17 Decembrie

Este a 351-a zi a anului.
Au mai rămas 14 zile până la sfârşitul anului.
Soarele răsare la 07 h 46 m şi apune la 16 h 37 m.

Citatul zilei

„Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile. A da cu piciorul în toate acestea, este a se lepăda cineva de patria sa. Precum un părinte nu are dreptul a-şi lăsa copilul fără instrucţie, cu mai mare cuvânt el nu are dreptul de a-i da o educaţie antinaţională, care face dintr-însul un element înstrăinat de ţară.” (Spiru Haret, matematician, astronom și pedagog roman, n. 15 februarie 1851 - d. 17 decembrie 1912)

Ziua de lupta împotriva violenței și a abuzurilor împotriva persoanelor care practică prostituția

În toată lumea, ziua de 17 decembrie este dedicată combaterii violenţei şi a abuzurilor împotriva persoanelor care practică prostituţia (sex workers/lucratoare sexual).

17 Decembrie este Ziua Internationala pentru Incetarea Violentei asupra Persoanelor care Practica Sexul Comercial. Cu ocazia acestei zile, lucratorii si lucratoarele sexuale din intreaga lume, organizatiile care le furnizeaza servicii de suport, cele care promoveaza drepturile omului si alte organizatii aliate din intreaga lume cer incetarea tuturor formelor de violenta asupra persoanelor care practica sexul comercial si organizeaza diferite actiuni sau evenimente.

De 16 ani, ARAS – Asociaţia Română Anti-SIDA - acordă servicii de prevenire HIV acestor persoane. Seară de seară, echipele de teren au fost şi sunt pe stradă pentru a oferi informaţii şi consiliere, prezervative şi testare pentru HIV. În tot acest timp, femeile cu care lucrăm au relatat situaţii de abuz care, din păcate, le afectează capacitatea de a-şi proteja sănătatea.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru SIDA (UNAIDS) subliniază importanţa respectării drepturilor omului în toate politicile ce vizează sănătatea publică, atrăgând atenţia asupra necesităţii eliminării coerciţiei, stigmatizării şi discriminării din toate serviciile care sunt adresate lucrătorilor sexuali, din societate în general şi din toate demersurile ce privesc siguranţa publică.

Cu prilejul Zilei de luptă împotriva violenţei, ARAS adresează instituţiilor şi organizaţiilor româneşti invitaţia de a evalua respectarea drepturilor omului în aplicarea reglementărilor legale cu privire la prostituţie şi să pună în practică măsuri pentru respectarea drepturilor elementare.

De asemenea, în această perioadă, ARAS asigură pe stradă femeilor implicate în prostituţie nu doar informaţii despre sănătate, ci şi pliante despre drepturi elementare: de a nu fi bătute, filmate forţat, jignite, catalogate…

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1538: Excomunicarea regelui Henric al VIII-lea al Angliei

La data de 17 decembrie 1538, papa Paul al III-lea a semnat „Bulla” prin care regele Angliei Henric al VIII-lea este excomunicat de catre Biserica Romano-Catolica. Papa a consemnat mai multe „sacrilegii” facute de rege, printre care anularea casatoriei cu Catherine de Aragon (fara acord papal) si casatoria cu Anne Boleyn. In motivatia papala mai sunt incluse si: autodeclararea lui Henry al VIII-lea drept „Lider suprem al Bisericii Angliei”, represiunile impotriva catolicilor, dizolvarea manastirilor si alte gesturi „imorale” la adresa unor altare din unele catedrale (printre care si cel al lui Thomas Becket din Capela Trinitatii a Catedralei din Canterbury – loc de pelerinaj european).

 Trebuie subliniat ca pentru istoria Angliei, data de 17 decembrie are o semnificatie istorica, mai ales pe plan spiritual. Practic, prin separarea de Roma si catolicism, Anglia s-a alaturat tarilor protestante care nu recunosc autoritatea Sfantului Scaun. De altfel, in furtunoasa sa domnie (din 1509 pana in 1547) Henric al VIII-lea a reusit unirea Tarii Galilor cu Anglia (prin legile din 1535 si 1542). Suveranul a avut o lunga rivalitate cu regele Frantei Francisc I si cu imparatul Carol Quintul al Sfantului Imperiu Roman.

