31 Decembrie - ultima zi a anului.

Este a 365-a (ultima) zi a anului.
Soarele răsare la 07 h 52 m şi apune la 16 h 46 m.

Citatul zilei

“N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta.” (Ion Creangă, scriitor român, n. 1 martie 1837 -  d. 31 decembrie 1889)

Sfânta Cuvioasa Melania Romana

Sfanta Cuvioasa Melania Romana s-a nascut la Roma intr-o familie de nobili,  in a doua jumatate a secolului  al  IV-lea.  A fost silita  de catre parintii sai  sa se casatoreasca cu un tanar nobil, Alpinian, cu care a avut doi copii.

Dupa nasterea celui de-al doilea copil, Melania si Alpinian au hotarat sa stea  impreuna doar ca frate si sora.  Dupa o vreme, cei doi copii ai lor s-au mutat la Domnul. Atunci au hotarat sa imparta averea  saracilor, bisericilor si manastirilor.

Au calatorit in multe tari si cetati, facand pretutindeni danii.  I-au vizitat pe parintii pustia egipteana, invatand mult si zidindu-se sufleteste din convorbirile cu ei. Cuvioasa Melania postea foarte strict, avea randuiala de rugaciune si citea mereu in intregime toate Sfintele Scripturi.

Sosind la Alexandria, ei au primit binecuvantarea  Sfantului  Chiril. Dupa aceea,  au calatorit la Ierusalim si s-au stabilit la Muntele Maslinilor. Acolo Cuvioasa Melania  a trait  intr-o pestera  vreme de paisprezece ani.

A intemeiat o manastire de barbati si o alta de femei. La chemarea unei rude de-a ei, cuvioasa  a calatorit la Constantinopol si l-a convertit la credinta crestina pe senatorul pagan Volusian.  S-a intors la Muntele Maslinilor, unde a trecut la Domnul in anul 439.

  

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1695: În Anglia regelui William al III-lea se introduce impozitul pe ferestre, pe care populația învață repede cum să-l ocolească: pur și simplu se zidesc ferestrele cu cărămizi. 

De precizat că fiscul ia în calcul pentru plată numai geamurile dinspre stradă. Proprietarii se vor adapta situației, folosind la maximum curțile interioare și grădinile. Taxa pe ochiul de geam a fost abrogată în 1851.

Taxa pe fereastra pare astazi o gluma, dar ea a fost introdusa pentru prima data in Anglia la 31 decembrie 1695 si a fost abrogata in 1851. De altfel, taxa a mai fost folosita ca metoda de impozitare si in Franta si Spania.

Taxa pe ferestre a fost introdusa de catre regele William al III-lea si a fost destinata impozitarii bogatiei, socotindu-se ca doar cei bogati isi puteau permite case de dimensiuni mari. Multi cetateni britanici s-au impotrivit acestei taxe, deoarece considerau ca divulgarea venitului personal reprezenta o intruziune a statului in viata lor privata, inacceptabila la acea vreme, precum si o amenintare a libertatilor personale.

Taxa perceputa era de 2 silingi pe fiecare casa (apoximativ 11,75 de lire astazi) si o suma variabila pentru tot ce depasea zece ferestre pe fiecare casa. Proprietatile care aveau intre zece si douazeci de ferestre erau supuse unei taxe de aproximativ 4 silingi (23,5 lire), iar cele care aveau mai mult de douazeci de ferestre ajungeau la suma de 8 silingi (47 de lire).

Pentru a evita acest impozit absurd, oamenii si-au zidit ferestrele cu zidarie usoara, gata sa fie scoasa in momentul in care taxa disparea. De asemenea, toate casele noi construite in perioada in care taxa a fost activa aveau sub zece ferestre.

• 1805: Ultima zi de valabilitate a calendarului Revoluției Franceze.

În calendarul republican anul începea în echinocţiul de toamnă, anul avea 12 luni a câte 30 zile. Lunile se împărţeau în 3 decade astfel dispărând săptămânile. Numele lunilor fuseseră alese din fenomene ale naturii şi agricultură. Lunile încep de la începutul anotimpurilor astronomice precum în zodiacul grec - Nivôse- din latinescul nivosus care înseamnă nins din 21, 22 sau 23

Calendarul republican francez a fost un calendar propus pe timpul Revoluției Franceze și adoptat de către Convenția Națională din Franța și care s-a folosit între anii 1792 și 1806. Prin acest calendar se încerca adoptarea sistemului zecimal și eliminarea referințelor religioase. Anul începea la 22 septembrie odată cu echinocțiul de toamnă. Schema calendarului a fost creată de matematicianul Gilbert Romme cu ajutorul astronomilor Joseph-Jerôme de Lalande, Jean-Baptiste-Joseph Delambre și Pierre-Simon Laplace, iar numele lunilor și zilelor poetului Fabre d’Églantine.

