Translate

marți, 18 decembrie 2018

18 Decembrie




Este cea de-a 352-a zi a anului 2017.
Au mai rămas 13 zile până la sfârşitul anului.
Soarele răsare la 07 h 47 m şi apune la 16 h 38 m.


Citatul zilei

„Acea parte din noi care se regăseşte în sufletul celorlalţi este cea mai adevărată şi cea mai profundă parte a sufletului nostru.” (Johann Gottfried von Herder, filozof, critic literar și estetician german, n. 25 august 1744 – d. 18 decembrie 1803)


Ziua Minorităților Naționale


Ziua de 18 Decembrie a fost declarată Ziua Minorităţilor Naţionale din România, prin Hotărâre de Guvern, în 1998. Pe data de 18 Decembrie 1992, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase – ca document internaţional ce oferă o garanţie a drepturilor minorităţilor în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanţa prin promovarea zilei de 18 Decembrie ca zi a minorităţilor naţionale.


În ţara noastră sunt recunoscute oficial 18 comunităţi etnice, fiecare cu particularităţile sale culturale, lingvistice şi religioase: maghiari, rromi, germani, ucraineni, ruşi lipoveni, evrei, turci, tătari, armeni, bulgari, sârbi, croaţi, cehi, slovaci, polonezi, greci, albanezi şi români.
În anul 2017, cei 17 deputaţi aparţinând Grupului minorităţilor naţionale au iniţiat un proiect de lege pentru ridicarea la nivel de sărbătoare naţională a acestei tradiţii. Astfel, proiectul de lege pentru instituirea Zilei minorităţilor naţionale din România ca sărbătoare naţională a fost adoptat de Senat la 23 octombrie 2017 şi de Camera Deputaţilor la 21 noiembrie 2017, iar decretul privind promulgarea Legii nr. 247/2017 pentru instituirea acestei zile a fost semnat de preşedintele Klaus Iohannis la 7 decembrie 2017.

Potrivit prezentei legi, manifestările dedicate sărbătoririi acestei zile pot fi organizate cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi al organizaţiilor neguvernamentale interesate, iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune, în calitate de servicii publice, vor include în program emisiuni ori aspecte de la manifestările ocazionate de această zi.



Ziua Migranţilor



Astazi 18 Decembrie se sarbatoreste Ziua Internationala a Migratiei. Aceasta zi a fost stabilita de catre Natiunile Unite la 4 decembrie 2000, ca urmare a cresterii exponentiale a numarului de migranti la nivel mondial.
Ziua Internațională a Migranților a fost proclamată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 4 decembrie 2000 prin Rezoluția 55/93, la recomandarea Consiliului Economic și Social (decizia 2000/288 din 28 iulie 2000).
Ziua Internațională a Migranților este aniversată la 18 decembrie de toate statele membre ale ONU pentru a recunoaște eforturile, contribuțiile și drepturile migranților din întreaga lume.
Potrivit Naţiunilor Unite, aproximativ 215 milioane de persoane în prezent locuiesc şi lucrează în afara ţării lor de baştină. Aproape jumătate din aceşti emigranţi internaţionali sunt femei, care lucrează pentru a ajuta familiile şi comunităţile lor care au rămas în ţara de origine.
Ziua Migrantului este, prin urmare, ziua tuturor românilor plecați peste granițe dar și a străinilor aflați în România în căutarea unui nou cămin.
România se află, în prezent, printre primele țări europene care suportă consecințele unei emigrări masive a populației și caută soluții pentru revenirea acestora în țară. Pe de altă parte, România este și țară de destinație pentru nimeroși migranți, depunând eforturi susținute în vederea integrării acestora în comunitatea românească.
În ciuda contribuţiei considerabil pe care lucrătorii emigranţi o aduc ţării gazdă şi ţării lor de origine, în termeni de servicii, impozite, remitenţele pentru familii (în prezent 315 miliarde dolari) şi bogăţiile culturale, multe ţări sunt încă departe de respectarea obligaţiei lor de a proteja drepturile lucrătorilor emigranţi.


Ziua Internaţională a Limbii Arabe


Iniţiativa de a dedica o zi a anului fiecăreia dintre cele şase limbi oficiale ale ONU – chineză, engleză, franceză, spaniolă şi rusă – aparţine Departamentului pentru informaţii publice al Secretariatului ONU, care a pus-o în practică începând cu anul 2010. Data de 18 decembrie a fost aleasă pentru limba arabă deoarece este ziua când, în 1973, Adunarea Generală a ONU a adoptat araba ca limba sa oficială.


