23 Decembrie

Este a 357-a zi a anului .

Au mai rămas 8 zile până la sfârşitul anului.

Soarele răsare la 07 h 49 m şi apune la 16 h 40 m.

Citatul zilei

„Dacă vrei ca totul să rămână așa cum este, este nevoie ca totul să se schimbe.” (Giuseppe Tomasi di Lampedusa, scriitor sicilian, n. 23 dec. 1896 - d. 23 iulie 1957)

 



Evenimente de-a lungul timpului…

• 1777:  S-a născut Alexandru I, ţar al Rusiei între anii 1801-1825; (m. 1 decembrie 1825).

   

  

In timpul domniei sale, Rusia a anexat Finlanda, o parte din Polonia si a intrat in 1812  în posesia teritoriului cuprins între Prut şi Nistru (Basarabia), care aparţinea Principatului Moldova. A fost unul dintre principalii opozanti ai lui Napoleon.

S-a  întâlnit la Tilsit pe 25 iunie 1807 cu imparatul francez Napoleon I, care avea să dividă cu Alexandru imperiul lumii. Ca un prim pas, Napoleon  îl va lăsa pe tarul Alexandru  în posesia Principatelor Dunarene  și îi va da mână liberă în afacerile cu Finlanda, urmand ca după aceea, împărații estului si vestului , la momentul potrivit sa ii alunge pe turci  din Europa și sa  mărșăluiasca de-a lungul Asiei pentru a cuceri India.

Un plan atât de uimitor a trezit în mintea impresionabilă a lui Alexandru o ambiție față de care până atunci fusese străin. Interesele Europei au fost uitate. „Ce este Europa?”, a exclamat el ambasadorului francez. „Unde este, dacă nu suntem noi și voi?

Contradicțiile  personalității sale l-au facut pe Alexandru unul din cei mai bizari conducatori pe care i-a avut Rusia. Pe deasupra, moartea sa este învăluită în mister, iar locul unde se află rămășițele sale pamantesti este necunoscut.

• 1823: S-a născut Alexandru Flechtenmacher, compozitor, violonist și dirijor român născut la Iași, autorul melodiei “Hora Unirii”.

   

  

A urmat studii muzicale in orasul natal, iar apoi a studiat la Conservatorul din Viena.S-a implicat activ in Revolutia de la 1948, perioada in care a scris mai multe cintece patriotice. A compus primele vodeviluri si operete romanesti, precum si cupletele pentru piesele scriitorului Vasile Alecsandri.

A scris muzica pentru aproape toate spectacolele romanesti de teatru aparute intre anii 1840-1880, creand circa 600 de piese muzicale.

Opera sa este inspirata din folclor, iar multe din creatiile sale, in special hore si sarbe, au intrat in repertoriul lautarilor romani. De numele lui se leaga si Conservatorul din Bucuresti, el fiind fondatorul institutiei pedagogice si primul director al acesteia. S-a stins din viata la Bucuresti la 28 ianuarie 1898.

• 1884: S-a născut Nicolae Malaxa, inginer şi întreprinzător român; (d. 1965). 

Nicolae Malaxa (n. 10/23 decembrie 1884, orașul Huși, județul Vaslui – d. 1965, New Jersey) a fost un inginer și întreprinzător român, unul din cei mai importanți industrialiști ai României interbelice. În același timp, pentru unii, Malaxa este o personalitate controversată datorită simpatiilor sale politice.

Uzinele Malaxa au fabricat sub licență 126 de șenilete Renault UE. Nicolae Malaxa le-a dat legionarilor două șenilete direct de pe linia de producție în timpul rebeliunii din 1941, fapt care a condus la confiscarea uzinelor de către statul român.

• 1896: S-a născut Giuseppe Tomasi di Lampedusa (d. 23 iulie 1957), scriitor sicilian. 

Este faimos pentru singurul său roman, Il Gattopardo (publicat postum pentru prima dată în 1958, tradus sub titlul Ghepardul), ce se petrece în Sicilia în timpul Unificării Italiei.

Giuseppe Tomasi s-a născut la într-o mare familie nobilă. Este fiul lui Giulio Maria Tomasi și a lui Beatrice Mastrogiovanni Tasca di Cutò. Întrega sa viață a rămas foarte strâns legat de mediul familial și a evitat să se alăture mediilor literare. A rămas în istoria literaturii italiene drept autor al unui singur roman, Ghepardul. A studiat scriitorii italieni și străini, clasici și moderni, vădind un interes deosebit pentru teoriile lui Freud. În 1943, în cursul unui bombardament a fost distrusă casa familiei sale, moment care a reprezentat și începutul declinului clasei din care făcea parte.

Ghepardul

Pe la sfârșitul anului 1954 și în 1955 a început să redacteze romanul Il Gattopardo (Ghepardul), scop în care a cules o serie de descrieri de locuri, persoane și experiențe, practic o bază de date, pe care a publicat-o în 1954 sub titlul Luoghi della mia prima infanzia (Locurile copilăriei mele).