Henric al VIII-lea a fost un reformator politic, social si religios al Angliei. De asemenea, acest rege de referinta din istoria tarii sale a fost cel care a decis intarirea flotei, care si-a marit navele de la aproximativ 5 pana la 53 de corabii. Schisma fata de Roma i-a permis lui Henric al VIII-lea sa aiba, pana la finele vietii, sase neveste. Camera Lorzilor a fost de acord cu amendamentele sale privitoare la definirea religiei anglicane. Actul cu pricina a fost poreclit „Biciul cu sase corzi”. Dupa decapitarea Annei Boleyn, regele se casatoreste cu Jane Seymour, apoi cu Anne de Cleves, apoi cu Catherine Howard si ultima oara cu Catherine Parr (in 1543). Acest rege al Casei Tudor a murit la 55 de ani, in 1547.

• 1706: S-a născut Émilie du Châtelet, matematiciană şi fiziciană franceză; (d.1749).

Gabrielle Émilie Le Tonnelier de Breteuil, marchiză du Châtelet (n. 17 decembrie 1706, Paris - d. 10 septembrie 1749, Lunéville), cunoscută sub numele de Émilie du Châtelet, a fost o matematiciană și fiziciană franceză în perioada iluminismului. Este una dintre primele femei care aveau cunoștințe profunde de matematică și fizică și care a întreținut relații cu personalități de seamă ca Voltaire, Bernoulli, Leonhard Euler, Réaumur. Cea mai importantă contribuție personală este traducerea în limba franceză a lucrării lui Isaac Newton, Principia mathematica.

Émilie du Châtelet s-a născut la Paris, fiică a lui Louis Nicolas Le Tonnelier, baron de Breteuil, și a lui Gabrielle-Anne de Froulay. Tatăl său făcea parte din curtea din Versailles a regelui Ludovic al XIV-lea, având însărcinarea de a prezenta regelui ambasadorii altor monarhi europeni. În casa părinților săi din Paris, Émilie a avut posibilitatea să vină în contact cu personalități importante ale epocii, ca Bernard le Bovier de Fontenelle, unul din precursorii iluminismului, sau cu poetul Jean-Baptiste Rousseau. Din partea tatălui a primit o educație clasică, puțin obișnuită pentru tinerele fete din acel timp. În afara limbii latine, a învățat și limba greacă veche, precum și limba germană. Dotată cu aptitudini muzicale, a învățat să cânte la clavecin și să interpreteze arii din opere. Prezentată la Versailles la vârsta de șaisprezece ani, se lasă cucerită de plăcerile și extravaganțele vieții de la curtea regală. Cu marchizul de Guébriant și cu mareșalul de Richelieu are primele aventuri amoroase. Pe 12 iunie 1725 este căsătorită cu Florent Claude, marchiz du Châtelet (sau du Chastellet, în ortografia epocii), guvernator regal al localității Semur-en-Auxois. Aici îl întâlnește pe matematicianul de Mézières, care îi trezește pasiunea pentru matematică. În anul 1730 se întoarce la Paris. Marchizul du Châtelet, prins în ocupațiile carierei militare, îi acordă multă libertate, de alfel obișnuită în căsniciile familiilor nobiliare din timpul "Regenței" (1715-1723, în timpul minorității lui Ludovic al XV-lea), caracterizat prin libertinaj al moravurilor. Émilie are câteva aventuri de scurtă durată, printre altele cu matematicianul Alexis-Claude Clairaut și cu astronomul Pierre Louis Maupertuis.

