10 August

Este a 222-a zi a anului.
Au mai rămas 143 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 06 h 13 m și apune la 20 h 29 m. 

Citatul zilei

„ Să lupţi pentru o idee, să lupţi pentru un sentiment, pentru o patimă sau pentru o nebunie, dar să crezi în ceva şi să lupţi, asta e viaţa. Cine nu simte nevoia unei lupte, nu trăieşte ci vegetează.” (Panait Istrati, scriitor român)

Sfântul Lavrenție (Laurențiu)

Sfântul Laurențiu din Roma, alternativ Sfântul Laurențiu sau Lavrentie (d. 10 august 258, Roma) a fost un arhidiacon martir creștin. Numele său provine din limba latină și se traduce prin încoronat cu lauri, laureat.

Sfantul Lavrentie a vietuit in secolul al III lea. Lavrentie a fost arhidiaconul episcopului Sixt. Din cauza persecutiei impotriva crestinilor, Sixt a fost luat spre a fi judecat, impreuna cu doi dintre diaconii sai: Felicissimus si Agapitus. Pe cand cei trei erau aruncati in temnita, Arhidiaconul Lavrentie a spus catre Sixt: "Unde mergi, Parinte, fara fiul tau? Unde grabesti, Preasfintite, fara al tau arhidiacon?". La auzul acestor cuvinte, episcopul i-a raspuns: "Nu fiule, nu te parasesc, dar lupte inca si mai mari te asteapta. Noi, ca batranii, ne-am angajat intr-o lupta usoara. Dar pe tine, tanar viguros, te asteapta o victorie si mai plina de glorie asupra tiranului. Nu mai plange. Peste trei zile Diaconul ii va urma Preotului".

Dupa arestarea acestora, Lavrentie a vandut vasele bisericii si a impartit banii saracilor.

In timp ce Sixt era dus pe Via Appia, spre a i se taia capul, Sfantul Lavrentie i-a iesit in cale si i-a strigat: "Nu ma lasa, Parinte Sfant, pentru ca am impartit deja comorile pe care mi le-ai incredintat". Dupa ce a rostit aceste cuvinte, a fost luat de soldati si somat sa-i daruiasca imparatului comorile de care vorbise. Ca imparatul sa cunoasca despre ce comori era vorba, Lavrentie va chema schiopii, orbii, bolnavii care se bucurasera de banii dati de Lavrentie.

Cuprinsi de furie, i s-a cerut acestuia sa se inchine idolilor. A refuzat si astfel a fost inchis in temnita. Aici l-a vindecat de orbire pe Lucillus si apoi l-a botezat. Temnicerul Hippolytus, fiind martor la minune a cerut si a primit si el botezul. S-a numarat si el in rand cu mucenicii, fiind omorat pentru credinta in Hristos (vezi ziua de 13 august).

Dupa mai multe chinuri, a fost intins pe un gratar asezat pe carbuni aprinsi. Lavrentie le-a raspuns: "Eu ma dau ca jertfa placut mirositoare singurului Dumnezeu adevarat, pentru ca jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inima infranta si smerita" (Psalmii 50 :18). Pe cand soldatii intareau focul, el i-a vestit imparatului: "Invata ca acest jaratec ma racoreste dar pe tine te va chinui vesnic. Acum ca sunt ars pe o parte, intoarce-ma pe partea cealalta !". Dupa ce a fost intors si pe cealalta parte, a rostit o ultima rugaciune: "Multumesc Tie, Iisuse Hristoase, pentru ca m-ai invrednicit sa intru pe portile Imparatiei Tale", iar apoi si-a dat duhul.

Primind patimirea focului, Lavrentie a stins focul cel necurat al idolatriei. In iconografie, el este reprezentat cu cadelnita cu jar in mana, cadind si inmiresmand Biserica lui Hristos.

Anglia sărbătorește azi Ziua Națională a Fotbalului

Englezii au inventat fotbalul si i-au dedicat acestui sport o zi speciala, in care sa-l sarbatoreasca - 10 august.

Conform unor date date publicitatii de Federatia engleza de fotbal:

un suporter se gandeste la fotbal cam o data pe minut.

aproximativ 50% dintre suporteri se gandesc la fotbal mai mult decat la mancare sau la munca

94% dintre microbistti isi planifica evenimentele de peste an in functie de fotbal

63% spun ca principalul subiect zilnic  de discutie este fotbalul

91% dintre pasionati si-au anulat sau amanat un eveniment din familie (nunta, botez, zi de nastere) pentru un un meci de fotbal

50% dintre fanii acestui sport spun ca cel mai fericit moment al anului este prima etapa din campionat.

