8 Martie: Ziua Internațională a Femeii. Semnificaţiile sărbătorii şi repere istorice, naţionale şi internaţionale

 

“Femeia este al cincilea anotimp.” (Grigore Vieru)


 

La mulți ani, FEMEIE! 

Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită în fiecare an pe data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și discriminarea și violența care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internațional al femeii.

 

Puțini oameni știu că Ziua mamei se serbează încă de pe vremea grecilor antici. În fiecare primăvară, ei o serbau pe Rhea, mama tuturor zeilor. Sărbătoarea datează din timpul legendelor despre zeii Olimpului, când grecii au închinat zeiţei Cybele, zeiţa pământului şi mama tuturor zeilor, festivalul Hilaria desfăşurat de pe 15 până pe 18 martie, conform libertatea.ro. Legenda zeiţei Cybele a fost preluată şi în mitologia romană, iar cultul ei prin urmare sărbătorit în calendarul roman.

Mai tarziu, în Anglia anilor 1800, a fost menționată Duminica mamei, serbată în a patra duminică de la începerea Postului Paștelui.
Sărbătoarea datează din timpul legendelor despre zeii Olimpului, când grecii au închinat zeiţei Cybele, zeiţa pământului şi mama tuturor zeilor, festivalul Hilaria desfăşurat de pe 15 până pe 18 martie. Legenda zeiţei Cybele a fost preluată şi în mitologia romană, iar cultul ei prin urmare sărbătorit în calendarul roman.

8 martie Ziua Femeii. “Duminica maternităţii”

Istoria Zilei Femeii începe însă undeva în jurul anilor 1600, când în Anglia se sărbătorea “Duminica maternităţii”. Cu această ocazie, oamenii aveau o zi liberă, când mergeai în vizită şi duceai mamelor prăjituri. Obiceiul primise numele “mersul la colindatul mamei” şi în acea zi fiecare mamă din Regat primea o prăjitură tradiţională, apoi mamele le dădeau copiilor binecuvântarea.

Mai târziu, sărbătoarea este reluată în Statele Unite, reinventată însă mai puţin de dorinţa omagierii mamei, ci ca manifest împotriva inegalităţilor sociale şi a discriminării dintre sexe.

Tot ei sunt primii care au “transformat” sărbătoarea femeii într-una dedicată mamei, iar preşedintele George Washington (1732 – 1799) a contribuit în mod simbolic la această tradiţie, după ce a adresat mamei sale o declaraţie înduioşătoare în public.

Ziua de 8 martie reprezintă o recunoaștere a drepturilor femeilor, ca urmare a mișcărilor sociale de acum 110 ani ale lucrătoarelor din industria textilă din New York.

Prima zi internațională a femeii a fost desemnată pe 28 februarie 1909, de Partidul Socialist din Statele Unite drept o amintire a grevei din 1908 de la New York.  Un an mai târziu, în 1910, Internaționala Socialistă, reunită la Copenhaga, a decis instituirea unei zile internaționale a femeii, scopul fiind același: de recunoașterea mișcărilor sindicale din Statele Unite din 1908. Inițial, nu s-a stabilit data exactă la care va fi sărbătorită Ziua Femeii. Așa că, în Europa, a fost sărbătorită pentru prima oară pe 19 martie, în Austria, Danemarca, Germania și Elveția.

Ziua de 8 martie a fost stabilită în 1913. Din același an, în Rusia, Ziua Femeii era sărbătorită în ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi, iar din 2017 această zi a coincis cu 8 martie raportat la calendarul pe stil nou. Tot în 1917, în a opta zi a lunii martie are loc greva femeilor de la Uzina Putilov din Petrograd care cereau încheierea războiului și înlăturarea Țarului, marcând practic începuturile Revoluției Bolșevice. Din 1921, 8 martie devine sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, în memoria evenimentelor care au precedat Marea Revoluție din Octombrie.