În 1733, Émilie îl cunoaște pe Voltaire, care îi devine amant. Voltaire era în dizgrație, Émilie îl adăpostește în castelul din Cirey-sur-Blaise din Champagne: el era în vârstă de 39 de ani, ea împlinise 27 de ani. Legătura lor avea să dureze cincisprezece ani. Dintre toți amanții săi, Voltaire a avut cea mai mare influență asupra ei, încurajând-o să-și aprofundeze cunoștințele de fizică și matematică, pentru care îi recunoștea aptitudini deosebite, considerând-o superioară lui însuși în aceste domenii. Voltaire a fost acela care a îndemnat-o să traducă operele lui Newton și a făcut-o să devină conștientă de libertatea de a gândi prin ea însăși. În castelul din Cirey au construit un laborator, unde au făcut diverse experiențe în domeniul opticei și asupra vidului. Într-una din mansarde au improvizat un teatru, în care se jucau unele din piesele lui Voltaire. Cirey devine un loc de întâlnire al literaților, al oamenilor de știință și matematicienilor.

Între anii 1744 și 1748, petrece cel mai mult timp la Versailles, împreună cu Voltaire, care era din nou primit la curtea regală. În anii 1748-1749 sunt invitați de mai multe ori de către Stanisław Leszczyński, fost rege al Poloniei, aflat în exil la castelul Lunéville din Lorena. Aici are o legătură cu unul din curteni, poetul Jean François de Saint-Lambert. Émilie rămâne însărcinată, continuă însă să lucreze cu asiduitate la traducerea "Principiilor..." lui Newton, asistată de matematicianul Alexis Clairaut. La începutul lunii septembrie 1749 dă naștere unei fetițe, se îmbolnăvește însă de febră puerperală și încetează din viață pe 10 septembrie 1749. Este înmormântată în biserica parohială Saint-Jacques din Lunéville.

Opera

Noțiunea de "om de știință" nu exista în acel timp, dar tocmai acest calificativ o caracteriza pe Émilie de Châtelet. În 1737 redactează o lucrare întitulată "Dissertation sur la nature et la propagation du feu", care va fi publicată de Academia Franceză în anul 1744, lucrare bazată pe cercetările ei asupra naturii focului, în care anticipează ceea ce numim astăzi radiație infraroșie. În cartea sa "Institutions de Physique" (1740), prezentată ca o revistă a ideilor noi în fizică și filosofie, încorporează și caută să reconcilieze ideile complexe ale principalilor gânditori din epoca respectivă. În această lucrare, ea combină teoriile lui Leibniz și observațiile practice ale lui Willem 's Gravesande pentru a arăta că energia unui obiect în mișcare nu este proporțională cu produsul masei cu viteza obiectului în mișcare, așa cum bănuiseră până atunci Newton și alți fizicieni, ci cu pătratul vitezei: E ∞ mv². Deși principiile de mecanică clasică expuse de Émilie du Châtelet nu pot fi comparate cu conceptul lui Albert Einstein asupra masei și vitezei, care derivă din faimoasa sa ecuație: E = mc² (în care c reprezintă viteza luminii), mulți biografi și istorici moderni văd totuși o corespondență între cele două ecuații. Trebuie totuși precizat că, din punctul de vedere al fizicei moderne, principiul expus de Émilie du Châtelet este corect în ceea ce privește energia cinetică (Ek) în mecanica clasică (în formularea modernă: Ek = (1/2)mv²), dar nu poate fi corelat cu echivalența masă-energie din concepția lui Einstein.

În scrierile ei, Émilie du Châtelet s-a dovedit reprezentantă a gândirii iluministe. Un exemplu îl oferă "Discours sur le bonheur", în care afirmă că omul este capabil să-și dozeze pasiunile și, în felul acesta, să-și determine propria fericire sau nefericire. La fel ca Voltaire, susține primatul rațiunii și refuză acceptarea religiilor bazate pe revelație.

