mai pretioase distinctii ostasesti: Ordinul Virtutea cercetaseasca de razboi, in aur si Ordinul Virtutea Militara de razboi, clasa a II-a. In 1917, este ridicata la rangul de ofiter. Ecaterina Teodoroiu, considerata Ioana d’Arc a Romaniei, s-a stins pe campul de lupta, la numai 23 de ani, in batalia de la Varnita si Muncelu, pe 22 august 1917. A fost inmormantata pe front, apoi osemintele sale au fost stramutate la Targu Jiu, in mormantul-monument din centrul orasului, ridicat de sculptorita Milita Petrascu in 1936. Din anul 1938, in casa familiei Toderoiu a fost amenajat muzeul memorial Ecaterina Teodoroiu.