Romanul Il Gattopardo a fost refuzat de editorul Elio Vittorini, fiind publicat postum, în 1958, de Feltrinelli. Cartea a avut un imens succes la public, în special datorită excepționalei transpuneri cinematografice de către regizorul Luchino Visconti, în 1963. Filmul a beneficiat și de o distribuție cu mari actori (Burt Lancaster, Alain Delon, Claudia Cardinale) în rolurile principale.

Romanul Ghepardul urmărește istoria familiei unui nobil din Sicilia, Don Fabrizio Corbera, Principe de Salina, în cursul evenimentelor din perioada cunoscută sub numele de Risorgimento. Cel mai memorabil moment din carte este acela în care Tancredi, nepotulul lui Don Fabrizio, încearcă fără succes să îl convingă pe Don Fabrizio să rupă jurământul de credință față de Regatul celor două Sicilii, care se prăbușea, și să se alieze cu dinastia de Savoia, ocazie cu care rostește fraza '"Bisogna cambiare tutto per non cambiare nulla"' (Trebuie să schimbăm totul pentru ca nimic să nu se schimbe).

Fiul adoptiv al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Gioacchino Lanza Tomasi, mărturisea despre el că era un „om al tainelor“. Că a fost și a rămas așa, se poate vedea din faptul că nici azi, la aproape cinci decenii de la moartea lui, biografii nu cunosc din viața aristocratului sicilian decât lucruri foarte puține și nesemnificative.

Giuseppe Tomasi di Lampedusa a scris o singura carte. A scris-o tarziu, dupa ce intelesese ce era de inteles, tarziu, pe cand deja murea. Bineinteles, ca editorii nu au inteles de la inceput ce este „Ghepardul” si nu au vrut sa publice romanul.
 „Ghepardul” este cel mai important roman italian din secolul XX, ba chiar exista si o minoritate care crede ca „Ghepardul” este cel mai important roman din secolul XX.
Giuseppe Tomasi di Lampedusa a murit fara sa stie ca uite, pana la urma, unii au inteles. Cu doua luni inainte de sfarsit, scria in testament: „Doresc, ba nu, vreau, ca la moartea mea sa nu se faca nici un fel de anunt, nici in ziare, nici in vreun alt mod. Funeraliile trebuie sa fie cat mai simple posibil, la o ora incomoda. Nu doresc nicio floare si nimeni care sa ma conduca in afara de sotia mea, de fiul meu adoptiv si logodnica acestuia”.
Giuseppe Tomasi di Lampedusa a murit neimpacat, preferand cainii oamenilor, cum probabil ca este si firesc. „Ghepardul”, insa, e viu. Faptul ca aceasta carte exista este unul dintre foarte putinele motive de optimism ale timpurilor noastre. Giuseppe Tomasi di Lampedusa ramane unul dintre putinii care care nu au trait degeaba.
Sunt si eu dintre aceia care intr-o carte, la fel ca intr-o viata, cauta frumusetea. Nobilul Giuseppe Tomasi di Lampedusa scria elegant, atent la estetica, stia ca si cuvintele au viata lor nobiliara de care e bine sa tii seama. Sunt lucruri care intr-o fraza pur si simplu nu se fac.
Nu gasim insa in „Ghepardul” acea frumusete care traieste doar pentru frumusete, nu, Giuseppe Tomasi di Lampedusa intelege istoria, ceea ce este, poate, cea mai rafinata forma a inteligentei.
„Ghepardul” spune viata si moartea ultimului Principe de Salina, un pretext, de fapt, pentru a-i face Siciliei din vremea lui Garibaldi si dintotdeauna brutale declaratii de dragoste.
Giuseppe Tomasi di Lampedusa aduce literatura acolo unde ii este cel mai bine – acolo unde o epoca schimba o alta epoca.
Si ce personaje ne-a lasat Giuseppe Tomasi di Lampedusa! Don Fabrizio, Principe de Salina (scriitorul face din moartea acestui gigant indragostit de stele o melancolie de o insuportabila frumusete, cum sunt cateodata diminetile indragostitilor), Tancredi, Angelica, don Calogero, Parintele Pirrone si cainele Bendico, despre care autorul spune ca e cheia intregului roman, si chiar este. Lor, „Ghepardul” le datoreaza vesnicia. Datorita lor, aceasta carte unica (desi grea, cum este mereu istoria) este inteleasa si de functionarii cu posturi mici si medii de raspundere, si de uitatele actrite de varieteu, si de naivi si pana si de cinici.

• 1909: Se naşte la Bucureşti, principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria.

   

  

La 23 decembrie 1908 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1909 (stil nou), se naşte la Bucureşti, principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria, căsătorită la Sinaia cu arhiducele Anton de Habsburg la 26 iulie 1931, avînd şase copii: Ştefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935), Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939) şi Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942).

 

Căsătoria Ilenei cu Arhiducele Anton de Habsburg a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară cînd un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială.

A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române.

Ceremonia căsătoriei a avut  loc la Castelul Pelişor, pe data de 26-27 iulie, la vîrsta de 22 de ani. Pentru că tatăl sau murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.