"Emilia Newtonmania"

În castelul din Cirey, Voltaire elaborează în anii 1736-1737 lucrarea "Les éléments de la philosophie de Newton", în care se prezintă publicului francez, încă dominat de fizica lui Descartes, principalele elemente ale fizicii newtoniene, până atunci abia cunoscute în Franța, deși Principia mathematica apăruseră în Anglia deja în anul 1687. Voltaire figurează singur ca autor, el a recunoscut însă totdeauna strânsa colaborare cu doamna Du Châtelet. În 1745 începe ea însăși - care îi plăcea să se autodenumească "Emilia Newtonmania" - să lucreze la traducerea Principiilor..., la care va lucra până la sfârșitul vieții. În afara muncii de traducere din limba latină în franceză, ea transcrie argumentația lui Newton în notația calculului infinitezimal dezvoltată de Leibniz, care se răspândise în cercurile științifice europene, însoțind textul original cu un mare număr de comentarii.

Femeie savantă într-o lume dominată de bărbați

Deși s-a exprimat în mod critic cu privire la situația deosebită a femeii în societatea timpului său, Émilie du Châtelet a trăit totuși în concordanță cu convențiile dominante ale vremii, ar fi deci exagerat să fie caracterizată drept precursoare a feminismului modern. Bărbaților le sunt deschise toate drumurile pentru a-și satisface aspirațiile, de exemplu în cariera militară sau în diplomație, scrie ea în "Discours sur le bonheur", în compensație, femeia se poate dedica studiului. "Dacă aș fi rege, ași înlătura toate abuzurile, prin care jumătate din omenire este ținută în stare de înapoiere. Aș da posibilitate femeilor să se bucure de toate drepturile, în special de cele spirituale" (Émilie du Châtelet, în introducerea la traducerea lucrării "The Fable of the Bees" a filosofului englez Bernard Mandeville). În cercul restrâns al fizicienilor și matematicienilor contemporani ei, Émilie du Châtelet a avut totuși contact cu bărbați care erau dispuși să colaboreze cu ea în discutarea și rezolvarea celor mai dificile probleme științifice, apreciindu-i-se inteligența și vastele cunoștințe. Kant scria despre ea: "Primatul rațiunii și al științei o situează mai presus de toate reprezentantele sexului său și mai presus de cea mai mare parte a celor de sex opus". În anul 1746 este aleasă ca membră a Academiei de Științe din Bologna. În Academia Franceză, femeile nu erau acceptate.

• 1778 : S-a născut în Anglia chimistul Humphry Davy ; (d. la Geneva la  29 mai 1829), descoperitorul electrochimiei

A fost un inventator și chimist englez. Cea mai importantă contribuție a sa a fost  descoperirea metalelor calciu, natriu, bariu și bor. De asemena, a folosit și a studiat electroliza, iar în 1815 a inventat o lampă pentru mineri. A ajutat și la descoperirea clorului și a iodului.

Savantul Berzelius a numit lucrarea lui Davy din 1806  „On Some Chemical Agencies of Electricity”, drept una din cele mai bune lucrari  apărute vreodată în teoria chimică. I-a influențat pe Michael Faraday și pe William Thomson.

• 1790: În timpul unor reparații la Catedrala din Mexico City se descoperă "Piatra Soarelui" inscripționată cu calendarul aztec.

În centrul calendarului se află Tonatiuh, Al Cincilea Zeu Soare, înconjurat de alţi patru Zei Soare, care reprezintă patru ere anteriore: Era Jaguarului, Era Vântului, Era Ploii şi Era Apei. De asemenea, piatra conţine numeroase imagini simbolice dispuse circular în jurul figurii centrale Tonatiuh.

În prezent, enigmaticul disc de piatră este cunoscut sub denumirea de Calendarul Aztec sau de Piatra celui de-al Cincilea Soare.

 A fost gasita  accidental,  in ziua de 17 decembrie de 1790, in Mexico City, in timpul lucrarilor de pavare din piața principală a capitalei coloniei Noua Spanie ( Mexic). Este în prezent păstrata la Muzeul Național de Antropologie din Ciudad de Mexico.

Acest disc a făcut dintr-un bloc monolit de lava olivina bazalt , cu o greutate de 24 de tone, 3,6 m în diametru și 1,22 m lungime și 0,9 metri grosime. A fost, probabil, un altar de sacrificiu, care  a fost sculptat în timpul domniei lui Axayácatl.