În calendarul republican anul începea în echinocţiul de toamnă, anul avea 12 luni a câte 30 zile. Lunile se împărţeau în 3 decade astfel dispărând săptămânile. Numele lunilor fuseseră alese din fenomene ale naturii şi agricultură. Lunile încep de la începutul anotimpurilor astronomice precum în zodiacul grec

În loc să poarte nume de sfânt, ca în calendarele creştine, fiecare zi este asociată unui mineral, plantă,animal (zilele terminate în cifra 5), sau unei unelte (zile terminate în cifra 0)

• 1852: Inaugurarea Teatrului Național din București.

La 31 decembrie 1851 are loc inaugurarea solemnă a Teatrului cel Mare (Teatrul Naţional) din Bucureşti, Muntenia, cu piesa "Zoe, sau Amor românesc". Primul director al teatrului fiind Costache Caragiale.

Cu o existenţă de peste 150 de ani, Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” este una dintre cele mai prestigioase instituţii teatrale din România.

 Instituţie cu o veche şi solidă tradiţie culturală, misiunea acestui teatru s-a dezvoltat de la o epocă la alta, în concordanţă cu aspiraţiile naţionale, în interiorul procesului de creaţie artistică şi sub adăpostul celor două edificii.

Prima clădirea Teatrului Naţional din Bucureşti (1852-1944) a fost cea din Calea Victoriei, pe locul unde astăzi se înalţă Hotelul Novotel. La începuturi a purtat denumirea de Teatrul cel Mare (1852–1864), iar din 1875, cea de Teatru Naţional.

În 1864, Teatrul cel Mare din Bucureşti, devine instituţie publică de cultură cînd, printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail Kogălniceanu, „s-a hotărît să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională ”.

În anii 1916 – 1918, în cadrul Primului Război Mondial, Trupa Teatrului Naţional se refugiază la Iaşi, România.

La data de 24 august 1944, clădirea Teatrului Naţional din Calea Victoriei este distrusă în timpul bombardamentului de la sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

• 1869: S-a născut Henri Matisse, pictor, sculptor și desenator francez, inițiatorul fovismului (d. 1954)

Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi.

Anul 1904 reprezintă un punct de cotitură în creația lui Matisse. După prima expoziție pa care i-o organizeză Ambroise Vollard în galeria sa din Paris, pictorul pleacă la Saint-Tropez, unde îl aștepta Paul Signac, care îl inițiază în stilistica divizionismului. Divizioniștii (neoimpresioniștii) se serveau de tehnica pointillistă, care consta în pictarea cu trăsături scurte, distincte de pensulă, care lasă puncte mici, regulate, multicolore și independente de culoare pură. "Lux, calm și voluptate" este o dovadă evidentă a folosirii acestui stil.

Matisse își petrece vara anului 1905 la Collioure, un mic port situat în sudul Franței, unde sosește și André Derain. Amândoi artiștii lucrează împreună. În octombrie 1905 are loc la Paris al III-lea Salon de Toamnă. În sala nr. VII au fost grupate tablourile lui Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy.

Izbucnește un scandal! Explozia culorilor puternic contrastante și modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali. Unul dintre aceștia - Louis Vauxcelles - numește sala care grupează operele acestor artiști "cușca fiarelor sălbatice" ("la cage aux fauves"), de unde și denumirea sub care va rămâne cunoscută noua direcție în pictură -fauvism. În anul 1908, Matisse deschide o școală de pictură în atelierul său din Paris, care va dura doar trei ani. Începe să fie cunoscut, călătorește și expune în străinătate (München, Moscova, Londra, Berlin. Igor Stravinsky și Serghei Diaghilev îi cer să deseneze costumele și decorurile pentru reprezentarea la Londra a spectacolului coreografic "Le chant du rossignol" ("Cântecul privighetoarei") cu formația de balet rusă (Les Ballets Russes) în 1919.

Perioada de maturitate

Matisse își petrece o mare parte din timp la Nisa, unde se dedică aproape în totalitate lucrului, dând naștere unui univers artistic inedit. Nu-i place noua avangardă, nu-l interesează suprarealiștii care dau tonul în pictură începând cu anii douăzeci. În anul 1939, se reîntoarce la Paris, în noul său atelier. Războiul îl marchează. 

