1 Ianuarie

1 ianuarie este prima zi a calendarului gregorian.

” Cred că întotdeauna murim după un orar stabilit. Timpul e măsurat diferit pentru fiecare dintre noi, însă murim după cum ne-a fost scris...” (Maurice Bejart)

Maurice Bejart s-a născut la 1 ianuarie 1927, în Marsilia. A debutat la Paris, unde, în 1954, a înființat Ballets de l’Etoile, care a devenit în 1957 Ballet-Theatre de Paris.

Celebrul coregraf s-a stabilit în 1960 la Bruxelles unde a înființat "Ballet du XXe Siecle".

1 Ianuarie - "Ziua mondială a păcii", proclamată de Vatican în anul 1982 la începutul fiecărui an, cu prilejul acestei zile, Suveranul Pontif adresează un mesaj credincioșilor.

Ziua Mondiala a Pacii a fost instituita de catre Papa Paul al VI-lea printr-un mesaj publicat la 8 decembrie 1967, iar prima Zi Mondiala a Pacii a fost celebrata la 1 ianuarie 1968.

Ziua Mondială a Păcii a ajuns, astăzi, la cea de-a 49-a aniversare. Aceasta a fost sărbătorită, pentru prima dată, în anul 1968, la inițiativa Papei Paul al VI-lea.

În mod tradițional, Suveranul Pontif transmite un mesaj tuturor miniștrilor de externe din lume, indicând totodată linia diplomatică a Sfântului Scaun în noul an. Papa Francisc a anunțat că mesajul din 2016 se numește  ”Depășește indiferența și câștigă pacea”.

„Indiferența pentru flagelurile timpului nostru este una dintre cauzele majore a lipsei păcii în lume – citim în comunicatul primit. Astăzi, indiferența astăzi este legată de diferite forme de individualism care produc izolare, ignoranţă, egoism și, prin urmare, neimplicare. Creșterea informațiilor nu înseamnă, în sine, o atenție sporită asupra problemelor, dacă nu este însoțită de o deschiderea a conștiinței către solidaritate; în acest scop, este indispensabilă contribuția pe care o aduc pe lângă familii, profesorii, toţi educatorii, lucrătorii din sectorul cultural și mass-media, intelectualii și artiștii. Indiferența poate fi câștigată doar prin abordarea comună a acestei provocări”.

„Pacea trebuie să fie cucerită – se subliniază în mesaj – nu este un bun care se obține fără efort, fără schimbare, fără creativitate sau confruntare. Este vorba de sensibilizarea și formarea sensului de responsabilitate cu privire la problemele grave care afectează familia umană în prezent, cum ar fi: fundamentalismul și masacrele provocate de acesta, persecuţiile din cauza credinței sau etniei, încălcarea libertății și a drepturilor popoarelor, exploatarea și înrobirea, corupția și crima organizată, războiul și situația dificilă a refugiaților și a migranților forțați. O astfel de conștientizare și de formare priveşte în acelaşi timp şi la oportunitățile și posibilitățile de combatere ale acestor «rele reale», adică: maturarea unei culturi a legalității și a educației pentru dialogul și cooperarea, care sunt, în acest context, formele fundamentale ale unei reacţii constructive”.

„Pacea – se încheie comunicatul – este posibilă acolo unde dreptul fiecărei ființe umane este recunoscut și respectat, în conformitate cu libertatea și dreptatea sa. Mesajul Zilei Mondiale pentru Pace 2016 îşi propune să fie un punct de plecare pentru toți oamenii de bună voință, în special pentru cei care lucrează în domeniul educației, culturii și mass-media, pentru a acționa fiecare în funcție de capacitatea şi aspirațiile sale în construirea unei lumi mai conștiente și milostive, și, prin urmare, mai liberă și corectă”.

Ziua Mondială a Păcii a fost instituită de papa Paul al VI-lea și este celebrată în fiecare an la 1 ianuarie. Mesajul Papei este trimis de Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace la început de an cancelariilor din toată lumea și, de asemenea, centrelor diplomatice ale Sfântului Scaun.

Pacea nu poate fi dobândită fără eforturi, fără transformarea minții și a sufletului, fără simțul creativității și al implicării pozitive, mai arată manifestul publicat de Radio Vatican. O astfel de acțiune trebuie să ducă urgent la construirea responsabilității cu privire la probleme ale timpurilor noastre, precum fundamentalismul, intoleranța, masacrele, persecuțiile motivate de religie sau etnie, distrugerea drepturilor unor întregi popoare, exploatarea ființelor umane prin supunerea la diverse forme de sclavie, corupție sau crimă organizată, războiul, situația refugiaților și a persoanelor strămutate forțat.

Mesajul din 2016 se dorește a fi un punct de pornire pentru toți oamenii de bună credință, care se angajează pentru această cauză conform posibilităților și cu cele mai bune aspirații pentru a construi o lume mai conștientă, iertătoare, și prin urmare, mai liberă și mai corectă.

Evenimente de-a lungul timpului...

•  45 î.Hr.: Intră în vigoare calendarul iulian.