Ziua Leilor

Nu ne referim la bani, ci la însuși regele animalelor, stăpânul junglei, pisica aceea mare și fioroasă. Scopul zilei de astăzi este acela de a face lumea să acorde atenție pericolului care pândește această specie atât de frumoasă și interesantă. Ne referim desigur la faptul că leul este pe cale de dispariție, fiind o specie protejată prin lege.

Ziua Leilor a fost fondată de o organizație numită Big Cat Rescue. Aceasta este cea mai mare organizație din lume care luptă pentru drepturile „pisicilor mari”. Acestea includ, printre altele, leii, tigrii și pumele.

Nu sunt multe lucruri pe care le poți face pentru lei în această zi, dar poți distribui măcar niște articole informative despre importanța ei. Educarea altora începe cu noi înșiși, nu uita.

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1519: Cele cinci corăbii aflate sub comanda lui Fernando pornesc din Sevilla, în prima călătorie în jurul lumii.

In 1519 cele cinci corabii aflate sub comanda lui Fernando Magellan ( Trinidad, San Antonio,Concepción, Victoria, Santiago) pornesc din Sevilla, in prima calatorie in jurul lumii.

Expeditia maritima, care  a durat doi ani, s-a realizat din dorinta lui Magellan de a descoperi un drum prin vest spre Indii, spre Insulele Mirodeniilor.

Trecand din Oceanul Atlantic in Oceanul Pacific el descopera (in anul 1520) stramtoarea care-i poarta azi numele (Stramtoarea Magellan este situata intre extremitatea sudica a Americii de Sud si uneste Oceanul Atlantic cu Oceanul Pacific) si insula Tara de Foc.

A traversat pentru prima oara Oceanul Pacific descoperind insulele Leyte, Bohol si Cebee din Arhipelagul Filipine.

Pe 27 aprilie 1521, Magellan a fost ucis in Filipine in timpul unei lupte cu bastinasii. Locotenentul sau, Juan Sebastian El Cano, reuseste sa incheie calatoria in jurul lumii in acelasi an, doar nava Victoria intorcandu-se din expeditie. 

Fernando Magellan şi epopeea omului care a înconjurat pentru prima oară Terra

10 curiozitaţi despre prima călătorie în jurul lumii, efectuată de Fernando Magellan

• 1534: A început înălțarea bisericii „Sf. Dumitru” din Suceava, ctitorie a domnitorului Petru Rareș.

Biserica Sfântul Dumitru a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău. Pisania aflată deasupra ușii de intrare de pe zidul de sud al bisericii conține următorul text în limba slavonă: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel bătrân, să zidească biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului slăvitului, marelui mucenic și purtător e biruință, Dimitrie, izvorâtorul de mir. Și a început a zidi în anul 7042 (=1534) august 10 și s-a isprăvit în anul 7043 (=1535) august 30 și s-a sfințit cu mâna Preasfințitului Mitropolit Teofan„.

• 1539: Împăratul Franţei, Francisc, a introdus în ţară limba de stat: el a ordonat ca toate documentele oficiale să fie alcătuite nu în latină, ci în franceză.

Ordonanța de la Villers-Cotterêts (în franceză Ordonnance de Villers-Cotterêts) este un document ratificat, la 10 august 1539, de regele Francisc I al Franței și care face parte dintr-o amplă reformă legislativă din perioada domniei acestuia. 

Acesta impune utilizarea limbii franceze în toate documentele oficiale, în locul latinei.

Prima pagină a Ordonanţei

• 1675: A fost înfiinţat observatorul astronomic de la Greenwich, 

amplasat chiar în Parcul Greenwich,Londra, prima clădire cu scop ştiinţific special construită pentru a servi acestui ţel, fondată ca instituţie ştiinţifică pentru cercetare în navigaţie de către Charles al II-lea.

Chiar dacă Observatorul Regal și-a mutat echipamentul în afara Londrei după al Doilea Război Mondial pentru zone mai puțin poluate, vechiul Observator Regal - fondat în 1675, și acum făcând parte din Muzeul Marinei - are o colecție impresionantă de telescoape și alte instrumente astronomice. Vizitatorii pot să meargă pe primul meridian, care trece prin curtea observatorului.