Începând din anii ’70, Ziua Femeii a căpătat valențe internaționale. Organizația Națiunilor Unite (ONU) a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională a Femeii pe 8 martie, în 1975, ca urmare a Anului Internațional al Femeii. Mai mult, perioada 1976 – 1985 a fost declarată Deceniul Internațional al Femeii. Din 1977, ONU a început să încurajeze toate țările din lume să adopte 8 martie ca zi pentru drepturile femeii.

În țările din lagărul comunist, după cel de-Al Doilea Război Mondial, această zi era atribuită și zilei mamei. Practic femeile primeau flori și se bucurau de mai multă atenție. Nici propaganda comunistă nu a uitat să acorde atenție deosebită femeilor pe 8 martie. Era ziua în care femeile beneficiau de un program redus, iar în unele instituții erau organizate momente artistice.

În schimb, în celelalte țări unde fusese adoptată ziua internațională a femeii, 8 martie era marcată ca zi a femeilor care militează pentru drept la vot, drept la proprietate, dreptul la educație, la divorț sau la contracepție. În Marea Britanie de exemplu, 8 martie este o zi în care au loc marșuri în favoarea libertăților femeilor și au loc diverse întruniri.

După divizarea blocului comunist, 8 martie și-a pierdut conotația politică și a adoptat un aspect ușor comercial, fiind ziua în care femeile primesc nu doar flori sau felicitări, ci și cadouri.

 

Ziua Națiunilor Unite pentru drepturile femeilor și pacea internațională

Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională (Ziua Internațională a Femeii), sărbătoare oficializată de Organizația Națiunilor Unite (ONU), se sărbătorește în fiecare an la 8 martie, în întreaga lume.

Ziua Internațională a Femeii a apărut pe fondul unor mari tulburări sociale, originile acestei sărbători regăsindu-sec în mișcările sindicale produse în America, la începutul secolului trecut.

În SUA, opresiunea și discriminarea au făcut ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune și drept de vot.

Un an mai târziu, în 1909, în urma unei declarații a Partidului Socialist din America, prima Zi Națională a Femeii a fost sărbătorită în SUA pe 28 februarie. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913.

În anul 1910, Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga a hotărât instituirea unei zile dedicate femeii, fără a stabili însă o dată anume, data de 8 martie fiind aleasă abia în 1913

În realitate, la Congresul celei de-a doua Internaționale Socialiste din august- septembrie 1910, de la Copenhaga, Clara Zetkin, sprijinită de Rosa Luxemburg, propune instituirea unei zile internaționale a femeii. Fără însă a se stabili vreo dată precisă, fie ea 8 martie sau alta.

Clara Zetkin (dr.) și buna ei prietenă, Rosa Luxemburg, „mamele” comuniste ale Zilei Femeii

Născută în 1857 (poate că anul de naștere să le fi inspirat pe mistificatoarele de la L’Humanité), nemțoaica Zetkin (Eissner pe numele de fată) este o militantă marxistă și feministă, învățătoare și jurnalistă. Exilată, după ce Bismarck interzice mișcarea socialistă, ajunge în Elveția, leagănul Bolșevismului latent, unde îl cunoaște pe revoluționarul rus Osip Zetkin, al cărui nume de familie îl adoptă, deși nu se mărită cu el.

Alături de prietena ei, poloneza evreică Rosa Luxemburg, Zetkin se numără printre cele mai proeminente figuri ale Ligii Spartacus (Spartakusbund), aripa de extremă stânga a Partidului Social Democrat German, care în 1918 se rupe și formează Partidul Comunist German. Exilată din nou, Clara Zetkin se refugiază în URSS, unde moare în 1933. Cenușa ei este îngropată lângă zidul Kremlinului, alături de rămășițele lui Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev sau Andropov.

