Ziua Mondială a Scriitorilor

Motto: „Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă. Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să se gândească la ce va scrie” – Eugène Ionesco

 

De Ziua Mondială a Scriitorilor este sărbătorită arta scrisului şi toţi cei care scriu creativ, se străduiesc să înţeleagă viaţă şi cred în libertatea cuvântului. Evenimentul este organizat de Centrele PEN din fiecare ţară, afiliate la Organizaţia Internaţională a Scriitorilor.

 

Sărbătorită încă din 1986, Ziua Mondială a Scriitorilor a fost stabilită de Congresul Internațional al PEN Club. Fondată în 1921 la Londra, PEN Club Internațional reprezintă asociația scriitorilor de pretutindeni și are drept scop promovarea prieteniei și a sprijinului intelectual între scriitorii din toate colțurile lumii.

Cu toate că numele organizației este dat de inițialele cuvintelor „Poets, Essayists si Novelists” (Poeti, eseiști și noveliști), aceasta include scriitori ai tuturor formelor de literatură, de la jurnaliști până la istorici. Ideea de a crea această organizaâie a aparținut scriitorului englez C. A. Dawson Scott, iar primul președinte a fost John Galsworthy.

În prezent, PEN Club Internațional are filiale în peste 130 de țări și reprezintă cea mai mare organizație literară, care accentuează rolul literaturii în dezvoltarea culturii mondiale și luptă pentru libertatea de expresie. Cel mai mare și important centru PEN Club se afla în SUA.

În Charta PEN Club erau menţionate câteva principii ale organizaţiei:

– Literatura nu cunoaște frontiere și trebuie să rămînă o monedă curentă între oameni în ciuda frământărilor politice internaționale.

– În toate circumstanțele, și mai ales în timp de război, operele de artă, patrimoniul umanității în general, ar trebui să nu fie atins de tensiunile politice ori naționale.

– Membrii PEN ar trebui ca în orice moment să-și folosească influența în favoarea bunei înțelegeri și a respectului reciproc între națiuni; ei ar trebui să se angajeze să facă tot ce pot ca să împrăștie urile de rasă, clasă și naționale, și să susțină idealul unei unice umanități trăind în pace într-o unică lume.

– PEN susține principiul transmiterii nestingherite a gândirii în cadrul fiecărei națiuni și între națiuni, iar membrii săi se angajează să se opună oricărei forme de suprimare a libertății de expresie în țara și comunitatea din care fac parte, ca și în restul lumii oriunde acest lucru este posibil. PEN se declară pentru o presă liberă și se opune arbitrariului cenzurii în timp de pace. PEN crede că progresul necesar al lumii către o ordine politică și economică mai bine organizată face imperativă o critică liberă a guvernelor, administrațiilor și instituțiilor. Și întrucît libertatea implică o restricție voluntară, membrii PEN se angajează să se opună răului adus presei libere de publicarea mincinoasă, falsificarea deliberată și distorsiunea faptelor pentru scopuri politice sau personale.

PEN Clubul Roman a fost înființat în anul 1923, printre inițiatori aflându-se Liviu Rebreanu. Evenimentele care au urmat, dar și instaurarea regimului comunist i-au întrerupt activitatea până în anul 1964, când a existat din nou, la nivel formal. Renașterea clubului s-a realizat în 1990, când Ana Blandiana a devenit conducătorul clubului din România și a încercat să refacă legătura cu marii scriitori aflați în exil.

Şi logo-ul Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor este o creaţie colectivă. A fost compus din caractere distincte, toate scrise de mână şi care provin din 43 de alfabete.

 

Puterea cuvintelor câtorva scriitori:

„Dacă vrei să te faci romancier, deschide miezul şi scoate din călimară Universul” (Tudor Arghezi).

„Arta scrisului înseamna arta de a descoperi ceea ce crezi" (Gustave Flaubert).

„Sunt două feluri de scriitori: cei care te fac să gândeşti şi cei care te fac să îţi pui întrebări” (Brian Aldiss).

„Ca să fii scriitor trebuie „să ai ceva de spus şi să o spui cât de clar poţi. Acesta este singurul secret” (Matthew Arnold).

„Nu e mare lucru să ştii, cel mai greu este să îţi imaginezi” (Anatole France).

„E mai bine să scrii despre lucrurile pe care le simţi şi nu despre lucrurile pe care le ştii” (L. P. Hartley).

 

„Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă. Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să se gândească la ce va scrie” (Eugène Ionesco).

”Cuvintele sunt cel mai puternic medicament (sau drog) al umanităţii” (Rudyard Kipling).

„Sunt trei reguli ale scrisului. Din păcate, nimeni nu poate spune care sunt acelea” (Somerset Maugham).