Timp de 250 de ani, acest observator a reprezentat centrul naţional de cercetare în astronomie, reglarea timpului şi evenimente solare şi magnetice. Rolul său navigaţional şi temporal a condus la stabilirea Meridianului Greenwich (longitudinea de 0 grade), acceptat ca Prim Meridian al Lumii în 1884.

• 1793: Palatul regal Muzeul Luvru în Paris va fi inaugurat ca muzeu.

Muzeul Luvru (în franceză Musée du Louvre) este cel mai mare muzeu de istorie și artă din Franța (după suprafață, 210.000 m2 dintre care 60.600 m2 destinați expozițiilor) și unul dintre cele mai importante muzee din lume. Este situat în centrul capitalei franceze, Paris, între cheiul drept al Senei și strada Rivoli (franceză Quai de Louvre - Rue Am. de Coligny - Rue Rivoli), în primul arondisment, într-o clădire istorică, fost palat regal, Palatul Luvru. Exponatele de artă franțuzești acoperă o largă parte din istoria Franței, de la Dinastia Capețienilor până în prezent.

Muzeu cu caracter universal, Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizației, din Antichitate până la 1848, și acoperă o arie geo-culturală întinsă, de la Europa occidentală, Grecia, Egipt până la Orientul Apropiat (la Paris există - în linii mari - o împărțire a domeniilor de expunere muzeală: arta europeană din perioada de după 1848 este încredințată Muzeului d’Orsay și Centrului Pompidou, arta asiatică este expusă la Muzeul național de Arte asiatice Guimet, iar arta africană, americană și din Oceania este sub tutela Muzeului Quai Branly), o serie de capodopere fiind expuse în Pavilionul Sesiunilor al muzeului Luvru. Operele prezente la Luvru au o mare varietate, de la picturi, sculpturi, desene până la ceramică, obiecte arheologice sau alte obiecte de artă.

Printre piesele cele mai celebre prezente la Luvru se numără: Codul lui Hammurabi, Venus din Milo, Gioconda de Leonardo da Vinci și Libertatea conducând poporul de Eugène Delacroix. Luvrul este de asemenea unul dintre cele mai vizitate muzee din lume, cu aproximativ 8,5 milioane de vizitatori în 2008.

La originea Luvrului se află o cetate construită de către Filip al II-lea al Franței în anul 1190 și care ocupa o pătrime a actualei Curți Pătrate. Planul cetății era constituit dintr-un patrulater cu laturile de 78x72 m înconjurat de șanțuri, flancat de turnuri și având două căi de acces. În mijlocul cetății se afla un donjon fortificat: Marele Turn al Luvrului. Una dintre principalele misiuni ale cetății era de a supraveghea avalul Senei, această parte fiind una dintre zonele folosite adesea de invadatori încă de pe vremea vikingilor. În 1317, odată cu transferul bunurilor aparținând Ordinului Templierilor către Ordinul Ospitalierilor, vistieria regală, păstrată până atunci în Casa Templierilor din Paris, este transferată la Luvru. Carol al V-lea va transforma ulterior Luvrul în reședință regală cu ajutorul arhitectului Richard du Temple.

Nemaifiind de nici un folos, Marele Turn al Luvrului este demolat de către Francisc I al Franței în 1528, iar în 1546 începe transformarea fortăreței în reședință de lux. Francisc I dispune de asemenea demolarea întregii aripi de vest a cetății, pe care o înlocuiește cu o construcție în stil renascentist, creată de către Pierre Lescot. De asemenea, Francisc I este cel care a achiziționat Mona Lisa (Gioconda) de la Leonardo da Vinci în 1516, după ce îl invitase pe acesta în Franța să lucreze la Amboise la castelul Clos-Lucé (nume vechi, Cloux) unde artistul și-a petrecut ultimii ani ai vieții. Lucrările de transformare a cetății sunt continuate ulterior în timpul domniilor lui Henric al II-lea și Carol al IX-lea, partea de sud a ceea ce mai rămăsese din vechiul Luvru fiind la rândul ei demolată pentru a face loc unei aripi tot în stil renascentist.

