4 Decembrie

Este a 338-a zi a anului.

Au mai rămas 27 zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 7 h 35 m și apune la 16 h 37 m. 

Citatul zilei

„Lamentabilul principiu "nimeni nu e de neînlocuit". Dar tocmai la asta trebuie să tinzi, la o societate cu oameni de neînlocuit, ca un organism. Pe când aşa, omul e piesă de schimb şi totul e mecanism. (Creierul nu-şi reface celulele.” (Constantin Noica, filozof și eseist român  în Carte de înţelepciune, Îndrumător pentru tineri, 1993, n. 12 iulie 1909 - d. 4 decembrie 1987)

Sfânta Muceniță Varvara

Sfanta Varvara a trait in timpul imparatului Maximian (284-305), la Heliopolis. Din cauza frumusetii sale trupesti este inchisa intr-un turn, de tatal sau Dioscor. Acest tata pagan considera ca poporul nu este vrednic sa vada frumusetea fiicei sale.

In acest turn, Sfanta Varvara le vesteste pazitoarelor ei adevarul despre zei: “Zeii pe care ii cinsteste tatal meu sunt facuti de maini omenesti.

Pe cei de aur si de argint i-au facut zlatarul (argintarul) si pe cei de piatra i-a facut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul.

Deci, cum acei zei facuti au putut zidi aceasta luminata inaltime cereasca si o frumusete ca aceasta pamanteasca, neputand ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mainile?”.

Din Sinaxar aflam ca intr-una din zile, tatal sau a poruncit ca la o baie din palatul sau sa se faca doua ferestre. Sfanta Varvara i-a rugat pe lucratori sa faca trei, in numele Sfintei Treimi.

In momentul in care a fost nevoita sa-i raspunda tatalui de ce a poruncit lucratorilor sa se faca trei ferestre a marturisit: “Mai bine este sa fie trei decat doua, caci tu, parintele meu ai poruncit sa se faca doua ferestre in chipul precum mi se pare – a doi luminatori ceresti, al soarelui si al lunii, ca sa lumineze baia, iar eu am poruncit ca sa se faca si a treia in chipul luminii celei intreite, pentru ca trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negraite, celei neapuse si celei neinserate, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume”.

Pentru ca nu s-a inchinat idolilor si a marturisit pe Hristos, a fost ucisa cu sabia chiar de tatal ei.

Varvara a fost ingropata de un crestin pe nume Valentinus , iar in preajma mormantului ei au avut loc numeroase minuni.

In secolul al XII-lea , moastele Sfintei Varvara au fost aduse de la Constantinopol la manastirea Sfantul Mihail din Kiev, unde au fost pastrate pana in 1930 , cand au fost mutate la catedrala Sfantul Vladimir din acelasi oras.

Semnificația numelui Barbara

Etimologie: straina, necredincioasa, necivilizat (latina).

Sarbatoare: 4 Decembrie.

In Europa este extrem de raspandit cultul Sf. Barbara. Aceasta era considerata una din cele patru fecioare martire ale crestinismului. Sf. Barbara era inzestrata cu o multitudine de calitati. In credinta populara Sf. Barbara era considerata aparatoare de fulgere, patroana artileriei chiar, protectoarea tuturor femeilor pe care le poate vindeca si trata de un numar mare de afectiuni.

Traditii de Sfânta Varvara sau Zilele Bubatului

Se spune cã, într-o zi, Sfânta Varvara a privit adânc si cu mirare cãtre ceruri, întrebându-se cine a putut crea acea nemãrginire albastrã. Dintr-o datã, în inima ei sa ivit strãlucirea luminii dumnezeies ti, iar ochii mintii i s-au deschis spre cunoasterea nestiutului, nevãzutului si neajunsului Dumnezeu care, cu mare întelepciune, clãdise atât cerul cât si pãmântul.

 O altã legendã poveste despre o scãldãtoare unde Sfânta Varvara a fãcut semnul crucii pe o marmurã, dupã ce scrutase cu privirea rãsãritul. Urmele degetului sfânt al curatei fecioare s-au încrustat în marmurã, ca si cum ar fi fost sãpate cu un fier. Tot la acea baie, urma tãlpilor ei goale s-au întipãrit, la fel, în piatrã, din urmele acestea izvorând apoi o apã ce a vindecat multi oameni ce veneau acolo cu credintã. 