Sfântul Mucenic Sebastian


Sfântul Sebastian s-a născut în orașul Milano (Mediolanum) din Italia, în anul 250 sau 256 d. H. Părinții săi, creștini fiind, i-au oferit fiului lor o educație creștină. Fiindcă se trăgea dintr-o familie nobilă, el a atras atenția împăratului Carinus, care l-a ridicat la rangul de general în armată. Mai apoi, împăratul Dioclețian l-a numit comandant al regimentului întâi al pretorienilor.
Fire milostivă, Sebastian a luat de foarte multe ori apărarea creștinilor săraci, persecutați de către autorități. De asemenea, din mărinimie, a ajutat de foarte multe ori Biserica din Roma, drept pentru care Papa Gaius i-a acordat titlul de ,,apărător al Bisericii”.
Mai târziu, atunci când a început prigoana împotriva creștinilor, s-a întâmplat ca un grup de creștini să fie arestat, iar Sebastian a aflat despre aceasta. Ca să-i încurajeze, în momentul când au fost duși pentru a fi judecați, Sebastian, spre surprinderea tuturor celor de față, a mărturisit că este și el creștin. Drept urmare, Dioclețian a poruncit pe loc ca Sebastian să fie omorât. Îndată, cineva a tras o săgeată și i-a străpuns pieptul lui Sebastian, care a căzut la pământ.
Trupul lui a fost luat de o creștină pe nume Luchina, care și-a dat seama că Sebastian încă mai trăia. Îngrijindu-l pe ascuns, Sebastian s-a întremat. De îndată ce și-a revenit, s-a înfățișat din nou înaintea lui Dioclețian și l-a mustrat pentru cruzimea arătată față de creștini. Atunci, împăratul a poruncit să fie biciuit până ce și-a dat ultima suflare. Astfel, Sebastian s-a făcut pildă de luptător pentru credință ,,până la moarte” (Apocalipsa lui Ioan, 9, 10).
Tropar, glasul întâi, ,,Locuitor pustiului”:
Disprețuind adunarea cea idolească, Sebastiane, ai alcătuit adunare cinstită, și, împreună cu slăviții mucenicii, ai zdrobit puterea vrăjmașului și, cu aceștia, duhovnicește te-ai veselit, mulțumind pe cei ce îți strigă ție: slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Patronate
Sfântul Sebastian este patronul onomastic al orașelor:
    São Sebastião do Rio de Janeiro, Rio de Janeiro, Brazilia
    San Sebastián, Țara Bascilor, Spania,
    Sighetu Marmatiei, Romania,
    Sankt Sebastian, Renania-Palatinat, Germania,
    Sebastian, Florida, SUA.
Este de asemenea patronul catedralei catolice din Magdeburg, Saxonia-Anhalt, Germania. (vezi: de:Sankt-Sebastian-Kirche (Magdeburg)).
Sărbători
    în calendarul Bisericii Ortodoxe Române: 18 decembrie, sub numele "Sfântul mucenic Sebastian", alături de Zoe, soția lui, și a celor împreună cu el: Tranchilin, Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul, Marcelin și Marcu;
    în calendarul Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolice): 18 decembrie, sub numele "Sfântul martir Sebastian și însoțitorii săi";
    în calendarul romano-catolic: 20 ianuarie, sub numele "Sebastian, martir";
    în calendarul evanghelic (luteran): 20 ianuarie, sub numele "Sebastian".
Semnificatia prenumelui Sebastian
Prenumele de baiat Sebastian, din ce in ce mai popular in ultimele decenii, provine de la forma de origine latina Sebastianus, considerat un sinonim al numelui Augustus (de unde si Augustin). Pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Sebastian, trebuie sa ne indreptam atentia spre adjectivul grecesc „sebastos”, ce inseamna „venerabil”, respectiv „august”. Unul dintre primii purtatori ai acestui nume a fost Caius Iulius Caesar Sebastos.
Origine: Grecesc
Traducere:  Imprumutat din grecescul sebasma, sebasmatos si tradus prin demn de veneratie.
Sf. Sebastian a fost cel care a avut puterea de a vindeca oameni de mutenie. Sebastian/Sebastiana au intrat in onomastica romaneasca prin filiera greaca, dovada fiind numerosele variante atestate inca din anul 1424, in diverse forme: Seva, Sevastia, Sevastie, Sevastita, Sevastiani, Savastiu, Savastu, Sivistana, Vastita.
Sebastian
Provine de la numele roman "Sebastianus", in latina semnificand "din Sebaste", aceasta fiind denumirea unui oras in Asia Mica. Numele orasului provine din limba greaca, de la cuvantul "sebastos" care inseamna "venerabil". Sfantul Sebastian a fost un soldat roman ucis cu sageti dupa ce s-a descoperit ca era crestin. Datorita popularitatii acestuia, numele a fost foarte utilizat in Europa Medievala, in special in Spania si Franta.
Persoanele care poarta numele de "Sebastian" au o fire intuitiva, pasionala, romantica si au o personalitate foarte atragatoare. Au o minte deschisa si sunt foarte generosi, dar din pricina acestor calitati, ar putea fi foarte usor influentati. Sunt foarte tacuti si incearca adesea sa inteleaga, sa analizeze lumea in care traiesc si sa le invete adevarurile ascunse.
"Sebastian" in diferite limbi ale lumii: "Bastian" (germana), "Seppi", "Seppo" (finlandeza), "Sebastijan" (croata, slovena), "Sebastiaan", "Bas", "Bastiaan" (olandeza), "Sébastien", "Bastien" (franceza), "Sebestyén" (maghiara), "Sebastiano" (italiana), "Sebastião" (portugheza), "Sevastian", "Sevastyan" (rusa),"Sebastjan", "Boštjan" (slovena), "Sebastián" (spaniola).
Personalitati cu numele de "Sebastian":
    Regele Sebastian al Portugaliei (1554 - 1578), al saisprezecelea rege al Portugaliei
    Sebastian Cabot, actor britanic
    Sebastian Ingrosso, cunoscut DJ, fost membru a grupului "Swedish House Mafia"
    Sebastian Melmoth, pseudonimul lui Oscar Wilde in timpul exilului in Franta
    Sebastian Papaiani, actor roman
    Sebastian Vettel, pilot de Formula 1
    Johann Sebastian Bach, compozitor si organist german
    Juan Sebastián Verón, fotbalist argentinian
    Sébastien Loeb, pilot de raliu, de 9 ori campion mondial