Propunerea unei Zile Internaționale a Femeii proletare de către Clara Zetkin a urmărit un dublu scop: confiscarea revendicărilor feministe (vot universal, egalitatea salariilor etc.) de către mișcarea socialistă, dar și contracararea influenței feministelor burgheze asupra muncitoarelor, explică Françoise Picq, specialistă în Istoria Feminismului.

„Li s-a interzis femeilor socialiste să poarte lupte comune cu feministele burgheze. Tradiția Zilei Internaționale a Femeii a fost la început o alegere sectară, pentru care feminismul și socialimul se excludeau”, spune Picq citată de Slate.fr.

Ghioceii pătați cu sânge

Ca urmare a deciziei Internaționalei a II-a de la Copenhaga, pe 19 martie 1911 au loc manifestații în Germania, Austria și Danemarca. În Rusia, ziua este celebrată pe 3 martie 1913, apoi pe 8 martie 1914.

Pe 8 martie 1917 (23 februarie, pe stil vechi), Ziua Femeii este din nou organizată în Rusia, pe fondul unor importante fierberi sociale. Cu câteva zile în urmă (3 martie / 18 februarie), la Uzinele de armament Putilov, cele mai mari din Petrograd, se declanșase gre-va. Pe 5 martie, din lipsă de aprovizionare cu materii prime, Uzinele Putilov se închid. Muncitorii adunați în fața porților închise pleacă să protesteze în stradă.

Zvonurile despre iminenta raționalizare a pâinii toarnă gaz peste foc. Celebrarea Zilei Femeii din 8 martie / 23 februarie furnizează ocazia perfectă: toate nemulțumirile își găsesc cadrul în care să răbufnească.

Așa va începe Revoluția din Februarie ce se va continua cu Revoluția din Octombrie. Pe 15 / 2 martie ȚarulNicolae al II-lea abdică în favoarea fratelui său, Mihail. Însă haosul nu mai putea fi oprit și acesta renunță la coroană chiar a doua zi. Începea instaurarea comunismului. Din vâltoarea Zilei Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge!

În 1921, URSS adoptă 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice. După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.

Până când, în 1955, în scenă intră L’Humanité, cu povestea despre manifestația romantică a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac în urmă la New York. Nimeni nu are minima curiozitate să verifice veridicitatea istorică. Așa ar fi putut descoperi că nici un ziar american nu pomenește nimic despre vreo manifestație. Deși câteva sute sau mii de femei mărșăluind în stradă, într-o țară în care cowboyii încă se mai războiau cu indienii, trebuie să fi fost o știre de senzație.

Minciuna le-a venit mănușă

Mistificatoarele de la L’Humanité au reușit mai mult decât își propuseseră. Transformarea lui 8 martie din sărbătoare a mamelor și, implicit, a familiei, într-o zi de luptă pentru eliberarea și emanciparea femeii găsește un teren fertil în mișcările stângiste din Occident. Faptul că mitul plasează acțiunea muncitoarelor în America, simbolul Capitalismului opresor, nu face decât să-i crească atractivitatea. Feministele din Statele Unite, încântate că își descoperă o legitimitate istorică, importă aproape imediat 8 martie peste ocean. Feministele din Europa occidentală le imită grabnic.

În 1977, ONU încurajează țările lumii să adopte 8 martie ca zi de celebrare a drepturilor femeilor și a păcii internaționale. În 1982, vine și rândul „țării-mamă” să adopte mitul fondator. Yvette Roudy, ministru pentru Drepturile Femeii, oficializează ziua de 8 martie. „Am vrut să-i explicăm mistificarea lui Yvette Roudy. Dar aceasta îi convenea de minune: un mit care celebra lupta femeilor în cadrul luptei de clasă”, mărturisește cercetătoarea franceză, amintim, ea însăși o adeptă a Feminismului.

Yvette Roudy

 

Ce a urmărit L’Humanité?