Nu mai lucrează pe mari suprafețe și experiența acumulată o folosește în lucrări cu format de șevalet. O asfel de lucrare este "Bluza românească", în acorduri de alb și roșu, inspirată de prietenia lui cu Theodor Pallady.

Sub ocupație, Matisse este considerat de autoritățile naziste un pictor "degenerat". Numai în zona liberă din sudul Franței are posibilitatea să continuie nestânjenit să picteze. Pleacă, așadar, la Nisa.

Ultimii ani

În 1941, bolnav de cancer, este operat într-o clinică din Lyon. În ciuda temerilor inițiale, Matisse va părăsi spitalul în plină formă, gata să se reapuce de lucru. Începe să utilizeze tehnica hârtiei decupate (collages) și inițiază seria "Jazz". După eliberare, se organizează o mare expoziție retrospectivă la Salonul de Toamnă din Paris (1945). Între anii 1946-1951 realizează monumentala lucrare de decorare a capelei "Rosaire" din mănăstirea călugărițelor dominicane din Vence, în apropiere de Nisa.

În 1952 are loc lnaugurarea muzeului Matisse din Le Cateau-Cambrésis, orașul său natal. Greutatea anilor se face însă simțită. Ia totuși naștere o serie de colaje în guașă - pictorul le numește "decupaje de hârtie" (papiers découpés) - printre care "La tristesse du roi" ("Tristețea regelui"), în care îmbinarea culorilor trezește o asociație cu ritmul muzicii și dă impresia unui portret, ultimul său autoportret. La 3 noiembrie 1954 suferă un atac de inimă și moare înconjurat de prieteni, la Nisa.

• 1879: Inventatorul Thomas Edison a facut prima demonstratie publica a modului in care functioneaza lampa electrica, aceasta aducandu-I porecla de “vrajitorul din Menlo Park”, dupa numele localitatii unde isi avea laboratorul.

Dupa sute de incercari si mai bine de un an de munca sustinuta, Edison a proiectat un filament din fibra de carbon, capabil sa arda constant timp de peste 40 de ore. Desi nu a fost prima sursa de lumina electrica incandescenta, a fost prima care putea fi folosita, datorita faptului ca folosea curent de intensitate mica si in plus, dura multa vreme fara sa se epuizeze. Edison a dezvoltat becul cu filament care putea functiona fara a se arde timp de cateva ore, facand astfel din bec un obiect practic, util in treburile zilnice. In 1880, lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de inventie pentru sursa sa de iluminare incandescenta, inventie care a avut un impact puternic asupra industriilor electronice si de calculatoare. In prezent, se incearca interzicerea becurilor cu incandescenta in Uniunea Europeana si inlocuirea lor cu becuri economice, care consuma cu aproximativ 75% mai putin curent electric. 

Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA), important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca „Magicianul din Menlo Park”, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei – kinetoscopul.

• 1880: S-a născut George Marshall, laureat al Premiului Nobel pentru pace pe anul 1953 pentru Planul Marshall (d. 1959)

George Catlett Marshall, cunoscut, mai ales, ca George Marshall (n. 31 decembrie 1880 - d. 1959) a fost un general, diplomat și politician american, distins cu Premiul Nobel pentru Pace. S-a născut în familia unui prosper om de afaceri din Pennsylvania. De mic a arătat înclinații spre o carieră militară. Astfel, el urmează cursurile Institutului Militar din Virginia, pe care le absolvă în 1901. Ca tânăr ofițer participă la Primul Război Mondial, unde se remarcă prin calitățile sale. După război îndeplinește diverse misiuni în China și în SUA.

În 1939 președintele F.D. Roosevelt îl numește șef al Marelui Stat Major cu gradul de general. În perioada celui de-al doilea război mondial se remarcă în special ca membru al comisiei care a supervizat studiile asupra bombei atomice. În 1945 își încetează cariera militară, intrând în serviciul diplomatic. Deține funcții importante în administrația de la Washington: secretar de stat (1947-1949), ministru al Apărării în timpul războiului din Coreea (1950-1951). Nemulțumit de evoluția evenimentelor, în septembrie 1951 își prezintă demisia și se retrage din viața publică. Peste doi ani (1953) primește Premiul Nobel pentru Pace. În 1959, i s-a acordat Premiul Carol cel Mare.

A încetat din viață în 1959 la Washington.

• 1936: A fost descoperit cortizonul de către biochimistul american John Cowdery Kendall (Premiul Nobel pentru Chimie, 1962).