• 1830: S-a născut Jules Huot de Goncourt, scriitor şi istoric; împreună cu fratele lui, Edmond de Goncourt, a redat atmosfera vieţii culturale a vremii în “Jurnalul” publicat în 1896.

Tot el a împlinit dorinţa testamentară a fratelui lui de a întemeia Academia Goncourt, care acordă în fiecare an Premiul Goncourt pentru cel mai bun roman apărut în Franţa; (m. 20 iunie 1870).

• 1843: S-a născut Elisabeta (Paula-Ottilia-Elisa), prinţesă de Wied, regină a României.

La 17/29 decembrie 1843 s-a născut Elisabeta (Paula-Ottilia-Elisa), prinţesă de Wied, regină a României. S-a afirmat şi ca scriitoare, publicând, sub pseudonimul Carmen Sylva, povestiri, legende, piese de teatru: "Poveştile Peleşului", "Prinţul codrului". 

Membră de onoare a Academiei Române (n. 17/29.12) (m. 1 februarie 1916)

Printesa germana Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied avea 26 de ani cand a venit in Romania, in 1869, pentru a i se alatura, ca sotie, lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, principele domnitor, si el de obarsie germana, care conducea tara din 1866. Cand, in 1881, Carol I a fost proclamat rege, Elisabeta a devenit cea dintai regina a Romaniei.

Vorbind mai multe limbi, clasice si moderne, instruita si inzestrata cu un anume talent literar, regina a patruns in lumea literelor romanesti sub numele de Carmen Sylva, a scris si publicat poezii, romane, povestiri, in engleza, franceza, germana, si a sprijinit scriitori, muzicieni si artisti plastici romani. In timpul Razboiului de Independenta, a infiintat spitale, a organizat ingrijirea ostasilor raniti, a procurat medicamente, a avut grija de familiile sarace - pe scurt, s-a implicat, cu sarg, in numeroase acte caritabile si a incurajat doamnele de neam mare sa faca la fel. A ramas astfel cunoscuta de catre posteritate mai degraba in aceste ipostaze - mama a ranitilor, protectoare a artelor si literata, insa contributia ei istorica la dezvoltarea Romaniei a fost cu mult mai vasta.

Dintr-o tara aflata la portile Orientului, aproape necunoscuta Occidentului Europei, Romania a devenit, in vremea domniei lui Carol I si a Elisabetei, un stat - in sfarsit - european, din punct de vedere cultural si politic. Nu stiu in ce masura ne mai putem da seama azi cat de mare a fost efortul necesar pentru a obtine un asemenea rezultat; e insa cu adevarat miscatoare stradania celor doi suverani de a-si face cunoscuta si respectata tara de adoptie.

Carol I s-a concentrat, cum era firesc in acele vremuri, asupra politicii, insa efortul Elisabetei I de a ajuta la dezvoltarea tarii a fost la fel de mare ca si acela al regelui; un efort inteligent, constant si neobosit, pe care regina, cu intelepciune, a stiut sa-l plaseze acolo unde se potrivea. 

Nu s-a amestecat in politica, in schimb, intelegand foarte bine ca o tara se face cunoscuta si pretuita tot atat prin cultura ei, cat si prin rolul ei politic, a fost o entuziasta protectoare a artelor si a promovat intens, cum am spune azi, literatura nationala, artele frumoase si mestesugurile romanesti.

• 1853: S-a născut bacteriologul francez Pierre Paul Émile Roux; 

director al Institutului Pasteur (1904-1933); a descoperit (1890), împreună cu Alexandre Yersin, bacilul difteriei şi a aplicat pentru prima dată seroterapia difterică (1894); membru de onoare străin al Academiei Române din 1911 (m. 1933)

• 1863: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă "Legea secularizării averilor mânăstirești"; în urma aplicarii ei, 25% din teritoriul țării devenea patrimoniul statului.