Vreme de 22 de ani, nimeni nu și-a pus problema autenticității mitului feministelor americane. În 1977, Françoise Picq și alte patru cercetătoare vor să verifice povestea. Picq declară: „Am întâlnit mai multe variațiuni privind decorul - soare primăvăratec sau viscol - sau protagonistele - textiliste, țesătorese, croitorese; accentul era pus când pe lupta împotriva represiunii, când pe jurămîntul solemn de a se reîntâlni în fiecare an. Dar toate textele erau de acord asupra datei și locului - 8 martie 1857, New York - și asupra semnificației fondatoare a evenimentului”.

Evident că acesta crea mai multă emoție decât o reuniune obscură a femeilor în anticamera Internaționalei Socialiste. Urcând pe firul istoriei, cele cinci descoperă prima știre despre „eveniment” în L’Humanité din 1955. „De ce a fost nevoie, în plin Război Rece, să dai sărbătoririi Zilei Femeii o origine mai veche, mai spontană decât cea a unor membre de partid? De ce s-a dorit detașarea zilei de 8 martie de istoria sa sovietică”, și-a pus problema grupul de cercetătoare.

Se pare că la originea mistificării ar fi stat tensiunile din mișcarea comunistă franceză, dintre Confederația Generală a Muncii (CGT) și Uniunea Femeilor Franceze (UFF). „Madeleine Colin dorea să reancoreze 8 martie de istoria luptei femeilor militante, în vreme ce UFF o transformase într- un fel de Zi a Mamelor, ca în URSS”, explică Françoise Picq. În lagărul comunist, sărbătoarea de 8 martie nu mai era tocmai o zi de luptă a femeilor. „Cum li se dădea voie să plece cu două ore mai devreme de la serviciu, femeile preferau să profite și să meargă la coafor”, spune cercetătoarea.

Ziua în care Femeia devine Bărbat

În România, Ziua Femeii a păstrat acea tentă familială specifică fostului lagăr comunist: flori, pupături, mici cadouri, petreceri. În Occident, însă, 8 martie este o zi de proteste, de manifestații. O Zi a Femeii-Bărbat. Aanti-Femeii.

O simplă căutare pe google va oferă un tablou al mișcărilor de protest programate în Occident și de acest 8 martie: Sexismul, Drepturile Reproducerii, Opresiunea, Avortul, Biserica, Austeritatea, Egalitatea, Progresul, toate acestea și multe altele sunt motive pentru ca duminică mii și mii de femei să iasă în stradă și să lupte. Nu rareori aceste proteste se lasă cu violențe.

Cu prilejul Anului internațional al Femeii, în 1975, Organizația Națiunilor Unite a sărbătorită pentru prima dată Ziua internațională a femeii la 8 martie.

În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională.

Punctul de plecare pentru o strategie pe termen lung privind drepturile femeii și pentru ca fiecare femeie să își atingă adevăratul potențial îl constituie Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, o foaie de parcurs istoric, semnată de 189 de state, în cadrul Conferinței mondiale a ONU privind femeile.

Un moment istoric a intervenit în 1982, când femeile din Iran au renunţat, de 8 martie, pe durata întregii zile, să poarte vălul tradiţional ce le acoperă faţa. Gestul nu le-a adus însă drepturi noi.

Potrivit ONU Femei (UN Women), de atunci au fost multe realizări în ceea ce privește prevederile acestui document, dar, din păcate, există multe lacune grave în continuare.

ONU Femei (UN Women), entitatea ONU responsabilă cu egalitatea între sexe și drepturile femeilor, a fost înființată, după patru ani de negocieri, în iulie 2010. Și-a început oficial mandatul la 1 ianuarie 2011. Obiectivul principal al UN Entity for Gender Equality and the Empowerment of Women (UN Women) este îndepărtarea diferențelor între sexe, ce are drept consecință faptul că femeile nu sunt adecvat reprezentate în structurile decizionale politice și economice; mai mult decât atât, sunt abuzate de familie și de societate.

