Solstițiul de iarnă

Solstițiul de iarnă

Ca în fiecare an, deși iarna meteorologică sosește încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstițiului de iarnă . El este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezinta consecința mișcarii reale a Pământului în jurul Soarelui. Incepand cu 22 decembrie,  noaptea va incepe sa descreasca, iar ziua va deveni tot mai lunga. Din 22 decembrie ziua se mareste, iar in legatura cu acest eveniment se respecta mai multe traditii.

La această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București). Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.

În 21 are loc solstițiul de iarnă în emisfera nordică și solstițiul de vară în emisfera sudică. Solstițiul de iarnă este, cînd înălțimea soarelui deasupra orizontului și intervalul diurn sînt minime (la sud de cercul polar de sud, soarele nu răsare și se află la unghiul maxim sub orizont). Este ziua anului cu lumina zilei cea mai scurtă în emisfera nordică, și cea mai lungă în emisfera sudică.

La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27' la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el "urcă" - ținând cont de latitudinea medie a tării noastre, de 45° - la numai 21° față de orizont. În consecință, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București). Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice.

Momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 21 decembrie. Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.

In cultura romaneasca exista o serie de traditii si superstitii la solstitiul de iarna. Multe dintre obiceiurile care se respecta pe 21 decembrie sunt aducatoare de sanatate si noroc.

Incepand cu 21 decembrie, de la ora 21 si 44 de minute, noaptea va incepe sa descreasca, iar ziua va deveni tot mai lunga. Din 22 decembrie ziua se mareste, iar in legatura cu acest eveniment se respecta mai multe traditii.

Din punct de vedere astronomic, fenomenul este explicat in felul urmator. Axa Pamantului se inclina fata de planul orbitei cu aproximativ 66 de grade. Inclinarea fata de Ecuator va fi, astfel, de 23 de grade.

Superstiţii şi tradiţii străvechi

Aceste evenimente erau marcate de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi. După rugăciune, se ţineau petreceri cu foc, se cânta şi se dansa până la asfinţit, când oamenii coborau la casele lor. După cucerirea Daciei de către romani, substratul autohton al sărbătorilor de iarnă a fost îmbogăţit cu Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie, scrie ziuaconstanta.ro.

Saturnaliile (17-23 decembrie) reprezintă sărbători romane închinate zeului Saturn şi soţiei sale Ops, care personifică rodnicia pământului. În spaţiul mioritic, Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxe. Calendele lui ianuarie reprezintă sărbătorile de început de an, deosebit de venerate la romani, când îşi ofereau daruri şi îşi transmiteau urări. Atunci se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier pe care erau prinse smochine, turtă dulce sau alte daruri, tradiţie transmisă poporului nostru prin obiceiul Sorcovei. Tot de la romani s-au transmis în credinţa solară a strămoşilor noştri elemente din cultul lui Mithra, sărbătorit pe 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare invincibil).

Atunci cand au loc solstitiile, se spune ca lupii ies si striga la luna. Activitatea lunii atinge nivelul maxim, iar Soarele straluceste la capacitatea minima. Luna are o influenta deosebita asupra noastra. Se spune ca in noaptea solstitiului ne vin cele mai bune iei, iar gandurile noastre bune se materializeaza in perioada imediat urmatoare.

Stramosii nostri se urcau pe munte cu tortele aprinse in noaptea de 21 sau 22 decembrie ca sa intampine rasaritul soarelui. Petrecerile tinut in jurul focului, jocul creat la focurile de tabara aveau rolul de a scoate spiritele rele din oameni sau din locuinta. E bine sa aprinzi o lumanare in seara de 21 sau sa faci un mic foc in curte ori in fata blocului. Acest foc este unul de purificare.

In vechime, oamenii imparteau frunze de laur si smochine, iar in trecutul apropiat, turta dulce a devenit produsul care ii bucura pe copii. Se spune ca e bine sa dai de pomana in aceasta zi, sa faci cadouri copiilor si batranilor nevoiasi. Cei care fac asta vor avea sarbatori lipsite de griji.

Se spune ca ziua de 21 decembrie are o incarcatura vibrationala uriasa. In seara de 21 au loc batalii importante in lumea nevazuta, caci Raul si Binele se confrunta. De altfel, de data de 21 decembrie se leaga si Revolutia din 1989, cand tinerii au murit pentru libertate.

Asadar, pentru a marca aceasta sarbatoare, e bine sa ne amintim de jertfele depuse de stramosii nostri. E bine sa ii ajutam pe cei nevoiasi si sa ne purificam cu ajutorul focului sacru.