La 17 / 29 decembrie 1863, în Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei a fost votată „Legea secularizării averilor mănăstireşti” care prevedea că:

„Toate averile mănăstireşti închinate şi neînchinate precum şi alte legate publice sau daruri făcute de diferiţi testatori şi donatori din Principatele Unite la Sfîntul Mormînt, Muntele Athos, Sinai precum şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele (n.r. mănăstiri mici, subordonate unor mănăstiri mai mari, termen din limba greacă) lor de aici din ţară şi la alte mănăstiri şi biserici din oraşe sau la aşezăminte de binefacere şi de utilitate publică, se proclamă domeniuri ale Statului Român, iar veniturile acestor aşezăminte vor fi cuprinse în bugetul general al statului ”.

Măsura adoptată în 1863, la 4 ani de la Unirea Principatelor era fundamentală pentru formarea noului stat român, întrucît 1/4 din suprafaţa arabilă a ţării aparţinea mănăstirilor româneşti aflate sub influenţă preponderent greacă. Aceste proprietăţi generau anual venituri de circa 7 milioane de franci, bani care luau calea străinilor.

Istoricul secularizării

În total au fost trecute în proprietatea statului 75 de mănăstiri închinate bisericii greceşti, dintre care 44 din Valahia şi 31 din Moldova, care deţineau la rîndul lor mai multe metocuri şi moşii. Numărul moşiilor închinate era de 560 (366 în Valahia şi 194 din Moldova). Ele totalizau circa un sfert din teritoriul arabil al ţării, plus numeroase păduri.

Legea secularizării prevedea o compensaţie de 82 milioane lei (din care aveau să se scadă 31 milioane datoare statului de aşezămintele religioase), o sumă mare pentru bugetul ţării, bani pe care călugării greci i-au refuzat nemulţumiţi. Conducerea Bisericii Ortodoxe a hotărît să refuze oferta făcută de statul român, în speranţa că Puterile garante vor interveni. În final călugărilor nu li s-a mai plătit nimic. Pentru a nu avea aparenţa unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotrivă şi averile mănăstirilor româneşti care nu ţineau de greci.

Măsura a suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar în ciuda acestora Cuza a mers înainte cu aplicarea ei. Moşiile recuperate au format Domeniile Statului. O bună parte dintre ele au fost divizate în loturi şi atribuite ţăranilor împroprietăriţi în reforma agrară care a urmat în 1864.

Peste cîţiva ani, în timpul domniei lui Carol I, Parlamentul a declarat definitiv închisă problema mănăstirilor închinate.

• 1890: Este înființată, la București, "Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor", care va duce o bogată activitate culturală și politică pentru întărirea unității românilor din România și Transilvania.

Liga a desfăşurat o bogată activitate culturală şi politică de sprijinire a luptei poporului român de pe ambele versante ale Carpaţilor pentru unitatea sa politică, reuşind ca până în 1914 să-şi creeze numeroase secţii în majoritatea oraşelor din ţară şi în unele centre universitare din străinătate: Paris, Londra, Berlin, Anvers, Bruxelles ş.a. (17/29)

 La începutul secolului al XX–lea activau în Liga: Take Ionescu, Octavian Goga, V.A.Urechia. În 1914 își schimbă titulatura în "Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor".

• 1893:  S-a născut medicul Dimitrie Bagdasar, medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București.

 A pus bazele școlii românești de Neurochirurgie din România si a fost  membru post–mortem al Academiei Române; (d. 15.07.1946).

Dumitru Bagdasar a fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România.

Cu sprijinul profesorilor Ion Iacobovici, Nicolae Minovici și al devotatului său prieten, marele histolog Ion T. Niculescu, obține, prin concurs, în 1935, înființarea unui mic serviciu de neurochirurgie, cu zece paturi și o singură sală operatorie, în Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale din București. Acesta a devenit nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie a Facultății de Medicină, de unde se va dezvolta școala românească de neurochirurgie. Aici și-a format în sfârșit propria echipă de neurochirurgie, așa-numita echipă de aur, care în primii ani a constat din: doctorii Constantin Arseni, Ion Ionescu și Sofia Ogrezeanu-Ionescu. Aceasta din urmă a devenit prima femeie neurochirurg din România și, se pare, din lume. Dr. Dumitru Bagdasar a continuat să viziteze Laboratorul de Histologie al Dr. Ion T. Niculescu, aducând în fiecare săptămână, în numeroase borcănele, secțiuni din tumorile operate. Faima Dr. Dumitru Bagdasar se raspândea treptat în sud-estul Europei și în străinătate. La clinica sa, se internau bolnavi din Ungaria, Bulgaria, Palestina. Între 1931 – 1941 a efectuat 1800 de operații pe sistemul nervos. În 1939 a participat la Congresul Național de Chirurgie din București.