Evenimente de-a lungul timpului…


  • 1777: In Statele Unite este sărbătorita pentru prima data Ziua Recunostintei , marcându-se victoria recentă a revolutionarilor americani contra trupelor britanice în Bătălia de la Saratoga, din luna octombrie.




  • 1835: Impăratul Rusiei aprobă decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 judeţe existente în Basarabia ţaristă (Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Leova şi Akkerman) încă două: Orhei şi Soroca (din părţi ale judeţelor Hotin, Iaşi şi Orhei, celui din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chişinău).

Administraţiei speciale a oraşului Ismail (Izmailskoe Gradonacealstvo) i-au fost subordonate cîteva sate situate între lacurile Chitai şi Sasic. Tîrgurile Orhei şi Soroca, devenind centre judeţene, sunt declarate oraşe.
Administraţia judeţului Leova este trecută în tîrgul Frumoasa, căruia i se schimbă denumirea în Cahul, la fel şi judeţului modificîndu-i-se denumirea în Cahul.


  • 1865: Scalvia a fost abolită o dată cu intrarea în vigoare a celui de-al 13-lea amendament din Constituția SUA, in care se preciza ca pe teritoriul statului nu mai pot sa existe sclavi.

Inca dinainte de Razboiul Civil, mai multi lideri politici americani, in frunte cu Abraham Lincoln, au militat pentru eliberarea negrilor, idee care a provocat mania sudistilor.
Disputele intre sustinatorii celor doua tabere au fost extrem de aprinse de-a lungul anilor. Lincoln nu a cedat insa, astfel incat, prin reprezentantii Partidului Republican, a pus in dezbaterea Congresului un amendament in care se prevedea abolirea sclaviei. In aprilie 1964, Senatul si-a dat votul favorabil, insa nu acelasi lucru s-a intamplat si in Camera Reprezentantilor.
Abia in ianuarie 1865, amendamentul a trecut in Congres, iar pana la sfarsitul anului mai multe state americane au ratificat actul.
Pe 2 decembrie, Alabama a fost cel de-al 27-lea stat care a recunoscut actul normativ facand posibila formarea majoritatii pentru adoptarea oficiala a acestuia si desfiintarea sclaviei dupa mai bine de doua secole.


  • 1880:  Apare, în Monitorul Oficial, ordinul de înfiinţare a Şcolii Normale Superioare din Bucureşti (va începe să funcţioneze din ianuarie 1881), sub direcţia lui Ion Zalomit.

 Aceasta a luat fiinţă ca anexă a Universităţii din Bucureşti, existenţa ei fiind considerată, în epocă, absolut necesară pentru pregătirea pedagogică a viitorilor profesori


  • 1892: Premiera baletului Spărgătorul de nuci de Ceaikovski are loc la “Mariinsky Theatre” în St.Petersburg, Rusia.