Cortizonul (sau cortisolul) este un hormon natural, indispensabil vieţii, deoarece contribuie la formarea glucozei din proteine, ajută organismul să suporte mai uşor stresul şi micşorează nivelul inflamaţiilor. Este folosit în tratamentul insuficienţei suprarenale, a reumatismului şi a unor infecţii.

Cortizonul constituie un medicament de bază în tratarea sau ameliorarea reumatismului sau a bolilor inflamatorii, însă folosirea sa nu ar fi fost posibilă fără contribuţia celor trei laureaţi ai Premiului Nobel care au realizat izolarea lui şi i-au descoperit funcţiile terapeutice.

Numele lui Kendall va fi mereu asociat cu izolarea tiroxinei, principiul activ al glandei tiroide, dar este cunoscut şi pentru cristalizarea glutationului, a cărui natură chimică a stabilit-o şi pentru munca de cercetare a sistemelor de oxidare la animale. Totuşi, cele mai mari realizări ale sale au fost cercetările şi descoperirile în ceea ce priveşte cortexul galndei suprarenale. Cercetările chimice au fost realizate simultan, dar indepenent de cercetătorii Edward Kendall şi Tadeus Reichstein. Kendall şi-a desfăşurat munca la Fundaţia Mayo din Minnesota, Statele Unite, iar Reichstein la Zurich în Elveţia. După mulţi ani, hormonii cortexului suprarenal au fost izolaţi, identificaţi şi preparaţi în cantităţi mici prin metode sintetice. Mai tîrziu au fost produşi în cantităţi suficient de mari pentru permiterea studierii efectelor lor fiziologice.

• 1938: Celebrul test cu fiolă, efectuat pentru depistarea șoferilor aflați în stare de ebrietate, a fost introdus, pentru prima dată, în Indianapolis (SUA).

• 1956: Oficial, TVR transmite, prima emisiune de televiziune din România.

 La 31 decembrie 1956 a fost inaugurată prima televiziune de stat, numită Televiziunea Română, creată după modelul celei franceze și după BBC.

La 31 decembrie 1956, într-un studio improvizat din Floreasca, str. Moliere nr.2, s-a transmis prima emisiune de televiziune din România – un film pe peliculă, care avea să semneze actul de naştere al Televiziunii publice române.

Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 - 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada Molière, Nr. 2. Montajul regiei de emisie, a antenei și a emițătorului de 20 KW de pe Casa Scânteii se încheie pe 14 decembrie 1956. Timp de câţiva ani, emisiunile erau doar în direct.

După debutul cu emisiunea din noaptea de Revelion – un film pe peliculă-, Studioul din Floreasca va continua să difuzeze filme artistice, de două-trei ori pe săptămână. Numărul orelor de emisie va creşte treptat, iar din 29 aprilie 1968 se trece la programe zilnice.

Toate programele - piese de teatru, varietăţi, spectacole-maraton de Revelion – se difuzau în direct, neexistând mijloace de înregistrare şi de montaj.

Baza tehnică era modestă, dispozitivele şi aparatele erau construite cu forţe proprii. Din 1958, a fost posibila redarea filmelor de 16 mm, iar din 1 septembrie 1958 s-a trecut la producţia proprie de filme. Primul subiect de actualitate filmat de operatorii studioului din Floreasca a fost festivitatea de deschidere a anului şcolar.

În 1968 începe să funcţioneze un telecentru nou, cu 6 studiouri. Evoluţia a continuat, în 2011 TVR reuşind să lanseze aplicaţii mobile pentru conţinut video şi a dat startul unui proiect de platformă online (bibliotecă video).

• 1904: A avut loc prima celebrare a Revelionului în Times Square, azi Longacre Square, din New York.

În anul 1904, ziarul The New York Times îşi mută sediul într-o clădire din Longacre Square. Patronul de atunci al publicaţiei, un imigrant german pe nume Alfred Ochs, doreşte să marcheze momentul printr-o petrecere memorabilă. În acest sens reuşeşte să convingă primăria sa redenumească piaţa unde se afla noul sediu al ziarului din Longacre Square în Times Square. Pentru trecerea dintre ani organizează o petrecere în piaţă pentru a cărei reuşită nu se dă în lături de la nici un fel de cheltuieli.

De-a lungul întregii zile de Ajun, în Times Square se desfăşoară un festival care culminează cu un foc de artificii la baza noului sediu al The New York Times şi cu întâmpinarea Noului An la miezul nopţii. Festivalul reuşeşte să atragă un număr record de 200.000 de participanţi care întâmpină împreună venirea anului 1905.