Calendarul iulian a fost introdus de Iuliu Cezar în 46 î.Hr., intrând în uz în anul 45 î.Hr. (sau 709 ab urbe condita). Acest tip de calendar a fost ales după consultări cu astronomul Sosigenes din Alexandria și a fost cel mai probabil calculat prin aproximarea anului tropic. Calendarul iulian are un an obișnuit de 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceea ce face ca anul mediu să aibă 365,25 de zile. Calendarul iulian a rămas în uz în unele țări până în secolul al XX-lea și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe. Cu acest calendar ar trebui adăugate prea multe zile pentru a păstra corespondența cu anul astronomic, care este mai lung cu 11 minute decât anul iulian mediu, această ducând la acumularea unei zile diferență în 128 de ani. S-a spus că Cezar era conștient de imperfecțiunea calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius, Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582[1], reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Acesta făcea reglarea funcție de echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște). Uneori, pentru a evita confuziile dintre cele două moduri de datare, se folosește denumirea de Stil Vechi prin comparație cu Stilul Nou, denumirea dată calendarului gregorian.

Detalii la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Calendarul_iulian

Familia lui Cezar, deşi provenind din descendenţi patricieni aristoGaius Iulius Cezar s-a născut la Roma pe 13 iulie 100 î.Hr, într-o bine-cunoscută familie de patricieni (ginta Iulia), care se presupunea că descinde din Iulus, fiul prinţului troian Eneas, care, conform legendei, era fiul zeiţei Venus. Mitul spune că naşterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană, însă este foarte puţin probabil, deoarece în acele vremuri o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate. Cezar a crescut într-un modest apartament al unei construcţii în Suburba, un cartier al clasei mijlocii a Romei. cratici, nu era avută, după standardele nobilimii romane. Astfel, niciunul dintre membrii familiei sale nu a obţinut câștiguri remarcabile în vremurile copilăriei sale, deşi, în generaţia tatălui său, avusese loc o reînnoire a averilor familiei.

•  1847: Franz Liszt susține la București al treilea concert, dat la Palat, la invitația lui Vodă Bibescu. Liszt improvizează pe tema unor cântece românești.

Concertul  a fost  susţinut, la 1 ianuarie 1847, la invitaţia domnitorului Gheorghe Bibescu, în saloanele palatului domnesc. Repertoriul a fost acelaşi pentru toate cele trei concerte: fantezii din opere,o mazurcă de Chopin, Invitaţie la vals de Karl Maria von Weberşi melodii populare ungureşti, culese şi prelucrate de el. Succesul a fost incontestabil. Redăm în acest sens câteva rânduri dintr-un articol al lui Cezar Bolliac, publicat în „Curierul Românesc”, despre primul concert al lui Liszt la Bucureşti: „Trei sute de persoane din societatea înaltă au primit artistul în aplauze şi fizionomia-i inspirată s-a animat în cercul adoratorilor... de la cel dintâi debut – ar fi zis cineva că sufletul cel mare al artistului s-a vărsat în toată sala şi inimile auditorilor au devenit clavirul, în care vibrau, ca prin electrism, sunetele clavirului ce se încorporase cu artistul”. Iar despre ultimul concert, din chiar prima zi a anului, 1 ianuarie 1847, ziarul „Vestitorul românesc” scria că talentatul pianist a improvizat pe tema unor cântece populare româneşti pe care „le-a frământat cu variaţii atât de felurite şi de magice, încât persoanele ce erau de faţă, neştiind cu ce să-şi arate a lor mulţumire, murmurau cu sfială un «Bravo», care se repeta în tot salonul”

În Bucureşti, Franz Liszt a venit în contact cu reprezentanţii de frunte ai boierimii şi intelectualităţii liberale, revoluţionare, precum C.A. Rosetti, Cezar Bolliac, poetul Catina, pictorul Carol Popp de Szathmary, pe care îl cunoscuse mai demult, în Italia, dar şi Ion Văcărescu, care i-a dedicat nişte versuri impresionante: „Tu cânţi ca libertatea/În inimi împilate,/C’amarul, ca dreptatea/Cânţi, răni sunt vindicate.

•  1908: Pentru prima oară, o minge este scăpată în Times Square din New York City, semnificând începutul Anului nou.

În cursul anului 1907 primăria orașului New York interzice artificiile în oraș. Alfred Ochs are atunci ideea de a înlocui artificiile cu coborârea exact la miezul nopții a unei uriașe mingi luminoase din vârful unui catarg metalic. Prima minge a fost construită din lemn și fier, avea o greutate de 317 kg și un diametru de 1,5 metri, fiind împodobită cu 100 de becuri de 25 wați fiecare.

În anul 1914, The New York Times se mută din sediul din Times Square, dar la acea dată sărbătorirea venirii Noului An în Times Square marcată prin coborârea unei uriașe mingi luminate devenise deja o tradiție.

Doar în anii 1942 și 1943 tradiția nu a fost respectată din cauza celui de-al doilea Război Mondial, când la miezul nopții, în loc de coborârea mingii luminoase, s-a ținut un minut de reculegere în memoria soldaților americani morți în război.

În prezent, sărbătoarea din Times Square atrage în fiecare an peste un milion de participanți, fiind celebră în toata lumea.