În 2017 se anunță o sărbătoare specială, întrucât se vor împlini 100 de ani de la Revoluția Bolșevică, revoluție care a avut ca punct de plecare Ziua Femeilor din acel an. Vor fi organizate evenimente diverse, iar activistele ucrainence de la FEMEN promit o „revoluție a femeilor”, menită să „scuture” femeile din Ucraina și să le implice mai activ în viața socială.

8 Martie în lume

* 8 martie este sărbătoare oficială în țări precum: Afganistan, Angola, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, China, Croația, Cuba, Georgia, Guinea, Eritrea, Kazakhstan, Kîrgîzstan, Laos, Macedonia, Madagascar, Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tajikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam și Zambia, însă este sărbătorită și în alte state, precum Chile, Serbia sau Bulgaria.

* În Vest, Ziua Internaționala a Femeilor simbolizează emanciparea femeii, fiind instituită pentru a promova drepturile acestora și egalitatea cu bărbații. Pe de alta parte, sărbătoarea este percepută ca o moștenire comunistă, în estul Europei.

* În țările baltice, de 8 martie se pune mai mult accent pe Ziua mamei, sărbătoare marcată prin oferirea de daruri și flori acestora.

* În Rusia, a cam dispărut conotația politică, iar felicitările de 8 martie sunt oferite femeilor din întreaga țară.

* În Italia, de 8 martie sunt organizate reuniuni despre afirmarea drepturilor femeilor, a siguranței acestora la locul de muncă, a sănătății.

* În Italia, de 8 martie, bărbații oferă femeilor mimoze galbene. Mimozele galbene și ciocolata sunt daruri oferite frecvent și femeilor din Rusia și Albania, în ziua de 8 martie .

În multe alte state, femeile primesc flori și mici cadouri.

* În Portugalia și nu numai, femeile sărbătoresc seara zilei de 8 martie în oraș, în grupuri formate numai din femei.

* În Pakistan, femeile celebrează în fiecare an, pe data de 8 martie, luptele acestora pentru drepturile femeii și încercările de natură culturală sau religioasă, prin care au trecut acestea.

Origini în Antichitate

Istoricii notează că Ziua Mamei își are originile în festivalul din Grecia Antică ddedicat mamei zeilor, și anume zeița Rhea. Zeița pământului, Rhea, era soția zeului Cronos și mama tuturor zeilor și zeițelor din Olimp. De asemenea, în Roma, zeița Cibele, mama zeilor, era venerată încă din anii 250 î.H., iar sărbătoarea era cunoscută și sub denumirea de Ilaria.

În data de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin lege zi liberă) în următoarele state: Albania, Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Chile, Columbia, Croaţia, Cuba, Cipru, Danemarca, Eritreea, Finlanda, Georgia, Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos, Letonia, Kazajstan, Kosovo, Kirghizstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Palestina, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Siria, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam, Zambia. În China, femeile au după-amiaza liberă de 8 martie.
În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor – soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În România şi Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor.

 
În România, Ziua Mamei a fost declarată sărbătoare publică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.

Legenda Mamei

 

   Se spune că odată, Gingaşul- ghiocel îşi trudea mintea cu o întrebare. Ieri, când tocmai scosese capul din zăpadă, zărise un copil care ţinea în mână un alt ghiocel pe care, spunea el, urma să i-l dăruiască mamei sale. Supărat că nu- şi putuse saluta măcar fratele mai mare cu care plecase băiatul voios, Gingaşul- ghiocel se intrebă ce putea însemna cuvântul acesta” mamă”, ca să merite ruperea unei flori atât de superbe cum era el. Şi tot frământându-şi mintea, se gândi să-l întrebe pe Bătrânul- ghiocel ce înseamnă “mamă”. El avea deja 5 zile de când zărise lumina şi sigur trebuia să ştie.

–        Bătrâne-ghiocel, spuse ghiocelul sfios, am o întrebare.

–        Ia spune!

–        Ce înseamnă “mama”?