Se mai zicea, în popor, cã Sfânta Varvara era o femeie bunã, ce a devenit sfântã dupã moarte. Sfânta Varvara este patroana bolilor copilãriei si protectoarea minerilor. 

Sfânta Varvara mai e știută și ca Vârvara, Vărvara, Bărbara ori Barbura. Se spune că era „mai mare peste bube, care ajută femeilor la naşteri grele, la boli şi la primejdii”. Se mai credea că Varvara „curmă chinurile grele ale morţii”. Că ar fi una dintre cele trei stele care păzesc lumea de Antihrist și de întuneric. Alte legende povestesc că Varvara ar fi fost, fie sora, fie mama Sfântului Nicolae. Oricare i-ar fi fost originea, Sfânta Varvara e respectată cu sfințenie de către mineri, ea fiind protectoarea lor. În semn de mulțumire, minerii nu intră în mină în această zi. Petrec, pentru că voia bună, glumele și petrecerile sunt pe placul ei.

Se spune că, dacă prima persoană care îți trece pragul de ziua Sfintei Varvara este femeie, căminului îi va merge prost. De-ți intră în casă în această zi o persoană care-ți poartă gând rău, vei avea de suferit

Pe 4 decembrie, ziua Sfintei Varvara, minerii nu intrã în galerii, ci sãrbãtoresc si se veselesc. De altfel, sfintei îi plac veselia, petrecerea si glumele. Potrivit unei legende, ea este închisã în cãrbune de un blestem si doar o singurã zi pe an, pe 4 decembrie, poate sã rãsufle si sã se bucure.

În perioada 3-5 decembrie, tradit ia popularã româneascã sãrbã- toreste Zilele Bubatului, comemorând niste reprezentãri mitice feminine care sunt reminiscente ale religiei precrestine. 

Nu întâmplã tor, în unele zone folclorice existã credinta cã Sfânta Varvara umblã cu un pahar de moarte. Aceste zile erau tinute cu strictete, în special de cãtre femei, în scopul de a-si feri copiii de „bubat”, vãrsatul de vânt, sau varicelã, una dintre bolile cele mai de temut odatã. 

În traditia ruralã încã se mai se crede cã bubatul ar lovi si pe cei adulti, care ar îndrãzni sã lucreze în aceste zile. De aceea femeile se abtineau sã tese, sã coase, ca sã nu aparã bube pe fatã, dese ca itele, sã opãreascã rufe, ca sã nu opãreascã vãrsatul si copiii si nici sã nu rãmânã ciupiti ca de vãrsat. 

Ambii pãrintii aveau datoria sã pãzeau copiii ca în Zilele bubatului sã nu mãnânce porumb copt, fasole si seminte de dovleac, ca nu cumva, eventualele bube de pe fatã sã fie de mãrimea acestor seminte. 

Respectând un ritual popular, mamele îsi „îmbãrbutau” copiii ungându-i pe fatã cu miere de albine, sau cu apã în care se dizolva zahãr, apoi îi spãlau pe fatã cu apã sfintitã pentru a fi feriti de aceastã boalã. „Îmbãrbutatul” se fãcea, cu precãdere, în ziua de 4 decembrie, de Sfânta Varvara, zi în care mamele marcau si semnul crucii, cu degetul arãtãtor înmuiat în miere de albine pe fetele copiilor din familie”. 

Aceste ritualuri practicate în aceste zile veneau sã suplineascã, unde era cazul, ritul religios sau lipsa medicului, totul fiind fãcut cu gând si suflet curat, cu sperantã, încredere si nu în ultimul rând cu intentii reparatorii. 

Tot pentru sãnãtatea copiilor, se mai obisnuieste sã se dea de pomanã turte unse cu miere sau cu dulceatã. 