Succesul primului Revelion determină patronul ziarului să continue sărbătoarea şi-n anii următori. Doar că în cursul anului 1907 primăria oraşului New York interzice artificiile în oraş. Alfred Ochs  are atunci ideea de a înlocui artificiile cu coborârea exact la miezul nopţii a unei uriaşe mingi luminoase din vârful unui catarg metalic. Prima minge a fost contruită din lemn şi fier, avea o greutate de 317 kg şi un diametru de 1.5 metri, fiind împodobită cu 100 de becuri de 25 waţi fiecare.

În anul 1914, The New York Times se mută din sediul din Times Square dar la aceea dată sărbătorirea venirii Noului An în Times Square marcată prin coborârea unei uriaşe mingi luminate devenise deja o tradiţie. Doar în anii 1942 şi 1943 tradiţia nu a fost respectată din cauza celui de-al doilea Război Mondial când la miezul nopţii, în loc de coborârea mingii luminoase, s-a ţinut un minut de reculegere în memoria soldaţilor americani morţi în război.

În prezent, sărbătoarea din Times Square atrage în fiecare an peste un milion de participanţi fiind celebră în toată lumea. Cu ocazia ultimului Revelion celebra minge luminoasă a cântărit 5.386 de kg şi a avut un diametru de 3.66 m. Aceasta este construită prin îmbinarea a 2.688 triunghiuri din cristal pe un schelet din aluminiu, fiind luminată de 32.256 de beculeţe LED, câte 8.064 roşii, albastre, verzi şi albe. Prin combinarea tuturor beculeţelor se pot obţine peste 16 milioane de culori diferite. Înălţimea de la care este coborâtă acum este de 122 de metri.

Sursa: http://www.reportervirtual.ro/2011/01/istoria-sarbatoririi-revelionului-in-times-square-din-new-york.html

• 2004: Este inaugurat  oficial la Taipei, in Taiwan, cel mai mare  zgarie-nori din lume  la acea data, inalt de 508 metri.

Blocul este numit Taipei 101 pentru că are 101 de etaje. Acesta are o înălțime de 508 m.

Constructia are 101 etaje, inaltimea este, cum am spus, de 502,9 metri la varf, masoara 449,2 metri la cornisa si 439,2 metri pana la ultimul nivel util. E cunoscuta sub numele de Taipei 101 si a ajuns celebra ca fiind prima constructie care a depasit o jumatate de kilometru in inaltime, noteaza Infoniac.

Ascensoarele sunt multe. Unele opresc aproape la fiecare etaj, altele la etaje putine. O calatorie de la parter pana la ultimul nivel dureaza 43 secunde, viteaza de parcurs a ascensorului fiind de 60 km pe ora.

Conform proiectului, cladirea este prevazuta sa reziste la cutremure de cel mai inalt grad inregsitrate vreodata in zona. Deasemeni, constructia este prevazuta sa reziste la un vant cuprins intre 60 si 216 km pe ora, dat fiind ca in zona se produc taifunuri.

Imensa constructie a facut botezul focului in ziua de 31 martie 2001, cand la un cutremur de 6,7 grade pe scara Richter, structura de rezistenta s-a comportat exemplar, nesuferind niciun fel de stricaciuni. Totusi, caderea a doua macarale de intretinere, montate pe fatada, a provocat cinci morti.

Pentru amortizarea armonica a miscarilor, a fost suspendata intre etajele 91 si 87 o bila de otel, in greutate de 660 tone. Bila asigura stabilitatea constructiei in timpul cutremurului sau a taifunului si absoarbe 30-40 % din oscilatiile la care este supusa cladirea.

Fatada din sticla si aluminiu este conceputa prin montaj astfel incat sa poata suporta o deplasare seismica laterala pana la 95 mm, fara sa sufere stricaciuni.

Specialistii considera ca acest bloc turn este cea mai stabila cladire inalta din lume. Fundatia se sprijina pe 380 piloti introdusi la o adancime de 80 m si avand un diametru de 1,5 m.

O particularitate o formeaza iluminatul exterior care da stralucire cladirii, mai ales pe timpul noptii. S-a asigurat o nuanta deosebita pentru fiecare zi a saptamanii.

Superba realizare arhitecturala a fost insa o prioritate mondiala numai pana la 4 ianuarie 2010, cand s-a inaugurat la Dubai un alt broc turn care o intrece mult in inaltime: are 828 metri. Noul bloc este cunoscut sub numele Burj Khalifa si numara 160 etaje.

A fost depasit in anul 2010 de cladirea Burj Khalifa din Dubai, care a ajuns la 829,8 m în înălțime.

 Curând e Anul Nou.
Nu uitați să aruncați gunoiul din casă, din cap și din viață!

Să aveți un an bun!