La auzul acestor cuvinte, Batrânul- ghiocel surâse.

–        Vrei să ştii ce-nseamnă “mama”?

–        Da, răspunse temător Gingaşul- ghiocel.

–        Dragul meu, mama este cea mai scumpă fiinţă din lume şi cel mai preţios cuvânt. Fără mamă nicio fiinţă nu ar exista. E la fel de importantă ca şi apa cu care te hrăneşti, ca şi soarele de unde-ţi iei lumina, la fel ca aerul pe care-l respiri. Toată lumea ar trebui să aibă o mamă. Ea a apărut din dorinţa oricărei vietăţi de a fi protejată. Este importantă mai ales pentru copii. Fără o mamă, nimeni nu le-ar şterge lacrimile de pe obrăjori, fară ea nu ar putea creşte. Ea este cea care îndură toate suferinţele şi-şi duce povara până la capăt. Ea e blândă, iubitoare si răbdătoare. E singura care poate alina durerea, e singura care poate oferi căldura, liniştea şi pacea oricărui suflet. De aceea a luat naştere mama. Din nevoie. Şi cât de tristă şi de neînsemnată ar fi lumea dacă nu ar exista mama, care dă culoare şi viaţă la toate câte sunt pe-acest pământ!

–        Ce importantă este mama! spuse mirat şi încântat Gingaşul- ghiocel. Dar deodată se întristă şi începu să plângă cu lacrimi amare. Spuneai că toate fiinţele ar trebui să aibă o mamă, Bătrâne- ghiocel. Ei, bine, atunci eu de ce nu am una?

–        Prostuţule, spuse Bătrânul- ghiocel. Păi, mama ta e zăpada! Dacă nu-ţi ţinea ea de cald toată iarna cu haina ei pufoasă, acum nu mai trăiai. Iar, tată-ţi este soarele care te mângâie cu razele sale duioase în fiecare zi.

–        Aşa este, spuse atunci înveselit Gingaşul- ghiocel. Cu toate astea, să ştii că tare mi-aş dori să cunosc o mamă care să semene descrierii tale.

–        Ei bine, mâine sunt sigur ca o vei întâlni, răspunse Bătrânul- ghiocel. Băiatul care tocmai ţi-a rupt fratele mai mare, vine în fiecare zi să culeagă câte un ghiocel pentru mama lui. Aşa că, vezi cum îl impresionezi în haina ta sclipitoare şi te va alege. Şi îţi mai spun un secret: când îi vei săruta mamei podul palmei, să ştii că vei fi cea mai norocoasă floare din lume.

Tradiții de 8 martie

De Ziua Femeii este bine să porți mărțișorul, căci vei avea parte de noroc întregul an. Cel puțin așa spune tradiția pentru această zi specială, Ziua Femeii. Astfel, de Ziua Femeii nu trebuie să își dai jos mărțișorul primit pe 1 Martie și nu trebuie să te certi cu mama sau cu femeia iubita în aceasta zi. 
Tradiția spune că nu trebuie să te cerți cu mama ta sau cu femeie iubită în această zi de sărbătoare pentru că acest lucru ar putea aduce ghinion.
Fiind asociată cu primăvara, ziua de 8 Martie, Ziua Femeii, este legată simbolic de flori. Mai exact, "mascota" internațională a sărbătorii este laleaua. Această floare reprezintă primăvara și gingășia, deci trebuie oferită femeilor de ziua lor.

John Lennon - Woman 

Viori aprinse, femeile - Lucian Blaga 

Viori sunt femeile,
tremur în palme răsfrânt.
Le slăvesc și le cânt
pentru sfârșitul de drum
ce-l au pe pământ.
Lemn moale, lemn sfânt!
Viori sunt femeile,
vibrație fără cuvânt,
viori aprinse sub arc
în flăcări și fum.

*** 

Bărbatul și femeia
De Victor Hugo

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.
Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită.
Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.