Dumitru Bagdasar a avut o intensă activitate științifică, aducând contribuții originale în domeniul cordotomiilor spinale, tuberculoamelor cerebrale și patologiei tumorale a măduvei spinării. Împreună cu State Drăgănescu și Constantin Arseni a dezvoltat o metodă originală de tratament al craniostenozelor.

În calitate de Ministru al Sănătății a creat Institutul de Endocrinologie București.

Între anii 1945 – 46 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Capitală. Academia Româna îl declară, post-mortem, membru de onoare (1948), iar în anul 1956 Clinica de neurologie a Spitalului primește numele savantului.

A condus clinica sa cu metodă și ordine, cu focul pasiunii sale profesionale; avea respect pentru valoarea oamenilor, era mândru și demn.

Celor peste 50 de articole de specialitate li se adaugă teza de doctorat. Întreaga sa activitate operatorie și de cercetare și-a găsit sinteza în volumul redactat împreună cu Constantin Arseni ( traducere în limba franceză de Dr. Maria Niculescu, soția Dr. Ion T. Niculescu ), "Traité de Neurochirurgie", apărut postum în 1951 în Editura Academiei Române.

• 1903: A avut loc în Kitty Hawk, statul american Carolina de Nord, primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, realizat după planurile fraților Orville și Wilbur Wright.

 Durata zborului a fost de 12 secunde, timp în care a parcurs 37 de metri, la o înălțime de circa 10 metri.

Probabil că primul zbor cu adevărat reușit a fost cel realizat cu aparatul fraților Wilbur și Orville Wright câțiva ani mai târziu, în 1903. Aceștia au reușit să parcurgă cu aeroplanul 36 de metri în 22 secunde, zborul având loc la Kitty Hawk, în Carolina de Nord (SUA). Particularitatea aparatului construit de ei consta în faptul că avea aripi cu care putea fi ghidat în anumite direcții. Frații Wright au descoperit, față de predecesorii lor, cum se poate produce forța ascensională necesară unui aparat pentru a se ridica în aer: au folosit un motor cât mai mic și mai ușor. Pe motor au montat o alice care se rotea pe plan vertical în fața motorului. Mișcarea aerului determinată de rotație, sau mai bine zis forța determinată de această mișcare, se numește forță de tracțiune. Aerul va fi împins înapoi, iar aparatul de zbor va înainta.

• 1936: S-a născut Papa Francisc (născut Jorge Mario Bergoglio, la Buenos Aires, într-o modestă familie de imigranţi italieni);

Este al 266-lea episcop al Romei şi papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013; a fost membru al ordinului „Societatea lui Isus” (începând cu 1958) şi arhiepiscop de Buenos Aires din 1998; este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741), deşi e născut din părinţi italieni, primul papă originar de pe continentul sud-american şi primul papă iezuit

• 1938: Avea loc premiera comediei în trei acte „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian, la „Teatrul Comedia” din Bucureşti, în regia lui Sică Alexandrescu; în distribuţie: V. Maximilian, George Vraca.

 Apărută la „Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă” (Bucureşti, 1939), constituie prima sa piesă, scrisă, după cum aflăm din jurnalul scriitorului, în 1936, pe baza unor amintiri personale şi a unor „teme reluate” din romanul său “Femei” (1933).