Solstițiu înseamnă "soare nemișcat" și indică începutul iernii astronomice în emisfera nordică — cea mai scurtă zi (8 ore și 50 minute, pentru București) și cea mai lungă noapte a anului (15 ore și 10 minute, pentru București). La momentul solstițiului de iarnă, Soarele se află în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă la sud față de ecuator, astrul efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit "tropicul Capricornului". De la această dată, ziua începe să crească, iar noaptea devine tot mai scurtă, până la momentul solstițiului de vară, când începe reversul fenomenului anterior.

Obiceiurile românești din preajma solstițiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat, prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat și incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Țurca sau Borița, care, după ce însoțește unele cete de colindători, este omorât simbolic și, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie).

Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiță dădea naștere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, și pe Mithras, zeul luminii, potrivit volumului ''Zile și mituri — calendarul țăranului român'', de Ion Ghinoiu.

Data de 22 decembrie este marcată și astrologic, în această zi realizându-se trecerea la zodia Capricornului.

Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstițiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ținea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monștrii haosului pentru încă un an.

Solstițiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia și Orientul Mijlociu. Chiar și popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiții.

Faptul că, în acest moment al anului, Soarele se află la cea mai mică distanță față de linia orizontului - pentru latitudinea medie a țării noastre, la numai 21 de grade - a produs o puternică impresie asupra oamenilor din toate timpurile și toate locurile, cea mai frecventă interpretare pe care SOLSTIŢIUL DE IARNĂ a primit-o fiind că acesta este momentul în care se deschid deopotrivă cerurile și străfundurile, iar puterile bune și cele rele se confruntă într-o bătălie epică, scrie renaşterea.ro.

Istoria a făcut ca momentul decisiv al Revoluției Române din Decembrie 1989 să se petreacă în Noaptea cea mai lungă, fapt care a contribuit într-o mare măsură la percepția populară din acele momente, din societatea noastră, dar și de peste hotare, că evenimentele de atunci și deznodământul lor sunt voința cerurilor.

Acest moment de istorie contemporană are, de altfel, corespondente prestigioase în istoria și credințele universale. Spre exemplu, în lumea romană antică, SOLSTIŢIUL DE IARNĂ marca debutul festivalului Saturnaliilor, prin care oamenii puteau să retrăiască nașterea zeilor și să contribuie astfel la primenirea lumii.

Însoțite în formele sale primare și de sacrificii umane (iată deci că întâmplările din 1989 au avut precedente mistice de greutate), Saturnaliile - care se regăseau, în forme ușor diferite, la toate civilizațiile din jurul Mediterranei și din Orientul Mijlociu - au fost convertite, după apariția creștinismului, în sărbătoarea Nașterii Domnului, care, din cauza imperfecțiunii calendarelor antice, a ajuns treptat să fie celebrată cu un decalaj de trei-patru zile.

Semnificaţii ale acestei zile

Cuvântul "solstiţiu" provine din latinescul "solstitium" ("sol" - soare, "sistere" - nemişcat). SOLSTIŢIUL DE IARNĂ a fost, de-a lungul istoriei, prilej de numeroase sărbători, festivaluri păgâne şi serbări religioase. La romani, el era asociat Saturnaliei, o sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn, timp al distracţiior, băuturii în exces şi orgiilor, care se termina cu sacrificii umane.

În mijlocul lui decembrie, pe data de 25, romanii au calculat că Soarele este la refluxul său cel mai scăzut. Împăratul roman Iulius Cezar a fost cel care a instituit Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie, cu toate obiceiurile romane de Saturnalii.

Mai multe studii au evidenţiat faptul că pietrele de la Stonehenge datează, cu aproximaţie, din 2050 î.Hr. şi se presupune că au fost astfel poziţionate încât lumina soarelui la apus să cadă într-un anumit fel la Solstiţiul de iarnă.

Solstiţiul de iarnă : un moment magic

Noaptea cea mai lungă a anului este noaptea solstiţiului de iarnă. Ea este sărbătorită în mod tainic şi magic de către toate spiritele Naturii şi în special de către gnomi, spiritele asociate lui Prithivi Tattva (Elementul Pământ). Gnomii sunt cei care au grijă de seminţele îngropate adânc pregătindu-le pentru primăvară, cei care îngrijesc animalele pădurilor şi câmpiilor, cei care păzesc comorile de orice fel. Îi cunoaştem din poveştile copilăriei şi din basmul „Albă-ca-zăpada şi cei 7 pitici”, dar mulţi dintre noi îi cunosc cu adevărat din relaţia directă cu ei, scrie site-ul yogaesoteric.ro.

Aceste zile sunt potrivite pentru un proces de autoanaliză, de evaluare a efortului depus în cursul anului precum şi a rezultatelor la care am ajuns.

În Europa, astfel de construcții din piatră pentru măsurarea poziției Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, și la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximație din 2050 î.Hr. și se presupune că au fost poziționate astfel încât lumina Soarelui la apus, la data solstițiului de iarnă, să cadă într-un anume fel.