Spărgătorul de nuci  este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 71).
Libretul: Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor”.
Piotr Ilici Ceaikovski, (n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, azi orașul Ceaikovski - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus. A alcătuit simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte populare și teatre muzicale.
În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două acte, Spărgătorul de nuci, după basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E. T. A. Hoffmann care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat. Abia peste câteva decenii obține succesul pe care îl merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate și apreciate de public.


  • 1923: Secţia militară a Muzeului Naţional al României (creată în aprilie 1914) a fost transformată în instituţie de sine stătătoare, devenind Muzeul Militar Naţional; înfiinţat în 18 decembrie 1923 prin Înaltul Decret nr. 6064, semnat de regele Ferdinand I al României.
 Primul director al muzeului a fost Generalul Constantin Ştefănescu-Amza. În 1919, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea din Parcul Carol I denumită Palatul Artelor, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expoziţiile şi patrimoniul viitorului muzeu militar. Clădirea şi exponatele au suferit pagube din cauza unui puternic incendiu din vara anului 1938 şi, din nou ca urmare a seismului din noiembrie 1940. Cele două dezastre şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au dus la întreruperea activităţii muzeului. La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Şcoli de infanterie şi cavalerie din Strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituţia s-a mutat în actualul sediu din Strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 şi, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituţia a revenit la titulatura de Muzeul Militar Naţional


  • 1940: In România se desfiinţează breslele de lucrători, funcţionari şi meseriaşi, înfiinţate în timpul dictaturii regale.

  • 1973: Adunarea Generala a ONU adoptă limba arabă ca limbă oficială a sa. Data de 18 decembrie devine Ziua limbii arabe.

dintre cele șase limbi oficiale ale ONU – chineza, engleza, franceza, spaniola și rusa – aparține Departamentul pentru informații publice al Secretariatului ONU, care a pus-o în practică începând cu anul 2010.


  • 1989: Ca urmare a protestelor izbucnite la Timișoara, România a închis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS și Bulgaria.

La Timisoara a fost instituita starea de necesitate, primarul Petre Mot anuntand acest lucru in cadrul unei sedinte cu activul de partid.
In oras a fost interzisa circulatia grupurilor de peste 2 persoane, trecatorii fiind legitimati iar cei suspecti retinuti.
In 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă în protestatarii anticomunişti din Timişoara, fiind înregistraţi primii morţi căzuţi pentru libertate.
Ceauşescu a convocat şedinţa Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu muniţie de război.
După atacarea sediului Partidului Comunist Român, Ministrul Apărării de atunci, generalul Vasile Milea, a anunţat Bucureştiul că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.
Conform martorilor, în jurul orei 16 se trage primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în Piaţa Libertăţii.
În acest timp, la Bucureşti, cuplul dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu acuză autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul încă din prima zi.
La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, toţi sub comanda lui Ion Coman, secretarul Comitetului Central al PCR. Este declanşată operaţiunea Radu cel Frumos, ce cuprinde acţiuni specifice stării de război.
Fara sa tina seama de interdictii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-a adunat in fata Catedralei unde a desfasurat un steag tricolor fara stema si au aprins lumanari. S-a cantat “Desteapta-te, romane”.
Fortele de ordine au deschis focul in plin, cativa manifestanti reusind sa fuga, dar cei mai multi au fost ucisi sau raniti.
După ora 20, oraşul devine un adevărat infern. De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin. Taburile blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud numai împuşcături.
59 de timişoreni au murit atunci, câteva sute au fost răniţi. 40 de cadavre au fost transportate şi incinerate în Bucureşti pentru a şterge urmele.
Represaliile nu au reuşit însă decât să îi îndârjească pe timişoreni, care au continuat să iasă în stradă şi zilele următoare.
Ziua de 17 decembrie a fost declarată zi de doliu printr-o decizie a Consiliului Local Timişoara. Astfel toate instituţiile din oraş au arborat drapelul României în bernă sau alăturat unei panglici negre de doliu.
Din statisticile oficiale rezulta ca la Spitalul Judetean din Timisoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave si 240 de raniti.

Să aveți o zi frumoasă!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dacă aveți sugestii referitoare la calendarul zilnic, nu ezitați să lăsați un comentariu prin care să vă exprimați părerile legate de tipul evenimentelor despre care ați dori să citiți pe blog.Mulțumesc!

Ziua adevărului – 7 iulie

Imaginează-ți o lume în care nimeni nu minte, spune ceva înșelător sau face ceva necinstit. Ziua spunerii adevărului își propune să obțin...