Invazia armatei roşii şi ocupare României, forţarea abdicării regelui Mihai de generalul KGB Vîşinski, fac ca la 8 ianuarie 1948  Principesa Ileana, împreună cu nepotul său regele Mihai I, să părăsească România.

S-a mutat cu întreaga sa familie întîi în Elveţia apoi în Argentina. La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite.

După divorţul său, se căsătoreşte în 1961, la New York, cu Ştefan Isărescu, de care ulterior se desparte şi se călugăreşte, făcînd timp de şase ani stadiul de novice, într-o mănăstire din Franţa.

În 1967 se reîntoarce în S.U.A. şi, sub numele de maica Alexandra, devine stariţa mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Faţă, din oraşul Ellead, Pennsylvania. În septembrie 1990 revine în România pentru cîteva zile. Moare la 2 iunie 1991 la Ohioville, statul Ohio, S.U.A..

După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vîrsta de 81 de ani şi suferindă. Cîteva luni mai tîrziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown, Ohio, S.U.A. ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia Mănăstirii unde a locuit de la început.

• 1954: A avut loc primul transplant de organe la om, la un spital din Boston.

  

In premiera mondiala, medicii Murray si Harrison au transplantat un rinichi.

 

• 1963: Cargoul “Bucuresti” a anocorat in portul Constanta, devenind prima nava sub pavilion romanesc care a efectuat o călătorie în jurul Pământului. 

Călătoria Cargoului Bucureşti a durat 144 de zile.

Cargoul Bucureşti a fost construit în anul 1962, în Iugoslavia, şi în data de 11 august 1963 a părăsit Dana Portului Constanţa, navigând spre vest, cu un echipaj de 50 de persoane la bord, sub comanda căpitanului de cursă lungă Liviu Neguţ, unul dintre cei mai buni comandanţi ai flotei maritime comerciale româneşti. Voiajul a durat 4 luni şi 11 zile, până pe dată de 23 decembrie 1963, au fost parcurse 27.600 de mile, şi echipajul a avut vreme frumoasă pe parcursul voiajului, fiind ferit de furtunile violente. Secundul navei era Boris Cazacu şi ofiţerul III al cargoului Bucureşti a fost Romulus Moise, care ulterior a devenit primul decan al Facultăţii de Navigaţie şi director al Companiei Naţionale Maritime Navrom. Nava era încărcată cu tractoare, instalaţii pentru o fabrică de ciment, zahăr şi lădiţe cu şuncă de pentru Cuba şi China. 

Cargoul a navigat prin Marea Neagră şi prin Mediterana şi a făcut prima escală în Gibraltar, pentru hărţi necesare călătoriei în jurul lumii. Traversarea Atlanticului a durat 17 zile şi nava a atins coasta Cubei la Santiago de Cuba. Apoi La Havana au fost descărcate tractoarele şi utilajele pentru fabrică de ciment, iar apoi s-au făcut opriri la Cienfuegos şi la Guantánamo de unde a fost încărcat zahăr pentru China. După o lună petrecută în Marea Caraibilor, nava a plecat spre Oceanul Pacific. În Panama, nava, care venea dintr-o ţară comunistă, a fost reţinută şi verificată timp de câteva săptămâni, de militarii americani, care asigurau securitatea canalului, şi de autorităţile statului Panama, dar în cele din urmă a reuşit să traverseze cu bine Canalul şi s-a oprit la Honolu, în arhipelagul Hawaii. 

• 1989: Prima zi fara comunism  a romanilor, dupa mai bine de 40 de ani.

   

  

In timpul noptii au fost atacate Televiziunea, cladirea Comitetului Central al PCR, Biblioteca Centrala Universitara, care a fost grav afectata de incendii, Ministerul Apararii Nationale.

Zeci de romani si-au pierdut viata in Bucuresti, la Aeroportul  Otopeni, precum si in restul tarii. Peste 1.000 de persoane s-au jertfit pentru libertatea tarii, Romania fiind singura tara din fostul bloc sovietic in care schimbarea regimului s-a facut cu varsare de sange.

Dupa 22 decembrie, evenimentele s-au succedat cu repeziciune. Ion Iliescu a prezentat la radio si televiziune o declaratie a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (FSN) in care a precizat ca pentru conducerea interimara a tarii prioritare au fost “actiunile coordonate de lupta impotriva teroristilor”. Tot prin intermediul presei s-au lansat o serie de zvonuri, astfel incat incertitudinea domnea pe intreg teritoriul tarii.

Consiliul FSN l-a numit in functia de ministru al apararii pe generalul-colonel Nicolae Militaru, asupra caruia  existau grave acuzatii de spionaj in favoarea URSS. Granitele Romaniei au fost redeschise. Intreaga lume a putut sa urmareasca la televizor desfasurarea evenimentelor din Romania.

De asemenea, in aceeasi zi au fost eliberati din inchisori detinutii politici, printre care si cei cativa ziaristi din gruparea “Romaniei libere” (Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu, Mihai Creanga) care, cu un an in urma, protestasera deschis impotriva regimului.

Caderea regimului comunist a facut posibila restabilirea democratiei si redobandirea tuturor libertatilor si drepturilor de catre romani.

Să aveți o zi frumoasă!