14 august

Este a 226-a zi a anului.
Au mai rămas 139 de zile până la sfârșitul anului.
Soarele răsare la 6 h 17 m și apune la 20 h 23 m.

Citatul zilei

(Bertolt Brecht, dramaturg, poet și regizor german, n. 10 februarie 1898— d. 14 august 1956)

Evenimente de-a lungul timpului…

• 1867: S-a născut John Galsworthy, prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932.

Motivația Juriului Nobel:

"pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte"

În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer maritim de origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor. "Mi-ar plăcea să fiu dotat pentru scris", mărturisește el într-o scrisoare adresată unui prieten, "cred într-adevăr că este mijlocul cel mai agreabil de a câștiga bani, dar important pentru mine nu este atât faptul de a scrie, cât ideile exprimate. Presupun că arta de a scrie poate fi cultivată, dar că nu e imposibil să cultivi claritatea profunzimilor, nici plantele rare".

John Galsworthy excelează în arta portretului. Este un atent observator al trăsăturilor care relevă calități sau defecte rezultând din determinarea socială a personajelor. Compasiunii sale sincere, izvorâtă dintr-o înțelegere sensibilă a nedreptăților ca și a victimelor epocii, i se adaugă însă uneori tendințe moralizatoare tradiționale scrisului englezesc. Scriitorul a apărut unora dintre criticii sau comentatorii săi ca un om care-și zugrăvește personajele sub multiple aspecte, abținându-se însă de a le judeca.

• 1893: A fost emis primul permis de conducere din lume.

Atunci, Şeful poliţiei din Paris a prezentat „o referinţă prin care se certifica abilitatea de a opera un vehicul de transport cu un motor mecanic” unui şofer francez al cărui nume nu se mai cunoaşte, din păcate.

De asemenea, Franţa este prima ţară care a introdus un test pentru obţinerea unui permis şi a instituit restricţii de parcare. Important de ştiut este faptul că pentru a avea un astfel de certificat, conducătorul trebuia să ştie să îşi repare maşina.

Opt ani mai târziu, permisele erau date tuturor deţinătorilor auto din Franţa.

• 1893: În această zi în capitala Franţei, Paris, se emit primele plăcuţe de înmatriculare pentru automobile.

Înmatricularea maşinilor a venit foarte firesc în Paris pentru că şi căruţele aveau astfel de elemente de identificare în Franţa încă din 1800. După capitala franceză, în Germania au fost introduse plăcuţele de înmatriculare în 1896, iar Olanda a fost prima ţară care să introducă un sistem naţional de înmatriculare în 1898, care avea pur şi simplu un număr.

În Statele Unite primele plăcuţe au fost introduce în New York în 1901. La acea vreme plăcuţele nu erau emise de vreo autoritate, ci fiecare motorist trebuia să şi le confecţioneze, cu condiţia să nu se suprapună cu cele existente. Ulterior în statele Virginia şi Massachusetts autorităţile locale au început să emită plăcuţele de înmatriculare unice. Până în 1957 plăcuţele de înmatriculare nu aveau dimensiuni similare, începând cu acel an producătorii şi autorităţile hotărând să facă un format comun, Europa, America şi Australia având fiecare dimensiunile sale acceptate la nivel continental.

• 1916: România declara război Austro-Ungariei, intrând în prima conflagraţie mondială.

 Ca urmare a Consiliului de Coroana din 14 august 1916 România a intrat în Primul Război Mondial alături de Antanta.

n aceeaşi zi ministrul român la Viena, Edgar Mavrocordat, a înmânat ministrului de externe austro-ungar declaraţia de război.

Aceasta cuprindea următorul fragment:

“Speranţa pe care ne-am fondat-o pe aderarea noastră la Tripla Alianţă a fost înşelată. De-a lungul unei perioade de mai bine de treizeci de ani, românii din Austro-Ungaria nu numai că n-au avut parte de nicio reformă care să le dea un sentiment de satisfacţie, dar dimpotrivă au fost trataţi ca o rasă inferioară şi condamnaţi să suporte opresiunea unui element străin care nu constituia decât o minoritate în rândul diverselor naţionalităţi care compun Statul Austro-Ungar. Toate aceste nedreptăţi pe care le-au suferit fraţii noştri au întreţinut între ţara noastră şi monarhia austro-ungară o continuă stare de animozitate pe care Guvernele Regale nu au depăşit-o decât cu preţul unor mari dificultăţi şi cu numeroase sacrificii”.

Omul politic conservator Vasile Th. Cancicov semnala următoarele pentru datele de 14 și 15 august 1916: (Jurnal din vremea ocupa­ției. Impresiuni și păreri personale din timpul războiului României. Jurnal zilnic 13 august 1916 ‑ 13 august 1917, pp. 28‑31).

„Duminică, 14 august. (…) De la București, spre Predeal, a trecut un tren militar ce transporta o parte din regimentul 6 Vânători. Lucrul acesta e simptomatic; azi la București e adunat Consiliul de Coroană, iar înainte ca acest consiliu să fi luat o hotărâre, asistăm ziua în amiaza mare la transportare de trupe spre granița Carpaților. Soldații sunt entuzias­mați, încărcați de flori, cântă în cor împreună cu publicul de pe peron «La arme!» De la București n‑a sosit nici o știre. (…)

La ora 8 seara vine la Cazinou știrea că mobilizarea generală a fost hotărâtă pentru astă‑seară la miezul nopții. Vestea mobilizării generale n‑a produs nici un entuziasm. Jocul a încetat imediat, iar cazinoul stinge luminile și închide. Toată lumea iese în parc spre a merge acasă; toți discută zgomotos, unii aplaudă gestul României, alții rămân pesi­miști. Un agent de poliție îmi comunică că toate trenurile de pasageri au fost suspendate pe 5 zile. (…)

• 1921: S-a născut Giorgio Strehler, unul dintre cei mai compleți oameni de teatru ai secolului XX. 

Dupa ce monteaza in Elvetia (in timpul razboiului) si in Italia pentru mai multe companii, fondeaza la Milano impreuna cu Paolo Grassi, Piccolo Teatro (1941), inaugurat cu „Azilul de noapte” de Gorki. A semnat afisele a circa 200 de spectacole, unele reluate in decursul anilor. Printre ultimele spectacole se numara „Elvira o la passione teatrale”(1987) si „Faust fragmente” (1991) unde avea rolul titular. In 1968 fondeaza Teatro Azione, unde realizeaza „Cantecul calugaritei lusitane” de P. Weiss – anticipind teatrul sarac – si „Sfanta Ioana a abatoarelor” de Brecht (m.25.12.1997).

Să aveți o zi frumoasă!