În anul 1594, Henric al IV-lea decide unirea palatului Luvru cu palatul Tuileries construit de Caterina de Medici. Este începutul unui proiect de anvergură care este acum denumit Le Grand Dessein și a cărui primă etapă constă în construcția Marii Galerii ce unește pavilionul Lesdiguères (numit astfel în onoarea lui François de Bonne, baron de Champsaur, primul duce de Lesdiguères) cu pavilionul La Trémoille (numit în onoarea lui Henri de la Trémoille).

Curtea Pătrată este realizată de către arhitecții Jacques Lemercier și apoi Louis Le Vau, sub domniile lui Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea, având de patru ori dimensiunea curții renascentiste de pe timpul lui Francisc I, dimensiune ce duce implicit și la demolarea a ceea ce mai rămăsese din cetatea medievală. Amenajarea și decorarea palatului sunt realizate de pictori celebri, precum Nicolas Poussin, Giovanni Francesco Romanelli⁠(fr) sau Charles Le Brun. Această dezvoltare a Luvrului este însă întreruptă brusc în anul 1678, când Ludovic al XIV-lea alege Versailles ca centru al puterii și ca reședință regală. Urmează o perioadă în care Luvrul va rămâne neschimbat, până când în secolul al XVIII-lea o serie de proiecte de modificare sunt conduse de Ange-Jacques Gabriel și Jacques-Germain Soufflot. Printre aceste proiecte este și acela de a transforma palatul în muzeu, proiect ce începe în timpul lui Ludovic al XV-lea, însă care va fi pus în practică abia o dată cu Revoluția Franceză.

Istoric

Funcția de muzeu a Luvrului începe odată cu expoziția celor mai frumoase tablouri ale colecției regale, ținută la Palatul Luxemburg între anii 1750 și 1785, și care a cunoscut un enorm succes. Marchizul de Marigny, director general al Clădirilor Regale (în franceză Bâtiments du roi) și succesorul acestuia, contele de Angiviller, elaborează un proiect prin care Luvrul să devină un muzeu permanent. Acest proiect devine lege la data de 6 mai 1791, iar la 10 august 1793 are loc inaugurarea oficială a noului muzeu. Acesta a fost inițial un loc de pregătire a artiștilor vremii, publicul larg având acces numai în zilele de duminică până în anul 1855.

În timpul Primului Imperiu muzeul se va numi Muzeul Napoleon având ca prim director pe Dominique-Vivant Denon. Muzeul este extins de către arhitecții Charles Percier și Pierre-François-Léonard Fontaine, aceștia construind aripa de pe strada Rivoli. Aceștia vor construi în 1808 și un mic arc de triumf numit Arcul de Triumf Carrousel, care va fi decorat de către Dominique-Vivant Denon cu basoreliefuri și cu statuete ce slăvesc gloria armatelor victorioase. Deasupra era plasată o statuie antică din bronz reprezentând cai, ce aparținuse bazilicii San Marco din Veneția, și care va fi înapoiată acesteia în 1815.Sub domnia lui Napoleon al III-lea Luvrul a suferit mai multe modificări, în principal în cadrul proiectului Le Grand Dessein: galeria de nord ce leagă Luvrul de Palatul Tuileries a fost completată prin adăugarea de noi clădiri realizate de Hector-Martin Lefuel după planurile lui Louis Visconti; alte clădiri au fost adăugate la sud pentru a oferi simetrie complexului arhitectural care a devenit din ce în ce mai impunător. În 1871, muzeul a fost incendiat în timpul Comunei din Paris iar arhitectul Lefuel a fost nevoit să reconstruiască o parte din clădiri. Palatul Tuileries nu va fi reconstruit astfel încât, după mai mulți ani de deliberări, ruinele vor fi demolate în 1882. Această demolare marchează începutul Luvrului modern, acum fiind aproape în totalitate consacrat culturii, cu excepția aripii Richelieu în care funcționa Ministerul de Finanțe. Ministerul va fi mutat din aripa Richelieu printr-o decizie a președintelui francez François Mitterrand abia în 1981.

• 1856: Prima grădină botanică din România

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iaşi este cea mai veche de acest tip din România. A fost înfiinţată în 10 august 1856 de cel ce îi dă numele acum, Anastasie Fătu, medic şi naturalist, pe o proprietate cumpărată de acesta.

Prima grădină, înfiinţată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmaşii lui.

În 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi înfiinţează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există şi astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.