Prin unele zone ale tãrii, Sfânta Varvara este reprezentatã ca sotie a Sfântului Nicolae, probabil datoritã apropierii sãrbãtorilor. În alte superstitii românesti, Sfânta Varvara este vãzutã când cã sora Sfântului Nicolae, când ca mama sa, tatãl fiind Sfântul Sava. 

De asemeni, se povestea cã Sfânta Varvara este una din cele trei stele de lângã lunã. Împreunã cu celelalte douã, ea protejeazã luna de Antichrist, care vrea sã o mãnânce. Existã prin unele zone obiceiul de a se aseza pe pervazuri, la soare, farfurii umplute cu boabe de grâu înmuiate în apã. Dacã grâul Sfintei Varvara crestea repede, se zicea cã va fi un bun pentru recolte. În caz, contrar, se prevestea un an dezastruos pentru grâne. 

Se mai puneau în apã, întrun mod asemãnãtor, crengi ale pomilor fructiferi. Fiecare fatã nemãritatã tinea neapãrat sã aibã o astfel de crengutã întrucât, dacã înflorea de Crãciun, era semn cã va fi cea dintâi dintre suratele ei care se va cãsãtori. În unele regiuni, aceastã traditie era atât de importantã încât ramurile erau fortate sã înfloreascã, fiind tinute în camere mereu calde, pentru a fi dãruite apoi de cãtre fete iubitilor lor, ca o declaratie de dragoste si o promisiune a unei viitoare cãsãtorii. 

La multi ani tuturor celor ce poartã numele de Varvara, si a derivatelor sale!

Zilele Bubatului

In traditia populara romaneasca , 4 decembrie este prima zi a Bubatului , sarbatoarea bubelor ori a varsatului. Se spune ca cine lucreaza sau mananca fasole in ziua de Sfanta Varvara , se umple de bube ori nu se mai spala de bube tot anul.

Dis-de-dimineata , toti membrii familiei trebuie sa isi faca semnul crucii, inainte de a manca sau a se spala , cu degetele inmuiate in miere.

De Sfanta Varvara sau ziua de Burbura , femeile cu copii trebuie sa faca doua turte , una din ele fiind pusa pe streasina casei.Se zice ca, daca varsatul trece pe acolo, el se abate din drum sa manance turta, bea niste apa , si nu imbolnaveste pe nimeni din gospodarie, ci merge la o alta casa.

Potrivit unei vechi superstitii, daca cineva iti intra cu gand rau in casa in ziua de Bubat, le merge rau la pasari, vite sau chiar pot muri copiii.Daca dimineata iti trece pragul cea dintai o femeie, e semn rau pentru casa.

Conform obiceiului, pe 4 decembrie nu se tese si nu se coase, ca nu cumva varsatul sa fie des ca itele ori tepos ; nu se oparesc rufele ca sa nu opareasca varsatul.

Sarbatoarea Varvarei se tine de catre femei ca protectie a copiilor impotriva oparirii sau arderii la sobe.

De asemenea , in aceasta zi se practicau o seama de ritualuri magice pentru protectia celor mici .Acestia erau mazagaliti pe fata cu negreala lasata de o lumanare pe bucata de marmura, le era pusa pe fata miere si roseata la frunte , sau li se dadea dimineata , inainte de manca, sa inghita trei boabe de fasole nefiarta.Totodata, copiii erau opriti sa manance seminte de dovleac, fasole ori porumb copt , pentru ca varsatul sa nu ii ajunga cu bube la fel de mari precum aceste seminte sau boabe.

Sarbatoarea de azi se tinea pentru galci, dureri de dinti si scrantituri.Femeile care lucrau in aceasta zi riscau sa se taie la maini ori la cap.

Nu era bine sa se umble in haine negre si nici sa se faca mancare in vase negre, ca nu cumva sa ajunga taciunele in grane.

In ziua de 4 decembrie se pun in apa crengute de pomi fructiferi si se lasa acolo pana de Florii.Daca infloresc pana atunci, se zice ca anul va fi manos, daca nu, va fi secetos.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 305: Martiriul  Sfintei Barbara

Sfânta Barbara( arhaic Sf. Varvara), a fost  o fecioară martiră creștină  din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții “Patrusprezece ajutători”,  invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor, muribunzilor ș.a.

Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie.

• 1563: Ia sfârșit  Conciliul  ecumenic din  Trent . 

Convocat de papa Paul al II-lea la 22 mai 1542 in urma cererilor formulate de reformatorul protestant Martin Luther avea scopul de a clarifica problemele ridicate de Reforma protestanta.

Conciliul si-a inceput lucrarile la 13 decembrie 1545, iar lucrarile sale au durat 18 ani, in  timpul a cinci pontificate care s-au desfasurat in trei orase.

Decizii adoptate:

    Înființarea seminariilor teologice, ca locuri pentru formarea viitorilor preoți

    Plasarea altarului la loc vizibil în biserici (în evul mediu spațiul clericilor era delimitat de cel al mirenilor printr-un perete sau grilaj despărțitor)

    Păstrarea cuminecăturii în tabernacolul plasat pe masa altarului, spre deosebire de obiceiul medieval care prevedea ca ostiile consacrate să fie păstrate în nișe special construite în biserici

    Introducerea confesionalelor (acele “dulapuri” pentru spovadă, specifice Bisericii Catolice)

    Introducerea scaunelor în biserici, sub formă de bănci

    Stabilirea canonului Bibliei pentru Biserica Catolica.

• 1691: Leopold I (n.1640– d.1705), rege al Ungariei si Boemiei şi împărat al Imperiului Habsburgic (din  1658 pana la moartea sa), emite Diploma Leopoldină, documentul prin care se instaura dominaţia habsburgică în Transilvania.

Diploma leopoldină din 1691, a fost actul prin care Principatul Transilvaniei  a fost subordonat direct Curtii de la Viena în urma succeselor militare și politice în contra Imperiului Otoman, care din 1529 și până la acea dată a deținut suzeranitatea politică asupra principatului.

Prin Diploma Leopoldină din 1691 Transilvania a obținut un statut politic separat de cel al Regatului Ungariei, din care a făcut parte înainte de ocupația otomană. Legislația Regatului Ungariei  a rămas în vigoare, iar privilegiile nobilimii, sasilor si secuilor  au fost recunoscute de împărat.

În materie religioasă au fost menținute prevederile Edictului de la Turda din 1568 , care a proclamat libertatea conștiinței și toleranța religioasă, cu patru confesiuni recepte. Religiile ortodoxa si mozaica aveau statut de culte tolerate.

• 1864: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul Penal, alcătuit după modelul Codului Penal francez și al Codului Penal prusac, având la bază și unele legi penale autohtone.

Codul Civil al lui Cuza sau Codicele Civil din 1864,  a fost  în vigoare în Principatele Unite Române și ulterior România din anul  1865 si până în 1 octombrie 2011. Este singurul cod care a ramas aproape neschimbat în toată perioada comunistă.

A fost elaborat de guvernul Kogalniceanu după modelul Codului Civil Napolenian din 1804, luându-se în considerare și modificările aduse între timp acestui cod, precum și proiectul de Cod Civil italian, legea franceză asupra transcripției din 23 martie 1853, legea ipotecară belgiană din 10 decembrie 1851, dispoziții din vechiul drept românesc și a intrat în vigoare la 1 decembrie 1865.

De la acea dată, Codul Calimach  aplicat până atunci în Moldova  și Legiuirea Caradja din Muntenia , celelalte legi civile, ordonanțe domnești și instrucțiuni ministeriale fiind abrogate.

Codul Civil cuprindea 1914 articole și era împărțit în trei cărți. De-a lungul timpului, numeroase acte normative au abrogat, modificat și completat articole din Codul Civil.

În ciuda numeroaselor  eforturi de modificare, Codul Civil din vremea lui Alexandru Ioan Cuza a rămas în vigoare până la data de 1 octombrie 2011,  când a intrat în vigoare un nou Cod Civil inspirat după cel  din provincia canadiana Quebec, care este unul dintre cele mai moderne coduri civile din lume.

Elaborarea Codului Civil a fost începută de Guvernul Mihail Kogălniceanu sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, ca parte a marilor reforme legislative și a intrat în vigoare în timpul Guvernului Nicolae Crețulescu.