Jocul de-a vacanța este o piesă de teatru de Mihail Sebastian scrisă în 1936. Este o comedie romantică. A avut prima reprezentație la 17 decembrie 1938 la Teatrul de Comedie, București. Este prima piesă de teatru a lui Sebastian scrisă pe baza unor amintiri personale ale autorului și repetă anumite teme din Femei.

Acțiunea are loc în vara anului 1936. Jeff, Bogoiu și Ștefan sunt îndrăgostiți toți trei de Corina, o tânără care îi ajută în tot ceea ce aceștia fac. Timp de o lună (zilele de concediu) aceștia rup legăturile lor cu lumea "uitând de realitate". Dar jocul se termină trist, deoarece peste o lună toți trebuie să revină la realitate.

• 1989: ziua-n care Armata şi-a ciuruit poporul în Timişoara 

 În Timișoara, la ordinele lui Ceaușescu, se trage în manifestanți, din Piața Libertății până la Operă, în zona Podului Decebal, pe Calea Lipovei. 

Tab–urile blochează intrările în oraș, elicopterele efectuează zboruri de supraveghere.

In noaptea de 16 spre 17 decembrie a fost executat ordinul de evacuare din Timisoara al pastorului Tokes.

Pe parcursul intregii zile au avut loc ciocniri intre fortele de ordine si manifestanti. Militarii au fost huiduiti si loviti cu pietre, protestatarii atacand sediul PCR. La Bucuresti, Ceausescu a hotarat, in cadrul unei sedinte a CPEx, folosirea fortei armate la Timisoara.

Ion Coman, secretar CC al PCR, a fost numit comandant unic pentru Timisoara, membri din conducerea partidului, armatei si securitatii fiind trimisi in acest oras.

In urma unei teleconferinte organizata de Ceausescu cu activul de partid si de stat din toate judetele tarii, factorii de raspundere au ordonat fortelor de ordine sa traga in manifestantii de la Timisoara. Au inceput lupte de strada soldate cu morti si raniti, peste 60 de oameni pierzandu-si viata. Timisoara a fost izolata, caile de acces in oras fiind blocate.

În această zi s-au înregistrat cele mai multe victime, respectiv 65 de morţi şi 268 de răniţi, dintre care 224 prin împuşcare. Alte 44 de persoane au fost rănite în altercaţiile cu forţele de ordine. Până în 17 decembrie, forţele de ordine au reţinut 200 de persoane, depuse la Penitenciarul Timişoara fără nicio formă legală”, a relatat procurorul Romeo Bălan. Ziua următoare, la ordinul Elenei Ceauşescu, s-a pus în practică Operaţiunea „Trandafirul“, prin care victimele de la morgă, 44 la număr, au fost încărcate într-un camion al Comtimului, transportate la Crematoriu Cenuşa din Bucureşti, unde au fost arse, pentru a se şterge urmele masacrelor.

 

17 decembrie 1989. Ziua în care Armata şi-a ciuruit poporul în Timişoara

• 1991:  România semna, la Haga, alături de reprezentanţi din alte 47 de state, „Carta Europeană a Energiei”, 

document politic care pune bazele unei cooperări multilaterale în domeniul energetic între statele semnatare, iniţiativa aparţinând Uniunii Europene. Delegații din peste 60 de țări, inclusiv oficiali ai Uniunii Europene, au participat în perioada 20 – 21 mai 2015, la Haga, Olanda, la Conferința Ministerială în domeniul Energiei, prilej cu care a fost semnată Carta Internațională a Energiei, România a fost reprezentată la acest eveniment de ministrul de resort, Andrei Gerea. Adoptarea și semnarea Cartei Internaționale a Energiei reprezintă, conform celor stipulate în preambulul documentului, „o declarație de intenție politică în scopul întăririi cooperării din domeniul energiei între semnatari”, fără a avea însă implicații juridice. Carta Europeană a Energiei din 1991 și Carta Internațională a Energiei vor continua să coexiste. Pentru aderarea la Tratatul Cartei Energiei (TCE) va fi necesară în continuare semnarea Cartei Energiei din 1991, deoarece prevederile TCE se referă în mod expres la acest document.

Să aveți o zi frumoasă!