În 1921, profesorul Alexandru Popovici înfiinţează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universităţii noi, unde construieşte şi mici sere, folosite pentru creşterea plantelor tropicale. Această locaţie se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăşte mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Ţopa, pentru ca aceasta să satisfacă cerinţele de învăţământ.

Astăzi, Grădina Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa. Adăposteşte peste 600 de soiuri de trandafiri şi are secţie specială pentru nevăzători.

• 1864: Guvernul român a contractat primul împrumut extern al României

Împrumutul, în valoare de 916.000 de lire sterline, cu o dobanda de 7%, din care statul român a primit 679.244 de lire sterline, cu dobandă de 7%, era garantat cu veniturile vămilor şi a fost contractat cu banca britanică „Stern Brothers”.

Banii imprumutati erau destinati, in principal, finantarii despagubirilor rezultate din secularizarea averilor manastiresti din 1863 si pentru inzestrarea ostirii romane.

• 1875: S-a pus piatra fundamentală a castelului Peleş din Sinaia, 

unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat şi, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul dintre cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumătăţi a asecolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, a vizitat pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumuseţea locurilor. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul a hotărât construirea unui castel într-un loc retras şi pitoresc: Piatra Arsă. Lucrările au început în 1873, sub conducerea arhitecţilor Johannes Schultz şi Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii: cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.

În 1875 s-a pus piatra de temelie a castelului, sub care au fost îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede româneşti cu chipul lui Carol I.

În 1883 a avut loc inaugurarea oficială a Peleşului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un sediu al noii dinastii, iar aşezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare, la vremea aceea, Predealul era graniţa României cu Austro- Ungaria. Apoi, Peleşul a devenit reşedinţa de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme.

• 1884: S-a născut Panait Istrati, scriitor român de limbă română şi franceză, 

numit „romancier experimental”, precum şi „un povestitor născut din timpurile biblice”, cunoscut datorită povestirilor „Chira Chiralina” (1923) şi „Codin” (1925) , precum şi graţie romanului „Ciulinii Bărăganului” (1928).

Citate

·       * Cât de târziu ne învaţă viaţa să preţuim sentimentele la adevărata lor valoare... Cu câtă înverşunare ne risipim toţi frumoasa şi înşelătoarea tinereţe, care nu mai revine niciodată... Cu câtă dărnicie risipim aurul curat în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare...

·       * Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tău şi-ţi voi spune dacă-l iubeşti sau nu.

·       *  Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile... să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea... să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp... şi apoi să râzi!

• 1913: Pacea de la București

In 1913 are loc Pacea de la Bucuresti, care consfinteste sfarsitul celui de-al doilea razboi balcanic si infrangerea Bulgariei.

Tratatul de pace este semnat între Bulgaria pe de-o parte ºi Romania, Serbia,Muntenegru ºi Grecia, pe de alta.

Conform prevederilor, Grecia si Serbia isi impart Macedonia, iar Romania anexeaza Cadrilaterul.

• 1920: Dispariția Imperiului Otoman

S-a semnat, la Sèvres, la sfârşitul Primului Război Mondial, Tratatul de pace dintre Antanta şi Imperiul Otoman; se recunoşteau inclusiv noile graniţe ale României.

Negocierile de pace au durat peste 15 luni, fiind începute la Conferința de Pace de la Paris, au continuat la Conferința de la Londra și au ajuns la forma finală a documentului la Conferința de la San Remo; (aprilie 1920).

In textul acestui Tratat, turcii recunoșteau inclusiv noile granițe ale României Mari.

Tratatul de la Sèvres a fost anulat în cursul Războiului de Independenţă al Turciei, la sfârşitul căruia a fost semnat un nou tratat de pace – „Tratatul de la Lausanne” (1923), mult mai favorabil Istanbulului.

La semnarea tratatului de pace nu au participat Statele Unite ale Americii şi Rusia, Rusia fiind exclusă din cauza semnării Tratatului de la Brest-Litovsk (1918).

În cadrul tratatului de la Sèvres, Imperiul Otoman a reprimit teritoriile pe care le pierduse în faţa Imperiului Rus, în timpul războiului din 1877 – 1878 (Ardahan, Kars şi Batumi).

• 1951:  S-a înregistrat cea mai ridicată temperatură din România, +44, 5 grade Celsius, în judeţul Brăila, la Ion Sion.

• 1957: Este data de naștere a Teatrului național de televiziune