Codul Civil a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865. De la acea dată, Codul Calimach aplicat până atunci în Moldova și Legiuirea Caradja din Țara Românească, celelalte legi civile, ordonanțe domnești și instrucțiuni ministeriale fiind abrogate. Acest Cod a început să se aplice și în Transilvania, de la data de 15 septembrie 1943, în temeiul Legii nr. 389 din 22 iunie 1943.

ALECSANDRU JOAN I.

Cu mila lui Dumnedeu si vointia natiunale.

Domnulu Pricipateloru’Unite’Romane.

LA TOTI DE FATIA SI VIITORI SANETATE.

Vedend raportul Ministrului Nostru Secretaru de Statu la Departamentulu Justitiei, Culteloru si Instructiunii publice cu No. 56,394, prin cari Ne supune la confirmare proiectul de lege civile;

Vedendu incheiarea Consiliului Ministriloru;

Ascultandu opiniunea Consiliului Nostru de Statu;

In puterea Statutului de la 2/14 Iuliu;

Am sanctionat si sanctionamu, promulgatu si promulgamu:

CODICE CIVILE

TITLU PRELIMINARIU

Despre efectele si aplicarea legiloru in genere

Art. 1.

Legea dispune numai pentru viitoru; ea n’are putere retroactiva.

Codul Civil cuprindea 1914 articole și era împărțit în trei cărți. De-a lungul timpului, numeroase acte normative au abrogat, modificat și completat articole din Codul Civil. În ciuda unor numeroase eforturi de modificare, care au fost culminate prin pregătirea și finalizarea unor noi proiecte de Cod Civil, care erau menite să îl înlocuiască, precum cele din anii 1940, 1971 și 2004, Codul Civil din vremea lui Alexandru Ioan Cuza a rămas în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 când a intrat în vigoare un nou Cod Civil inspirat după Codul Civil din provincia Quebec, Canada.

• 1875: S-a născut Rainer Maria Rilke, important poet al liricii moderne, prozator, traducător.

S-a nascut la Praga, iar in 1886 a obtinut o bursa la Scoala Militara Reala Inferioara din St. Polten. Cinci ani mai tirziu s-a inscris la Academia Comerciala din Linz. In 1895 si-a luat Bacalaureatul, dupa care a inceput sa studieze istoria artei, filosofia si literatura. Tot in aceasta perioada a inceput sa isi publice creatiile. S-a inscris apoi la Universitatea din Munchen. A calatorit foarte mult in tarile europene, in 1900 vizitandu-l chiar si pe scriitorul rus Lev Tolstoi. A scris poeme de dragoste, de inspiratie religioasa, precum si eseuri si proza autobiografica. S-a stins din viata in 29 decembrie 1926.

Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.

Sase volume de corespondenţă cu personalităţile culturale ale vremii aduc mărturii importante asupra vieţii literare contemporane lui (“Cartea orelor”, “Sonete către Orfeu”); (m. 29 decembrie 1926).

• 1917: Are loc şedinţa de deschidere a Sfatului Ţării, din fosta Basarabie ţaristă.

La 4 decembrie 1917, stil nou (21 noiembrie 1917, stil vechi)  a avut loc şedinţa de deschidere a Sfatului Ţării – organ reprezentativ al populaţiei din fosta Basarabie ţaristă. În cadrul acestei prime ședințe Ion Inculeț a fost ales preşedinte.

În decursul existenţei sale, Sfatul Ţării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de şedinţe plenare şi două şedinţe particulare).

Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Ţării şi s-a desfăşurat în perioada 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune, a fost convocată prin Înalt Decret Regal, ţinându-şi lucrările între 25-27 noiembrie 1918.

• 1959: Ca parte a programului Mercury, NASA trimite în spațiu misiunea Little Joe 2 care transportă maimuța Sam (Macaca mulatta) pentru a testa funcționalitatea sistemelor și efectele adverse ale spațiului asupra oamenilor. Zborul a durat 11 minute și 6 secunde.

 

 Să aveți o zi frumoasă!